Cerere pentru redeschiderea procesului penal. Invocarea nerespectării dispoziţiilor art. 105 din Codul de procedură penală. Audierea inculpatului în prezenţa unei persoane cunoscătoare a limbii străine fără calitate oficială de interpret/traducător autori

Decizie 122 din 29.01.2020


Rezumat:

În lipsa efectuării de către organele de anchetă penală a oricărui demers de a asigura acuzatului dreptul de a beneficia de serviciile unui interpret autorizat de limba ucraineană, dar şi în lipsa justificării unei situaţii de urgenţă care să reclame prezenţa unei alte persoane cunoscătoare de limba ucraineană, necalificată ca traducător autorizat învestit de stat cu garanţia calităţii actului de traducere/interpretare în domeniul juridic, procedura privind pe inculpat a fost viciată din perspectiva dreptului la un proces echitabil, în special a dreptului la apărare.

Chiar şi în situaţiile care reclamă urgenţă legiuitorul naţional a dat dovadă de exigenţă, acordând posibilitatea de asistare a acuzatului de către o persoană care nu deţine calitatea oficială de interpret/traducător autorizat şi, prin urmare, nu prezintă calificarea necesară să asigure caracterul adecvat al interpretării/traducerii efectuate în cadrul procedurii penale, sub condiţia reluării de îndată a audierii cu respectarea garanţiilor de echitate, în prezenţa unui interpret autorizat (conform art. 105 alin. (2) C.pr.pen.).

 

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 880 din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Rădăuţi, în baza art. 469 alin. (4) rap. la art. 466 alin. (1) C.pr.pen, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarului de fond al Judecătoriei Rădăuţi, formulată de către condamnatul A., cetăţean ucrainean.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanță a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 137/28 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Rădăuţi, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C.pr.pen, s-a dispus condamnarea inculpatului A., cetăţean ucrainean, pentru săvârşirea infracţiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 262 alin. (1) C.pen. şi contrabandă agravantă, prev. de art. 270 alin. 1, 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu reținerea disp. art. 75 alin. (2) lit. b, 76 alin. (1)C.pen., ambele cu aplicarea art. 8 alin. (1) C.pen.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus și condamnarea inculpatului B.

Sentința a rămas definitivă prin neapelare, iar pe numele inculpatului – condamnat A. s-a emis mandatul de executare din data de 14 mai 2019. Ulterior, condamnatul a fost pus în urmărire la nivel naţional prin dispoziţia IGPR nr. 5 din data de 14 mai 2019, iar pe plan internaţional prin mesajul BNI din data de 24 mai 2019. Prin mesajul din data de 8 iulie 2019, Biroul SIRENE a comunicat că la data de 8 iulie 2019 condamnatul a fost arestat în Polonia, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, conform adresei din data de 25 iulie 2019.

Condamnatul A. a solicitat redeschiderea procesului penal ce a format obiectul dosarului nr. ... al Judecătoriei Rădăuţi, în care a fost emisă sentinţa penală nr. 137/ 28.02.2019, cu motivarea că nu a avut cunoştinţă despre procesul ce s-a desfăşurat împotriva sa.

A susţinut condamnatul că la data de 16.03.2017 a fost audiat de organele de cercetare penală din cadrul S.P.F. Siret, fără participarea unui interpret sau traducător autorizat, doar în prezenţa unui cunoscător de limbă ucraineană, or, având în vedere traducerea deficitară a cunoscătorului de limbă ucraineană nu a fost în măsură să înţeleagă drepturile şi obligaţiile procesuale şi nici obligaţia prev. de art. 108 alin. (2) lit. b C.pr.pen. care se referă la comunicarea oricărei schimbări a adresei.

Completează condamnatul că nu a fost informat corect şi complet, în special în ceea ce priveşte obligaţiile procesuale, mai ales datorită faptului că nu a beneficiat de asistenţă juridică, invocând şi dispoziţiile art. 2 alin. (8) din Directiva 2010/64/UE.

A mai susţinut că la dosarul cauzei nu există vreun act de procedură din care să rezulte încercarea contactării vreunui traducător autorizat sau interpret, fiind de notorietate faptul că în oraşul S. funcţionează mai multe birouri de traducător autorizaţi şi interpreţi.

De asemenea, a notat că un aspect deosebit de important este actul intitulat „NOTĂ SARCINI”, întocmit la data de 30.01.2018, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care se dispune reaudierea inculpaţilor în prezenţa unui traducător autorizat, potrivit dispoziţiilor legale. Ca urmare a acestei dispoziţii, emisă la 8 luni de la începerea urmăririi penale, s-a procedat la citarea sa la domiciliul indicat cu ocazia audierii, unde nu mai locuia nicio persoană, locuinţa fiind proprietatea părinţilor săi. La data respectivă locuia la o altă adresă în...., iar cu privire la citarea sa la adresa indicată cu ocazia audierii a arătat că pe formularul de retur al procedurii de citare apar constant 2 menţiuni: „destinatar necunoscut” sau „neridicat”.

În consecință, a apreciat condamnatul că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii și a solicitat desfiinţarea de drept a sentinţei penale nr. 137 din data de 28.02.2019, cu consecinţa rejudecării.

Instanţa de fond a constatat că A. are calitatea prevăzută de lege pentru a formula o cerere redeschidere a procesului penal, acesta fiind inculpat în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. ..., iar prin sentinţa nr. 137/28.02.2019, a fost soluţionat fondul cauzei.

În ceea ce priveşte cererea de redeschidere a procedurii penale în cauza privind pe inculpatul A., s-a reținut, ca o chestiune esenţială în soluţionarea pricinii, înţelesul noţiunii de „persoană judecată în lipsă” prevăzută de art. 466 alin. (2) C.pr.pen.

Relevantă în cauză, prin raportare la sintagma menţionată anterior, era împrejurarea că, în faza de urmărire penală, inculpatul A. a fost audiat la data de 16 martie 2017 (dată la care a fost surprins în timp ce a trecut ilegal frontiera de stat şi, împreună cu B., au introdus în România cantitatea de 1000 pachete ţigarete de provenienţă extracomunitară), atât în calitate de suspect, cât şi de inculpat, în prezenţa unei persoane cunoscătoare a limbii ucrainene, numitul C.

Cu această ocazie, inculpatul A. a declarat că înţelege limba română, doar vorbită, că doreşte să facă declaraţii în prezenţa persoanei C., cunoscătoare a limbii ucrainene, acesta declarând că are domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv, în localitatea X, Regiunea Cernăuţi. Potrivit celor consemnate în procesele verbale încheiate la data respectivă, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a comunica orice schimbare a adresei la care să fie citat.

Prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus preluarea dosarului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, dosar în care, după preluare, prin nota de sarcini din 30.01.2018, procurorul de caz a dispus completarea probatoriului în sensul audierii celor doi inculpaţi, în prezenţa unui interpret autorizat.

Deşi au fost emise citaţii la adresa indicată de inculpatul A., conform borderourilor aflate la dosar, inculpatul nu s-a prezentat.

În cursul judecăţii inculpatul a fost citat la aceeaşi adresă, dovezile de citare fiind restituite pentru mai multe termene cu menţiunea că nu a fost găsit.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 466 C.pr.pen. „(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. (4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. (5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei”.

Conform art. 467 C.pr.pen. „Cererea de redeschidere a procesului penal - (1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă. (2) Când persoana judecată în lipsă este privată de libertate, cererea poate fi depusă la administraţia locului de deţinere, care o va trimite de îndată instanţei competente. (3) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466. (4) Cererea poate fi însoţită de copii de pe înscrisurile de care persoana judecată în lipsă înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele vor fi însoţite de traducere. (5) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze până la primul termen de judecată sau, după caz, într-un termen scurt, stabilit de instanţă”.

 Conform art. 468 C.pr.pen. „Măsurile premergătoare - (1) La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei, precum şi citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali interesaţi. (2) Când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privată de libertate, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acesteia despre termen şi ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. (3) Persoana privată de libertate este adusă la judecată”.

Conform art. 469 C.pr.pen. „Judecarea cererii de redeschidere a procesului - (1) Instanţa, ascultând concluziile procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466; b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv. (2)*) Cererea se examinează de urgenţă, iar în cazul în care persoana condamnată se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a cărei rejudecare se cere, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii şi poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Dacă executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instanţa poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). (3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.(4) Dacă instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466, dispune prin sentinţă respingerea cererii de redeschidere a procesului penal. (5) Încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. (6) Hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate. (7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate. (8) Instanţa redeschide procesul penal prin extindere şi cu privire la părţile care nu au formulat cerere, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea. (9) Odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea faţă de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4), lit. b) - e). Dispoziţiile titlului V al părţii generale se aplică în mod corespunzător”.

În atare situaţie, întrucât inculpatul A. a luat cunoştinţă de existenţa procesului penal în care era acuzat încă din faza de urmărire penală, iar ulterior a ales să nu se prezinte şi să nu se intereseze de soarta procesului, s-a concluzionat că nu a existat o judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. (2) C.pr.pen. Există o notificare oficială cu privire la acuzaţia penală formulată, iar A. a avut cunoştinţă de procesul penal desfăşurat, iar prin comportamentul său neechivoc acesta nu a dorit să îşi exercite dreptul de fi prezent în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată.

Instanţa de fond a constatat din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală că adresa de domiciliu este cea comunicată în cursul audierii, iar nu o altă adresă ce a fost menţionată în susţinerea cererii de redeschidere a procesului penal.

Întrucât condamnatul A. a avut în mod cert cunoştinţă de desfăşurarea procesului penal împotriva sa, în cursul primei faze a procesului penal, acesta a fost audiat, i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia penală şi obligaţia de a încunoştinţa, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei şi i s-a atras atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii citaţiile şi orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul A., pentru motivele prezentate pe larg cu ocazia dezbaterilor.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1), (2), art. 420 C.pr.pen., Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul la un proces echitabil în următoarea manieră 1. Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Dreptul la interpretare și dreptul la traducere pentru persoanele care nu vorbesc și nu înțeleg limba în care se desfășoară procedurile sunt consacrate în articolul 6 din CEDO, astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În vederea garantării drepturilor stipulate de Convenţie, a fost adoptată Directiva nr. 2010/64/UE a Parlamentului European şi Consiliu din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale. Directiva facilitează exercitarea acestor drepturi. Obiectivul directivei este de a garanta dreptul persoanelor suspectate sau acuzate la interpretare și la traducere în cadrul procedurilor penale, la o asistenţă lingvistică gratuită şi adecvată care să le permită exercitarea deplină a dreptului la apărare şi care să garanteze astfel caracterul echitabil al procedurii. Astfel, art. 2 alin. (8) şi art. 9 alin. (3) din Directivă stipulează în mod expres că: Interpretare / Traducerea furnizată în temeiul prezentului articol trebuie să fie de o calitate suficientă să garanteze caracterul echitabil al procedurilor, în special prin garantarea faptului că persoanele suspectate sau acuzate cunosc cazul instrumentat împotriva lor și pot să își exercite dreptul la apărare.

În implementarea exigenţelor impuse de Directiva nr. 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale în vederea garantării dreptului la un proces echitabil din perspectiva dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din Conveţie, legiuitorul naţional a intervenit prevăzând astfel, printre altele, în art. 105 C.pr.pen., că: (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înțelege, nu vorbește sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părți ori persoana vătămată, dintre interpreții autorizați, potrivit legii. (2) În mod excepțional, în situația în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligația de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.

Este evidentă voinţa legiuitorului naţional de a respecta standardele europene în materie de drept la apărare în procedurile penale, garanţie a dreptului la un proces echitabil, impunând obligaţia organelor judiciare de a asigura acuzatului o interpretare/traducere calificată, care poate parveni numai din partea unui interpret/traducător autorizat, numai astfel existând certitudinea informării oficiale, reale şi adecvate a acuzatului asupra infracţiunii imputate, asupra drepturilor şi obligaţiilor aferente calităţii procesuale dobândite şi a consecinţelor nerespectării lor. Tot astfel există şi certitudinea faptului că acuzatul însuşi a fost ascultat şi că cele consemnate reprezintă voinţa reală a părţii.

Raportând situaţia juridică a condamnatului A. la exigenţele convenţionale şi naţionale precitate, prezenta instanţă de control judiciar apreciază că procedura cu inculpatul A. în cauza penală a cărei redeschidere se solicită a fost viciată încă din primele stadii ale anchetei penale, viciu care a persistat şi a determinat astfel vătămarea, în lanţ, a tuturor celorlalte drepturi procesuale şi implicit a caracterului echitabil al procesului penal ce s-a desfăşurat în lipsa acuzatului şi care s-a soldat cu stabilirea vinovăţiei şi tragerea la răspundere penală pentru infracţiuni grave, prin pronunţarea unei soluţii de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie.

Aşadar, Curtea observă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi A., sub aspectul infracţiunilor de „contrabandă în formă agravată”, prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 şi „trecerea frauduloasă a frontierei de stat”, prev de art. 262 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 8 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 16.03.2017, orele 04.00, lucrătorii SPF au fost sesizaţi de către operatorul autospecialei de termoviziune cu privire la faptul că amprentele termice a două persoane se deplasau dinspre frontiera de stat spre interiorul României, pe direcţia .., în direcţia localităţii X. S-a procedat la alertarea echipelor din teren şi formarea unui dispozitiv de interceptare, iar în momentul în care au observat echipajele de poliţie, cei doi s-au despărţit, deplasându-se în două direcţii diferite. După câteva minute, s-a reuşit reţinerea unei persoane, drept pentru care celelalte elemente ale dispozitivului au procedat la urmărirea celei de-a doua, fără însă a se reuşi prinderea acesteia în acel moment. Verificându-se zona unde a fost identificată persoana imobilizată, au fost descoperite două colete voluminoase, ambalate în folie neagră, observându-se pe unul din ele inscripţia „Marble”. Întrucât, în urma controlului corporal, nu au fost identificate documente de identitate sau alte obiecte, persoana imobilizată a fost întrebată cum se numeşte, aceasta declarând că este B., născut la data de..., în localitatea P., Ucraina.

La data de 16.03.2017 orele 19.50, lucrătorii poliţiei de frontieră au fost sesizaţi de agentul principal de poliţie cu privire la faptul că la Punctul de Trecere al Frontierei s-a prezentat o persoană despre care există suspiciuni că ar fi implicată în evenimentul din data de 16.03.2017, orele 04.00. Ajuns la faţa locului, echipajul de poliţie a identificat, în camera de interviu din cadrul SPF, pe numitul A., cetăţean ucrainean. Fiind întrebat cu privire la prezenţa sa pe sensul de ieşire din România, în condiţiile în care, pe paşaport, nu avea aplicată viza sau ştampilă de intrare în ţară şi nici nu era posesor al unui permis de şedere valabil, A. a declarat verbal că a trecut fraudulos frontiera de stat a României în dimineaţa de 16.03.2017, ora 04.00, împreună cu cumătrul său B., introducând cantitatea de 1000 pachete ţigarete de contrabandă. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra sa a fost identificat un buletin de identitate emis de Republica Ucraina, pe numele A., şi un telefon mobil marca ...

B. a arătat că este cunoscător al limbii române şi a fost audiat în cauză, iar conform procesului verbal de predare-primire, B. a fost predat autorităţilor ucrainene la data de 16.03.2017, ora 19.00, astfel încât, menţionează Parchetul, nu a fost posibilă efectuarea unei confruntări dintre cei doi, în condiţiile în care A. a fost identificat la data de 16.03.2017, ora 19.50.

Cu privire la procedura derulată faţă de A. din momentul în care acesta s-a predat de bună voie către autorităţile din România şi până în momentul când inculpatul a fost returnat către țara de origine – Ucraina, prezenta instanţă de control judiciar reţine următoarele:

Este real faptul că la data de 16.03.2017 orele 19.50, lucrătorii poliţiei de frontieră au fost sesizaţi de agentul principal de poliţie cu privire la faptul că la Punctul de Trecere a Frontierei S., la ora 19.45, s-a prezentat o persoană, iar echipajul de poliţie ajuns la faţa locului a identificat, în camera de interviu din cadrul SPF S. pe numitul A. cetăţean ucrainean. Conform declaraţiei din dosarul de urmărire penală, în aceeaşi zi, în intervalul 20:35 – 22:00, s-a procedat la audierea acestuia în calitate de suspect pentru ca, ulterior, în intervalul 22.20 – 23.00, să fie audiat în calitate de inculpat, ambele declaraţii fiind precedate de procesul verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor pe care le are în calitate de suspect, respectiv inculpat, printre care şi obligaţia impusă de art. 108 alin. (2) lit. b C.pr.pen., respectiv de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință.

 În ambele declaraţii, acesta a arătat că înţelege limba română doar vorbit. Se deduce astfel că A. nu vorbeşte, nu se exprimă şi nici nu scrie în limba română, dovadă fiind de altfel şi menţiunile de la începutul procesului verbal în care sunt menționate drepturile şi obligaţiile, respectiv de la finalul declaraţiilor de suspect/inculpat ce reprezintă consemnări ale numitului A., în limba ucraineană.

Cele trei acte procesuale sus menţionate au fost îndeplinite de către organul de cercetare penală în prezenţa numitului C., cunoscător de limbă ucraineană, care a asigurat traducerea/ interpretarea şi care, de altfel, a şi semnat la rubrica interpret pe cele trei acte procedurale.

La dosar există, de asemenea, procesul verbal de identificare şi pozele cu aspecte relevante din momentul identificării numitului A., în momentul prezentării acestuia în Punctul de Trecere a Frontierei S., precum şi date din care rezultă că A. a participat, pe timp de zi, şi la o cercetare la faţa locului.

Procedura cu inculpatul A. s-a finalizat cu returnarea acestuia în ţara de origine Ucraina a doua zi, la data de 17.03.2017, în intervalul orar 12.00 – 12.30, conform procesului verbal de întâlnire la frontieră pentru cercetare în comun şi a procesului verbal de întrevedere pentru predarea primirea persoanelor.

Ulterior, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa Judecătoriei Rădăuţi s-a procedat la citarea inculpatului A. la domiciliul indicat în declaraţiile date, respectiv localitatea... Regiunea Cernăuţi, Republica Ucraina, scrisorile recomandate fiind restituite la dosar cu menţiunea – inconnu (necunoscut), respectiv non reclame (nu a fost solicitată, ridicată).

Având în vedere succesiunea evenimentelor, astfel cum a fost mai sus expusă, prezenta instanţă de cenzură apreciază că, în cauză, nu a avut loc o notificare oficială adecvată a numitului A. atât asupra acuzaţiei penale aduse cât şi din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor procesuale aferente calităţii de acuzat în materie penale, notificare care să satisfacă exigenţele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legislaţia europeană precum şi legea internă în materie.

Astfel, în lipsa efectuării de către organele de anchetă penală a oricărui demers de a asigura acuzatului A. dreptul de a beneficia de serviciile unui interpret autorizat de limba ucraineană, dar şi în lipsa justificării unei situaţii de urgenţă care să reclame prezenţa unei alte persoane cunoscătoare de limba ucraineană, dar necalificată ca şi traducător autorizat învestit de stat cu garanţia calităţii actului de traducere/interpretare în domeniul juridic, procedura privind pe A. a fost viciată din perspectiva dreptului la un proces echitabil, în special a dreptului la apărare.

Chiar şi în situaţiile care reclamă urgenţă legiuitorul naţional a dat dovadă de exigenţă, acordând posibilitatea de asistare a acuzatului de către o persoană care nu deţine calitatea oficială de interpret/traducător autorizat şi, prin urmare, nu prezintă calificarea necesară să asigure caracterul adecvat al interpretării/traducerii efectuate în cadrul procedurii penale, sub condiţia reluării de îndată a audierii cu respectarea garanţiilor de echitate, în prezenţa unui interpret autorizat (conform art. 105 alin. (2) C.pr.pen.).

Or, în speţă, acest lucru nu s-a întâmplat, deşi audierile în calitate de suspect/inculpat au avut loc în seara datei de 16.03.2017, iar predarea inculpatului A. către ţara de origine s-a realizat abia a doua zi, în jurul amiezii. Dovadă în acest sens este și nota de sarcini întocmită de procurorul de caz la data de 30.01.2018 în sensul însărcinării organelor de cercetare penală de reluare a audierii inculpatului A., apreciindu-se că nu au fost respectate dispoziţiile art. 105 alin. (2) teza finală C.pr.pen. Instanţa apreciază că organele de anchetă penală beneficiau de timpul necesar şi mijloacele adecvate de a apela la serviciile unui interpret autorizat care să asiste inculpatul în cadrul procedurii.

În concluzie, pentru argumentele expuse, apelantul condamnat A. întruneşte condiţiile de persoană judecată în lipsă şi care nu a luat cunoştinţă în mod oficial de proces până la finalizarea acestuia prin rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare prin neapelare, fiind întrunite aşadar condiţiile pozitive şi negative prevăzute de art. 466 C.pr.pen. şi care justifică redeschiderea procesului penal.

Astfel, Curtea a admis apelul promovat de apelantul condamnat A., a desfiinţat în totalitate sentinţa penală criticată şi, în rejudecare, în temeiul art. 469 alin. (3) C.pr.pen. a admis cererea de redeschidere proces penal, iar potrivit art. 469 alin. (7) C.pr.pen. a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr..., pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, definitivă prin neapelare la data de.., numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii precum şi celelalte forme de executare emise de Judecătoria Rădăuţi, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.

Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 590 din 8 octombrie 2019, cauza a fost trimisă la Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Rădăuţi pentru reluarea judecăţii faţă de inculpatul A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. ...din data de 25 mai 2018 sub aspectul infracţiunilor de contrabandă în formă agravată prev. de art. 270 alin. (1), (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 şi trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 262 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 8 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C.pen.

Comentariu

Viciul nerespectării dispoziţiilor art. 105 alin. (2) Cod procedură penală sub aspectul obligaţiei organului judiciar de reaudiere a inculpatului în prezenţa unui interpret/traducător autorizat se extinde şi asupra încunoştiinţării inculpatului cu privire la drepturile şi obligaţii procesuale, astfel că nu se poate imputa inculpatului obligaţia de a fi adus la cunoştinţa organelor judiciare din România schimbarea de domiciliu intervenită pe parcursul procedurii, cu consecinţa aprecierii ca legală a citării şi comunicării actelor procedurale la vechiul domiciliu, astfel cum prevede art. 108 alin. (2) lit. b Cod procedură penală.

Directiva nr. 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere prevede în mod expres că dreptul la interpretare şi traducere adecvată se aplică persoanelor din momentul în care acestora li se aduce la cunoștință de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, faptul că sunt suspectate sau acuzate de comiterea unei infracțiuni, până la finalizarea procedurilor, prin aceasta înțelegându-se soluționarea definitivă a întrebării dacă persoanele în cauză au comis infracțiunea, inclusiv, după caz, stabilirea pedepsei și soluționarea oricărei căi de atac.

Tot pentru garantarea actului de traducere/interpretare s-a impus obligaţia statelor membre de a lua măsuri concrete pentru a garanta faptul că interpretarea și traducerea furnizate îndeplinesc standardele de calitate prevăzute la articolul 2 alineatul 8 și la articolul 3 alineatul 9 din Directivă. În vederea promovării caracterului adecvat al interpretării și traducerii precum și a accesului eficient la acestea, statele membre s-au obligat a depuse eforturile necesare pentru crearea unui registru sau a mai multor registre cuprinzând traducătorii și interpreții independenți care sunt calificați corespunzător care să fie puse la dispoziția autorităților competente.

De asemenea, cazuistica în domeniu a concluzionat că judecătorul este responsabil să demonstreze diligență considerabilă în a stabili faptul că absența unui interpret nu a prejudiciat implicarea deplină a reclamantului în aspectele de o importanță crucială pentru el iar această obligație a autorităților nu se limitează la simpla numire a unui interpret, ci, de asemenea, la exercitarea unui anumit control asupra caracterului adecvat al interpretării (Cuscani c.Regatului Unit, §§38-40). În speţă acest control din partea statului s-ar fi realizat „a priori” prin asigurarea unui interpret autorizat.