Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Obiect: Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Cuprins pe materii: conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, cereri și excepții invocate în camera preliminarii, competență, legalitate;

Soluția instanței de fond

Respinge cererile şi excepţiile formulate de către inculpatul M. M. (date de identificare) ca neîntemeiate.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. .............. emis la data de 17.10.2018 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, privind pe inculpatul M. M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul M. M..

Dispune fixarea termenului de judecată, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în cameră de consiliu, azi 28.11.2019.

Rezumatul încheierii

La data de 15.11.2018, inculpatul a formulat o cerere prin care a invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței, invocând că urmărirea penală nu este completă, prin care s-au c0ontestat toate mijloacele de probă administrate, precum și faptul că prim procurorul a verificat exclusiv formal actul de trimitere în judecată. De asemenea, s-a invocat faptul că lipsește procesul – verbal de sesizare din oficiu, precum și aspectul că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale s-a încheiat la o data ulterioară ordonanței de efectuare în continuare urmăririi penale față de suspect și a celei de confirmare a celei din urmă.

Inculpatul a indicat că probele au fost nelegal administrate, întrucât a fost nesocotită procedura de recoltare, depozitare şi transport a mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei, iar procesul - verbal este nelegal întrucât nu se poate verifica sub imperiul cărui ordin al Ministerului Sănătăţii s-a procedat la recoltarea mostrelor biologice, cu toate că această cerinţă este esenţială; totodată, s-a precizat că acesta nu poate constitui o probă legală împotriva subsemnatului în condiţiile în care prima mostră de sânge ar fi fost recoltată la data de 02:20, iar cea de-a doua la ora 03:20, deși, conform înscrisurilor medicala, la ora 03:00 se afla internat în secţia ATI – ortopedie, iar la ora 03:20 era introdus în operație conform protocolului operator nr. 46/03.02.2016.  A învederat inculpatul că semnăturii de pe procesul verbal de recoltare mostre biologice atestă indubitabil că nu i s-a recoltat la orele menţionate mostre de sânge şi nici trusa nu a fost securizată în prezenţa sa cu sigiliul indicat şi cu banderola autocolantă. Mai mult, acestea nu au fost introduse în containerele trusei standard imediat după recoltare, în prezenţa sa, din cauza lipsei semnăturii sale.

A mai susţinut inculpatul că buletinul de analiză toxicologică întocmit în cauză este nelegal întrucât se poate lesne observa că între momentul depistării şi momentul recoltării primei mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei s-a scurs un interval semnificativ de timp, respectiv 2 ore şi 5 minute, contrat dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1512 din data de 12.12.2013.

În cerere s-a arătat că nu a fost testat cu aparatul Drager cum în mod corect s-a reţinut în cererea de analiză aflată la fila 36. Cu toate acestea, la dosarul cauzei se află un raport de testare emis la data de 05.04.2016 prin care se încearcă a se susţine că a fost testat la data de 03.02.2016, ora 02:37, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,77.

Argumentele părții care a formulat cereri și excepții în camera preliminară

La data de 15.11.2018 s-a înregistrat cererea formulată de către inculpatul M. M. prin care solicita să se constate neregularitatea actului de sesizare al instanţei, a actelor de urmărire penală şi neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În motivare a susţinut că actul de sesizare al instanţei întocmit în cauză este contrar dispozițiilor art. 327 Cod procedură penală întrucât urmărirea penală nu este completă, nefiind administrate probele necesare pentru trimiterea sa în judecată. Pe parcursul urmăririi penale, petentul a formulat un memoriu însoțit de înscrisuri probatorii, prin care a invocat o serie de apărări ce ar fi avut ca finalitate împiedicarea punerii în mişcare a acţiunii penale.

De asemenea, a contestat toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale întrucât s-a încălcat procedura de recoltare, depozitare şi transport a mostrelor biologice şi a solicitat administrarea expertizei genetice judiciare a celor două probe biologice. 

A mai învederat că prim procurorul a respins cererile formulate şi a înaintat cererile privind administrarea probatoriului propus procurorului de caz. De asemenea, prim procurorul a statuat că se impune calificarea tuturor împrejurărilor cauzei enumerând o serie de activități pe care organele de cercetare penală trebuia să le întreprindă.  Cu toate acestea, rechizitoriul nu cuprinde activitățile învederate de către prim procuror.

Totodată, a învederat faptul că prim procurorul nu a verificat decât formal actul de sesizare al instanţei. Astfel, cu toate că acesta nu cuprinde activităţile pe care acesta le-a considerat necesare în ordonanţa din ....... şi ................, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi a semnat pentru legalitate şi temeinicie. Acesta ar fi trebuit să infirme actul în condiţiile în care a dispus o serie de activități esenţiale.

În continuare, inculpatul a arătat că actele de urmărire penală sunt nelegal întocmite întrucât în cauză lipseşte procesul-verbal de sesizare din oficiu. În lipsa acestui înscris, organul de urmărire penală nu avea aptitudinea legală şi funcţională de a proceda la începerea urmăririi penale in rem, astfel că actele sunt lovite de nulitate, iar probele trebuie excluse de la dosarul cauzei. 

De asemenea, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale este lovită de nulitate absolută fiind dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 309 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. e) Cod procedură penală. Astfel, aceasta a fost întocmită anterior ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale şi a ordonanţei de confirmare a efectuării în continuare. În atare situaţie, lispind una dintre condiţiile esenţiale pentru punerea în mişcare a solicitat judecătorului de cameră preliminară ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, de confirmare a urmăririi penale şi de efectuare în continuare a urmăririi penale.

A mai susţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt nelegal administrate întrucât a fost nesocotită procedura de recoltare, depozitare şi transport a monstrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei, respectiv Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier din 12.12.2013 (Ordinul nr. 1512/12.12.2013).

Petentul a învederat că s-a reţinut de către organele de urmărire penală faptul că la data de 03.02.2016 acesta ar fi condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare ........... pe Drumul National 2B, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. Ulterior, a fost condus la Spitalul Judeţean Galaţi în vederea recoltării mostrelor biologice. Procesul-verbal de recoltare a probelor biologice nu conţine semnătura acestuia precum şi precizarea cu privire la consumul băuturilor alcoolice.

Totodată, procesul verbal este nelegal întrucât nu se poate verifica sub imperiul cărui ordin al Ministerului Sănătăţii s-a procedat la recoltarea mostrelor biologice, cu toate că această cerinţă este esenţială.

Mai mult, acesta nu poate constitui o probă legală împotriva subsemnatului în condiţiile în care prima mostră de sânge ar fi fost recoltată la data de 02:20, iar cea de-a doua la ora 03:20. Cu toate acestea, conform înscrisurilor medicala, la ora 03:00 se afla internat în secţia ATI – ortopedie, iar la ora 03:20 era introdus în operație conform protocolului operator nr. 46/03.02.2016.

Astfel, lipsa semnăturii de pe procesul verbal de recoltare mostre biologice atestă indubitabil că nu i s-a recoltat la orele menţionate mostre de sânge şi nici trusa nu a fost securizată în prezenţa sa cu sigiliul indicat şi cu banderola autocolantă. Mai mult, acestea nu au fost introduse în containerele trusei standard imediat după recoltare, în prezenţa sa, din cauza lipsei semnăturii sale.

A mai susţinut că buletinul de analiză toxicologică întocmit în cauză este nelegal întrucât se poate lesne observa că între momentul depistării şi momentul recoltării primei mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei s-a scurs un interval semnificativ de timp, respectiv 2 ore şi 5 minute, contrat dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1512 din data de 12.12.2013.

Nu în ultimul rând a arătat că nu a fost testat cu aparatul Drager cum în mod corect s-a reţinut în cererea de analiză aflată la fila 36. Cu toate acestea, la dosarul cauzei se află un raport de testare emis la data de 05.04.2016 prin care se încearcă a se susţine că a fost testat la data de 03.02.2016, ora 02:37, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,77.

Inculpatul a concluzionat că este victima unei înscenări din cauza profesiei pe care o desfăşoară şi a solicitat admiterea cererilor şi excepţiilor formulate.

Raționamentul judecătorului de cameră preliminară

Potrivit dispoziţiilor art. 342 Cod procedură penală obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară reţine că, în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează procedura camerei preliminare, aceasta are ca obiect verificarea competenţei instanţei, a legalităţii sesizării, verificarea legalităţii probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, ceea ce semnifică o verificare a condiţiilor de fond şi de formă ale rechizitoriului, a legalităţii şi loialităţii administrării probelor pentru a verifica incidenţa sancţiunii derivate a excluderii şi a legalităţii efectuării actelor procesuale.

În procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară poate dispune restituirea cauzei la parchet, conform art. 346 Cod procedură penală, dacă: a) rechizitoriului este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror conform art. 345  alin. (3) C.proc.pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; b) dacă a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale sau c) dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3) Cod procedură penală,  când sunt constatate neregularități ale actului de sesizare sau atunci când este constatată, în condițiile art. 280 -282, nulitatea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă sunt excluse una sau mai multe probe, iar în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei ori când nu răspunde în termenul anterior menționat.

În ceea ce priveşte competenţa, Judecătoria Galați este competentă material să soluţioneze cauza conform plenitudinii de jurisdicţie prevăzute de art. 35 alin. (1) Cod procedură penală întrucât infracţiunea ce formează obiectul judecăţii nu este în competenţa unei instanţe superioare, şi este, totodată, competentă teritorială potrivit criteriului prevăzut art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) Cod procedură penală întrucât locul săvârșirii faptei este în circumscripția municipiul Galați, județul Galați.

În ceea ce privește excepția de nelegală sesizare a instanței, prin care, în esență, inculpatul a criticat faptul că instanța nu a fost sesizată în mod legal întrucât, urmărirea penală nu este completă, nefiind administrate probe care să ducă la aflarea adevărului, judecătorul apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că aspectele invocate de către inculpat exced obiectului camerei preliminare. În primul rând, în analiza regularității sesizării instanței, judecătorul de cameră preliminară verifică regularitatea rechizitoriului, ca element distinct de verificarea legalității actelor de urmărire penală. Astfel, verificarea legalității actului de sesizare a instanței, respectiv a rechizitoriului se limitează la a se verifica dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior și dacă acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, respectiv dacă cuprinde aspecte referitoare la: fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare precum și datele de identificare ale persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces. De asemenea, verificarea regularității rechizitoriului presupune și verificarea aspectului dacă sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării, astfel încât să poată fi determinate obiectul și limitele judecății.

Astfel, se poate constata că verificarea regularității rechizitoriului constituie de fapt o verificare exclusivă a aspectelor de fond și formă ale rechizitoriului, procedura camerei preliminare neputând duce la verificarea temeiniciei acuzației formulate prin actul de sesizare, a legalității sau temeiniciei încadrării juridice și nici a existenței unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 Cod procedură penală.

Or, aspectele invocate de către inculpat nu se circumscriu celor supuse verificării regularității rechizitoriului, în procedura de cameră preliminară. Invocând insufiecienţa probelor pe care se întemeiază acuzaţia, de fapt, acesta invocă incidența unui caz care împiedică exercitarea acțiunii penale. De altfel, inclusiv inculpatul, prin excepţia formulată învederează că administrarea probelor propuse de către acesta ar fi condus la dispunerea unei soluții de clasare.

Judecătorul de cameră preliminară constată că prin excepția invocată, inculpatul tinde la constatarea incidenței unui caz de clasare/încetare a procesului penal, însă o astfel de soluție precum și incidența prevederilor art. 16 Cod procedură penală nu poate face obiectul verificării în procedura de cameră preliminară, întrucât în această fază procesuală nu se poate dispune nici achitarea/încetarea procesului penal și nici o soluție de restituire a cauzei la parchet ca urmare a incidenței unui impediment în exercitarea acțiunii penale, în măsura în care s-ar reține că susținerile inculpatului ar fi întemeiate.

Față de prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură penală potrivit cărora instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând după caz condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, judecătorul de cameră preliminară reține că apărările formulate de către inculpat nu pot fi analizate decât în faza de judecată, iar nu în faza camerei preliminare

Totodată, în ceea ce priveşte susţinerea că prim procurorul a făcut o analiză pur formală a actului de sesizare al instanţei având în vedere că organele de urmărire penală nu au efectuat activităţile pe care le-a enumerat în cadrul ordonanţelor ........ din data de 28.07.2017 şi ............... din data de 11.09.2017 judecătorul o găsește neîntemeiată.

Astfel, organele de urmărire penale au obligaţia de a administra toate probele necesare aflării adevărului pentru înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie. Dacă pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesar existenţa de indicii temeinice că o persoana a săvârşit infracţiunea ce este cercetatată, pentru întocmirea rechizitoriului, standardul probatoriului este mai ridicat, organele de urmărire penală trebuie să tindă la demonstrarea dincolo de orice dubiu rezonabil că persoana cercetară a săvârşit infracţiunea ce face obiectul cauzei.

Organele de urmărire penală nu au obligaţia de a administra toate probele posibile într-o cauză, ci doar suficiente probe prin care acestea îşi formează convingerea cu privire la existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, identificarea persoanei care a săvârşit-o şi cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Aprecierea asupra suficienţei probelor, în cadrul urmăririi penale, revine procurorului şi ulterior prim procurorului.

Astfel, organele de urmărire penală, în aceleaşi condiţii ca instanţa de judecată, pot renunţa la administrarea unor probe atunci când consideră că sunt lămurite şi pot concluziona asupra pricinii.

În cauză, prim procurorul, verificând legalitatea şi temeinicia actului de sesizare al instanţei, a apreciat că au fost lămurite toate aspectele pricinii, revenind astfel asupra aspectelor arătate în ordonanţa nr. ............. din data de 11.09.2017.

De altfel, faptul că procurorul nu a administrat probele propuse de către inculpat nu reprezintă o împrejurare care să atragă nelegalitatea actului de sesizare al instanţei. Astfel, cum s-a arătat mai sus, organele de urmărire penală administrează probele pe care acestea le consideră necesare. Mai mult, inculpatul poate pe parcursul cercetării judecătorești să solicite administrarea probelor pe care acesta le consideră necesare dezlegării pricinii.

Faţă de aceste împrejurări, judecătorul de cameră preliminară urmează a respinge excepția formulată de inculpat cu privire la neregularitatea rechizitoriului nr. ........... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În continuare, judecătorul apreciază că excepția de nelegalitate a actelor de urmărire penală prin care, în esență, inculpatul a criticat faptul că lipsește actul de sesizare al organelor de cercetare penală şi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale este anterioară ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penele  și este neîntemeiată.

Potrivit art. 288 alin. 1 Cod procedură penală organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Atunci când se sesizează din oficiu, organele de urmărire penală încheie un proces verbal astfel cum prevede art. 292 Cod procedură penală.

Totodată, în conformitate cu art. 305 alin. 1 Cod penal atunci când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Legiuitorul a prevăzut necesitatea întocmirii procesului verbal atunci când organele de urmărire penală se sesizează din oficiu pentru verificarea ulterioară a împrejurărilor comiterii faptei, a persoanelor culpabile şi a conduitei presupus a fi sancţionată de către legea penală. Astfel, se poate afirma că actul de sesizare din oficiu este cel ce stabileşte cadrul procesual al începerii urmăririi penale. Evident, că în situaţia în care, pe parcursul cercetărilor, se constată împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere la momentul iniţial, legiuitorul a prevăzut posibilitatea extinderii urmăririi penale.

Totodată, în aprecierea judecătorului, procesul verbal de sesizare din oficiu reprezintă şi o garanţie împotriva liberului arbitru, eliminând astfel posibilitatea de a se începe urmărirea penală faţă de o faptă fără a exista informațiile elementare.

În prezenta cauză, judecătorul constată că nu planează niciun dubiu cu privire la cadrul procesual stabilit de către organele de cercetare penală. Astfel, organele de cercetare penală au fost sesizate prin S.N.A.U. 112 cu privire la producerea unui accident de circulaţie pe Drumul Naţional 2B în zona Adda Motors, la ieşirea din municipiul Galaţi, judeţul Galaţi. Aceste aspecte reies din ordonaţa de efectuare a cercetării la faţa locului şi din procesul verbal de cercetare la faţa locului. De altfel, conform vechii reglementări, era îndeobște admis faptul că  procesul verbal de cercetare la faţa locului avea o dublă valenţă respectiv, act de sesizare din oficiu (partea introductivă a acestuia) şi mijloc de probă (constatările organelor de urmărire penală).

În opinia instanţei, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege de către actul de sesizare se impune în cadrul denunţului, plângerii sau actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege. În cazul sesizării din oficiu, această verificare este cel puţin una formală, organul de urmărire penală ce încheie procesul verbal de sesizare din oficiu, fiind de regulă şi cel ce întocmește ordonanța de începere a urmăririi penale. 

Mai mult, legiuitorul a prevăzut la art. 281 alin. 1 Cod procedură penală cazurile de nulitate absolută. Astfel, încălcarea dispoziţiilor privitoare la compunerea completului de judecată, competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii şi asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie atrage nulitatea absolută a actului procesual efectuat.

Judecătorul constată că lipsa procesului verbal de sesizare din oficiu nu este expres prevăzut de legiuitor printre cazurile ce atrag nulitatea absolută.

Potrivit art. 282 alin. 1 Cod procedură penală încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Pentru a sancționa actul efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale este necesar să existe o vătămare a drepturilor părţilor şi vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.

În cauză, inculpatul nu a invocat existenţa unei vătămări şi cu atât mai puţin nu a oferit o justificare pentru care nu poate fi înlăturată altfel vătămarea.

Mai mult, judecătorul apreciază că lipsa actului de sesizare a fost acoperită prin actele subsecvente întocmite.

În privinţa celui de-al doilea motiv de nulitate invocat de către inculpat, judecătorul reţine că prin ordonanţa din data de 05.12.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpatul M. M. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolui, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, măsura fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi la data de 07.12.2016.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 28.02.2016 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Împrejurarea că este menţionată ca dată a întocmirii ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale 28.02.2016 este o evidentă eroare materială. Astfel, ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale, la data de 15.12.2016, inculpatului i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect şi nu de inculpat. Totodată, la data de 28.06.2017 acestuia i s-a adus la conștiință faptul că s-a dispus la data de 28.02.2017 punerea în mișcare a acțiunii penale, precum şi drepturile şi obligaţiile pe care le are în această calitate. De altfel, în cuprinsul ordonanţelor a prim procurorului de soluţionare a cererilor inculpatului, conducătorul unităţii a statuat faptul că la data de 28.02.2017 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat.

Nu în ultimul rând, judecătorul reţine că această eroare materială poate fi îndreptată oricând de către organul emitent.

Faţă de aceste împrejurări, judecătorul de cameră preliminară urmează a respinge excepția formulată de inculpat cu privire la nelegalitatea actelor de urmărire penală efectuate în dosarul nr. ........ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Referitor la solicitarea de constatare a nelegalităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul apreciază că este nejustificată pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Potrivit art. 190 alin. 8 Cod procedură penală  în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale.

Legiuitorul a prevăzut obligativitatea existenței consimțământului persoanei aflate sub influenţa băuturilor alcoolice pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a statuat ca acest consimțământ să se realizeze în scris, fiind suficient ca persoana să îşi dea acordul în formă verbală.

Judecătorul apreciază că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, în lipsa consimțământului persoanei în cauză, organele de urmărire penală nu au obligația obținerii autorizării de la judecătorul de drepturi şi libertăți, potrivit art. 190 Cod procedură penală sau de la organul de urmărire penală, potrivit art. 190 alin. 5 Cod procedură penală. În cazul refuzului persoanei în cauză de a-și da consimțământul cu privire la recoltarea probelor biologice, legiuitorul a înțeles să incrimineze această conduită deosebit, respectiv refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzut de art. 337 Cod penal. O interpretare în sens contrar duce la inaplicabilitatea articolului menționat, ori dispoziţiile legale se interpretează în maniera aplicării acestora.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 187 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei sau mai multor persoane sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a consumului de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. Astfel, această dispoziţie instituie obligaţia conducătorului să se supună recoltării probelor biologice, încălcarea acestei dispoziţii atrăgând incidența dispozițiilor art. 337 Cod penal.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 17 din Ordinul M.S. nr. 1512 din data de 12.12.2013 consimțământul persoanei cu privire la recoltarea probelor biologice în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței drogurilor în organism este prezumat.

Nu în ultimul rând, judecătorul are în vedere şi răspunsul primit de către medicul curant al inculpatului M. M. de la acea dată. Acesta a precizat faptul că inculpatul şi-a exprimat consimțământul în mod verbal în prezența agentului de poliție.

În ceea ce privește lipsa semnăturii sale de pe procesul verbal de prelevare a probelor biologice, judecătorul reține că după prelevarea celei de-a doua probă s-a intervenit chirurgical pentru salvarea vieţii acestuia. Cu toate acestea, introducerea în trusă a probelor biologice şi sigilarea acesteia sunt atestate atât de către medic, cât şi de către organul de poliție.

Lipsa mențiunii din cuprinsul procesului verbal a nerespectării procedurii nu conduce la nulitatea înscrisului. În aprecierea judecătorului, acesta atrage nulitatea relativă, or inculpatul nu a invocat o vătămare.

Totodată, din înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei, se poate desprinde cu uşurinţă motivul pentru care inculpatul nu a semnat proces verbal de introducere a mostrelor biologice.

Cu privire la scurgerea unui interval semnificativ de timp între momentul depistării şi momentul recoltării primei mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei judecătorul apreciază că această nu poate fi analizată în cadrul camerei preliminare, ci cu ocazia deliberărilor, acest aspect ținând de viabilitatea probei şi nu de legalitatea sa.

Nu în ultimul rând, judecătorul reţine că procesul verbal a fost emis în temeiul ordinului în vigoare la momentul prelevării. Astfel, organele abilitate să efectueze prelevarea mostrelor biologice acționează conform reglementărilor în vigoare la acel moment. Inculpatul, formulând această cerere, trebuia să invoce motivat în ce manieră cadrele medicale au făcut aplicarea dispoziţiilor anterior ce reglementau prelevarea mostrelor biologice.

 Cu privire la testarea Drager, judecătorul reţine că acesta nu reprezintă o probă pe care s-a bazat acuzarea. Mai mult, testarea cu aparatul Drager poate constitui un indiciu, însă în lipsa analizelor medicale nu se poate dovedi conduita ilicită a persoanei cercetate. În cauză la dosarul cauzei se află un înscris din care reiese că inculpatul ar fi fost testat cu aparatul Drager.

La acest moment procesual, judecătorul nu poate reţine nelegalitatea probei, inculpatul susţinând doar că acesta nu a fost testat.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, atât la solicitarea inculpatului, cât şi din oficiu, instanţa poate administra probe cu privire la aspectele învederate de către inculpat. În aprecierea judecătorului, la acest moment procesual, nu se pot administra probe care duc la netemeinicia acuzaţiei, ci doar probele necesare stabilirii legalităţii administrării probelor.

În privinţa celorlalte probe administrate pe parcursul urmăririi penale, judecătorul constată că inculpatul nu a formulat obiecţiuni.

Constatând că în cauză nu este incident niciun motiv de nulitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 281 şi 282 Cod procedură penală şi că rechizitoriul este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 328. Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va respinge ca neîntemeiate cererile/excepţiile invocate .

Ca atare, în ceea ce priveşte actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul este întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 328-331 Cod procedură penală. Judecătorul de cameră preliminară reţine că actul de sesizare cuprinde o descriere suficientă  a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată atât la secţiunea în fapt, cât şi la cea în drept, fiind analizate probele pe care Ministerul Public şi-a întemeiat acuzarea şi aspecte ce ţin de elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât pot fi stabilite obiectul şi limitele judecăţii. De asemenea, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 03.02.2016 (fila 6 din dosarul de urmărire penală), s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul M. M., prin ordonanța din data de 05.12.2016 (fila 5 din dosarul de urmărire penală), măsură ce a fost confirmată la data de 07.12.2016 (fila 4 din dosarul de urmărire penală), iar înainte de trimiterea în judecată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceeași faptă (fila 3 din dosarul de urmărire penală).

De asemenea, drepturile procesuale au fost aduse la cunoştinţa suspectului/inculpatului cu respectarea dispoziţiilor art. 83, 108, 307 şi, respectiv, art. 309 alin. (2) Cod procedură penală, aşa cum rezultă din procesele-verbale de la filele 45 şi 48 din dosarul de urmărire penală.

Faţă de cele expuse, în baza art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va respinge cererile și excepțiile formulate de inculpatul M. M., iar în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, va constata legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. ......... din 17.10.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

Căi de atac exercitate

Încheierea judecătorului de cameră preliminară nu a fost supusă niciunei căi de atac.

Problema de drept

Analiza asupra cererilor și excepțiilor invocate în legătură cu nelegalitatea sesizării instanței și administrării probelor în cursul urmării penale privitoare la infracțiunea de conducere sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare