Acordarea de daune morale unei persoane juridice

În sistemul Noului Cod Civil, recunoaşterea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice şi posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a încălcării unor astfel de drepturi sunt expres prevăzute de art. 257. Nu există niciun motiv pentru care aceste dispoziţii să nu fie aplicabile şi în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în procesul penal.

Decizia penală nr. 1017/25.09.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 627/16.04.2019 a Judecătoriei Galaţi s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul ...  la pedeapsa de  6 (şase)  luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (fapta din 16.12.2017).

A fost condamnat inculpatul … la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburarea liniştii şi ordinii publice”, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (fapta din 16.12.2017).

În temeiul art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului ... pedeapsa cea mai grea, de  6 (şase)  luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 (două) luni închisoare, urmând ca în final inculpatul ...  să execute pedeapsa de  8 (opt)  luni  închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2  lit. b Cod penal, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei …, judeţul …  sau  în cadrul  Şcolii Gimnaziale …, judeţul …, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 19, art. 25 şi 397 Cod procedură penală, în referire la art. 1349, 1357-1358  Cod Civil, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă …, prin administratori …  şi  ... şi în consecinţă:

S-a dispus obligarea inculpatului ... către partea civilă … la plata sumei de 2360,85 lei cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse restul pretenţiilor solicitate de partea civilă, ca nefondate.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 de lei este aferentă urmăririi penale.

În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpatul către partea civilă … la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. 8612/P/2017 emis la data de 29.03.2017  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, înregistrat pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 10.04.2018, sub dosar nr. 6969/233/2018, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul …, pentru săvârşirea infracţiunilor de  distrugere şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzute de art. 253 alin. 1 și art. 371 din Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în data de 16.12.2017, în jurul orei 1800, a spart mai multe geamuri ale magazinului administrat de soţii ...  şi a distrus în interiorul acestuia mai multe bunuri şi că în public, prin violenţă, asupra bunurilor şi persoanelor şi prin ameninţări a tulburat ordinea şi liniştea publică.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă, aflate în dosarul de urmărire penală: declarațiile inculpatului; declaraţie …; declaraţie …; proces verbal de cercetare la faţa locului + planşă foto …; declarație de martor …; declaraţie de martor …; declaraţie martor …; declaraţie martor …; declaraţie martor …; înscrisuri privind acţiunea civilă.

Acțiunea civilă

În cursul urmăririi penale persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu un cuantum de 3.700 RON.

II. Procedura camerei preliminare

Prin încheierea nr. 1178  din 16.05.2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 8612/P/2017 emis la data de  29.03.2018 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpatul …, pentru săvârşirea infracţiunilor de  distrugere şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzute de art. 253 alin. 1 și art. 371 din Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Cod penal.

III. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti

La termenul de judecată din data de 19.11.2018, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, arătând că recunoaște în totalitate faptele reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște şi că și le însuşește, și a înscrisurilor prezentate de părți. Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a pus în discuție cererea inculpatului și a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

La acelaşi termen de judecată s-au depus precizări cu privire la acţiunea civilă exercitată de partea civilă, în sensul că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu material şi moral.

Pentru soluţionarea completă a cauzei, instanţa a dispus ataşarea fişei de cazier a inculpatului.

Inculpatul şi partea civilă au avut asigurată asistenţa juridică de avocaţi aleşi.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru inculpat şi partea civilă, proba cu înscrisuri şi pentru partea civilă proba testimonială cu martorul …

IV. Analizând actele și lucrările dosarului și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16.12.2017, în jurul orei 1800, inculpatul …, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la magazinul soţilor …  din satul ..., com. … , jud. … aceeaşi localitate, unde pe fondul unor discuţii contradictorii despre o datorie, a distrus mai multe bunuri şi a exercitat violenţe asupra persoanelor de faţă, tulburând astfel şi liniştea şi ordinea publică.

Din declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală a rezultat că în luna noiembrie a anului 2017 a mers la magazinul lui ...  pentru a cumpăra o minge de tenis. Neavând bani, a luat-o pe datorie, ţinând minte că aceasta era de 14 RON. Ulterior, la mijlocul lunii decembrie, a aflat de la tatăl său, …, despre faptul că ...  l-ar fi apostrofat pe acesta pentru o datorie de-a inculpatului în cuantum de 30 de RON. A doua zi, în data de 16.12.2017, după ce a consumat băuturi alcoolice şi aflat în stare de ebrietate, a plecat la plimbare în sat, ajungând la magazinul lui ... A intrat cu acesta într-o discuţie în urma căreia, din cauza faptului că a fost acuzat că a minţit, …  i-a spus să nu mai vină în magazin. După aceste momente, probabil din cauza stării de ebrietate, după cum a apreciat în declaraţie inculpatul, a început să lovească cu pumnii geamurile de tip termopan, dar nu a mai ţinut minte exact ce a făcut. Acesta a mai menţionat că a dărâmat şi câteva rafturi din interiorul magazinului şi că i-a lovit pe ...  şi pe …

Din declaraţiile lui ...  rezultă că în jurul orei 1800, în seara de 16.12.2017, după discuţia avută cu inculpatul, acesta s-a înfuriat şi a ieşit din magazin, începând să lovească cu pumnii geamurile de la peretele exterior al magazinului, provocându-şi leziuni în zona mâinilor şi a încheieturilor. ... a îndemnat persoanele aflate la faţa locului să se adăpostească de acţiunile inculpatului într-o anexă din lateralul magazinului. Inculpatul a revenit în magazin şi a continuat devastarea localului prin dărâmarea unor rafturi cu produse alimentare. La ieşirea din magazin i-a lovit cu pumnul pe ...  şi pe … Soţia lui …, …, chemată fiind de urgenţă de soţul său, a observat la faţa locului atât distrugerile produse până la sosirea ei, cât şi acţiunile ulterioare ale inculpatului …, care, intrând şi ieşind din magazin de câteva ori, a continuat actele de distrugere. Pe mâinile, faţa şi hainele sale existau vizibile urme de sânge. Din declaraţia acesteia a rezultat că în zona magazinului se aflau şi ... şi …

În declaraţia martorului … s-a arătat că acesta se afla la data de 16.12.2017 la locuinţa sa, învecinată cu magazinul soţilor ... La un moment dat, anume în jurul orei 1900, a auzit scandal şi a ieşit din curte. L-a văzut pe inculpat cum spărgea cu pumnul un geam. Martorul s-a apropiat de magazin şi l-a văzut pe inculpat murdar de sânge. În interiorul magazinului erau soţii …, ambii vizibil afectaţi de cele întâmplate, şi, în magazia din lateralul magazinului, adăpostite de acţiunile lui …, alte persoane. La faţa locului se aflau …, ...  şi …

Dintre aceştia au fost audiaţi în calitate de martor …  şi …, declaraţiilor lor confirmând aspectele de mai sus. Amândoi martorii au declarat că au fost loviţi cu pumnul de către inculpate. Anunţat fiind de fratele său despre cele ce s-au întâmplat la magazin, martorul …, tatăl inculpatului, a mers împreună cu martorul …, fratele inculpatului, la faţa locului. Aceştia au fost nevoiţi să intervină pentru a-l linişti pe inculpat şi a-i opri sângerarea.

Distrugerile create de inculpatul ... au fost fixate cu ocazia cercetării la faţa locului prin fotografie judiciară. Din imaginile ataşate s-au observat geamurile sparte ale peretelui exterior, rafturile răsturnate şi urmele de sânge scurs în urma leziunilor suferite de inculpate.

Din declaraţiile persoanelor vătămate, ale martorilor şi din cele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului s-a conturat puternic atmosfera de teamă, de nesiguranţă a celor prezenţi cu privire, cel puţin, la integritatea lor fizică, în condiţiile în care inculpatul a lovit două dintre ele.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, unde a solicitat ca cercetarea judecătorească să se desfășoare în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.

Instanţa a reţinut astfel că, din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile inculpatului; declaraţie …; declaraţie …; proces verbal de cercetare la faţa locului + planşă foto; declarație de martor …; declaraţie de martor …; declaraţie martor …; declaraţie martor …; declaraţie martor …; înscrisuri privind acţiunea civilă …, corelat cu recunoașterea faptelor în fața instanței, rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul ...  în data de 16.12.2017, în jurul orei 1800, a spart mai multe geamuri ale magazinului administrat de soţii ...  şi a distrus în interiorul acestuia mai multe bunuri şi că în public, prin violenţă, asupra bunurilor şi persoanelor şi prin ameninţări a tulburat ordinea şi liniştea publică.

V. Încadrarea juridică a faptelor reţinută de către instanţă

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului ...  care în data de 16.12.2017, în jurul orei 1800, a spart mai multe geamuri ale magazinului administrat de soţii ...  şi a distrus în interiorul acestuia mai multe bunuri şi că în public, prin violenţă, asupra bunurilor şi persoanelor şi prin ameninţări a tulburat ordinea şi liniştea publică, constituie infracţiunile de distrugere şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzute de art. 253 alin. 1 și art. 371 din Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Cod penal.

VI. Individualizarea judiciară a pedepsei

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, au fost săvârşite de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului, pentru fiecare infracţiune, la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Totodată, a avut astfel în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar), a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanţei, este o persoană tânără în vârstă de 23 ani, are un loc de muncă, fiind electrician la …

Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, astfel cum au fost descrise mai sus, respectiv într-un magazin unde se aflau mai multe persoane, conduita agresivă a inculpatului, care a  spart geamurile magazinului, a dărâmat rafturi, distrugând astfel bunuri aflate pe aceste rafturi, a lovit persoane şi a persistat în această atitudine, chiar şi după ce s-a rănit când a spart geamurile. Faptul că inculpatul a fost nemulţumit de suma indicată de către, ca fiind datoria pe care o are de achitat nu justifică comportamentul acestuia şi amploarea pe care a luat-o întregul incident, care a fost de natură să creeze o puternică stare de temere persoanelor aflate în zonă.

Din acest motiv, instanţa nu a primit apărarea inculpatului şi solicitarea sa de a i se reţine în favoare circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. a) şi b) Cod penal, cu atât mai mult cu cât acesta nu a făcut eforturi pentru a înlătura sau diminua consecinţele infracţiunii, până în prezent nefăcând dovada că ar fi achitat măcar o parte din valoarea bunurilor distruse.

 Totodată, instanţa a subliniat faptul că starea de ebrietate în care se afla inculpatul nu poate reprezenta o circumstanţă atenuantă, atât timp cât este voluntară, ci dimpotrivă conferă o periculozitate sporită atât infracţiunilor comise, cât şi  persoanei acestuia.

Pentru considerentele arătate, instanţa a stabilit pentru fiecare dintre cele două infracţiuni câte o pedeapsă cu închisoarea, considerând că pedeapsa amenzii nu este suficientă, faţă de împrejurările comiterii faptelor şi va avea  în vedere la stabilirea pedepsei limitele prevăzute de art. 253 alin. 1 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani) şi respectiv art. 371 Cod penal  (de la 3 luni  la 2 ani închisoare), reduse potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

 În aceste limite şi având în vedere criteriile analizate, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de„tulburarea liniştii şi ordinii publice”, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, aplicarea acestor pedepse fiind necesară, întrucât constituie un mijloc apt de îndreptare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

 Instanţa  a constatat că cele două fapte sunt concurente, motiv pentru care, în temeiul art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului …  pedeapsa cea mai grea, de  6 (şase)  luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 (două) luni închisoare, urmând ca în final inculpatul ...  să execute pedeapsa de 8 (opt)  luni închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei rezultante, având în vedere situaţia de fapt reţinută, dar şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi care a recunoscut comiterea faptelor, instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei ce a fost aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse şi fără privarea sa efectivă de libertate, impunându-se supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 91 Cod penal, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 8 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, astfel încât instanţa a avut convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate. 

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

VII. Latura civilă

În cursul urmăririi penale …, prin administrator …, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu un cuantum de 3.700 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, care sunt evidenţiate în adresa de constituire ca parte civilă.

În dovedirea sumei solicitate cu acest titlu a depus facturile de achiziţionare a produselor alimentare distruse şi factura de achiziţionare a geamurilor de termopan pentru înlocuirea celor distruse.

În instanţă, partea civilă a depus precizări cu privire la suma finală cu care se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material şi moral, compusă din 1.000 lei contravaloarea unui laptop, ajuns în stare de neutilizare din cauza faptei inculpatului, 6.000 lei contravaloarea lucrărilor de zugrăvire a interiorului magazinului, întrucât pereţii au rămas pătaţi cu sânge, iar uşile lovite cu picioarele de inculpat au necesitat reparaţii, 3.000 lei contravaloarea mărfii care a expirat  în intervalul în care magazinul a rămas închis urmare faptei de distrugere, 1.000 lei contravaloarea asigurării pazei magazinului în perioada cât magazinul a fost lipsit de geamurile exterioare, 6.000 lei profitul de care a fost lipsită societatea în perioada în care nu a funcţionat, cu menţiunea că fapta inculpatului a fost comisă în preajma sărbătorilor de Crăciun când vânzările erau mai mari decât de obicei.

În dovedirea daunelor solicitate a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori, instanţa încuviinţând aceste probe cu limitarea la un singur martor, în acest sens fiind audiat martorul.

Analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latura penală a cauzei și la  criteriile și elementele care au stat la baza acesteia, instanța a reținut că prin acțiunea ilicită a inculpatului …, constând în infracţiunea de distrugere, s-a cauzat părţii civile … un prejudiciu.

 Curtea Europeană privind Drepturile Omului, prin jurisprudența sa, reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

Instanţa a reţinut că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 Cod civil (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită - infracţiunea săvârşită, prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului.

Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, din examinarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar instanţa a reţinut că există legătură de cauzalitate între acţiunea ilicită a inculpatului şi prejudiciul material suferit de partea civilă …, constând în contravaloarea bunurilor care se aflau pe rafturile lovite de inculpat şi distruse în acel moment, contravaloarea geamurilor sparte, care au fost înlocuite ulterior şi contravaloarea produselor de curăţenie şi zugrăvire a magazinului. În acest sens instanţa a reţinut că din planşele foto se poate observa că există anumite locuri cu pătate cu sângele provenind de la inculpat după ce s-a rănit ca urmare a spargerii  geamurilor, precum şi starea în care arăta interiorul magazinului imediat după comiterea faptei, fiind astfel necesară efectuarea unor activităţi de readucere a magazinului în starea anterioară acestui incident.

Verificând înscrisurile depuse de partea civilă, instanţa a constatat că nu se face dovada că laptopul despre care face referire partea civilă ar fi fost achiziţionat de către societate, iar pe de altă parte nici a faptului că acesta ar fi fost adus în stare de neutilizare ca urmare a faptei inculpatului.

De asemenea, instanţa a avut în vedere facturile de achiziţionare a produselor alimentare distruse efectiv la momentul comiterii faptei, ce au fost evidenţiate de partea civilă imediat după acest moment în adresa de constituire ca parte civilă depusă în dosarul de urmărire penală, apreciind că nu s-a făcut dovada existenţei unei legături de cauzalitate între fapta inculpatului şi expirarea valabilităţii unor produse pentru care au fost depuse ulterior în instanţă diverse facturi.

Totodată, instanţa a constatat că nu s-a dovedit de către partea civilă că ar fi suferit pierderea unui profit de 6.000 lei  în perioada în care nu a funcţionat, despre care aceasta face referire, cu atât mai mult cu cât din declaraţia martorului …  a rezultat faptul că acesta a cumpărat produse de la magazinul respectiv înaintea sărbătorilor de Crăciun, magazinul fiind deschis.

Din declaraţia acestui martor a rezultat că în localitate sunt două magazine alăturate, care comercializează acelaşi tip de mărfuri, ambele fiind frecventate de săteni, că nu cunoaşte dacă pentru paza magazinului partea civilă a angajat vreun paznic, dar că paza localităţii este sigur asigurată de un paznic. A menţionat că magazinul are o terasă exterioară pe care se află o ladă frigorifică, o vitrină cu băuturi şi diverse bunuri (unelte, găleţi). A arătat că inculpatul a spart  numai geamurile de pe terasă şi că geamurile au fost înlocuite după câteva zile. Acesta a mai arătat că nu cunoaşte dacă magazinul a fost închis vreo perioadă după incident, dar că  ştie că magazinul a fost aranjat ulterior.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că a fost dovedită suma de 2.001,8 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor din magazin care au fost distruse de inculpat în data de 16.12.2017, precum şi a geamurilor sparte în aceeaşi împrejurare, ce au fost înlocuite ulterior, precum şi suma de 359,05 lei, reprezentând contravaloarea produselor de curăţenie şi zugrăvit, deci în total suma de 2.360,85 lei, care rezultă din facturile din dosarul urmărire penală şi factura din dosarul de fond.

Astfel cum s-a arătat mai sus, s-a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada că între celelalte sume precizate cu titlu de daune materiale (1.000 lei contravaloarea unui laptop, ajuns în stare de neutilizare din cauza faptei inculpatului, 6.000 lei contravaloarea lucrărilor de zugrăvire a interiorului magazinului, 3.000 lei contravaloarea mărfii care a expirat în intervalul în care magazinul a rămas închis urmare faptei de distrugere, 1.000 lei contravaloarea asigurării pazei magazinului în perioada cât magazinul a fost lipsit de geamurile exterioare, 6.000 lei profitul de care a fost lipsită societatea în perioada în care nu a funcţionat) şi fapta ilicită a inculpatului ar exista vreo legătură de cauzalitate.

Având în vedere împrejurarea că partea civilă este o societate comercială, instanţa a reţinut că prin acţiunea ilicită a inculpatului nu s-a cauzat părţii civile un prejudiciu moral.

Pentru toate aceste considerente,  în baza art. 19, art. 25 şi 397 Cod procedură penală, în referire la art. 1349, 1357-1358  Cod Civil, instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă …, prin administratori ...  şi  …, şi în consecinţă:

A dispus obligarea inculpatului ...  către partea civilă … la plata sumei de 2.360,85 lei cu titlu de daune materiale.

A respins restul pretenţiilor solicitate de partea civilă, ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul …, partea civilă …. şi persoanele vătămate …  şi ...

În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, s-au invocat următoarele:

Inculpatul ...  a formulat critici de netemeinicie a hotărârii atacate, solicitând aplicarea unei pedepse cu amenda penală în locul celei cu închisoarea. În sprijinul acestei solicitări au fost invocate argumente referitoare la situaţia personală şi familială a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, existenţa unei provocări a persoanei vătămate.

Partea civilă … şi persoanele vătămate …  şi ... au invocat la rândul lor critici de nelegalitate şi netemeinicie susţinând că:

- în mod greşit prima instanţă a apreciat că ...  şi …  nu s-au constituit părţi civile în cauză şi a respins acordarea de daune morale;

- daunele materiale au fost greşit cenzurate, întreaga sumă solicitată cu acest titlu fiind dovedită.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului, potrivit dispoziţiilor art. 420  alin. 4  Cod procedură penală, care a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în fața instanței de control jurisdicţional. 

Nu a fost solicitată readministrarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea unor probe noi.

Examinând hotărârea atacată din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin.  2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat în cauză de către partea civilă ... este parţial fondat, iar apelurile declarate de inculpatul …  şi persoanele vătămate …  şi …  sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, Curtea reține că în mod corect şi în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracţiunile de distrugere şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzute de art. 253 alin. 1 și art. 371 din Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Cod penal.

Prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului material probator administrat a reținut și a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății.

De altfel, aspectele legate de starea de fapt şi încadrarea juridică nu au făcut obiectul criticilor în apelul declarat.

Curtea reţine că în mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alin. 2 şi art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât înainte de începerea cercetării judecătoreşti acesta a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În urma efectuării propriei analize cu privire la situația de fapt, prin raportare la ansamblul probator administrat Curtea reține, în esență, că la data de 16.12.2017, în jurul orei 1800, inculpatul ...  a spart mai multe geamuri ale magazinului administrat de soţii …  şi a distrus în interiorul acestuia mai multe bunuri şi că în public, prin violenţă, asupra bunurilor şi persoanelor şi prin ameninţări a tulburat ordinea şi liniştea publică.

Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului; declaraţiile persoanelor vătămate ...  şi …; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; declarațiile martorilor …, …, …, …, …;  înscrisuri.

Sub aspectul situaţiei de fapt, Curtea, ca instanţă de apel a reevaluat probele administrate raportat la toate susţinerile şi apărările invocate în cauză, iar evaluarea coroborată a acestora dovedeşte justeţea aprecierilor primei instanţe.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale şi însușite de inculpat, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat în sensul art. 396 alin. 2 şi art. 103 alin. 2 teza II Cod procedură penală.

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În procesul de individualizare a pedepselor, Curtea consideră că trebuie avută în vedere atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

În ceea ce priveşte cuantumul şi natura pedepselor aplicate inculpatului, Curtea apreciază că acestea au fost just individualizate în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, instanţa ţinând seama de circumstanțele personale ale acestuia, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciindu-se că reinserţia socială se poate realiza doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat la jumătatea intervalului dintre minimul şi maximul special prevăzut de lege. Astfel, au fost avute în vedere atitudinea sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale, statusul social, dar nu au putut fi ignorate modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, precum şi consecinţele de ordin material şi moral ale faptelor săvârşite. 

Curtea mai arată că regretele post factum ale inculpatului nu diminuează gravitatea faptelor şi nici nu pot înlătura consecinţele acesteia, iar recunoaşterea faptelor săvârşite în accepţiunea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală a fost deja valorificată de instanţă prin reducerea limitelor speciale prevăzute de lege cu 1/3.

Se constată că instanța de fond a făcut un examen exhaustiv și a „cântărit” judicios toate elementele privitoare la fapta și la persoana inculpatului ce constituie criterii legale de individualizare judiciară, explicitând că nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu a fost de natură să antameze reţinerea vreunei circumstanţe atenuante raportat la caracterul destul de grav al faptelor. Existenţa unei datorii a inculpatului la magazinul aparţinând persoanelor vătămate şi solicitarea restituirii acesteia nu poate avea valenţa unei „provocări” care să genereze o reacţie atât de violentă. Am putea aprecia dimpotrivă că amploarea conflictului s-a datorat mai degrabă stării de ebrietate în care se afla inculpatul, însă aceasta nu poate constitui o circumstanţă atenuantă.

Prin urmare, nu se impune reducerea pedepselor la limita minimă prevăzută de textul de lege, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi cu atât mai mult, sub această limită, ca urmare a reţinerii în favoarea inculpaţilor a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 Cod penal. Cu atât mai puţin o pedeapsă cu amenda ar putea corespunde nevoilor de apărare socială și ar putea asigura îndeplinirea funcțiilor și scopurilor sancțiunii.

Pe de altă parte, Curtea consideră judicios aleasă de către instanța de fond modalitatea de individualizare a executării pedepsei, anume aceea a suspendării sub supraveghere a executării acesteia. Deşi inculpatul nu execută efectiv pedeapsa, consecinţele faptelor săvârşite trebuie să se reflecte în obligaţiile alternative prevăzute de Codul penal (ex. munca neremunerată în folosul comunităţii).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, facem următoarele precizări:

1. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de judecată.

În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora, este necesar ca prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză. Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.

Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpatului ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.

În concret, cuantumul despăgubirilor materiale a fost stabilit de prima instanţă pe baza înscrisurilor depuse la dosar, coroborate cu declaraţiile martorului …

În mod corect a cenzurat prima instanţă cuantumul daunelor materiale solicitate, întrucât:

- pentru unele dintre acestea nu există probe în sprijinul existenţei lor (cheltuielile cu paza magazinului, profitul nerealizat, expirarea valabilităţii unor produse);

-  unele cheltuieli nu au legătură cu prejudiciul suferit de persoana vătămată (ex. cheltuielile pentru reparaţia unui laptop la trei luni după săvârşirea faptelor, cheltuielile cu achiziţia unor mărfuri mult înainte de data de 16.12.2018 când au fost săvârşite infracţiunile).

2. Cât priveşte daunele morale, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit) care a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, Curtea apreciază că instanţa de fond nu a realizat o justă apreciere a prejudiciului moral suferit de partea civilă - aspect sub care hotărârea este netemeinică.

Nu împărtăşim punctul de vedere al primei instanţe, în sensul imposibilităţii acordării de daune morale unei persoane juridice.

Daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice sau psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului.

Problema acordării daunelor morale unei persoane juridice a fost dintotdeauna controversată. Pe tărâmul art. 54 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, o parte a doctrinei admitea că sunt supuse reparaţiei şi prejudiciile cauzate ca urmare a încălcării drepturilor sale cu conţinut neeconomic. Bineînţeles, domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridică le poate avea  potrivit legii. Persoana juridică poate invoca, spre exemplu, nesocotirea dreptului la denumire, sediu, emblemă, marcă de fabrică [2].

Şi în jurisprudenţa civilă s-a reţinut, de multe ori, că „dispoziţiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoane fizice si persoane juridice nu fac distincţie între persoanele fizice sau juridice si nici nu limitează drepturile nepatrimoniale ocrotite, astfel încât este recunoscut şi dreptul persoanei juridice de a obţine daune morale pentru vătămarea oricărui drept nepatrimonial.”

De altfel, în sistemul Noului Cod Civil, recunoaşterea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice şi posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a încălcării unor astfel de drepturi sunt expres prevăzute de art. 257. Nu există, aşadar, niciun motiv pentru care aceste dispoziţii să nu fie aplicabile şi în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în procesul penal.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale, stabilirea acestora se realizează în echitate, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei, dar şi de o serie de criterii jurisprudențiale cum ar fi: consecinţele negative suferite de partea civilă pe plan fizic şi psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Datorită incompatibilităţii care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor şi caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizaţiei), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.

În orice caz, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor morale, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu acest titlu să nu aibă caracter derizoriu pentru partea civilă ci, dimpotrivă, să compenseze efectiv pierderea suferită ori traumele fizice sau psihice îndurate de aceasta. În egală măsură însă, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive pentru autorul daunelor şi, implicit, pentru partea responsabilă civilmente, dar nici o sursă de îmbogăţire fără justă cauză pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări.

În speţa de faţă persoana vătămată …, în calitate de administrator al ..., a încercat şi un important prejudiciu moral urmare a comportamentului ilicit al inculpatului. Aflat în stare de ebrietate, acesta a devastat efectiv magazinul alimentar, a spart geamuri, a lovit persoane, a adresat injurii, creând astfel un sentiment de teamă şi indignare atât persoanelor aflate în magazine, dar mai cu seamă administratorului ... care a asistat neputincioasă la întregul eveniment.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că se impune acordarea unor daune morale la un nivel echitabil şi proporţional cu datele speţei.

3. Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, în cauză s-a constituit parte civilă doar ... prin administratorul său ... Prin urmare, în mod corect prima instanţă nu a reţinut calitatea de părţi civile a celor două persoane vătămate ... şi ...

Pentru toate considerentele expuse, nefiind constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei apelate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă … împotriva sentinţei penale nr. 627/16.04.2019 a Judecătoriei Galaţi, va desfiinţa în parte sentinţa apelată, în ceea ce priveşte latura civilă şi, în rejudecare:

Vor fi completate dispoziţiile privind obligarea inculpatului ... la despăgubiri civile către partea civilă … în sensul obligării inculpatului şi la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, vor fi respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpatul ...  şi de persoanele vătămate ...  şi ...  împotriva sentinţei penale nr. 627/16.04.2019 a Judecătoriei Galaţi.

Domenii speta

Spete similare