Pretentii. Raspundere civila delictuala. Intervenientul forțat nu este persoana responsabilă de producerea accidentului

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.06.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 16582/299/2020, reclamanta U. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C.  C. SA. și cu intervenientul forțat FMP, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 14.480,63 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii plătite de reclamantă pentru avariile autovehiculului cu numărul de înmatriculare B ... JZO, precum și a sumei de 1.824,56 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii cererii, la care se adaugă penalitățile de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi, ce se vor calcula în continuare până la data plății efective. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 22.10.2019, intervenientul forțat, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, a produs din culpa sa un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare B ... JZO, asigurat CASCO la societatea sa. În baza poliței de asigurare, reclamanta a achitat despăgubirea cuvenită, în cuantum de 14.480,63 lei, așa cum reiese din extrasul de cont nr. 38/27.02.2020.

Reclamanta a învederat că, în temeiul art. 2210 C.civ., s-a subrogat în drepturile asiguratului său CASCO, fiind îndreptățită să recupereze suma achitată de la asigurătorul de răspundere civilă al persoanei vinovate de producerea accidentului. De asemenea, a invocat prevederile art. 20 din Legea nr. 132/2017 și a arătat că intervenientul avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule la societatea pârâtă.

În continuare, a susținut că a transmis cererea de despăgubire către societatea pârâtă la data de 04.03.2020, prin e-mail, prin care i-a solicitat acesteia plata sumei de 14.480,63 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii. Pârâta nu a formulat nicio obiecțiune cu privire la suma solicitată.

Față de împrejurarea că pârâta nu și-a onorat obligația de plată, deși potrivit art. 6.3.2. din Acordul de reglementare a relațiilor economice și organizatorice privind gestionarea modalității de decontare directă și a regreselor administrative între asigurătorii RCA, era obligată ca în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii de despăgubire să achite suma plătită cu titlu de despăgubire, reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 14.480,63 lei.

De asemenea, reclamanta a mai susținut că, potrivit art. 6.3.3. din Acordul de Reglementare, pârâta datorează și suma de 1.824,56 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței, 25.03.2020, și până la data de 27.05.2020.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2210 C.civ., art. 22 și art. 20 din Legea nr. 132/2017, precum și Acordul de reglementare a relațiilor economice și organizatorice privind gestionarea modalității de decontare directă și a regreselor administrative între asigurătorii RCA.

În probațiune, reclamanta a depus un set de înscrisuri (f. 4-36).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 961,74 lei, conform ordinului de plată și extrasului de cont atașate la dosarul cauzei (f. 42-43).

Legal citați, pârâta și intervenientul forțat nu au depus întâmpinare.

La data de 15.12.2020, reclamanta a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, învederând că pârâta nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui dosar.

La termenul din data de 16.12.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, solicitată de reclamantă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 22.10.2019, intervenientul forțat FMP a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM și a efectuat un viraj la stânga, moment în care a fost lovit de autovehiculul cu numărul de înmatriculare B .. JZO, condus de numitul BC, care, pentru a evita impactul cu autoturismul care circula în fața, al cărui conducător l-a depășit anterior și a frânat brusc observând semnalizarea vehiculului cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, a pătruns pe contrasens, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă de accident și din declarația numitului BC  (f. 12-13, 19-22).

În urma producerii accidentului, autoutilitara marca Citroen, cu numărul de înmatriculare B ... JZO, a suferit numeroase avarii, conform procesului-verbal de constatare – document intrare în reparații și proceselor-verbale suplimentare de constatare  (f. 8-9, 10-11, 16).

Instanţa constată că, la data producerii evenimentului rutier, vehiculul marca Citroen, cu numărul de înmatriculare B ... JZO, aparținând societății I. IFN S.A. (certificat de înmatriculare – f. 14), era asigurat CASCO la societatea reclamantă, conform poliței de asigurare seria AV nr. 0835105 din data de 28.05.2019, valabilă în perioada 28.05.2019-27.04.2024 (f. 13).

Urmare a accidentului, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. 1018735, în cadrul căruia a achitat societății M.  S.R.L., căreia unitatea reparatoare T. M. S.R.L. i-a transmis dreptul de creanță (f. 7-8), suma de 14.480,63 lei (f. 17), reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca Citroen, cu numărul de înmatriculare B ... JZO, în baza facturii nr. 13298/15.01.2020 și a devizului de reparații, necontestate de pârâtă (f. 5-7).

Pe de altă parte, autovehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA, valabilă în perioada 08.10.2019-07.04.2020, la societatea pârâtă, conform extrasului din baza de date CEDAM (f. 18).

În drept, având în vedere data emiterii poliței RCA pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare SM 39 PAM, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 132/2017 (în vigoare începând cu data de 12.07.2017), prin raportare la art. 39 alin. 3 din acest act normativ.

Astfel, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 132/2017, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

De asemenea, potrivit art. 12 lit. a pct. ii din același act normativ, asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate.

În baza legii anterior menționate, la data de 28.09.2017, societățile de asigurare, printre care se regăsesc și reclamanta și pârâta din prezenta cauză, au încheiat Acordul de reglementare a relațiilor economice și organizatorice privind gestionarea modalității de decontare directă și a regreselor administrative între asigurătorii RCA, atașat la dosar.

Conform art. 6.3.2 din Acordul de Reglementare, asigurătorul RCA al persoanei vinovate va achita despăgubirea plătită de asigurătorul RCA cu decontare directă al persoanei prejudiciate în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la data solicitării, cu respectarea dispozițiilor art. 6.1 lit. e sau art. 6.2.1, după caz.

Potrivit art. 2210 alin. 1 C.civ., în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubelor.

În acest context normativ, instanța reține că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului nu este intervenientul forțat F M P., nefiind întrunite în persoana sa condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv constatarea amiabilă de accident și declarația numitului BC, asiguratul reclamantei, rezultă că intervenientul forțat, FMP, nu a nesocotit nicio regulă de circulație, ci a semnalizat din timp intenția sa de a efectua virajul la stânga. În declarația dată în cadrul dosarului de daună, numitul BC nici nu a invocat săvârșirea unei fapte ilicite de către intervenientul forțat, învederând că a fost depășit anterior de o altă mașină, al cărui conducător a frânat brusc atunci când a observat semnalizarea autoturismului cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, și pentru a evita impactul cu aceasta, neavând timp să oprească, a pătruns pe contrasens, unde a lovit vehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, care tocmai efectua virajul la stânga. Așadar, în niciun moment asiguratul reclamantei nu a pretins că intervenientul forțat, care circula în fața sa și care a semnalizat intenția sa de a vira la stânga, nu s-ar fi asigurat anterior efectuării acestei manevre. Din contră, din declarația acestuia reiese că el a fost cel care nu s-a asigurat atunci când a pătruns pe contrasens, având în vedere că a procedat astfel tocmai pentru a evita impactul iminent cu vehiculul care a frânat brusc în fața sa.

Mai mult decât atât, în constatarea amiabilă de accident nu a fost bifată nicio rubrică în dreptul asiguratului RCA al pârâtei, singura mențiune având loc în dreptul asiguratului CASCO al reclamantei. Chiar din schița întocmită de cei implicați în accident rezultă că vehiculul condus de intervenientul forțat se angajase deja în efectuarea virajului la stânga în momentul în care l-a lovit vehiculul condus de numitul BC.

În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, accidentul care a cauzat avarii vehiculului marca Citroen, cu numărul de înmatriculare B ... JZO, nu a fost produs din culpa intervenientului forţat, întrucât chiar asiguratul reclamantei, BC, a recunoscut în declarația dată că, pentru a evita coliziunea cu un alt vehicul, care l-a depășit și care a frânat brusc în fața sa, a pătruns pe contrasens și a lovit vehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, condus de intervenientul forțat, care a semnalizat în prealabil intenția sa de a efectua virajul la stânga.

Pe cale de consecință, din probele administrate în cauză, instanța reține că intervenientul forțat nu este persoana responsabilă de producerea accidentului din data de 22.10.2019, astfel încât, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, pârâta, în calitate de asigurător RCA al vehiculul cu numărul de înmatriculare SM ... PAM, nu are obligația de a suporta contravaloarea reparațiilor vehiculului cu numărul de înmatriculare B 57 JZO, achitată de reclamantă, în calitate de asigurător CASCO, în beneficiul asiguratului ei.

Totodată, având în vedere că pârâta nu datorează despăgubirea achitată de reclamantă asiguratului ei CASCO, aceasta nu poate fi obligată nici la plata penalităților de întârziere aferente acestei despăgubiri, în virtutea principiului accesoriul urmează soarta principalului.

Luând în considerare argumentele expuse în cele ce preced, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.  S.A. în contradictoriu cu pârâta SC C.  SA. și cu intervenientul forțat FMP, ca neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și lipsa unei culpe procesuale a pârâtei, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., interpretat per a contrario, instanța va respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de avocat, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare