Ordonanță de plată

Prin sentinţa civilă nr. 1801 din 20 februarie 2020, Judecătoria Iași a admis cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea S C&C S.R.L., în contradictoriu cu debitorul D. A.,. a ordonat debitorului D. A să achite creditoarei S C&C S.R.L. în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 11.323,24 lei, reprezentând debit neachitat, conform facturilor menționate în angajamentul de plată semnat la data de 04.04.2019, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă debitului din fiecare factură menționată în angajamentul de plată semnat la data de 04.04.2019, dobândă ce urmează a fi calculată începând cu data de 12.08.2019 până la data plății efective a debitului, conform art. 3 alin.2 indice 1 din O.G. nr. 13/2011. A obligat pe debitor să achite creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru. A respins ca neîntemeiată cererea debitorului privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință civilă, Judecătoria Iași a reținut că, la  data de 04.04.2019, S.C. O. T. S.R.L., reprezentată de debitorul D. A, a semnat angajamentul de plată prin care, în considerarea debitului pe care S.C. O. T. S.R.L. îl înregistra faţă de creditoarea S C&C S.R.L., în cuantum total de 11.323,24 lei, conform facturilor emise în perioada 22.01.2019 – 01.02.2019, menționate expres în cuprinsul acestui înscris,  s-a obligat să achite acest debit cu numerar/foaie de vărsământ/OP vizat de bancă, astfel: suma de 2.850 lei, până la data de 12.04.2019; suma de 2.850 lei, până la data de 19.04.2019; suma de 2.850 lei până la data de 26.04.2019 şi suma de 2.773,24 lei, până la data de 30.04.2019.

În cuprinsul angajamentului de plată, pe o pagină distinctă şi înainte de aplicarea ştampilei S.C. O. T. S.R.L. şi semnăturii debitorului D. A, s-a menţionat că „nerespectarea de către debitoare a oricăruia dintre termenele  de plată arătate dă dreptul S C&C S.R.L. ca, în vederea recuperării întregului prejudiciu, să întreprindă toate măsurile legale împotriva debitoarei, precum şi împotriva reprezentantului acesteia, D. A, domiciliat în Iaşi, str. A, legitimat cu CI, care se obligă personal şi în solidar cu debitoarea sus-menţionată”.

Constatând că debitoarea S.C. O. T. S.R.L. nu a adus la îndeplinire obligaţia de plată a sumei datorate, creditoarea a solicitat reprezentantului acesteia, debitorul D. A, executarea obligației de plată, conform angajamentului de plată semnat de acesta, fiind emisă somaţia prevăzută de art. 1015 alin.1 Cod procedură civilă, comunicată prin intermediul executorului judecătoresc la data de 12.08.2019.

Prin apărările formulate prin întâmpinare, debitorul D. A, prevalându-se de prevederile art. 1021 alin.1 şi alin.2 Cod procedură civilă (potrivit cărora dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.), a susţinut că pentru dovedirea caracterului cert al creanţei a cărei valorificare o urmăreşte creditoarea S C&C S.R.L., este necesară administrarea unui probatoriu complex, inclusiv administrarea probei testimoniale, arătând că se impune audierea asociatului majoritar al S.C. O. T. S.R.L., numitul C.D.-C., care deţine şi calitatea de administrator al S.C. O. T. S.R.L., deşi posibilitatea audierii acestui martor ar fi pusă sub semnul îndoielii din perspectiva prevederilor art. 315 alin.1 pct. 3 teza a II a Cod procedură civilă (conform cărora nu pot fi audiaţi ca martori cei aflaţi în legături de interese cu vreuna dintre părţi). 

De asemenea, în vederea obţinerii respingerii cererii de emitere a ordonanţei de plată, debitorul a invocat caracterul pretins abuziv al clauzei prin care s-a instituit obligaţia solidară a reprezentantului debitoarei S.C. O. T. S.R.L.pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiei de plată.

Apărările debitorului au fost apreciate ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

La data semnării angajamentului de plată din 04.04.2019, dat fiind şi modul de aranjare în pagină a paragrafelor care alcătuiesc cuprinsul acestui înscris, precum şi locul aplicării ştampilei societăţii şi semnăturii reprezentantului S.C. O. T. S.R.L., debitorul a cunoscut şi şi-a asumat clauza prin care se instituia obligația sa de a răspunde solidar cu societatea comercială pe care o reprezenta. Deşi cunoștea conținutul acestui înscris, debitorul nu a invocat refuzul său exprimat cu acel prilej, de a semna angajamentul ce avea acel cuprins. Împrejurarea că numele debitorului nu figurează, distinct, la începutul înscrisului sub semnătură privată ori faptul că acesta nu a semnat de două ori acelaşi angajament (în calitate de reprezentant al S.C. O. T. S.R.L. şi în nume personal) nu poate fi reţinut în dovedirea caracterului pretins abuziv al clauzei ce instituie răspunderea sa solidară cu societatea pe care o reprezenta.

Prevederile art. 13 alin.1 lit. b din Legea nr. 72/2013 (conform cărora în determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţa ţine cont de toate circumstanţele cauzei, în special de nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor) nu sunt incidente în prezenta cauză, răspunderea solidară a reprezentantului societăţii comerciale cu persoana juridică reprezentată este permisă în virtutea dispoziţiilor art. 1445 Cod civil, conform căruia solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, ea trebuind să fie prevăzută în mod expres de părţi. Clauza care instituie solidaritatea reprezentantului legal al societăţii debitoare cu S.C. O. T. S.R.L. reprezintă o prevedere clară, perfect inteligibilă, ce nu comportă nicio îndoială cu privire la modul de interpretare, fiind previzibilă şi sub aspectul consecinţelor la care se expune reprezentantul persoanei juridice în situaţia în care debitoarea nu îndeplinește obligaţia de plată a sumei de bani datorate, la termenele convenite. Această concluzie a instanței a fost confirmată de precizarea expresă a debitorului care, prin întâmpinare, a afirmat că a fost de acord cu condiţiile angajamentului de plată, acesta având, aşadar, cunoştinţă de conţinutul înscrisului pe care l-a semnat.  Contrar susținerilor debitorului, conduita pe care a adoptat-o (de a semna, fără obiecţiuni, conţinutul angajamentului de plată, pe care l-a lecturat, şi de a contesta, ulterior, caracterul cert al creanţei S C&C S.R.L. împotriva sa) ridică suspiciuni cu privire la buna sa credinţă, întrucât nu trebuie omis faptul că debitorul nu este o simplă persoană fizică, ci reprezentantul unei societăţi comerciale, iar în această calitate, în raporturile stabilite cu celelalte persoane juridice, are obligaţia de a manifesta corectitudine şi bună-credinţă, având în vedere şi specificul relaţiilor stabilite între profesionişti, care presupun o anumită periodicitate şi rapiditate a operaţiunilor contractate.

Susţinerea debitorului, potrivit căreia înscrisul de care se prevalează creditoarea reprezintă un început de dovadă scrisă ce trebuie completat cu un probatoriu complex, inclusiv cu proba testimonială, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Potrivit art. 310 Cod procedură civilă, se socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.  Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în faţa unui funcţionar competent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană. Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii.

Înscrisul intitulat „Angajament de plată” nu reprezintă un început de dovadă scrisă, ci constituie un veritabil contract unilateral, prin care S.C. O. T. S.R.L. îşi asumă obligația de a plăti în condiţiile menţionate în cuprinsul contractului, alături de reprezentantul acesteia, care îşi angajează răspunderea, în solidar, creditoarea S C&C S.R.L. fiind doar de acord cu modalitatea de plată a sumei de bani ce i se cuvine. Această concluzie se întemeiază pe prevederile art. 1171 Cod civil, conform cărora contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral, chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

Aşadar, instanţa nu a reţinut apărările debitorului care a pretextat, formal, necesitatea administrării unui probatoriu complex, cu scopul evident de a obţine respingerea cererii creditoarei de emitere a ordonanţei de plată.

Instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 1014 alin.1 Cod procedură civilă, republicat, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

La soluţionarea prezentei cauze au fost avute în vedere şi prevederile art. 1270 alin.1 şi ale art.1516 alin.1 Cod civil, conform cărora convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, creditorul având dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Potrivit prevederilor art. 663 alin. 2-alin.4 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că S C&C S.R.L. deţine împotriva debitorului D. A, care s-a obligat în solidar, cu S.C. O. T. S.R.L.,  o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 11.323,24 lei, reprezentând debit neachitat, conform facturilor menţionate în angajamentul de plată semnat la data de 04.04.2019,  la care se adaugă şi dobânda legală penalizatoare ce urmează a fi calculată de la data de 12.08.2019 (data punerii în întârziere a debitorului, potrivit art. 1522 alin.1 Cod civil, prin intermediul executorului judecătoresc) până la data efectivă a plăţii, cu respectarea prevederilor art. 2 şi art. 3 alin.2 indice 1 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (conform cărora în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.).

În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, instanţa a admis acţiunea. Totodată, în temeiul 1032 alin.1 Cod procedură civilă, debitorul căzând în pretenţii, instanţa l-a obligat la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru. Pentru aceleaşi motive, faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea debitorului de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare