Prin sentinţa nr. 4900 din data de 16 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7464/101/2013 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Protecţia Persoanelor cu Handicap şi Consiliul Judeţean Mehedinţi - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, având ca obiect obligaţia de a face.
Împotriva sentinţei nr. 4900 din data de 16 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7464/101/2013 a declarat apel reclamanta apreciind-o netemeinică şi nelegală.
În şedinţa de la 25.03.2014, instanţa a calificat drept „recurs” calea de atac exercitată împotriva sentinţei, având în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 152 Noul Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea de recurs, recurenta reclamantă a apreciat că instanţa de fond, prin soluţia pronunţată, a validat aplicarea unui regim discriminatoriu pentru unele persoane cu handicap comparativ cu alte persoane cu handicap, recunoscând unele drepturi în favoarea unor persoane cu handicap şi negând aceleaşi drepturi în defavoarea altor persoane cu handicap, regim interzis expres de dispoziţiile art. 3 lit. b, i, m, o, p din Legea nr. 448/2006.
A susţinut că, procedând de această manieră, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece este în vădită contradicţie atât cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi art. 50 din Constituţia României cât şi cu dispoziţiile exprese ale art. 3 din Legea 448/2006 care stabilesc principiile care guvernează protecţia şi promovarea intereselor persoanelor cu handicap.
Aşa cum a învederat instanţei de fond, problema de drept ce o aduce spre soluţionare este dacă drepturile recunoscute persoanelor cu handicap la Cap. II din lege, sunt recunoscute doar unor persoane cu handicap sau tuturor persoanelor cu handicap din România.
Recurenta a menţionat că problema dedusă judecăţii are mai mult caracter de interpretare a normelor juridice, raportat la principiile de drept ce guvernează materia normativă privitoare la persoanele cu handicap. Aşa cum a arătat, dacă Legea nr. 448/2006, în cadrul aceleiaşi clase sociale, ar crea drepturi numai în favoarea unor persoane în timp ce altora nu, există un conflict între normele acestei legi şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi art. 50 din Constituţia României.
Prin maniera în care sunt interpretate dispoziţiile legii (art. 28), în loc să fie protejate şi promovate drepturile persoanelor cu handicap, acestea sunt încălcate în mod flagrant, soluţia instanţei de fond, fiind în acest sens.
În opinia recurentei, soluţia pronunţată vine în contradicţie vădită cu scopul şi esenţa legii nr. 448/2006, motiv pentru care a apreciat că nu pot fi acordate aceste drepturi diferenţiat şi discriminatoriu, întrucât dacă un astfel de drept este recunoscut unei persoane sănătoase ce are grijă de o persoană cu handicap, cu atât mai mult trebuie să fie recunoscut unei persoane cu handicap, ce deţine un autoturism, dar care nu poate fi adaptat la handicapul avut.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Prin Încheierea din şedinţa publică de la 15 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta reclamantă şi în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 448/2006 faţă de prevederile art. 16 şi art. 50 din Constituţie, pentru motivele consemnate în acea încheiere.
În ceea ce priveşte recursul declarat, analizând criticile formulate de recurenta reclamantă, în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Cu prioritate, Curtea constată că, deşi recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute expres în art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, în raport de criticile formulate, în cauză se impune analizarea soluţiei pronunţate de către instanţa de fond din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.
Prin certificatul nr. (…)/24.01.2013 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean M. recurenta reclamantă a fost încadrată în gradul accentuat, cu valabilitate 12 luni, revizuibil, cu handicap neurologic.
Recurenta reclamantă este deţinătoarea unui autoturism (…), înmatriculat sub nr. (..), care nu este adaptat handicapului, aşa cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului eliberată de Registrul Auto Român (fila 14 din dosarul de fond).
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiţi prin dispoziţiile art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, precum şi de dispoziţiile art. 1 alin. 6 lit. a din Ordinul nr. 769/2010, ca fiind persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal, vehicule înmatriculate în România.
Prin derogare de la această regulă, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, persoanele cu handicap deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale.
Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „Persoanele cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.
Interpretând dispoziţiile mai sus menţionate, instanţa constată că, din categoria utilizatorilor exceptaţi de la plata rovinietei fac parte persoanele cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care au în îngrijire persoane cu handicap pentru autovehicul proprietate personală neadaptat.
Prin art. 5 pct. 6 din Legea nr. 448/2006, este definită noţiunea de asistent personal al persoanei cu handicap grav, fiind persoana care supraveghează, acordă asistenţă adultului cu handicap grav, pe baza planului individual de servicii, al persoanei adulte cu handicap.
Persoanele care au în îngrijire persoanele cu handicap beneficiază de scutire de la plata rovinietei numai dacă sunt deţinătoare de autoturisme, fiind menţionaţi în certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului la rubrica „deţinător”.
În mod corect instanţa de fond a reţinut, din coroborarea acestor norme legale, că reclamanta nu poate beneficia de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor naţionale întrucât nu deţine un autoturism adaptat handicapului, iar persoana care, potrivit susţinerii acesteia, îi asigură îngrijirea, nu este deţinătorul unui autoturism.
Reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, astfel că aceasta nu a putut beneficia de numirea unui asistent personal pentru supraveghere şi asistenţă, în înţelesul art. 5 pct. 6 din Legea nr. 448/2006, care se referă numai la persoanele adulte cu handicap grav.
Legea nr. 448/2006 reglementează un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora. În vederea acordării acestor drepturi, persoanele cu dizabilităţi trebuie să dovedească încadrarea lor în grad de handicap, în funcţie de gravitatea acestuia, ceea ce presupune parcurgerea unei proceduri de evaluare.
Art. 28 din Legea nr. 448/2006 instituie o facilitate în favoarea persoanelor cu handicap, persoane stabilite de legiuitor, acordând scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale.
Situaţiile în care se acordă, cu titlu de excepţie, scutire de la plata rovinietei pentru anumiţi utilizatori, sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse şi aplicate prin analogie.
Această scutire de plată a rovinietei nu este acordată în vederea asigurării îngrijirii medicale ori procurării de medicamente de care persoanele cu handicap au nevoie, ci mai degrabă pentru a compensa dificultăţile pe care le au persoanele în ceea ce priveşte incluziunea socială şi pentru a facilita acest proces.
Tratamentul juridic diferenţiat care este generat de acest text de lege, în sensul de a beneficia sau nu de scutire de la plata rovinietei, decurge din situaţia obiectivă în care se găsesc diferite persoane în funcţie de natura handicapului.
Faptul că, prin aceste dispoziţii legale, se acordă drepturi şi facilitaţi în funcţie de gradul şi tipul de handicap, nu constituie discriminare în cadrul aceleiaşi clase sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă (Decizia din 26.09.2002, Duchez contra Franţei, Decizia din 06.12.2007, Beian contra României).
În speţă, textul art. 28 din Legea nr. 448/2006 se aplică în aceleaşi condiţii pentru toate categoriile de persoane cu handicap aflate în aceeaşi situaţie, fără a determina privilegii sau discriminări.
Prima categorie de persoane, care poate beneficia de scutire de la plata tarifului de
utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, se referă la persoanele cu handicap locomotor,
deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului. Aceste persoane, necesită crearea unor condiţii speciale pentru integrarea lor în societate, având limitare permanentă a funcţiei locomotorii, manifestată prin pierderea sau reducerea posibilităţii de mişcare.
Ideea de şanse egale nu poate fi interpretată ca însemnând aceleaşi condiţii şi circumstanţe pentru persoane cu diferite nevoi, prin urmare, persoanele cu diferite dizabilităţi trebuie să aibă acces la mijloace adecvate care să le permită să achiziţioneze bunuri şi servicii.
Din a doua categorie de persoane, care pot beneficia de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, fac parte persoanele care au în îngrijire persoane cu handicap.
Potrivit art. 5 pct. 6 din Legea nr. 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap grav este persoana care supraveghează, acordă asistenţă adultului cu handicap grav, pe baza planului individual de servicii, al persoanei adulte cu handicap.
Asistentul personal este angajat în baza unui contract individual de muncă de către primăria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul persoana cu handicap grav.
Dispoziţiile privind îngrijitorul persoanei cu handicap se aplică în cazul persoanelor încadrate în gradul grav de handicap, deoarece prin noţiunea de îngrijitor se înţelege persoana care are ca atribuţii esenţiale în îngrijirea primară şi supravegherea stării de sănătate, asigurând ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională.
Recurenta reclamantă consideră însă că statutul său de persoană cu handicap neurologic o plasează într-o situaţie egală cu cea a celorlalte persoane cu handicap care sunt deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, care se bucură de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale.
Interpretarea recurentei reclamante în sensul extinderii textului de lege şi asupra handicapului neurologic nu poate avea decât semnificaţia modificării textului art. 28 din Legea nr. 554/2004, în sensul acordării scutirii tuturor persoanelor cu handicap indiferent de gradul de handicap.
Situaţiile în care există dispensă de la plata rovinietei pentru anumiţi utilizatori, fiind instituite cu titlu de excepţie, sunt de strictă aplicare şi interpretare, neputând fi extinse prin analogie.
Enumerarea realizată prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 448/2006 este limitativă, nu exemplificativă, astfel că nu pot face parte din categoria utilizatorilor exceptaţi de la plata rovinietei alte persoane decât cele indicate în mod expres de aceste dispoziţii legale, cum este cazul recurentei reclamante. Nici soţul recurentei reclamante nu poate fi asimilat persoanelor care au în îngrijire persoane cu handicap, care sunt scutite de la plata rovinietei conform art. 28 din Legea nr. 448/2006.
În aceste împrejurări, nu se poate reţine refuzul nejustificat al autorităţii publice de a-i soluţiona cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, nefiind întrunite condiţiile art. 1 alin. 1 cu referire la art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de recurenta reclamantă a fost respins ca nefondat.
Judecătoria Lehliu-Gara
Nulitate absolută contract de concesiune
Judecătoria Sectorul 1 București
ordonanţă de plată – neîndeplinirea condițiilor ordonanței de plată pentru capătul de cerere accesoriu - penalităţile solicitate nu rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris însuşit de debitoare prin semnătură - clauza penală nu a fost însuşit
Curtea de Apel Brașov
Acţiune în despăgubiri pentru durata cercetării penale finalizată cu soluţie de scoate de sub urmărire penală.
Curtea de Apel Craiova
Art 250/2 Cod procedura penala- Verificarea masurilor asiguratorii
Judecătoria Sectorul 1 București
Condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru a exista o îmbogățire fără justă cauză