Contestaţie la executare - întoarcere executare – prin contestaţie la executare, în cazul anulării deciziei de concediere, angajatorul poate invoca faptul că a operat compensaţia legală faţă de o nouă creanţă dobândită de angajat prin titlu executoriu, mo

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.07.2016, sub numărul ….., contestatoarea S.R.T., în contradictoriu cu intimata S.A.S. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe o va pronunţa, să anuleze în parte executarea silită care face obiectul dosarului nr. …. al BEJA ……pentru suma de 50.981,06 lei debit principal şi 9.788,06 lei cheltuieli de executare silită şi să dispună întoarcerea executării silite pentru sumele menţionate, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective. De asemenea, a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că intimata a demarat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. ….. pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …. sub aspectul plăţii despăgubirilor la reintegrare având în vedere anularea deciziei de concediere în temeiul căreia creditoarea a încasat salarii compensatorii ce, potrivit principiului restitutio in integrum, trebuiau returnate.

Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că, pe fondul desfiinţării deciziei de concediere şi al repunerii părţilor în situaţia anterioară, societatea debitoare a fost obligată şi la plata către intimata creditoare a sumei de 47.848 lei brut, reprezentând despăgubiri conform art. 80 alin. 1 din Codul Muncii. A învederat că, în baza deciziei de concediere menţionate, debitoarea a achitat salarii compensatorii în valoare de 22.590 lei brut, sumă ce se impunea a fi restituită de către creditoare.

A mai arătat că a achitat intimatei suma de 25.258 lei brut, sumă reprezentând diferenţa între despăgubirile stabilite în favoarea intimatei şi suma de 22.590 lei, pe care intimata era obligată să o restituie ca efect al anulării deciziei de concediere. Ca atare, a susţinut că întreaga creanţă stabilită prin titlul executoriu a fost achitată anterior începerii executării silite, fiind stinsă prin compensare, motiv pentru care apreciază că întreaga executare silită este viciată întrucât nu mai exista obligaţia de plată.

În consecinţă, atât debitul pus în executare, cât şi cheltuielile de executare sunt lipsite de temei legal, impunându-se anularea întregii executări silite, inclusiv cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 712 C.proc.civ., art. 80 C.muncii.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică contabilă.

Cererea a fost legal timbrată, conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 – f. 54-55.

La data de 16.08.2016 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În acest sens, a susţinut că, potrivit titlului executoriu menţionat, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării.

A susţinut, în principal, că apărările invocate de contestatoare privesc fondul raporturilor dintre părţi şi nu pot fi analizate de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, fiind inadmisibile, eventuala compensaţie nefiind invocată în faţa instanţelor învestite cu soluţionarea fondului cauzei.

A mai arătat că sumele obţinute conform titlului executoriu şi sumele încasate cu titlul de salarii compensatorii au natură juridică diferită, primele fiind despăgubiri pentru concedierea nelegală, în vreme ce salariile compensatorii reprezintă o formă de protecţie socială.

Intimata a susţinut că a fost în mod efectiv lipsită de un loc de muncă, situaţie care nu se modifică urmare a anulării deciziei de concediere. Faţă de această împrejurare, conceptul repunerii în situaţia anterioară, invocat de contestatoare, este lipsit de sens.

A precizat că titlul executoriu nu face nicio referire la restituirea sumei încasate cu titlul de salarii compensatorii, neexistând nicio dispoziţie legală sau contractuală. În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a contestatoarei împotriva intimatei.

Cu referire la expertiza efectuată în faza de executare silită, a arătat că aceasta a fost realizată cu convocarea contestatoarei, sumele fiind corect determinate.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 712 şi urm. C.proc.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 08.09.2016 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimată şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

La data de 19.08.2016, conform dispoziţiei instanţei, executorul judecătoresc a comunicat în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 784/2016.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat părţilor administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză tehnică de specialitate contabilă, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente şi utile cauzei. Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 10.01.2017 (f. 23).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea nr. … înregistrată la BEJA ….la data de 19.04.2016, intimata a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. ….. pronunţată de  Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ….. – f. 68.

Prin încheierea din data de 28.04.2016 pronunţată în dosarul nr. …. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu menţionat – f. 99.

Prin adresa din data de 23.06.2016 executorul a desemnat ca expert pe N.M. în vederea calculării drepturilor băneşti stabilite prin titlul executoriu – f. 101.

Prin raportul de expertiză extrajudiciară (f. 103) s-a stabilit cuantumul sumei datorate de contestatoare intimatei în temeiul titlului executoriu ca fiind 41.193 lei, reţinându-se că, din totalul datorat de 58.908 lei, intimata a primit deja suma de 17.715 lei).

Prin încheierea din data de 08.07.2016 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 9.788,06 lei, din care 4.943,16 onorariu executor, 1.000 lei onorariu expert, 3.000 lei onorariu avocat, 4,90 lei taxe poştale, 240 lei alte acte sau operaţiuni date prin lege, 240 lei cheltuieli privind comunicarea actelor de procedură, 240 lei consultaţii privind constituirea dosarului execuţional, 120 lei fotocopiere şi papetărie.

În urma executării silite prin poprire s-a reţinut că a fost executată suma în integralitate, eliberându-se în favoarea creditorului-intimat, executorul judecătoresc reţinându-şi sumele datorate drept cheltuieli de executare, astfel cum rezultă din Încheierea de încetare a executării silite din data de 20.07.2016.

În drept, în ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.07.2016, prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Conform art.712 alin.1 C.proc.civ. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Conform titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. …… pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. ….., instanţa a admis acţiunea formulată de intimata din prezenta cauză, a anulat decizia de concediere nr. 710/15.03.2013 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că a obligat contestatoarea să reintegreze intimata pe funcţia deţinută anterior. De asemenea, a obligat contestatoarea să plătească intimatei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, respectiv 15.03.2013, până la data reintegrării efective.

Ca o chestiune prealabilă, instanţa aminteşte că nu este permis instanţei de control execuţional să se erijeze în instanţă de control judiciar în sensul cenzurării sau reanalizării unor aspecte avute în vedere în judecata în fond a cauzei. Instanţa de control execuţional este limitată în a asigura respectarea prevederilor titlului executoriu şi trebuie să vegheze asupra respectării prevederilor care orânduiesc executarea silită, neputând în niciun mod să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti ce reprezintă titlul executoriu.

În consecinţă, instanţa se va limita la a analiza criticile formulate sub aspectul intervenţiei compensaţiei legale, instituţie de drept a cărei incidenţă poate (şi se impune chiar) a fi analizată de instanţa legal învestită cu soluţionarea cauzei, fiind o împrejurare de natură a produce efecte sub aspectul executării obligaţiei de plată stabilite prin titlul executoriu, eventualele cauze de stingere a obligaţiei fiind, în mod necesar, subsecvente emiterii titlului executoriu de plată.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate al raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul de executare silită pentru lipsa convocării contestatoarei la efectuarea lucrării, instanţa va înlătura acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, întrucât, din interpretarea dispoziţiilor art. 335 C.p.c rezultă fără echivoc obligaţia expertului de a cita părţile la efectuarea lucrării de expertiză doar în cazul unei constatări ce urmează a se face la faţa locului (de exemplu, expertize topografice, construcţii civile) or, în cazul expertizei contabile nu este necesară o constatare la faţa locului, această lucrare de specialitate, prin însăşi obiectul ei, efectuându-se exclusiv pe bază de înscrisuri.

De altfel, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză judiciară efectuat din dispoziţia instanţei, acesta urmând a fi avut în vedere la soluţionarea fondului cauzei, împreună cu întreg materialul probator administrat.

Drept urmare, instanţa reţine că punctul central al neînţelegerilor dintre părţile litigiului de faţă constă în incidenţa sau nu a instituţiei compensaţiei.

Conform art. 1616 C.civ. „Datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele”. Condiţiile pentru a opera compensaţia sunt prevăzute de art. 1617 C.civ. „Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.”.

Anterior analizării condiţiilor privind compensaţia, instanţa reţine că ambele părţi au recunoscut efectuarea unor plăţi voluntare în cuantum brut de 22.590 lei, respectiv net 17.715 (f. 104), plăţile fiind efectuate anterior declanşării procedurii de executare silită (19.04.2016), respectiv la data de 16.07.2014, 14.08.2014, 15.09.2014. Plăţile menţionate au fost, de altfel, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar şi confirmate în ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză.

În cauză, executarea silită a fost declanşată pentru suma de 41.193 lei, reprezentând diferenţa între debitul total datorat şi suma achitată anterior prin plată voluntară.

Prin urmare, instanţa urmează a analiza, într-o primă etapă, valoarea debitului principal pus în executare silită în temeiul titlului executoriu menţionat, urmând a stabili, în a doua etapă, dacă sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei şi dacă obligaţia era stinsă la momentul declanşării procedurii de executare silită.

Astfel, cu privire la valoarea debitului principal, instanţa reţine că, prin titlul executoriu menţionat, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, respectiv 15.03.2013, până la data reintegrării efective.

Instanţa reţine că între aceleaşi părţi a avut loc şi o alt judecată, finalizată cu sentinţa civilă nr. …. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia civilă nr. ….. a Curţii de Apel Bucureşti. Conform sentinţei civile nr. …., contestatoarea a fost obligată la majorarea salariilor de bază, începând cu data de 07.04.2012, cu indicii preţurilor de consum aferenţi anilor 2008-2011 şi primul trimestru al anului 2012 şi la plata diferenţelor salariale rezultate, calculate până la data rămânerii definitive a hotărârii. .

Prin urmare, majorarea salariilor şi plata diferenţelor în temeiul sentinţei civile nr. ….. cuprinde şi perioada 15.03.2013-16.06.2014, perioadă avută în vedere de executarea silită analizată în prezenta cauză (data emiterii deciziei de concediere anulate – 15.03.2013, data reintegrării efective – 16.06.2014).

Însă, sumele cuvenite intimatei conform sentinţei civile nr. ….. au fost deja recuperate în dosarul de executare silită nr. ….., astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză (f. 27), prin urmare nu vor fi avut în vedere şi la calculul efectuat în prezenta procedură de executare silită, o interpretare contrară dând naştere unei îmbogăţiri fără justă cauză a intimatei care ar valorifica pecuniar de două ori acelaşi drept.

Instanţa nu poate avea în vedere concluziile expertului parte încuviinţat intimatei, excluderea din calcul a diferenţelor salariale executate în temeiul sentinţei civile nr. …… fiind justificată anterior. Astfel, se are în vedere că instanţa de fond a dispus, prin sentinţa civilă nr. ……., plata salariilor actualizate, majorate, indexate, această dispoziţie fiind pusă în executare silită.

În procedura de executare, instanţa este chemată să analizeze legalitatea executării silite inclusiv sub aspectul sumelor executate silit. Ca atare, în situaţia în care parte din debit a fost achitat (prin plată voluntară, prin executare silită în alt dosar, cum este cazul sentinţei civile nr. ….. sau prin compensaţie), este evident că aceste sume nu pot fi din nou urmărite silit, sub acest aspect executarea silită fiind nelegală.

În consecinţă, instanţa va avea în vedere varianta 1 prezentată de expertul desemnat, cuantumul sumelor ce se cuvin intimatei în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. …… fiind de 47.849 lei brut, respectiv 33.251 lei net. Valoarea actualizată a acestor sume este de 46.982,40 lei brut şi 32.648,75 lei net.

Cu privire la modalitatea de calcul, instanţa reţine că atât expertul desemnat de instanţă, cât şi experţii parte au avut în vedere aceleaşi date sub aspectul salariului de bază şi al numărului zilelor lucrătoare, concluziile fiind similare.

Având în vedere valoarea debitului total la care era îndreptăţită intimata, 33.251 lei net (32.648,75 lei, valoare actualizată), precum şi împrejurarea necontestată şi dovedită că la momentul începerii executării silite contestatoarea achitase voluntar suma de 25.258 lei brut, respectiv 17.715 lei net, instanţa reţine că executarea silită a fost demarată pentru diferenţa dintre aceste sume, valoarea corectă fiind de 33.251 lei-17.715 lei, adică 15.536 lei net.

Suma a fost determinată în cuantum net având în vedere caracterul impozabil al sumelor acordate cu titlul de despăgubiri în litigii de muncă, potrivit Deciziei nr. 1/19.07.2010 a Comisiei Fiscale Centrale.

Prin urmare, cu privire la suma de 15.536 lei net, instanţa urmează a analiza condiţiile compensaţiei legale care, astfel cum s-a reţinut anterior, poate fi invocată şi pe calea contestaţiei la executare.

Punctul central al discuţiei se raportează la plata în valoare de 22.590 lei brut (17.715 lei net) achitată de contestatoare în perioada martie-decembrie 2013, cu titlul de salarii compensatorii, conform Deciziei de concediere nr. 710/15.03.2013 ce a fost anulată prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. …….

Mai exact, dacă în raport de această plată şi de anularea deciziei de concediere care a reprezentat temeiul plăţii, poate opera compensaţia faţă de creanţa pe care intimata a dobândit-o faţă de contestatoare prin titlul executoriu, pentru suma de 15.536 lei net (15.533,78 lei valoare actualizată).

Instanţa reţine că sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale, având în vedere că, urmare a anulării Deciziei de concediere nr. 710/15.03.2013, părţile au fost repuse în situaţia anterioară.

Regimul efectelor nulităţii stabileşte în mod expres că, urmare a constatării nulităţii, părţile sunt repuse în situaţia anterioară: tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile să se găsească în situaţia în care ar fi fost dacă actul nu s-ar fi încheiat niciodată, iar regula generală stabilită de art. 1637 alin. 1 C.civ. este că restituirea se face în natură.

Fără îndoială că repunerea părţilor în situaţia anterioară vizează ambele părţi, iar în ceea ce priveşte obligaţiile pecuniare, repunerea părţilor în situaţia anterioară este întotdeauna posibilă prin raportare la restituirea sumelor de bani încasate în temeiul actului juridic anulat.

O interpretare contrară, care ar permite unei singure părţi să obţină restituirea prestaţiilor nu se poate admite, fiind în totală contradicţie cu principiile enunţate anterior.

Prin urmare, anularea unui act juridic are ca efect, la solicitarea părţilor, repunerea în situaţia anterioară. O atare solicitare a fost formulată, de altfel, în cauza soluţionată prin Sentinţa civilă nr. …...

Specificul raporturilor de dreptul muncii nu rezidă în aceea că restituirea prestaţiilor primite în temeiul unui act anulat aparţine unui singure părţi, astfel cum a încercat să acrediteze  intimata.

Menţiunea expresă în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea intimatei pe post rezidă în prevederile art. 80 alin. 1 C.muncii care impun instanţei să dispună expres cu privire la reîncadrare în funcţie, la solicitarea salariatului, în caz contrar contractul de muncă urmând a înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, dispoziţia expresă vizând repunerea în situaţia anterioară este impusă de Codul muncii exclusiv sub aspectul continuării sau nu a raporturilor de muncă dintre părţi după data rămânerii definitive a hotărârii, nu ca situaţie de excepţie în care nulitatea actului ar putea produce doar repunerea uneia dintre părţi în situaţia anterioară.

De altfel, această precizare este necesară tocmai pentru că regimul general al nulităţii ar impune simpla anulare a actului, cu consecinţa că el nu a produs efecte, fără a se putea cunoaşte regimul raporturilor de muncă dintre părţi ulterior anulării actului (acest aspect fiind reglementat de instituţia repunerii părţilor în situaţia anterioară). Or, doar repunerea părţilor în situaţia anterioară ar fi de natură să dea substanţă anulării actelor de concediere emise în materia dreptului muncii, simpla anulare a actului neavând ca efect reintegrarea salariatului în muncă.

În acelaşi sens, instanţa reţine că sunt relevante şi prevederile art. 39 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective care prevăd: „Dreptul beneficiarului la plata compensatorie încetează la data reîncadrării în unitatea din care a fost disponibilizat, iar în situaţia în care a primit plăţi compensatorii în condiţiile art. 331, acestea se restituie în limita sumelor aferente perioadei ulterioare reîncadrării în muncă”.

Astfel, salariatul concediat iniţial, care beneficiază de plăţi compensatorii, pierde dreptul la plăţi compensatorii de la data reîncadrării în unitate, fără a se fi dispus anularea deciziei de concediere

Cu atât mai mult de acest drept nu poate beneficia salariatul care, urmare a anulării deciziei, beneficiază de toate drepturile salariale actualizate pentru perioada concedierii nelegale.

Este evident că intenţia legiuitorului a fost aceea de a permite dublarea veniturilor prin plata, după data reintegrării, atât a salariilor compensatorii, cât şi a salariului conform postului de încadrare.

Or tocmai acest efect s-ar obţine dacă instanţa ar da curs susţinerilor intimatei – pentru perioada în care a fost concediată nelegal, aceasta ar obţine atât salarii compensatorii (conform unui act anulat), cât şi salarii actualizate, ceea ce nu se poate admite.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa reţine că societatea contestatoare deţinea împotriva intimatei, de la data pronunţării sentinţei civile nr. ….. (executorie) o creanţă certă, lichidă şi exigibilă , având ca obiect o sumă de bani, respectiv echivalentul salariilor compensatorii încasate de intimată în temeiul deciziei de concediere nr. 710/15.03.2013. cuantumul acestei creanţe era de 22.590 lei brut, respectiv 17.715 lei net.

Având în vedere că, potrivit art. 1617 C.civ. compensaţia operează de plin drept, instanţa reţine că la data de 19.04.2016, dată la care intimata s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a debitului în cuantum de 15.536 lei (astfel cum a fost determinat anterior), întreaga creanţă era stinsă prin compensaţie legală, prin urmare, executarea silită este nelegală în ansamblul său.

Pentru aceste motive, instanţa va admite cererea şi va anula executarea silită şi toate actele de executare din dosarul de executare nr. …. al BEJA …..

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 723 C.proc.civ.:”(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă”.

De asemenea, conform prevederilor art.724 C.proc.civ.:”(1) În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării”.

În speţă, în conformitate cu prevederile art.723 si art.724 C.proc.civ., observând că s-a anulat întreaga executare silită, alături de toate actele de executare, precum şi că în cadrul executării silite intimata a realizat sume care nu i se cuvin, conform celor stabilite mai sus, instanţa va dispune întoarcerea executării silite şi, pe cale de consecinţă, va obliga intimata să restituie contestatoarei suma totală de 50.981,06 lei, sumă executată nelegal de intimată în dosarul de executare nr. 784/2016 (f. 128-131). În ceea ce priveşte actualizarea acestei sume cu rate inflaţiei, acesta este un efect al legii, nefiind la dispoziţia instanţei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru şi având în vedere că respectiva contestaţie a fost admisă în tot, va admite cererea privind restituirea taxei de timbru, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f rap. la art. 45 alin. 4 din OUG nr. 80/2013.

Astfel, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în valoare de 1.000 lei, aferentă capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la suma de 300 lei, achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite, reţinând că acest capăt de cerere a fost admis, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa va obliga intimata la plata sumei de 300 lei către contestatoare, cu titlul de cheltuieli de judecată, la care se adaugă suma de 1.000 lei, achitată cu titlul de onorariu expert (f. 7) şi suma de 660 lei, achitată cu titlul de onorariu de avocat (f. 66), în total 1.960 lei.

Având în vedere soluţia de admitere a cererii şi reţinând culpa procesuală a intimatei în declanşarea prezentului litigiu, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, BEJA …. după rămânerea definitivă, conform art. 721 alin. 4 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de contestatoarea S.R.T., în contradictoriu cu intimata S.A.S.

Dispune anularea executării silite şi a actelor de executare emise în  dosarul de executare nr. …. înregistrat la BEJA …...

Dispune întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată către contestatoare a sumei totale de 50.981,06 lei, executată silit în dosarul de executare nr. 784/2016.

Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, corespunzător capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.960 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.02.2017.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare