Omisiunea organului fiscal de a suspenda contestația

Sentinţă civilă 385 din 03.07.2020


Sentința civilă nr. 385 din 03.07.2020, definitivă prin neapelare la data de 28.07.2020.

Obiect: contestație la executare

Problema de drept:  omisiunea organului fiscal de a suspenda contestația, având în vedere că organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativ. Hotărâri contradictorii. Puterea de lucru judecat.

Soluția instanței de fond:

Problema litigioasă vizează în fapt existența a două titluri executorii, ambele cu aceeași putere, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. _____X/06.04.2016 din dosar nr. _____/_____/2017 prin care s-a stabilit în mod definitiv că reclamanta contestatoare _____ datorează obligații fiscale către bugetul de stat de 796.387 lei, și Sentința penală nr. _____/23.01.2017 pronunțată în dosar nr. _____/_____/2016 ulterioară primei decizii prin care sa-a stabilit că prejudiciul real produs de reclamanta contestatoare este de 368.000 lei.

Instanța reține că, în primul rând, nu există o cale procesuală specifică de conciliere a celor două titluri executorii, ambele beneficiind de autoritate de lucru judecat cu privire la prejudiciul constatat.

Este adevărat că principiul securității juridice impune să nu se ajungă la o nouă apreciere a faptelor stabilite în mod definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești cu respectarea în totalitate a regulii res judicata.

Astfel soluția definitivă a unei instanțe judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior; procesul soluționat definitiv nu mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO, Brumărescu c. României, 1999, para. 61; Roșca |c. Moldovei, 2005, para. 24).

În schimb, instanța reține că Sentința penală _____/23.01.2017 pronunțată în dosar nr. _____X/_____/2016 de Tribunalul Galați, respectând chiar regula de drept res judecata, a reținut autoritatea de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. _____X/06.04.2016 din dosar nr. _____/44/2017 prin care s-a stabilit în mod definitiv că reclamanta contestatoare _____ datorează obligații fiscale către bugetul de stat de 796.387 lei, dar și a Sentinței penale nr. _____/11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. _____X/_____/2013 prin care s-a reținut că între _____, reprezentată prin _____ și ________, reprezentată de inculpatul _____ a fost încheiat contractul de prestări servicii din data de 05.05.2009 având ca obiect furnizarea de materiale de construcții și efectuarea unor lucrări de construcție de către societatea administrată de inculpat, iar în baza acestui contract au fost emise facturi în sumă de 746.835,5 lei ce a fost achitată eșalonat de către ______ în contul ______, sentință ce a rămas definitivă sub aspectul laturii civile prin Decizia Penală nr. _____/X/01.04.2016 și constatând că în ceea ce privește aceste relații comerciale între ______ și ______ a fost condamnat inculpatul ______.

Practic, instanța penală a scăzut din prejudiciul inițial astfel cum a fost stabilit prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. _____X/06.04.2016, care a menținut concluziile raportului de inspecție fiscal la ______, prejudiciul rezultat în urma relației comerciale dintre ______  și o altă societate și care a fost imputat în sarcina unei alt inculpat, reținând prejudiciul efectiv rămas ca fiind de 368.000 lei, respectând autoritatea de lucru judecat a Deciziei ICCJ nr. _____X/06.04.2016.

Analizând toate aceste sentințe judecătorești, instanța reține că principiul lucrului judecat impune neaducerea în discuție a fondului litigiu, or, fondul prejudiciului nefiind repus în discuție (aspecte cu privire la modul de calcul al obligațiilor fiscale datorate, al accesoriilor etc. dobândind autoritate de lucru judecat prin Decizia ICCJ nr. _____/06.04.2016) ci prin Sentința Penală nr. _____/11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. _____X/121/2013 s-a statuat asupra cuantumului prejudiciului cu respectarea autorității de lucru judecat a altor sentințe judecătorești care au vizat alte persoane.

În aceste condiții, instanța apreciază că prin stabilirea cuantumului debitului efectiv produs bugetului de stat ca urmare a recunoașterii efectelor juridice a altor hotărâri judecătorești nu se poate încălca principiul securității juridice, instanțele de judecată fiind obligate să respecte autoritatea altor hotărâri judecătorești.

De asemenea, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale mai sus-menționate, respectiv art. 214 lit. a), organul  fiscal avea posibilitatea suspendării, prin decizie motivată, a soluţionării cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă, în condițiile în care decizia de impunere a fost emisă la 30.11.2011 ca urmare a raportului de inspecție fiscală cu nr. _____/_____ iar sesizarea  Parchetului de către Garda Financiară – Secția Galați privind ______ Galați a fost înregistrată în evidențele penale ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați sub nr. 753/P/2011 iar la data de 08.06.2012 s-a început urmărirea penală față de învinuitul ______.

În cauză, organul fiscal nu a procedat la suspendarea soluționării contestației, actul administrativ devenind titlul executoriu, iar pe de altă parte, a înțeles să se constituie parte civilă în cadrul dosarului penal, riscând astfel diminuarea prejudiciului reclamat, deși avea posibilitatea suspendării soluționării contestației, încă de la începutul procedurii, pentru evitarea pronunțării unor soluții diferite în cauză.

Mai mult, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 214 (4) Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă, astfel că în privința laturii civile, respectiv a sumei de 368.000 lei, hotărârea este opozabilă organului fiscal.

La fel de adevărat este că, în acest stadiu procesual, organul fiscal a soluționat deja contestația și astfel, ar putea invoca că hotărârea respectivă nu i-ar fi opozabilă, în schimb, instanța subliniază hotărârea îi este opozabilă în condițiile codului de proc. civ. care completează dispozițiile codului de proc. fiscală.

Instanța va înlătura susținerile organului fiscala în sensul că obligațiile fiscale prin decizia de impunere au fost stabilite în sarcina ______ iar  sentința penală a vizat inculpatul ______, administratorul ______, în condițiile în care sesizarea penală s-a făcut tocmai la solicitarea organului fiscal ca urmare a relațiilor comerciale a ______ cu alte societăți comerciale, fiind condamnat administratorul societății de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În acest condiții, instanța apreciază că, trebuie avute în vedere atât principiul securității juridice, care nu a fost încălcat în cauzele anterioare, pentru argumentele prezentate, dar și principiul echității care impune, luarea în considerare a noii situații de fapt.

În dreptul românesc, echitatea este principiu al dreptului şi priveşte atât activitatea legiuitorului, cât şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului. Tot în ceea ce priveşte sensul echităţii în perioada interbelică Mircea Djuvara a apreciat că „fără dreptate, adică fără justiţie şi fără echitate, dreptul nu poate să aibă înţeles, este numai un mijloc de tortură al oamenilor, iar nu un mijloc de convieţuire paşnică între ei”, echitatea fiind unul dintre elementele raţionale ale ideii de justiţie, alături de „persoană, drept, obligaţie, act juridic, obiect juridic, egalitate, libertate şi justiţie”.

În concluzie se poate spune că recurgerea la echitate urmăreşte aplicarea principiilor unei justiţii ideale la o speţă dată, judecătorul sau arbitrul intuind ceea ce este just. Echitatea este mai degrabă o corecţie a justiţiei legale iar din cauza iregularităţii şi varietăţii naturale a materialului pe care legea caută să-l reglementeze, ea nu poate să prevadă un just tratament pentru fiecare caz posibil.

Cu aceeași putere se impune și principiul reglementat de art. 5 din cod de proc. fiscală care prevede că (1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscal.

De asemenea, instanța are în vedere scopul executării silite care urmărește executarea debitorului pentru datoriile personale ale acestuia sau cele pentru care s-a angajat în baza unor raporturi juridice preexistente și/sau obligații legale.

Pe de altă parte, garanția unei proceduri eficiente și uniforme de executare silită este asigurată de către stat, a cărui răspundere poate fi antrenată pentru nesocotirea dreptului la un proces echitabil, executorul judecătoresc constituind elementul esențial al statului de drept în materie de executare silită, în vreme ce autoritățile au obligația să ia toate măsurile necesare pentru ca acesta să poată media eficient și cu celeritate procedura de executare silită.

În acest sens, dacă nu s-ar da eficiență principiului echității juridice, s-ar ajunge la executarea debitoarei contestatoare pentru anumite sume care au fost imputate cu autoritate de lucru judecat în sarcina altui inculpat, ceea ce ar fi inadmisibil, principiile enunțate (cel al stabilirii corecte a sarcinii fiscale dar și a răspunderii personale a debitorului)  fiind înfrânte, autoritățile statului ajungând să încaseze de două sumele rezultate din aceeași relație comercială.

Căi de atac exercitate: Sentința civilă nr. 385 din 03.07.2020 a Judecătoriei Galați nu a făcut obiectul niciunei căi de atac.