Lipsire de libertate în mod ilegal. Lovire sau alte violenţe. Partea civilă în procesul penal îndreptăţită la plata de daune morale

Este unanim acceptat că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal presupune, în mod necesar, ca victima să fie supusă unor suferinţe. Nu se poate concepe existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal fără o constrângere, fie că este de natură materială sau de natură morală. Totuşi, dacă suferinţele se soldează cu vătămări, autorul va răspunde pentru un concurs de infracţiuni. De asemenea, dacă timpul în care victima este lovită/amenințată depășește timpul cât s-a desfășurat comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, va exista un concurs real de infracțiuni.

O altă persoană decât victima directă a infracţiunii poate primi despăgubiri de ordin moral în procesul penal doar în cazul unui deces al victimei. În celelalte cazuri, daunele morale pot fi acordate doar victimei.

Decizia penală nr. 1046/A/02.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 45 din 07.03.2019 a Judecătoriei Făurei s-au hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală rap. la art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul …, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârşită asupra unui minor.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată ...  şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 200 metri şi a dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 200 metri, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a comunica, pe orice cale, şi de a se apropia de persoana vătămată …  la o distanţă mai mică de 200 metri şi a dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 200 metri, prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, n şi o Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

II. În temeiul art. art. 396 alin. 1 şi 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Penală a fost achitat inculpatul ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 1 Cod penal.

III. În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

IV. În temeiul art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C.civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ...  şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 de lei reprezentând daune morale.În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă ...

V. În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (230 lei la urmărirea penală şi 200 lei la camera preliminară şi judecarea în fond a cauzei). 

VI. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale pentru persoana vătămată ...  (av. …  cu delegaţia nr. 2202/07.07.2016 în valoare de 195 lei), a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei care a fost emis la data de 04.09.2017 în cauza penală nr. 1039/P/2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ...  sub aspectul comiterii infracţiunilor de „lipsire de libertate”, prev. de art. 205 al. 1 şi al. 3 lit. b) din C.pen. şi „lovire sau alte violenţe”,  prev. de art. 193 al. 1 din C.pen., cu aplic. art. 38 al. 1 din C.pen.

S-a reţinut în cadrul rechizitoriului că inculpatul, la data de 06/07.07.2016, în jurul orei 0000, a aplicat persoanei vătămate minore …, în vârstă de 16 ani, lovituri cu palma în zona feţei şi a lipsit-o pe aceasta de libertate, scoţând-o din autoturismul martorului ...  şi introducând-o în interiorul autoturismului proprietate personală, împotriva voinţei acesteia, conducând-o ulterior la domiciliul său.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile suspectului/inculpatului;

- declaraţiile persoanei vătămate;

- declaraţiile martorilor;

-  procesele verbale de confruntare între inculpatul, ...  şi  martorii ...  şi ...;

- raportul de constatare medico legală nr. …/2016 întocmit de Serviciul de Medicină Legală …;

- procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului;

- procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice;

- mijloace materiale de probă :

•un telefon mobil marca Nokia, model 1208, IMEI 3... ;

•un telefon mobil marca Nokia, model FM696, IMEI 35…

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 07.09.2017 sub nr. 2010/228/2017.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 09.03.2018 a Judecătoriei Făurei s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Împotriva acestei încheieri, persoana vătămată a formulat contestaţie, care a fost respinsă de Tribunalul Brăila ca nefondată prin încheierea din data de 12.06.2018.

Inculpatul nu a solicitat să utilizeze de procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, potrivit dispoziţiilor art. 375 alin. 1 C.proc.pen.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 07.07.2016, în urma unui apel primit în noaptea de 06/07.07.2016 prin intermediul SNUAU 112, organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 3 Poliţie Rurală … s-au sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „lipsire de libertate”, prev. de art. 205 al. 1 şi al. 3 lit. b) din C.pen. şi „viol”, prev. de art. 218 al. 1 din C.pen., constând în aceea că în noaptea de 06/07.07.2016, inculpatul ...  a forţat-o pe persoana vătămată, minoră ..., să coboare din autoturismul aparţinând martorului … şi să urce, împotriva voinţei sale, în autoturismul proprietatea inculpatului, după care a condus-o la locuinţa sa din comuna …, sat ...  unde cei doi au întreţinut un raport sexual normal şi anal împotriva voinţei persoanei vătămate.

La aceeaşi dată, persoana vătămată … a formulat o plângere penală împotriva inculpatului …, pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni.

La data de 22.08.2016, persoana vătămată … a formulat o plângere penală, confirmată de reprezentantul legal al acesteia, …, la aceeaşi dată, împotriva inculpatului …, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”,  prev. de art. 193 al. 1 din C.pen., constând în aceea că în noaptea de 06/07.07.2016 în aceleaşi împrejurări, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma în zona feţei.

Din verificările efectuate şi din probele administrate în cauză a rezultat faptul că la începutul lunii iunie 2016, persoana vătămată …  şi inculpatul …, s-au cunoscut prin intermediul reţelei de socializare Facebook, între aceştia legându-se o relaţie de prietenie.

Pe parcursul zilei de 06.07.2016 inculpatul a contactat-o pe persoana vătămată …, solicitându-i acesteia să se întâlnească.

Întrucât persoana vătămată a refuzat, inculpatul a luat legătura cu martorul …, prieten comun al său şi al persoanei vătămate, pe care l-a rugat să îl ajute să se întâlnească cu aceasta.

În acest sens, conform unei înţelegeri prealabile avute cu inculpatul …, în noaptea zilei de 06/07.07.2016, în jurul orei 0000, fiind însoţit de martorul …, care ocupa locul din dreapta faţă, martorul …, s-a deplasat la volanul autoturismului ce îi aparţinea la domiciliul persoanei vătămate, unde aceasta se afla, împreună cu martorele …, ...  şi …, pe banca din faţa porţii imobilului aparţinând reprezentantului său legal din interiorul localităţii ...

În momentul în care a întâlnit-o pe persoana vătămată …, martorul …, i-a propus acesteia să se plimbe împreună cu autoturismul ce îi aparţinea, persoana vătămată acceptând propunerea primită şi urcând în autoturism pe bancheta din spate a acestuia.

La un moment dat, în timp ce se deplasau cu autoturismul către ieşirea din localitatea …, pe sensul de deplasare către localitatea …, cei trei au observat un autoturism parcat pe partea dreaptă a benzii de mers opuse celei pe care se deplasau, precum şi faptul că o persoană ce se afla în interiorul acestuia le-a făcut semn, aprinzând intermitent farurile autoturismului.

Dându-şi seama că în interiorul autoturismului se află inculpatul …, conform înţelegerii avute şi necunoscând intenţiile acestuia, martorul …  a efectuat o manevră de oprire, moment în care în autoturism a urcat inculpatul, care s-a aşezat pe bancheta din spate, lângă persoana vătămată …

Imediat inculpatul a început să îi ceară acesteia socoteală cu privire la motivele pentru care a refuzat să îl întâlnească în acea seară.

Ulterior, trăgând-o de mână, a forţat-o să coboare din autoturism şi a forţat-o să urce în autoturismul propriu.

Persoana vătămată a încercat să opună rezistenţă ţinându-se cu mâna de plafoniera maşinii, însă nu a reuşit. Ulterior, inculpatul a blocat uşile autoturismului, pornind împreună cu aceasta către domiciliul propriu.

Persoana vătămată … a apucat să trimită un mesaj text-sms prietenei sale, …, pe care a rugat-o să o anunţe pe mama sa …, pentru ca aceasta, la rândul ei, să anunţe organele de poliţie cu privire la cele petrecute.

Cât timp s-a aflat la domiciliul inculpatului, persoana vătămată a fost fotografiată de către inculpat cu telefonul mobil.

Ulterior, inculpatul ... a adus-o pe persoana vătămată aproape de domiciliul acesteia, respectiv în capătul străzii unde locuieşte.

În timp ce martorele ... şi ...  îi povesteau numitei ... cele petrecute, de ele s-a apropiat persoana vătămată, plângând.

În vederea lămuririi situaţiei de fapt, în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări medico legale, din cuprinsul raportului nr .../2016 întocmit de Serviciul de Medicină Legală …, rezultând faptul că persoana vătămată …, prezintă o deflorare veche a cărei dată nu mai poate fi precizată, nu prezintă leziuni corporale vizibile şi nu necesită timp de îngrijire medicală.

Totodată, inculpatul a refuzat testarea cu aparatul poligraf.

În faza de urmărire penală, cu privire la acuzaţia reţinută împotriva sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „lipsire de libertate”, prev. de art. 205 al. 1 şi al. 3 lit. b) din C.pen., acesta a dat declaraţii contradictorii.

Astfel, cu ocazia unei prime audieri în calitate de suspect, inculpatul  a declarat faptul că  s-a întâlnit întâmplător cu martorii … şi … În timp ce se deplasa la volanul autoturismului pe drumul public, a recunoscut autoturismul condus de către martorul ...  şi, întrucât nu deţinea în interiorul autoturismului un extinctor, i-a făcut semn acestuia să oprească pentru a-l întreba dacă a întâlnit pe drum vreun echipaj de poliţie.

Cu ocazia unei audieri ulterioare în calitate de suspect, inculpatul a revenit asupra primei declaraţii şi a recunoscut faptul că a avut o înţelegere cu martorul …, în sensul de a-l ajuta să se întâlnească în noaptea de 06/07.07.2016 cu persoana vătămată, fiind sunat de către acesta din urmă.

Cu ocazia audierii în calitate de inculpat, acesta a revenit asupra ambelor declaraţii date anterior în cauză şi a declarat faptul că s-a întâlnit întâmplător cu martorul …, precum şi că acesta a fost cel care a făcut semn cu ajutorul farurilor.

În cursul judecăţii s-a procedat la reaudierea martorilor din rechizitoriu, respectiv ..., ..., …, ... şi …, inculpatul rezervându-şi dreptul la tăcere.

 Instanţa a apreciat că probatoriile administrate în cauză la urmărirea penală şi judecată în fond sunt de natură a proba fără niciun fel de dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cod penal, probatoriile administrate ducând la această concluzie.

Astfel, din ansamblul probelor administrate, a rezultat că inculpatul …  a scos-o cu forţa pe persoana vătămată din autoturismul martorului …, a târât-o pe aceasta la autoturismul său, situat în apropiere şi, împotriva voinţei persoanei vătămate minore, a transportat-o pe aceasta la locuinţa sa, unde a şi reţinut-o o perioadă de timp, de asemenea, împotriva voinţei acesteia.

Inculpatul cunoştea împrejurarea că persoana vătămată era minoră şi avea un ascendent pe plan psihologic asupra acesteia, insuflându-i o stare de temere, motiv pentru care aceasta dorea să încheie orice legătură cu inculpatul, aspecte care reies din conversaţiile anterioare comiterii faptei, purtate de aceştia pe o reţea de socializare, existente la dosarul de urmărire penală.

Cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal, instanţa a apreciat, raportat la probatoriile administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată, că actele de violenţă exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate au fost inerente constrângerii fizice pe care acesta a exercitat-o în activitatea ilicită de lipsire ilegală de libertate, fiind săvârşite strict pe durata, în timpul şi în scopul luării acesteia cu forţa dintr-un vehicul şi transportării în celălalt vehicul, actele de violenţă fiind astfel absorbite în conţinutul constitutiv al acestei din urmă infracţiuni.

În acest sens, instanţa a reţinut menţiunile de la punctul 4 al concluziilor raportului de constatare medico-legal nr. …/22.07.2016, potrivit cărora persoana vătămată nu prezintă leziuni traumatice vizibile la momentul examinării şi declaraţiile contradictorii ale martorilor ... (care a declarat iniţial, în faza de urmărire penală, că inculpatul a lovit persoana vătămată o dată peste faţă, cu palma, iar ulterior, în faţa instanţei, a declarat că a lovit-o cu palma peste faţă, de două ori) şi ... (care a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul a lovit cu palma persoana vătămată, însă pe spate şi nu în zona feţei, iar în faţa instanţei a declarat că nu a lovit deloc persoana vătămată), cei doi martori fiind singurele persoane care s-au aflat în interiorul maşinii unde s-a petrecut agresiunea fizică.

 ÎN DREPT

 S-a reţinut că fapta inculpatului … constând în aceea că la data de 06/07.07.2016, în jurul orei 0000, a lipsit de libertate persoana vătămată minoră, în vârstă de 16 ani, …, scoţând-o din autoturismul martorului ... şi introducând-o în interiorul autoturismului proprietate personală, împotriva voinţei acesteia, ulterior conducând-o la domiciliul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 205 al. 1 şi al. 3 lit. b) din C.pen.

Caracterizând persoana inculpatului instanţa a reţinut că acesta are vârsta de 42 de ani, este necăsătorit, are un nivel mediu de educaţie (11 clase) şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

În faţa organelor de urmărire penală inculpatul a negat săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată iar în faţa instanţei şi-a rezervat dreptul la tăcere.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din Codul Penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret, instanţa a reţinut că inculpatul este la primul contact cu legea penală însă nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Instanţa a mai avut în vedere diferenţa semnificativă de vârstă la data comiterii faptei dintre inculpat (40 de ani) şi persoana vătămată minoră (16 ani), precum şi faptul că infracţiunea s-a comis pe timp de noapte, aspect de natură să augmenteze impactul pe plan psihologic pe care fapta l-a avut asupra persoanei vătămate.

În aceste condiţii s-a impus stabilirea unei pedepse în sarcina inculpatului orientată spre mediu-minim, apreciată ca fiind proporţională din punct de vedere al cuantumului cu gradul de pericol social al faptei comise.

Ca modalitate de executare, s-a stabilit executarea efectivă a pedepsei, apreciindu-se că scopul educativ al acesteia nu se poate realiza decât prin privarea efectivă de libertate a inculpatului care are posibilitatea reeducării în mediul penitenciar prin participarea la programele cultural-educative organizate în incinta locurilor de detenţie. 

În prezenta cauză, partea vătămată ...  a exercitat acţiunea civilă şi, în calitate de parte civilă, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale.

La aprecierea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere vârsta persoanei vătămate precum şi impactul pe care l-a avut asupra vieţii sale private şi sociale infracţiunea a cărei victimă a fost.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral a constat în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit integritatea psihică a părții civile. În ceea ce privește prejudiciul moral invocat de partea civilă, sub acest aspect instanța trebuie să răspundă celor două probleme care s-au ridicat respectiv, de a se stabili mai întâi daca aceasta a suferit sau nu un astfel de prejudiciu, și, în măsura în care răspunsul acestei prime întrebări este afirmativ, să cuantifice acest prejudiciu.

Cu privire la suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe o compensare a suferințelor persoanei vătămate. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța a avut în vedere o multitudine de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și vârsta acesteia. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism. De asemenea, s-a precizat că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o cale de îmbogățire fără justă cauză.

În consecință, față de cele anterior expuse, instanța a apreciat că acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o justă satisfacție pentru acoperirea prejudiciului moral astfel suferit de persoana vătămată …, fără a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză, astfel că a respins în rest pretențiile civile cu titlu de daune morale ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte daunele morale în cuantum de 25.000 de euro cu care mama persoanei vătămate, …, s-a constituit parte civilă, instanţa le-a respins ca nefondate, ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral, nepatrimonial, în dauna acestei persoane, în legătură de cauzalitate cu fapta săvârşită de inculpat.

Pentru aceste motive,

În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 din Codul de Procedură Penală rap. la art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din Codul penal, instanţa l-a condamnat pe inculpatul …  la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârşită asupra unui minor.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată ...  şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 200 metri şi a dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 200 metri, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a comunica, pe orice cale, şi de a se apropia de persoana vătămată ...  la o distanţă mai mică de 200 metri şi a dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 200 metri, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Penală l-a achitat pe inculpatul …  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 1 Cod penal.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C.civ.,  s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă …  şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 de lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 alin. 1 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă ...

În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (230 lei la urmărirea penală şi 200 lei la camera preliminară şi judecarea în fond a cauzei).

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale pentru persoana vătămată ...  (av. …  cu delegaţia nr. 2202/07.07.2016 în valoare de 195 lei), a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei, inculpatul ...  şi părţile civile ...  şi …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412  Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei a apreciat soluţia primei instanţe ca fiind parţial nelegală şi a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței atacate – în ceea ce priveşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal şi în rejudecare, condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni. S-a apreciat că martorii audiaţi în cauză au confirmat în mod constant că inculpatul …  a lovit-o pe persoana vătămată ...  cu palma peste faţă. S-a mai susţinut că actele de violenţă nu pot fi absorbite în conţinutul infracţiunii de lipsite de libertate în mod ilegal – aşa cum greşit a apreciat judecătorul fondului.

Persoana vătămată ...  a invocat la rândul ei critici de netemeinicie a hotărârii atacate, susţinând că:

- pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este prea mică, raportat la gradul ridicat de pericol social al acesteia, la vârsta persoanei vătămate, la modalitatea concretă în care fapta a fost comisă;

- cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă este prea mic întrucât consecinţele fizice şi psihice ale faptei vor putea fi greu înlăturate.

Partea civilă ...  a apreciat că în mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea sa civilă constând în plata de daune morale întrucât, urmare a faptei săvârşite de inculpat viaţa socială a întregii familii a fost afectată, iar ea, în calitate de mamă a persoanei vătămate a încercat, alături de fiica sa minoră, grave suferinţe morale.

În motivele orale şi scrise de apel inculpatul …, prin apărător ales, a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în nelegal prevăzută de art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b) Cod penal. Acesta a apreciat că la dosar nu există probe în sprijinul unei soluţii de condamnare, fapt pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) Cod penal.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului potrivit dispoziţiilor art. 420  alin. 4 Cod procedură penală, acesta dând declaraţii în faţa instanţei de control judiciar. 

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin.  2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi de partea civilă ...  sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de inculpatul …  şi de partea civilă …  sunt nefondate.

A.Latura penală

Prin rechizitoriul nr. 1039/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei inculpatul …  a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

-  lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b) Cod penal;

- lovire sau alte violenţe  prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpatului …  s-a reţinut că la data de 06/07.07.2016, în jurul orei 0000, a aplicat persoanei vătămate minore …, în vârstă de 16 ani, lovituri cu palma în zona feţei şi a lipsit-o pe aceasta de libertate, scoţând-o din autoturismul martorului ... şi introducând-o în interiorul autoturismului proprietate personală, împotriva voinţei acesteia, conducând-o ulterior la domiciliul său.

În cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea şi  declaraţiile persoanei vătămate; declaraţiile martorilor ..., …, …, ..., …, …, procesele-verbale de confruntare între inculpatul … şi martorii, … şi …; raportul de constatare medico-legală nr. …/2016 întocmit de Serviciul de Medicină Legală …; procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului; procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice.

Cât priveşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe în urma readministrării materialului probator, prima instanţă a conchis că actele de violenţă exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate au fost inerente constrângerii fizice pe care acesta a exercitat-o în activitatea ilicită de lipsire ilegală de libertate, acestea fiind astfel absorbite în conţinutul constitutiv al acestei din urmă infracţiuni. S-a mai reţinut că nici mijloacele de probă administrate în cauză (raportul de constatare medico-legal nr. …/22.07.2016 şi declaraţiile martorilor oculari ... şi …) nu contribuie la formarea convingerii ferme că această infracţiune a fost într-adevăr săvârşită.

Curtea nu împărtăşeşte acest punct de vedere şi, în deplin acord cu opiniile exprimate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei, apreciază că în cauză a fost săvârşită şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal. În sprijinul acestei opinii, aducem următoarele argumente:

a. Mijloacele de probă administrate în cauză confirmă faptul că în seara de 06/07.07.2016, inculpatul …  i-a aplicat persoanei vătămate …, în vârstă de 16 ani, lovituri cu palma în zona feţei, pentru a-i înfrânge rezistenţa şi a o determina să urce în autoturismul său. Astfel:

- persoana vătămată …, a declarat că „… a devenit violent, m-a tras de păr şi m-a lovit cu palma peste faţă solicitându-mi să cobor din maşina lui ...  şi să mă urc în maşină la el”.

- martorul … a susţinut în mod constant că inculpatul ...  s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, i-a dat o palmă peste faţă persoanei vătămate, a apucat-o de mână, a tras-o afară din maşină şi a urcat-o cu forţa în maşina lui; martorul a observat cum persoana vătămată a pus mâinile pe rama de sus a plafonierei, încercând să se opună de a urca în maşină, însă ...  a reuşit să o introducă  în autoturism, după care a blocat portiera; acesta a confirmat şi faptul că persoana vătămată a fost scoasă la plimbare de martorul …, ca urmare a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul; în faţa primei instanţe de judecată martorul a mai adăugat că, aflată pe bancheta din spate, persoana vătămată ţipa când inculpatul încerca să o scoată din maşină şi s-a auzit când aceasta a fost lovită cu palmele; până la maşina sa, inculpatul a dus-o în braţe întrucât persoana vătămată nu dorea să-l însoţească; reaudiat fiind, martorul şi-a menţinut cele susţinute şi în faţa Curţii de Apel;

- martorul ... a recunoscut iniţial  că persoana vătămată a refuzat să îl însoţească pe ...  în autoturismul său şi atunci, acesta a lovit-o cu palmele peste faţă, a tras-o de mână şi a scos-o din autoturism cu forţa şi la fel a urcat-o în autoturismul său. Martorul a mai adăugat că, în momentul când inculpatul a încercat să o bage pe ...  cu forţa în autoturismul său, aceasta s-a prins cu mâinile de rama de sus a maşinii, moment în care …  a împins-o forţat înăuntru şi a blocat uşile.

În declaraţiile ulterioare, acest martor a susţinut că ... a lovit persoana vătămată pe spate şi nu cu palma peste faţă. Restul susţinerilor au fost însă menţinute. În faţa primei instanţe de judecată martorul a declarat că … nu a lovit-o pe …, însă a târât-o practic de la o maşină la cealaltă. …  îi spunea acestuia că nu doreşte să meargă cu el. Martorul a văzut-o pe persoana vătămată şi când a revenit acasă, în aceeaşi seară şi era plânsă şi tremurând de frică.

Reaudiat în faţa Curţii de Apel Galaţi, martorul a recunoscut că persoana vătămată nu a dorit să-l însoţească pe inculpat la maşină, moment în care acesta a lovit-o peste faţă sau peste spate.

- martora …  a aflat de la martora ...  cele petrecute cu persoana vătămată; aceasta era prezentă când ...  a revenit la domiciliu roşie la faţă, plângând şi tremurând. Martora a auzit-o spunându-i mamei sale să sune la poliţie;

- martora ...  (prietena persoanei vătămate) a primit un SMS de la aceasta, prin care era anunţată că „a fost sechestrată de …” şi solicita să fie anunţate organele de poliţie; martora a mers şi i-a arătat mesajul numitei …;

- martorul ... a confirmat şi el că persoana vătămată plângea şi era speriată când a revenit la domiciliu; aceasta a povestit că … a sechestrat-o la domiciliu şi nu a lăsat-o să plece.

Inculpatul nu a avut o poziţie constantă referitor la cele întâmplate. Iniţial, acesta a declarat că s-a întâlnit întâmplător cu ...  şi a mers la maşina acestuia pentru a întreba dacă există controale ale poliţiei în zonă. Aflată pe bancheta din spate, ...  a coborât de bunăvoie din maşină şi a urcat în autoturismul său. Ulterior, inculpatul a recunoscut că nu s-a întâlnit întâmplător cu ..., ci a fost sunat de acesta şi anunţat că persoana vătămată se află cu el în maşină. Cu prilejul confruntării, inculpatul a susţinut că doar a atins-o pe …  cu palma pe spate, însă nu a lovit-o – aspect reiterat şi în faţa Curţii de Apel.

Toate mijloacele de probă administrate în cauză, în majoritatea lor, converg către concluzia că în seara de 06/07.07.2016, în încercarea de a o convinge pe ...  să-l însoţească, inculpatul ... i-a aplicat acesteia şi lovituri cu palmele în zona feţei. Martorul …, deşi oscilant în declaraţii, a recunoscut în cele din urmă aplicarea loviturilor. Oricum, declaraţiile sale anterioare, în care preciza că inculpatul nu ar fi lovit-o pe …, nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi nici măcar cu propriile sale declaraţii.

Cât priveşte raportul de constatare medico-legală, fiind vorba despre lovituri aplicate cu palma peste faţă, este firesc ca acestea să nu se regăsească ulterior sub forma unor leziuni traumatice, pe corpul persoanei vătămate.

b. Elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal se realizează printr-o acţiune sau o inacţiune prin care se produce, în orice modalitate, lipsirea de libertate a persoanei. Este unanim acceptat că această activitate ilicită presupune, în mod necesar, ca victima să fie supusă unor suferinţe. Nu se poate concepe existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal fără o constrângere, fie că este de natură materială sau de natură morală.

Totuşi, dacă suferinţele se soldează cu vătămări, autorul va răspunde pentru un concurs de infracţiuni. De asemenea, dacă timpul în care victima este lovită/amenințată depășește timpul cât s-a desfășurat comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, va exista un concurs real de infracțiuni.

Or, în speţa de faţă, persoana vătămată ...  a fost lovită de inculpatul ...  înainte ca acţiunea de lipsire de libertate să se producă efectiv, în etapa prealabilă, când acesta încerca să înfrângă opoziţia victimei. Prin urmare, constrângerile de natură fizică nu au intervenit paralel cu acțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pentru a putea fi absorbite de aceasta.

Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu vinovăţie de inculpat, în sensul art. 396 alin. 2 şi art. 103 alin. 2 teza II Cod procedură penală.

În deplin acord cu prima instanţă de judecată şi în dezacord cu opinia inculpatului, Curtea apreciază că vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a fost pe deplin dovedită. Atât persoana vătămată, cât şi martorii oculari ...  şi ... au confirmat că minora ...  a fost luată de inculpat din autoturismul condus de …, împotriva voinţei sale. Aceasta şi-a exprimat dezacordul din primul moment când a văzut că inculpatul se apropie de autoturism şi tot timpul cât acesta s-a aflat lângă ea, pe bancheta din spate. Pentru a-i înfrânge voinţa, inculpatul a exercitat violenţe fizice şi, pentru a o scoate din autoturism, a luat-o efectiv în braţe. Minora s-a opus din nou în momentul în care a ajuns lângă autoturismul inculpatului, ţinându-se cu mâinile de rama de sus a maşinii, însă inculpatul a reuşit să-şi impună voinţa şi, profitând de superioritatea fizică, a împins-o forţat înăuntru şi a blocat uşile.

Faptul că evenimentele s-au produs fără consimţământul său este dovedit şi de starea în care se afla minora când a revenit la domiciliu – tremurând, plânsă şi roşie la faţă, aceasta i-a cerut mamei sale să alerteze organele de poliţie.

Individualizarea pedepsei

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

Faţă de logica regimului sancţionator reglementat de noul Cod penal, Curtea apreciază că în procesul de individualizare instanţa trebuie mai întâi să stabilească pedeapsa, iar apoi să evalueze dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei, pentru ca ulterior, în situaţia în care apreciază că se impune aplicarea pedepsei să stabilească dacă se impune executarea pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că acesta nu a fost just individualizat în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal, întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de împrejurările ce evidenţiază gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat. Astfel, deşi între el şi persoana vătămată exista o diferenţă de vârstă de aproape 25 ani, inculpatul nu a avut vreun impediment în a iniţia o relaţie inclusiv de natură sexuală cu aceasta, iar când minora a refuzat să-l mai întâlnească, a recurs la expresii triviale şi ameninţări pe care ulterior, chiar le-a materializat. Cu ajutorul martorului …, acesta a conceput un plan pentru a o determina pe ...  să iasă din casă şi când a întâlnit-o, folosind violenţe fizice, dar şi psihice, a luat-o cu forţa din maşina martorului şi a dus-o în autoturismul său, fără să ţină seama de opoziţia fetei şi de traumele pe care le poate produce unui copil de doar 16 ani la acel moment. 

Curtea nu poate să ignore comportamentul reprobabil de care a dat dovadă inculpatul, lipsa de moralitate a acestuia, violenţa fizică, dar şi cea de limbaj. Capturile imaginilor conţinând SMS-urile trimise de inculpat (un bărbat în vârstă de 40 ani) către persoana vătămată (o fată de 16 ani) sunt grăitoare în acest sens. În telefonul inculpatului au fost de asemenea găsite fotografii nud ale persoanei vătămate.

Mai mult, în comunitate inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană violentă. Nici relaţiile cu fosta sa soţie nu sunt dintre cele mai cordiale, aceasta obţinând două ordine de protecţie împotriva inculpatului, urmare a violenţelor exercitate faţă de ea şi faţă de copiii săi minori.

Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpatului, dar și gravitatea faptelor în sine, nu putem ajunge la concluzia că pedeapsa aplicată de prima instanţă (orientată spre minimul special prevăzut de lege) satisface exigențele individualizării pedepsei.

Apreciem dimpotrivă că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului pedepsei aplicate, care se impune în vederea realizării scopului educativ – preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În opinia Curții, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod nelegal şi una de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe sunt de natură a sancționa în mod corespunzător atât pericolul social concret al infracțiunilor, cât și periculozitatea inculpatului.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al sancţiunii care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală.

B.Latura civilă

Având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit) care a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, Curtea apreciază că instanţa de fond nu a realizat o justă apreciere a prejudiciului moral suferit de partea civilă ...  - aspect sub care hotărârea este netemeinică.

Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale, stabilirea acestora se realizează în echitate, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei, dar şi de o serie de criterii jurisprudențiale cum ar fi: consecinţele negative suferite de partea civilă pe plan fizic şi psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Datorită incompatibilităţii care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor şi caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizaţiei), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.

În orice caz, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor morale, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu acest titlu să nu aibă caracter derizoriu pentru partea civilă ci, dimpotrivă, să compenseze efectiv pierderea suferită ori traumele fizice sau psihice îndurate de aceasta. În egală măsură însă, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive pentru autorul daunelor şi, implicit, pentru partea responsabilă civilmente, dar nici o sursă de îmbogăţire fără justă cauză pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări.

În speţa de faţă persoana vătămată ... a suferit un important prejudiciu moral ca urmare a faptelor inculpatului atât prin prisma calităţii sale de viitoare femeie, cât şi prin prisma vârstei încă fragede. În cazul minorilor orice act împotriva firii, oricât de neînsemnat pentru un major, poate lăsa urme adânci în subconștient și poate marca întreaga dezvoltare psiho-fizică ulterioară. Inculpatul a abuzat de ascendentul vârstei, dar şi de forţa sa fizică pentru a suprima orice împotrivire a persoanei vătămate - chiar actele aparent consimţite de aceasta fiind puse sub semnul întrebării.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile …  la un nivel echitabil şi proporţional cu datele speţei.

Cât priveşte acţiunea civilă exercitată de numita ...  – mama persoanei vătămate – Curtea opinează că aceasta nu poate fi admisă.

Potrivit art. 1391 Cod civil  privind Repararea prejudiciului nepatrimonial

(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

(2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Din textele de lege enunţate mai sus, rezultă că o altă persoană decât victima directă a infracţiunii poate primi despăgubiri de ordin moral în procesul penal doar în cazul unui deces al victimei. În celelalte cazuri, daunele morale pot fi acordate doar victimei.

În speţa de faţă, numita ... nu este victimă directă a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, daunele morale cuvenindu-se doar fiicei sale.

Examinând cauza şi din oficiu Curtea, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că nu sunt incidente alte cauze de nelegalitate sau de netemeinicie vizând sentinţa apelată.

Pentru considerentele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi de partea civilă ...  împotriva sentinţei penale nr. 45/07.03.2019 a Judecătoriei Făurei.

Va fi desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, atât pe latură penală cât şi pe latură civilă şi, în rejudecare:

Va fi înlăturată dispoziţia privind achitarea inculpatului …, în temeiul art. 391 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzut de art. 193 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală va fi condamnat inculpatul ...  la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzut de art. 193 alin. 1 Cod penal (faptă din data de 06/07.07.2016).

Urmează a fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului ...  pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b) Cod penal de la 4 ani închisoare, la 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b) Cod penal vor fi contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celeilalte pedepse (2 luni închisoare), aplicându-se în final o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 Cod penal și art. 67 alin. 1 Cod penal, va fi aplicată inculpatului …  pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) şi o) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, în referire la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal și art. 65 alin. 1 Cod penal va fi aplicată inculpatului … pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), e), n) şi o) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Urmează a fi majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora este obligat inculpatul ...  către partea civilă …, de la 10.000 lei la 20.000 lei.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele privind modalitatea de execute a pedepsei.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, vor fi respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpatul ... şi de partea civilă ... împotriva sentinţei penale nr. 45/07.03.2019 a Judecătoriei Făurei.

Domenii speta

Spete similare