Ultrajul (art.257 ncp)

ROM ÂNIA

JUDECĂTORIA C______, JUDEŢUL P______

C______, _____________________, nr.14, jud. P______

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

D ocument finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDCPA:2020:003.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SEC Ţ IA PENAL Ă

SENTINŢA PENALĂ N R . 100/2020

Şedinţa publică din data de 1 9 .06.2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – A______ D_____ B_____

Grefier – I__ T____ M______

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria C______ a fost reprezentat de procuro rul B____ C_______

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul I____ G. I____ A_____ şi pe persoana vătămată N______ G_______, parte civilă I____________ JUDEŢEAN DE POLIŢIE P______ , având ca obiect ultrajul (art.257NCP).

Dezbaterile cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 11.06 .2020 , când s-au pus concluzii pe fond ce s-au consemnat în încheierea din acea zi . I nstanţa , având nevoie de timp pentru deliberare , a amânat pronunţarea la data de 19.06 .2020 .

INSTANŢA ,

În urma analizării lucrărilor dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

I. PROCEDURA

A. Sesizarea instanţei

În 13.04.2020 pe rolul Judecătoriei C______ s-a înregistrat cu nr. XXXXXXXXXXXXX rechizitoriul nr. 2832/P/2019 din 10.04.2020 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria C______, prin care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I____ I____ A_____, acuzat de comiterea infracţiunilor de ultraj, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) şi (4) din Codul penal, raportat la art. 193 alin. (1) din Codul penal, şi art. 206 din Codul penal, tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 din Codul penal, şi distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din Codul penal.

În actul de sesizare a instanţei de judecată procurorul a reţinut că „Faptele inculpatului care, la data de 24.12.2019, în jurul orei 21.00, în public, în prezenţa mai multor persoane, în timp ce se afla în sediul Poliţiei Oraşului Băicoi, a exercitat violenţe fizice asupra agentului de poliţie N______ G_______, i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă de natură să-i producă o stare de temere, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi injurii şi expresii jignitoare de natură să atingă grav demnitatea acestuia, a lovit cu un scaun un perete din holul instituţiei, deteriorându-l şi prin manifestările sale a tulburat ordinea şi liniştea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 4 C .p. rap. la art. 193 alin. 1 C .p. şi art. 206 C .p., distrugere prev. de art. 253 alin. 1 C .p. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C .p., cu aplic. art. 38 alin. 1, 2 C .p. ” .

S-a ataşat dosarul penal înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria C______ cu nr. 2832/P/2019.

B. Camera preliminară

Prin încheierea din 15.05.2020, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa funcţională, după materie, după calitatea persoanei şi teritorială a Judecătoriei C______, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

C. Judecata

Judecată s-a desfăşurat potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, prevăzute de art. 375 şi art. 377 din Codul procedură penală, în urma admiterii cererii inculpatului.

Prin încheiere de şedinţă din 11.06.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4), raportat la art. 193 alin. (1) şi art. 206 din Codul penal în infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4), raportat la art. 193 alin. (1) din Codul penal.

C. Apărări

Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale şi a înscrisurilor prezentate şi a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

D. Probele

Organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă pentru dovedirea acuzaţiei penale, redate astfel cum sunt numerotate în dosarul de urmărire penală: declaraţiile persoanei vătămate (filele 31-36), declaraţiile martorilor F_____ C_________, C______ F______, N______ N_______, M_______ F______ C______ (filele 37-61), procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 70-78, 80), raportul de concluzii preliminare (fila 87), raportul de expertiză medico-legală nr. 1013/27.12.2019 ( fila 113), înscrisuri: planificarea activităţii efectivelor şi graficul cu serviciile de zi pe unitate, fişa postului (filele 24-30), adeverinţă angajator şi caracterizare inculpat (filele 107, 108) , declaraţia de constituire de parte civilă (filele 82-83), proces-verbal (fila 67), proces-verbal de refuz al examinării poligraf şi înscrisul adeverinţă medicală (filele 104, 105) şi declaraţiile inculpatului (filele 90-100).

În faza de judecată, desfăşurată potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, prevăzute de art. 375 şi art. 377 din Codul procedură penală, s-a consemnat poziţia procesuală a inculpatului (filele 46-47 dosar instanţă) şi s-a administrat proba cu înscrisuri (filele 11-12 dosar instanţă).

II. ÎN FAPT

Din mijloacele de probă administrate de către organele de urmărire penală, văzând declaraţia inculpatului (filele 46-47 dosar instanţă), dată în faţa instanţei, rezultă probe în baza cărora instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Astfel, din înscrisurile de la filele filele 24-30 din dosarul de urmărire penală - planificarea activităţii efectivelor şi graficul cu serviciile de zi pe unitate, fişa postului - reiese că persoana vătămată, agentul de poliţie N______ G_______, în 24.12.2019, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi funcţiona în cadrul Dispeceratului Poliţiei Oraşului Băicoi.

Din declaraţia persoanei vătămate N______ G_______ (filele 31-36 dosar de urmărire penală) rezultă că, în 24.12.2019, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu în sediul Poliţiei Oraşului Băicoi, a constatat că s-au prezentat o persoană de sex feminin, martora B____ R_____-F_________ însoţită de un minor, care i-a relatat faptul că a fost agresată de concubinul său. În incinta subunităţii de poliţie a intrat ulterior inculpatul, care era îmbrăcat în pantaloni scurţi şi şosete, fără a purta alte articole vestimentare sau încălţăminte, şi a adresat cuvinte şi expresii jignitoare şi ameninţări persoanei de sex feminin şi minorului, care s-au refugiat în spatele persoanei vătămate. Inculpatul a lovit într-un perete cu un scaun aflat pe holul subunităţii de poliţie, deteriorând tencuiala.

Potrivit declaraţiilor martorului F_____ C_________ (filele 37-43 dosar de urmărire penală), în momentul antereferit, inculpatul a exprimat următoarele cuvinte: „oricum o să o bată, că nu are ce să facă poliţia şi nu îi este teamă de poliţie” .

În continuare, din declaraţia persoanei vătămate N______ G_______ reiese că a intervenit pentru a îl calma pe inculpate, însă acesta s-a manifestat în aceeaşi modalitate faţă de lucrătorul de poliţie. În concret, i-a adresat injurii şi expresii jignitoare, concomitent încercând să se apropie de concubine sa pentru a o lovi.

Martorul F_____ C_________ a arătat că inculpatul a proferat diverse expresii şi cuvinte, astfel: „Să vă iau poliţia în…! Să vă iau gradele …..! Mă piş pe voi că nu aveţi ce să-mi faceţi! Mie nu mi-e frică de poliţie! Eu am umblat pe afară şi nu mi s-a întâmplat nimic, doar nu o să-mi facă un fraier de la Băicoi ceva! Ce poţi să-mi faci, că oricum eşti singur! Dar, oricum, o să te bat şi pe tine, că nu ai ce să-mi faci! Poliţia aste e de căcat, că oricum numai proşti pe aici! Că oricum nu-mi poate face nimeni nimic! ” .

Persoana vătămată N______ G_______ a mai arătat că, în aceleaşi împrejurări, inculpatul a continuat să adreseze injurii îndreptate împotriva sa şi a instituţiei Poliţiei Române, astfel: „Mie să îmi ia morţii familia în p..!”, „Urinez pe toată poliţia şi pe gradele tale!” . De asemenea, inculpatul i-a adresat ameninţări persoanei vătămate, astfel: că se vor întâlni pe stradă şi nu va fi bine, „ Lasă că te fac eu pe tine! O să vin eu cu nişte maşini după tine!” şi „O să te văd prin oraş şi o să am grijă de familia ta în Băicoi!”. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul stâng în zona bărbiei şi i-a provocat leziuni superficiale şi a tras de cămaşa persoanei vătămate, acţiune prin care i-a rupt epoletul de pe umărul stâng. Puterea loviturii a fost diminuată prin acţiunea de eschivare a persoanei vătămate.

Potrivit raportului de concluzii preliminare (fila 87 dosar urmărire penală) şi raportului de expertiză medico-legală nr. 1013/27.12.2019 (fila 113 dosar urmărire penală) persoana vătămată N______ G_______ prezenta o leziune traumatică care putea data din 24.12.2019 şi care s-a putut produce prin lovire cu şi/sau de corpuri dure şi/sau planuri dure şi nu a necesitat îngrijiri medicale.

Martorii au declarat că au auzit faptul că agentul de poliţie N______ G_______ i-a reproşat inculpatului că l-a lovit (declaraţia martorului F_____ C_________ fila 39, paragraful al V-lea, declaraţia martorului C______ F______, fila 45, declaraţia martorului N______ N_______, fila 52, declaraţia martorului M_______ F______ C______, fila 58, dosar urmărire penală).

Persoana vătămată N______ G_______ a învederat că atitudinea inculpatului i-a creat un sentiment de umilinţă şi suferinţă morală, astfel: „Pentru mine a fost dureros să aud că el face cu uşurinţă banii în străinătate şi aici în ţară cumpără poliţişti câţi vrea şi urinează p e ei”.

Inculpatul a fost imobilizat şi încătuşat de către persoana vătămată cu sprijinul celorlalţi doi agenţi de poliţie, martorii F_____ C_________ şi N______ N_______, fiind necesar să fie întins pe pardoseală. Incidentul a durat aproximativ 10-15 minute, astfel cum reiese din declaraţiile acestor subiecţi procesuali.

Declaraţiile inculpatului ( filele 90-100 dosar urmărire penală), potrivit cărora, în esenţă, a negat săvârşirea faptelor, arătând că a vorbit tare şi că s-a certat cu concubina în incinta postului de poliţie, că nu a acţionat cu intenţie şi că în momentul în care poliţistul a încercat să îl imobilizeze şi l-a pus la pământ, s-a zbătut şi a lovit scaunul cu piciorul şi că a fost înjurat şi lovit cu palma în zona capului, feţei şi a braţelor de persoana vătămată N______ G_______, analizate în anasamblul mijloacelor de probă, constituie speculaţii şi distorsionări ale realităţii faptice de la acel moment, realizate în scopul înlăturării răspunderii penale a acestuia.

Declaraţiile martorilor F_____ C_________ (agent de poliţie), C______ F______ (persoană care participa la sediul subunităţii de poliţie la activităţi de procedură în altă cauză penală), N______ N_______ (agent de poliţie) şi M_______ F______ C______ (persoană care participa la sediul subunităţii de poliţie la activităţi de procedură în altă cauză penală), se coroborează şi combat susţinerile şi apărările inculpatului.

Instanţa subliniază că declaraţia martorei B____ R_____ F_________ (filele 62-66 dosar urmărire penală), concubina inculpatului, nu se corobrează cu alte mijloace de probă, astfel că o înlătură din fundamentarea soluţiei pe care o dispune în cauză.

Depoziţia martorei conţine fapte şi împrejurări de fapt care nu corespund cu restul declaraţiilor administrate în cauză sub aspectul conţinutului şi modalităţii concrete de comitere a faptelor, sub aspectul elementelor esenţiale ale probaţiunii. Reprezintă, în esenţă, o declaraţie dată în favoarea inculpatului, cu scopul de a înlătura sau atenua răspunderea penală a acestei părţi.

Persoana vătămată I.P.J. P______ s-a constituit parte civilă cu 157,99 de lei, cu titlu de daune materiale pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei de distrugere, respectiv a tencuielii deteriorate prin acţiunea de lovire cu scaunul a peretului subunităţii de poliţie, potrivit fişei de deviz lucrări (fila 12 dosar instanţă).

Persoana vătămată N______ G_______ a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal (fila 25 dosar instanţă).

În urma unui examen obiectiv asupra declaraţiilor martorilor, instanţa apreciază că actele inculpatului au tulburat ordinea şi liniştea publică şi au adus atingeri grave demnităţii persoanelor care au asistat sau împotriva cărora acţiunile au fost îndreptate.

Toate mijloacele de probă administrate converg în a susţine concluzia că inculpatul a fost perceput ca o persoană violentă de către persoanele din incinta localului şi acţiunile sale le-au indus o stare de temere şi le-a adus atingere grave demnităţii.

Instanţa reţine că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în faza judecăţii.

Mijloacele de probă analizate se coroborează şi conţin probe din care rezultă elemente de fapt incriminatorii, care susţin acuzaţia penală.

III. ÎN D____

Soluţia instanţei

În urma analizării materialului de urmărire penală instanţa constată, dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat şi că acesta răspunde penal.

Instanţa reţine că infracţiunile comise de către inculpat sunt nejustificate şi imputabile acestuia. Faptele au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Nu sunt incidente ipoteze dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.

În privinţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului există probe certe de vinovăţie, astfel că prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 4 şi art. 99 din Codul de procedură penală, este răsturnată.

Din aceste probe instanţa reţine că inculpatul a săvârşit trei infracţiuni , după cum va detalia în continuare.

Infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal.

Infracţiunea constă în aceea că, în 24.12.2019, în jurul 21:00, în public, în sediul Poliţiei Oraşului Băicoi, inculpatul I____ I____ A_____ a exercitat acte de violenţă fizică, prin aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona feţei persoanei vătămate N______ G_______, organ de poliţie naţională, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin care i-a cauzat suferinţe fizice.

Fapta corespunde modelului abstract de incriminare prevăzut de art. 257 alin. (1) şi (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.

În latura obiectivă a infracţiunii, instanţa subliniază că elementul material constă în acţiunea de lovire cu pumnul a persoanei vătămate, poliţist naţional, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu consecinţa provocării de suferinţe fizice, inerente oricărui act de agresiune fizică şi de lovire.

Urmarea imediată are 2 componente. Prin incriminarea infracţiunii de ultraj sunt protejate două categorii de relaţii sociale, unele principale, altele secundare. Obiectul juridic principal priveşte relaţiile referitoare la autoritatea de stat şi respectul cuvenit acesteia. Cel secundar, priveşte relaţiile referitoare la integritatea fizică a subiectului pasiv secundar.

Legătura de cauzalitate rezultă din acţiunile de lovire ale inculpatului care au avut consecinţa directă a producerii de suferinţe fizice persoanei vătămate.

Fapta s-a săvârşit cu intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale. A ameninţat persoana vătămată, după care i-a aplicat lovitura cu pumnul, a cărei intensitate a fost diminuată de reacţia defensivă a subiectului pasiv. Inculpatul a pus în executare intenţia de a săvârşi infracţiunea şi executarea nu a fost întreruptă. Acţiunea intenţionată şi-a produs efectul, care constă în aceea că inculpatul a lezat valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare, respectiv autoritatea şi integritatea fizică a subiectului pasiv secundar.

Infracţiunea prevăzută de art. 253 alin. (1) din Codul penal.

Fapta constă în aceea că, în 24.12.2019, în jurul 21:00, în sediul Poliţiei Oraşului Băicoi, inculpatul I____ I____ A_____ a deteriorat prin lovire cu un scaun un perete al subunităţii de poliţie, producând un prejudiciu de 157,99 de lei.

Starea de fapt reţinută în cauză corespunde modelului abstract de incriminare, prevăzut de art. art. 253 alin. (1) din Codul penal şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere .

În structura laturii obiective a infracţiunii, instanţa examinează elementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.

Elementul material al infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din Cod ul penal, constă în acţiunea inculpatului de a deterioara prin lovire cu un scaun un perete şi cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile prin deteriorarea tencuielii acestuia.

Urmarea imediată constă în deteriorarea peretului.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa reţine, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă. Pe fondul unei conduite antisociale manifestate faţă de subiecţi pasivi şi valori sociale multiple, inculpatul a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului, acţionând direct în sensul de a provoca distrugerea peretului, pe care l-a lovit cu intensitate.

Inculpatul a pus în executare intenţia de a săvârşi infracţiunea şi executarea nu a fost întreruptă. Acţiunea intenţionată şi-a produs efectul, care constă în aceea că inculpatul a lezat valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare, respectiv patrimoniul părţii civile.

Infracţiunea prevăzută de art. 371 din Codul penal

Fapta constă în aceea că, în 24.12.2019, în jurul 21:00, în public, în sediul Poliţiei Oraşului Băicoi, inculpatul I____ I____ A_____ a tulburat ordinea şi liniştea publică prin proferarea de expresii de cuvinte şi expresii jignitoare, care au adus atingeri grave demnităţii persoanelor, prin comiterea de acte de violenţă fizică şi verbală asupra persoanei vătămate N______ G_______ şi prin comiterea de acte de violenţă asupra unui perete al subunităţii de poliţie, prin lovirea cu un scaun.

Fapta corespunde modelului abstract de incriminare prevăzut de art. 371 din Codul penal şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În structura laturii obiective a infracţiunii instanţa examinează elementul material, cerinţa esenţială, urmarea imediată şi legă tura de cauzalitate.

Fapta constă în tulburarea ordinii şi liniştii publice săvârşită prin violenţe comise împotriva bunurilor şi persoanelor, ameninţări îndreptate faţă de persoane şi atingeri grave aduse demnităţii persoanelor.

Ameninţarea din conţinutul normei de incriminare se poate realiza în formele prevăzute de art. 206 din Codul penal, respectiv prin ameninţarea cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva unei persoane, de natură să îi producă o stare de temere , cât şi prin acţiuni violente comise împotriva persoanelor şi bunurilor. Or, inculpatul a realizat elementul material prevăzut de norma de incriminare în toate formele.

Injuriile multiple şi ameninţările, prin modalitatea de proferare şi conţinut, au adus atingeri grave demnităţii persoanelor.

Distrugerea şi acţiunile violente sunt analizate distinct în cadrul celorlalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, astfel că instanţa învederează că aplică mutantis mutandis considerentele expuse în analiza efectuată asupra acelor infracţiuni.

Cerinţa esenţială constă în săvârşirea acţiunilor într-un loc public.

Locaţia în care s-a comis fapta, prin specificul său, respectiv subunitate de poliţie, care este un loc accesibil publicului, unde au fost de faţă direct ori au perceput indirect , după caz, mai multe persoane comiterea faptelor. Prin urmare, instanţa reţine că sediul respectiv este un loc dintre cele prevăzute de art. 184 din Codul penal, loc care prin natura lui era accesibil publicului şi de faţă au fost mai multe persoane, respectiv persoane care participau la o altă procedură judiciară, dar şi organe de poliţie.

Văzând aspectele relatate de martori, care concordă, insta n ţa reţine că acţiunile inculpatului au avut drept urmare imediată o stare de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

Manifestările inculpatului, supuse unui examen obiectiv, realizat de o persoană avizată şi diligentă, au avut urmarea menţionată.

Legătura de cauzalitate rezultă din acţiunile inculpatului, care au determinat reacţiile de teamă şi au adus atingeri grave demnităţii persoanelor.

Fapta s-a săvârşit cu intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale. Deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Intensitatea, conţinutul, locul proferarii, subiecţii pasivi multipli susţine o atare concluzie.

Individualizarea pedepselor

Instanţa aplică inculpatului pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, astfel că în analiza limitelor pedepselor se va rezuma asupra pedepsei închisorii prevăzute de normele .

Pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) şi (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal , instanţa subliniază că, după analizarea efectelor dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală asupra limitelor speciale ale pedepsei (limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime) şi ale limitelor speciale de pedeapsă rezultate din textul de incriminare - pedeapsa închisorii de la 4 luni şi 15 zile până la 3 ani, limite speciale rezultate prin majorarea cu jumătate ale limitelor prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal (de la 3 luni sau 2 ani), stabilite potrivit art. 257 alin. (4) din Codul penal - prin reducerea cu o treime redevin limite speciale de 3 luni (minim special), respectiv 2 ani (maxim special). Prin urmare, instanţa poate aplica o pedeapsă cu închisoarea între 3 luni şi 2 ani pentru săvâşirea acestei infracţiuni.

Văzând criteriile de la art. 74 din Codul penal, după cum se va detalia în continuare, instanţa apreciază că este necesară condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea de un an pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) şi (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal.

În cazul infracţiunii antereferite legiuitorul nu a instituit obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, însă a lăsat o atare opţiune la aprecierea instanţei, conform art. 67 din Codul penal. Prin urmare, instanţa apreciază că natura şi conţinutul infracţiunii de ultraj, determină concluzia că se impune aplicarea faţă de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme şi dreptului de a părăsi teritoriul României, pe o perioadă de 3 ani.

O atare pedeapsă complementară este justificată de conţinutul constitutiv al faptei şi de împrejurările şi mod ul de comitere.

Faţă de natura şi gravitatea faptei, dar şi pentru a îl responsabiliza şi atenţiona pe inculpat asupra conduitelor sale viitoare, instanţa apreciază ca fiind necesară restrângerea unor drepturi ale sale. O pedeapsă complementară adecvată este cea a interzicerii exercitării drepturilor de la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j) din Codul penal, anteindicate.

Pentru a considera astfel, instanţa are în vedere ecoul social al faptei, precum şi necesitatea de a se asigura societăţii, temporar, în acord cu dispoziţiile legale, imperativul că în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi în funcţiile care implică exerciţiul autorităţii de stat, nu se va alege o persoană care a înţeles să manifeste acte de agresiune fizică faţă de un alt membru al societăţii, care era şi organ de poliţie naţională în exercitarea atribuţiilor de serviciu, şi nu vor fi ocupate de o persoană care a avut o asemenea conduită. Or, persoane cu asemenea conduite nu pot fi alese şi nu pot avea dreptul de a ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat, care cer un anumita standard şi ţinută moral ă .

Este necesar, în egală masură, s ă se interzică inculpatului exerciţiul dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme. Pentru a se asigura că inculpatul nu va comite ulterior eliberării fapte mai grave decât cele pentru care este acuzat, prin folosirea de arme, instanţa apreciază că este necesară interzicerea exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme. O restrângere temporară a exerciţiului dreptului său de a părăsi teritoriul României corespunde aceloraşi deziderate, pentru a fi responsabilizat şi a reflecta asupra conduitelor sale, trecute sau viitoare.

Instanţa reiterează că a comis o infracţiune de ultraj, în stare de antecedenţă penală, faţă de un organ de poliţie naţională aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege. Deci, deşi a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea în regim de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, scopul lor nu a fost atins. Din contră, a înţeles să comită acţiuni ilicite penale şi faţă de organe de poliţie.

Prin urmare, inculpatul prezintă un profil social orientat către comiterea de fapte penale, prin care a înţeles să lezeze diverse valori ocrotite de normele de incriminare penală de-a lungul timpului.

Or, tocmai această perseverenţă infracţională, conjugată cu elementele arătate anterior, justifică în mod obiectiv şi legitim necesitatea de a se dispune interzicerea drepturilor indicate anterior, ca pedeapsă complementară, pentru a se asigura o protecţie efectivă a membrilor societăţii faţă de persoane precum inculpatul.

Dispunând o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de privare de libertate, instanţa aplică, totodată, inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j) din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) din Codul penal , instanţa subliniază că, după analizarea efectelor dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală asupra limitelor speciale ale pedepsei şi ale limitelor speciale de pedeapsă rezultate din textul de incriminare - pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani - prin reducerea cu o treime devin limite speciale de 2 luni (minim special), respectiv 1 an şi 4 luni (maxim special). Prin urmare, instanţa poate aplica o pedeapsă cu închisoarea între 2 luni şi 1 an şi 4 luni pentru săvâşirea acestei infracţiuni.

Văzând criteriile de la art. 74 din Codul penal, după cum se va detalia în continuare, instanţa apreciază că este necesară condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzute şi pedepsite de art. 253 alin. (1) din Codul penal.

Pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 din Codul penal , instanţa subliniază că, după analizarea efectelor dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală asupra limitelor speciale ale pedepsei şi ale limitelor speciale de pedeapsă rezultate din textul de incriminare - pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani - prin reducerea cu o treime devin limite speciale de 2 luni (minim special), respectiv 1 an şi 4 luni (maxim special). Prin urmare, instanţa poate aplica o pedeapsă cu închisoarea între 2 luni şi 1 an şi 4 luni pentru săvâşirea acestei infracţiuni.

Văzând criteriile de la art. 74 din Codul penal, instanţa apreciază că este necesară condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. şi ped. de art. 371 din Codul penal.

Pedepsele menţionate aplicate inculpatului, atât cele cu închisoarea, cât şi cele complementare şi accesorii, sunt corespunzătoare şi necesare pentru realizarea scopului pedepsei penale de măsură de constrângere şi mijloc de reeducare, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Pedepsele conjugate sunt apte să asigure realizarea funcţiilor de exemplaritate şi de prevenţie individuală a inculpatului şi generală a membrilor societăţii, prin aceea că faţă de persoanele care săvârşesc astfel infracţiuni organele judiciare penale iau măsuri adecvate, eficiente şi proporţionale.

Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor aduc atingere valorilor sociale ocrotite prin normele de incriminare şi relevă o periculozitate sporită a infractorului. S-a manifestat violent fizic şi a tulburat ordinea şi liniştea publică în sediul unei subunităţi de poliţie naţională însărcinate chiar cu apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor şi a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii şi cu aplicarea de măsuri pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii.

A nesocotit în mod vădit, evident, orice normă de convieţuire socială şi publică care ar fi reclamat şi impus o sobrietate anume sau cel puţin o inhibare a reacţiilor şi atitudinilor sale antisociale. A depăşit limita răspunderii contravenţionale şi a înţeles să adopte conduite din sfera ilicitului penal. Astfel de conduite cunosc recrudescenţă şi au devenit o realitate curentă şi reprezintă un pericol imediat şi direct la adresa autorităţii statului, dar şi a organelor de poliţie în ansamblul lor.

În lipsa unor sancţiuni penale ferme şi exemplare pronunţate faţă de astfel de persoane se pot crea premisele conturării unei percepţii publice negative potrivit căreia organele de poliţie nu au autoritate şi pot fi supuse unor manifestări de natura celor avute de inculpat din parte altor persoane încurajate de lipsa de fermitate şi exemplaritate a sancţiunilor penale .

Fără a diminua însemnătatea rolului organelor de poliţie anterior menţionate, instanţa învederează că o atare percepţie se răsfrânge şi se propagă atât asupra organelor de poliţie de ordine şi siguranţă publică, cât şi asupra organelor judiciare penale în ansamblul lor - organele de poliţie judiciară, procurori, judecători.

Totodată, instanţa subliniază că o componentă a caracterului exemplar al pedepsei este percepţia membrilor societăţii asupra modalităţii de sancţionare de către judecători a unor conduite penale de natura celei pentru care este judecat inculpatul.

Prin conduitele sale inculpatul a indus o stare de temere în rândul persoanelor care i-au perceput manifestările. A săvârşit infracţiunile din prezenta cauză deşi nu a intervenit reabilitarea cu privire la condamnările anterioare dispuse în sarcina sa. Potrivit fişei de cazier judiciar a fost condamnat anterior pentru comiterea unor infracţiuni de distrugere şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (filele 43-44 dosar urmărire penală).

Acţiunile sale au adus grave atingeri demnităţii persoanelor. Gravitatea acestor fapte îi plasează acţiunile în sfera răspunderii penale.

P rezenţa organelor de poliţie şi locul comiterii faptelor, în sediul acestor organe, nu au determinat o inhibare a comportamentului infracţional al inculpatului. Din contră, şi-a augmentat conduitele antisociale, chiar în sediul organelor de poliţie, unde a înţeles să exercite acte de agresiune asupra unui organ de poliţie naţională aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. A nesocotit cu uşurinţă locul în care se afla, calitatea persoanei vătămate, prezenţa altor organe de poliţie, dar şi a altor persoane care participau la alte proceduri desfăşurate în sediul respectiv.

Antecedenţa infracţională a inculpatului relevă o conduită orientată către săvârşirea de infracţiuni, asfel că instanţa stabileşte pedepsele închisorii în cuantumurile antereferite şi apreciază că executarea în regim de privare de libertate este singura modalitate în care se poate asigura atingerea rolului scopului pedepsei.

Instanţa apreciază că modalitatea de executare a pedepsei în forma de la art. 91 şi următoarele din Codul penal ar avea un impact şi efecte minime, fără rezonanţă, neînsemnate asupra persoanei inculpatului şi l-ar încuraja pe viitor să adopte conduite penale de o gravitate cel puţin egală cu cea din cauza pendinte.

Declaraţiile martorei B____ R_____ F_________, concubina inculpatului, şi ale inculpatului, vin în contradicţie evidentă cu restul declaraţiilor administrate în cauză şi tind să deturneze şi să transcrie baza factuală într-un caz tipic care se raliază unui curent des întâlnit şi care pare a se cristaliza deja într-un folclor juridic regăsit recurent la nivel naţional, în cadrul căruia persoanele care iniţial sesizează organele de poliţie pentru diverse violenţe domestice, intrafamiliale şi în urma cărora acestea intervin pentru aplanarea sau cenzurarea unor astfel de conduite antisociale, se aliază ulterior apărărilor autorilor şi tind să transforme organele de poliţie în abuzatori.

Or, conduita antedescrisă reflectă, de asemenea, faptul că inculpatul a încercat în cursul urmăririi penale să îşi creeze o situaţie juridică favorabilă, care să îi atenueze sau chiar înlăture răspunderea penală, aspect care întăreşte convingerea instanţei că doar o pedeapsă cu executare în regim de privare de libertate poate asigura reeducarea sa.

Din înscrisurile administrate în cursul urmării penale (filele 107-108 dosar urmărire penală) reiese că inculpatul este încadrat în muncă. Însă , caracterizarea întocmită de Primăria Oraşului Băicoi potrivit căreia inculpatul prezintă un profil şi conduite sociale pozitive nu poate fi primită de către instanţă în sensul de a fi pe deplin corespunzătoare realităţii, conţinutul faptei pendinte relevând exact contrariul faptului că „ are un comportament corect şi cuviincios, fiind o persoană serioasă, sociabilă şi respectabilă ” . Instanţa are convingerea intimă că inculpatul este departe de standardul social normal de a fi o persoană de natura celei caracterizate de către primărie. Edificatoare în acest sens sunt manifestările sale concretizate în cuvinte şi expresii percepute direct de persoana vătămată şi martori, proferate de către inculpat, care era parţial îmbrăcat, după cum s-a expus anterior, urmărind-o practic pe concubina sa care s-a refugiat împreunăm cu minorul în subunitatea de poliţie, injurii pe care instanţa le reiterează : „Să vă iau poliţia în…! Să vă iau gradele …..! Mă piş pe voi că nu aveţi ce să-mi faceţi! Mie nu mi-e frică de poliţie! Eu am umblat pe afară şi nu mi s-a întâmplat nimic, doar nu o să-mi facă un fraier de la Băicoi ceva! Ce poţi să-mi faci, că oricum eşti singur! Dar, oricum, o să te bat şi pe tine, că nu ai ce să-mi faci! Poliţia aste e de căcat, că oricum numai proşti pe aici! Că oricum nu-mi poate face nimeni nimic!” şi „ Lasă că te fac eu pe tine! O să vin eu cu nişte maşini după tine!” şi „O să te văd prin oraş şi o să am grijă de familia ta în Băicoi!”.

Măsuri preventive

Inculpatul se află sub control judiciar. Instanţa apreciază că se impune menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar luat faţă de inculpat. Are antecedenţă penală, a fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea. Însă, a înţeles să îşi reitereze conduitele infracţionale şi să comită faptele pentru care este judecat în cauza pendinte. Deşi a uzitat de procedura de judecată prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 377 din Codul de procedură penală, se impune menţinerea măsurii pentru realizarea scopului asigurării desfăşurării în bune condiţii a procesului penal prin împiedicarea inculpatului de a influenţa persoana vătămată şi martorii şi pentru a fi împiedicat să comită alte infracţiuni. Prin urmare, instanţa apreciază că menţinerea măsurii preventive corespunde exigenţelor de la art. 202 şi art. 211 din Codul de procedură penală.

Latura civilă

Persoana vătămată N______ G_______ nu s-a constituit parte civilă.

I____________ de Poliţie Judeţean P______ s-a constituit parte civilă cu 157,99 de lei, cu titlu de daune materiale pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei de distrugere, în termenul de la art. 20 din Codul de procedură penală.

Interpretând situaţia de fapt reţinută prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, rezultate din dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 din Codul civil: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care s-a acţionat.

Răspunderea civilă delictuală constă în obligaţia de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Fapta ilicită antrenează o răspundere civilă delictuală, care presupune obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat de către autorul faptei ilicite..

Prejudiciul este reglementat ca o condiţie sine qua non , necesară şi esenţială a răspunderii civile delictuale şi reprezintă efectul negativ suferit de persoana vătămată, în urma unei fapte ilicite savârşite de o altă persoană. Acesta reprezintă consecinţele şi efectele vătămătoare, de natura patrimonială sau nepatrimonială, ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. În absenţa unui prejudiciu cauzat printr-o faptă prejudiciabilă, nicio persoană nu are dreptul de a pretinde vreo reparaţie de la alta, pentru că nu poate face dovada unui interes justificat şi legitim.

Prejudiciul patrimonial este cel cu un conţinut evaluabil în bani şi conferă persoanei păgubite dreptul de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare.

Pentru aceasta trebuie îndeplinite, cumulativ, două conditii: prejudiciul să fie cert şi prejudiciul să nu fi fost reparat.

Prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale. Sunt considerate certe, prejudiciul actual, precum şi prejudiciul viitor, care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire, în masura în care sunt sigure, atât apariţia sa, cât şi posibilitatea de a fi determinat.

În cauza pendinte, fapta ilicită constă în infracţiunea de distrugere pentru care este judecat inculpatul.

Raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză. Între acţiunile de lovire şi distrugerea provocată există legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul a comis fapta cu intenţie directă.

Prejudiciul a fost dovedit prin înscrisul administrat în cursul judecăţii şi necontestat de părţi ( fişă de deviz lucrări - fila 12 dosar instanţă).

În consecinţă, acţiunea civilă exercitată de partea civilă I____________ de Poliţie Judeţean P______ în procesul penal este întemeiată.

Cheltuieli judiciare

În procedura în faţa instanţei statul a avansat cheltuieli judiciare de 800 de lei, care constau în întocmirea, redactarea şi comunicarea actelor procedurale, respectiv în cele ocazionate de resursele umane şi materiale implicate de procedura judiciară penală pendinte. Prin rechizitoriu procurorul a stabilit în sarcina inculpatului cheltuieli judiciare de 260,85 de lei, avansate de stat în faza de urmărire penală.

Prin urmare, potrivit art. 274 din Codul de procedură penală, inculpatul este obligat la plata acestor cheltuieli judiciare de 1060,85 de lei , faţă de soluţia de condamnare dispusă în cauză.

Instanţa stabileşte şi acordă un onorariu de 600 de lei pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului pentru faza camerei preliminare , care şi-a exercitat atribuţiile în dosar, până la încetarea delegaţiei: a studiat dosarul, a depus concluzii scrise, s-a prezentat la termenul acordat pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

I. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 257 alin. (1) ş i (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă la pedeapsa închisorii de 1 an (un an) pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) ş i (4) din Codul penal, cu referire la art. 193 alin. (1) din Codul penal (faptă din 24.12.2019), pe inculpatul I____ I____ A_____ , fiul lui G_______ şi M____, născut în 24. 04.1985, în mun. C______, domiciliat în Băicoi, _____________________, _____________, ____________________, cod numeric personal xxxxxxxxxxxxx .

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j), ambele din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme şi dreptului de a părăsi teritoriul României, pe o perioadă de 3 ani (trei ani).

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j) din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

II. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 253 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă la pedeapsa închisorii de 6 luni (şase luni) pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzute şi pedepsite de art. 253 alin. (1) din Codul penal (faptă din 24.12.2019), pe inculpatul I____ I____ A_____.

III. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 371 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă la pedeapsa închisorii de 9 luni (nouă luni) pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute şi pedepsite de art. 371 din Codul penal (faptă din 24.12.2019), pe inculpatul I____ I____ A_____.

IV. În baza art. 38 alin. (1) şi (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b), ambele din Codul penal, aplică pedeapsa închisorii de 1 an (un an), la care adaugă un spor 5 luni (cinci luni), care reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 15 luni (cincisprezece luni, compus din suma a 9 luni şi 6 luni), în final, condamnând inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an şi 5 luni (un an şi cinci luni), cu executare în regim de privare de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) din Codul penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j) din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani (trei ani), a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal, alături de pedeapsa principală de 1 an şi 5 luni (un an şi cinci luni).

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi j) din Codul penal, alături de pedeapsa principală de 1 an şi 5 luni (un an şi cinci luni), care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal.

V. Constată că persoana vătămată N______ G_______ nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 25 din Codul de procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi următoarele, toate din Codul civil, admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă I____________ de Poliţie Judeţean P______ şi obligă inculpatul I____ I____ A_____ să plătească părţii civile 157,99 de lei, cu titlu de daune materiale pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei de distrugere, prevăzute şi pedepsite de art. 253 alin. (1) din Codul penal.

VI. În baza art. 399 alin. (1), raportat la art. 211 şi art. 215, toate din Codul de Procedură Penală, men ş ine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul I____ I____ A_____, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile, durată care curge de la 19.06.2020, de la data pronunţării sentinţei.

În temeiul art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

• să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

• să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;

• să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa - Poliţia Municipiului C______, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poli ş ie sau ori de câte ori este chemat. În temeiul art. 215 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe timpul controlului judiciar, inculpatul va respecta următoarele obligaţii:

• să comunice periodic informa ş ii relevante despre mijloacele sale de existen ş ă organului de poliţie desemnat cu supravegherea sa - Poliţia Municipiului C______;

• să nu comunice, direct sau prin persoane interpuse, şi să nu se apropie de: N______ G_______, F_____ C_________, C______ F______, N______ N_______, M_______ F______ C______.

• să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

• să nu depăşească limita teritorială a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

În temeiul art. 215 alin. (4) din Codul de procedură penală, supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de către Poliţia Municipiului C______ - I.P.J. P______.

În temeiul art. 215 alin. (5) din Codul de procedură penală, copia încheierii se va comunica, de îndată, inculpatului, instituţiei desemnate cu supravegherea sa, organului de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte inculpatul, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi Poli ş iei de Frontieră Române.

În baza art. 215 alin. (3) din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive. Hotărârea de men ş inere a măsurii controlului judiciar este executorie, conform art. 399 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală.

VII. În baza art. 3, art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului N_______ de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J. În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 78/2006, informează inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

VIII. În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. (1), ambele din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de 1060,85 de lei, dintre care 800 de lei avansate de stat în procedura în faţa instanţei şi 260,85 de lei avansate de stat în faza de urmărire penală.

IX. În baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, stabileşte şi acordă onorariu de 600 de lei pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului pentru faza camerei preliminare.

X. Împotriva sentinţei se poate declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C______.

XI. Pronunţată în şedinţă publică în 19.06.2020.

Preşedinte, Grefier,

A______ D_____ B_____ I__ T____ M______

A.D.B. / 6 ex. / 26.06.2020

Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

Domenii speta

Spete similare