Nevirarea contribuţiei de asigurări sociale. Infracţiune. Contravenţie.

 Prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la art. 144 lit. „p" s-a prevăzut ca fiind contravenţie „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asigurat”, astfel că asemenea fapte nu mai pot fi incluse în prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Constată că prin sentinţa penală nr. 430/17.12.2013 a Judecătoriei Făgăraş în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul  H.S.L., la o pedeapsă de 800 lei amendă.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 631 Cod penal. 

În baza art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Român, prin D.G.R.F.P.B., suma de 5.863 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi obligaţiile accesorii aferente reprezentând dobânzi/majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală după data împlinirii termenului de scadenţă şi până la data achitării integrale a debitului.

Au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile.

În baza art. 353 Cod procedură penală s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente S.C. L.B. S.R.L. F. până la concurenţa sumei de 5.863 lei, la care se adaugă dobânzile/majorările de întârziere şi penalităţi de întârziere mai sus menţionate, măsură dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 16.05.2012.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului a unei copii după dispozitivul prezentei sentinţe la data rămânerii definitive a  acesteia. 

În baza art. 6 alin. 11 din O.U.G. nr. 75/2001 s-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivul prezentei sentinţe în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia către D.G.R.F.P. B. în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în cazierul fiscal al inculpatului.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 880 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi plătit Baroului de Avocaţi B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş nr. 79/P/2012 a fost trimis în judecată  inculpatul H.S.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv plângerea penală a A.F.P. F., fişa sintetică totală pe fiecare tip de impozit sau contribuţie cu regim reţinere la sursă pentru S.C. L.B. S.R.L. F., declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat pentru S.C. L.B. S.R.L. F., documentele contabile ale S.C. L.B. S.R.L. F. pentru perioada vizată, informaţii de la registrul comerţului pentru S.C. L.B. S.R.L. F., listele angajaţilor S.C. L.B. S.R.L. F., declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorului D.E., judecătoria a reţinut în fapt că inculpatul H.S.L., în calitatea sa de asociat şi administrator al S.C. L.B. S.R.L. F., s-a ocupat efectiv de conducerea şi administrarea bunului mers al societăţii, până în luna decembrie 2012, când societatea a intrat în procedura generală a insolvenţei, fiind numit lichidator judiciar provizoriu S.C. I.D.I. S.P.R.L. B..

În perioada iunie-noiembrie 2011, inculpatul, în calitatea sa de administrator al S.C. L.B. S.R.L. F., a reţinut de la angajaţii societăţii impozitele şi contribuţiile cu regim reţinere  la sursă, pe care  însă nu le-a virat la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile de la scadenţă, cauzând un prejudiciu total  în sumă de 11.165 lei.

Din verificarea documentelor contabile ale societăţii s-a constatat că societatea a avut disponibilităţile financiare necesare acoperirii sumelor datorate bugetului de stat în contul reţinerilor de la angajaţi ai impozitelor sau contribuţiilor cu regim reţinere la sursă; astfel, de exemplu, pentru sumele reţinute de la angajaţi în luna iunie 2011, termenul scadent pentru virarea acestor sume la bugetul de stat este 25 iulie 2011. În cazul în care aceste sume nu sunt virate bugetului de stat în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă (respectiv până la data de 25 august 2011), fapta contribuabilului de a nu vira aceste sume devine infracţiune sancţionată de 6 din Legea nr. 241/2005. În cazul de faţă, societatea inculpatului a avut la sfârşitul lunii august 2011 un sold final debitor al contului ,,531-Casa în lei” de 78.380,65 lei, precum şi un sold final debitor al contului ,,512-Conturi la bănci în lei” în sumă de 5.269,13 lei, sume ce ar fi putut acoperi debitele pentru lunile anterioare. Sume de bani au existat în societatea inculpatului în toată perioada menţionată, însă inculpatul a efectuat plata altor datorii ale societăţii, respectiv furnizori, unităţi, datorii curente etc., omiţând plata sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.

Inculpatul nu a efectuat plata sumelor reţinute de la angajaţi, deşi a dispus de resursele necesare, preferând plata altor datorii curente ale societăţii, cu toate că s-au întocmit în mod constant declaraţiile care se depun lunar la administraţia finanţelor publice, iar inculpatul cunoştea existenţa acestor debite, fiindu-i aduse la cunoştinţă de către persoana care s-a ocupat de evidenţa contabilă a societăţii inculpatului în perioada respectivă, martora D.E.

Cu privire la prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârşirea acestei infracţiuni, judecătoria a reţinut că prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la art. 144 lit. „p" s-a prevăzut ca fiind contravenţie „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asigurat”, astfel că aceste sume au fost scoase din sfera infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, a considerat prima instanţă că prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul H.S.L. (calculat la data de 12.01.2012) se ridică la suma de 5.863 lei (respectiv impozit venit salarii, sănătate asiguraţi şi şomaj asiguraţi).

În drept, a considerat judecătoria că fapta inculpatului H.S.L., care, în calitate de administrator al S.C. L.B. S.R.L. F., în perioada iunie-noiembrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a reţinut de la angajaţi sumele reprezentând impozite şi contribuţii cu regim reţinere la sursă (sănătate asiguraţi şi şomaj asiguraţi), sume pe care cu intenţie nu le-a vărsat în contul bugetului de stat  în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (6 acte materiale).

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, faptul că  nu are antecedente penale, în prezent este şofer, iar în familie şi societate este cunoscut cu un comportament  corespunzător.

Prima instanţă, având în vedere împrejurările săvârşirii faptei şi persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând şi regretând fapta săvârşită, a aplicat acestuia o pedeapsă cu amenda, orientată spre minimul special.

Referitor la latura civilă, prima instanţă a constatat că partea vătămată Statul Român, prin A.F.P.  F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.692 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi cu suma de 3.842 lei cu titlu de dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5863 lei precum şi obligaţiile accesorii aferente reprezentând dobânzi/majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform dispoziţiilor codului de procedură fiscală după data împlinirii termenului de scadenţă şi până la data achitării integrale a debitului. 

Au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile, întrucât suma de 4.829 lei reprezentând contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi a fost scoasă din sfera infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, prin apariţia Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul fiind constituit doar din sumele reprezentând impozit venit salarii, contribuţii sănătate asiguraţi şi şomaj asiguraţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.R.F.P.B. prin care a solicitat admiterea în integralitate a pretenţiilor civile şi obligarea inculpatului la plata sumei de 14534 lei către partea civilă, acesta fiind prejudiciul cauzat.

În faţa instanţei de recurs nu au fost administrate mijloace de probă, inculpatul  nu a fost prezent, fiind reprezentat de apărător din oficiu. La termenul de judecată 27.02.2014 calea de atac a fost recalificată drept apel, în urma modificărilor din Codul de procedură penală.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, cât şi prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanţă, situaţia de fapt nefiind contestată. Încadrarea în drept este de asemenea una corectă.

Cu privire la critica adusă de recurenta parte civilă, Curtea reţine dispoziţiile art.  144 litera p din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice conform cărora s-a prevăzut ca fiind contravenţie „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asigurat”.

În mod corect a stabilit prima instanţă că sumele datorate cu acest titlu nu pot constitui produsul infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, din moment ce fapta din care au rezultat aceste sume nu mai este incriminată ca infracţiune.

 Prin urmare, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul H.S.L. se ridică la suma de 5.863 lei şi se compune din sumele calculate cu titlu de impozit venit salarii, sănătate asiguraţi şi şomaj asiguraţi. La aceste sume se adaugă şi obligaţiile accesorii aferente reprezentând dobânzi/majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform dispoziţiilor codului de procedură fiscală după data împlinirii termenului de scadenţă şi până la data achitării integrale a debitului.

Nu poate fi dispusă obligarea inculpatului la plata sumelor datorate de S.C. L.B. S.R.L. cu titlu de CAS. Asiguraţi întrucât aceste sume nu au rezultat dintr-o faptă penală ci din una contravenţională şi nu pot face obiectul dosarului penal de faţă. Acesta nu înseamnă că inculpatul nu va trebui să plătească şi aceste sume pe care în mod legal le datorează, numai că, partea civilă va trebui să identifice alte posibilităţi de a obţine un titlu executoriu pentru aceste sume, pe calea acţiunii civile exercitate în prezentul proces penal nefiind posibilă o asemenea soluţie.

Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de A.N.A.F. – D.G.R.F.P. B. împotriva sentinţei penale nr. 430/17.12.2013 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. 1925/226/2013, pe care o va menţine.

În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelanta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.

NOTĂ: După pronunţarea hotărârii, textul de la art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost declarat neconstituţional, prin Decizia nr. 363/2015 a Curţii Constituţionale a României.

Domenii speta

Spete similare