Plângere contravențională împotriva precesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției privind efectuarea comunicarilor comerciale prin poșta electronică pentru oferirea de pachete promoționale pacienților fără consimțământul prealabil și ex

Hotărâre 12004 din 17.06.2015


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.07.2014 sub nr. 32255/299/2014 reclamanta X.X.C. SRL  în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat plângere împotriva procesului verbal nr. 13043/16.06.2014, solicitând anularea parţială a acestuia, respectiv în ceea ce priveşte fapta de nerespectare a prevedreilor art. 12 referitoare la comunicările nesolicitate, conform art. 13 lin. 1 lit. q) din Legea nr. 506/2004 şi în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii în esența s-a susținut că, persoanele vizate de comunicări au solicitat petentei transmiterea de newslettere prin completarea voluntară online a unui formular în acest sens.

În drept au fost invocate prevederile Legii 506/2004, OG 2/2001, CPC.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.8-15).

Cererea  a fost legal timbrată.

Intimata legal citată a formulat intampinare in cauza, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, fata de prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 677/2001, iar pe fond a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.

În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri (f.35-67).

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.12.2014 a fost admisă excepţia litispendenţei, dispunându-se înaintarea dosarului Tribunalului Bucureşti-secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în vederea ataşării la dosarul nr. 22766/3/2014.

La termenul din data de 22.01.2015 în dosarul nr. 22766/3/2014 Tribunalul a constatat că pârâta a încheiat un singur proces-verbal pentru trei fapte, două dintre ele în temeiul Legii nr. 677/2001 şi a treia faptă în temeiul Legii nr. 506/2004. Tot potrivit celor două acte normative procesul-verbal cu privire la primele două fapte poate fi contestat la secţia de contencios a Tribunalului, iar cea de-a treia faptă la Judecătorie, astfel că a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale cu privire la cea de-a treia faptă, respectiv cu privire la cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 32255/299/2014 şi a prorogat discutarea acesteia după formarea unui nou dosar.

Ca urmare a acestei măsuri a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti dosarul de faţă, cu nr. 2221/3/2015 cu obiect anulare act, iar prin sentința nr.1219/19.02.2015 s-a dispus declinarea competentei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015 a fost înregistrat dosarul nr.43920/299/2015.

La termenul de judecată din data de 21.05.2015 s-a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și s-a acordat cuvântul pe fond.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 13043/16.06.2014, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 5000 lei, retinandu-se savarsirea contraventiei prevăzută de art. 13 alin. 1 lit.q din Legea nr. 506/2004 constând în nerespectarea prevederilor art.12 referitoare la comunicarile nesolicitate. Astfel în sarcina petentei s-a reținut că a efectuat comunicari comerciale prin poșta electronică pentru oferirea de pachete medicale promoționale pacienților fără consimțământul prealabil și expres și fără a oferi posibilitatea acestora de a se opune în vederea primirii de pachete medicale promoționale printr-un mijloc simplu si gratuit la momentul obținerii adresei electronice de către petentă.

Analizand legalitatea si temeinicia procesului-verbal contraventional in conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, instanta retine urmatoarele:

Sub aspectul legalitatii, instanta apreciaza ca procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 13043/16.06.2014 a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.16 si 17 din OG nr.2/2001, cuprinzand toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute. Totodata, faptei descrise in cuprinsul procesului-verbal i s-a dat o corecta incadrare juridica, contestatoarea fiind sanctionata pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 12 si sanctionata de art. 13 alin. 1 lit.q din Legea nr. 506/2004.

În drept sunt aplicabile prevederile art.12 din Legea 506/2004 potrivit cărora este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin utilizarea unor sisteme automate de apelare și comunicare care nu necesită intervenția unui operator uman, prin fax ori prin poștă electronică sau prin orice altă metodă care folosește serviciile de comunicații electronice destinate publicului, cu excepția cazului în care abonatul sau utilizatorul vizat și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări. În continuare se prevede că, fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), dacă o persoană fizică sau juridică obține în mod direct adresa de poștă electronică a unui client, cu ocazia vânzării către acesta a unui produs sau serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, persoana fizică sau juridică în cauză poate utiliza adresa respectivă, în scopul efectuării de comunicări comerciale referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoană le comercializează, cu condiția de a oferi în mod clar și expres clienților posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu și gratuit unei asemenea utilizări, atât la obținerea adresei de poștă electronică, cât și cu ocazia fiecărui mesaj, în cazul în care clientul nu s-a opus inițial, iar potrivit alin.3 în toate cazurile este interzisă efectuarea prin poșta electronică de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele și pe seama căreia sunt făcute este ascunsă, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 365/2002, republicată, sau în care nu se specifică o adresă valabilă la care destinatarul să poată transmite solicitarea sa referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări ori în care sunt încurajați destinatarii să viziteze pagini de internet care contravin art. 5 din Legea nr. 365/2002, republicată.

Prin mesaj comercial nesolicitat se intelege orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate, mesajele promotionale intrand fara indoiala in categoria celor enuntate.

În privinţa temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de către petentă coroborate cu înscrisurile depuse de intimat, petentul nu a depus probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

În acest sens, din înscrisurile depuse la dosar instanța reține faptul că pacientii au comunicat petentei adresa postală electronică în vedere stabilirii programarilor sau odată cu transmiterea ”chestionarelor cu privire la satisfacția pacienților clinicii medicale private”, iar ulterior petenta a efectuat comunicari comerciale prin poșta electronică pentru oferirea de pachete medicale promoționale pacienților fără consimțământul prealabil și expres și fără a oferi posibilitatea acestora de a se opune în vederea primirii de pachete medicale promoționale printr-un mijloc simplu si gratuit la momentul obținerii adresei electronice de către petentă.

Înstanța va înlătura susținerile petentei potrivit cărora persoanele vizate de comunicări au solicitat petentei transmiterea de newslettere prin completarea voluntară online a unui formular în acest sens, având în vedere faptul că formularele depuse la dosar sunt modalități suplimentare prin care clinica obține comunicarea adreselor postale electronice. În plus instanța reține ca interfața sitului clinicii care acordă posibilitatea înlăturării comunicărilor de tip ”newsletter” este în limba engleza și este greu accesibilă.

În continuare, instanţa reţine că, potrivit art. 249 CPC, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Astfel, instanţa apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

În acest sens, instanța reține că  fapta a fost constatată personal de către agenţii constatatori, aceştia având posibilitatea de a observa fapta contravenţională prin propriile simţuri şi de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârşirea contravenţiei.

În aplicarea concordantă a prezumţiei de legalitate, de veridicitate şi de autenticitate a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu prezumţia de nevinovăţie de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanţa de contencios european a stabilit în jurisprudenţa sa că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoană învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate în acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Aşadar, forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franţa).

Această interpretare nu este contrară drepturilor şi garanţiilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile şi garanţiile stabilite în Convenţie nu sunt absolute, cu excepţia dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce priveşte restrângerea, in concreto, a drepturilor şi garanţiilor, atunci când se urmăreşte realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporţională şi necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravenţional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporţională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancţionare contravenţională, după cum s-a întâmplat în cauza de faţă.

Aşadar, în cauza de faţă, instanţa apreciază că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susţinute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal, însă acesta nu a administrat probe din care să reiasă o altă situaţie de fapt.

Pe cale de consecință, instanţa consideră că procesul – verbal nr. 13043/16.06.2014 este conform realităţii fiind temeinic întocmit, întrucât în mod corect s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 13 alin. 1 lit.q din Legea nr. 506/2004 constând în nerespectarea prevederilor art.12 referitoare la comunicarile nesolicitate.

În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalităţii sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională respectă dispoziţiile art.21 alin.3 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În acest sens, instanţa reţine în mod special faptul că, petenta a folosit datele personale comunicate de către pacienți în scopuri comerciale fără acordul acestora.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei13043/16.06.2014 menţinând actul atacat ca fiind legal şi temeinic întocmit, precum şi sancţiunile dispuse.