Termenul special al răspunderii penale în cazul infracţiunilor prevăzute în legi speciale. Calcul.

b. Individualizarea judiciară a pedepselor. Soluţie de condamnare rămasă definitivă la 8 ani după data săvârşirii faptelor.

 c.  Confiscarea specială în cazul prescripţiei răspunderii penale.

Art. 155 alin. 4 raportat la art. 154 al. 1 şi art. 7 al. 1, 2 din Legea nr. 39/2003;

Art. 74 C. pen.;

Art. 107, art. 108 lit. d şi art. 112 C. pen.

 a. Atât art. 122 din vechiul C. pen., cât şi art. 154 C. pen., care reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale, fac referire la “pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită”, iar art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 este o dispoziţie cu caracter special faţă de art. 7 al. 1 din aceeaşi lege, ea priveşte doar pedeapsa aplicată, care nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, şi nu pedeapsa “prevăzută de lege” în sensul art. 122 din vechiul C. pen. care, potrivit art. 7 al. 1 din lege este închisoarea de la 5 la 20 ani, limite faţă de care se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale.

 b. Faţă de lipsa antecedentelor penale şi la 8 ani de la săvârşirea infracţiunii, ruperea inculpatului din mediul social şi familial în care s-a implicat şi la care s-a adaptat corespunzător şi trimiterea lui în mediul carceral pentru 3 ani nu mai are efectul scontat de legiuitor, acela de reeducare şi abia în subsidiar de pedepsire, îşi pierde caracterul educativ şi constituie mai degrabă doar o măsură de represiune disproporţionată cu realităţile care se desprind din cauză.

 c. Confiscarea specială se dispune şi în cazul încetării procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, deoarece, pe de o parte, s-a dovedit existenţa faptei şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj (autorat sau instigare), iar, pe de altă parte, nici vechea reglementare (art. 111 al. 2 din vechiul C. pen., în baza cărora a dispus prima instanţă) şi nici actualul cod (art. 107 al. 2 C. pen.) nu condiţionează luarea măsurilor de siguranţă de pronunţarea unei soluţii de condamnare, ci măsurile de siguranţă se iau faţă de “persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală”.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg-Mureș la data de 11.02.2014 sub nr. 789./102/2007 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ, inculpaţii T. (fost M.) R., S. S., D. L. V., C. C. A., M. A. şi S. M. şi partea civilă  V. B. în calitate de administrator al SC. M. C. SRL  au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 180/27.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.

În motivarea apelului, procurorul susţine că instanţa de fond în mod greşit a procedat la achitarea inculpaţilor K. E. şi Z. F. şi solicită încetarea procesului penale, ca urmare a intervenirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale faţă de cei doi inculpaţi.

Inculpaţii au solicitat achitarea şi respingerea acţiunilor civile, respectiv încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Partea civilă a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor de către prima instanţă şi admiterea în întregime a acţiunii civile, cu consecinţa obligării inculpaţilor la plata despăgubirilor solicitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., instanţa a invocat din oficiu la termenul din 12.03.2014 schimbarea încadrării juridice a faptelor în conformitate cu Decizia nr. 2/2014 dată de Î.C.C.J., iar apoi şi în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a C.C.R. privind interpretarea art. 5 al. 1 C. pen. pentru aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a asigurat asistenţa juridică prin apărători aleşi, respectiv desemnaţi din oficiu.

Inculpaţii nu au dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.

S-au depus înscrisuri în circumstanţiere. 

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 180/27.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 334 C. pr. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M. R.; S. S., D. L. şi C. C. A., astfel:

-I.1.) pentru inculpatul M. R. din infracţiunile prevăzute de:

-art. 7  al. 1din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.37 lit. c C. pen.;

-art. 193 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. şi art.37 lit. c C. pen.;

-art. 194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. c C. pen.

-art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. c C. pen.; cu aplicarea art.33 lit. a C. pen.;

în:

-infracţiunea prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea  art. 37 lit. b C. pen.

-infracţiunea şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194  al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. şi  art. 37 lit. b C. pen. şi reţinerea art. 75 al. 1 lit. a C. pen. (8 acte materiale)

-infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod  penal cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.;

-I.2.) pentru inculpatul S. S., din infracţiunile prevăzute de

- art.7  al. 1din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a C. pen.;

- art.193 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin2 C. pen. şi art.37 lit. a C. pen.;

- art.194 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. a C. pen.;

cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.;

în:

-infracţiunea prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea  art. 37 lit. b C. pen.

-infracţiunea şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194  al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. şi  art. 37 lit. b C. pen. şi reţinerea art.75 al. 1 lit. a C. pen. (6 acte materiale în raport cu părţile vătămate P. F., D. D. F., L. I., R. A., V. B., C. L.)

cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.;

-I.3.)  pentru inculpatul D. L. V., din infracţiunile prevăzute de :

- art.7  al. 1 din Legea nr. 39/2003,

- art.193 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin2 C. pen.;

- art.194 alin1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen.;

cu aplicarea art.33 lit. a C. pen.

în:

-infracţiunea prevăzută de art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

-infracţiunea şantaj în formă continuată prevăzută de art. 194  al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. şi reţinerea art.75 al. 1 lit. a C. pen. (7 acte materiale în raport cu părţile vătămate P. F., D. D. F., L. I., R. A., V. B., C. L., S. A.)

cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.;

-I.4.)pentru inculpatul  C. C. A., din infracţiunea prevăzute de:

- șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 41  alin.2 C. pen.;

în:

-Infracţiunea şantaj în formă continuată, prev. de art.194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. şi reţinerea art. 75 al. 1 lit. a C. pen..

II.1.).În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul  M. R., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, C. pen.  pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de  art.7 al. 1 şi cu aplicarea art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, cu reţinerea art.37 lit. b C. pen..

 În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul  M. R., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prev. de art.194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. şi reţinerea art.37 lit. b C. pen. şi art. 75 al. 1 lit. a C. pen..

 În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul  M. R., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, prev. de art.240 C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b C. pen..

În baza art. 33 lit. a C. pen. coroborat cu art. 34 al. 1 lit. b C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, astfel încât în final inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 şi 5 C. pen., alături de pedeapsa rezultantă s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a şi b C. pen.;

În baza art.88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data  de 27 octombrie 2006, ora 19,00 şi durata arestării preventive din data de 28 octombrie 2006 până la 21 februarie 2007.

În baza art.118 al. 1 lit. e C. pr. pen., au fost confiscate de la inculpatul M. R. următoarele sume:

-14.300 RON (raportat la partea vătămată P. F.)

- 4.000 RON (raportat la partea vătămată D. D. F.)

-13.000 RON (raportat la partea vătămată R. A.)

În baza art. 118 al. 1 lit. d C. pr. pen., a fost confiscată de la inculpatul M. R. suma de 1.000 RON (suma primită ca răsplată de la inc. S. M.).

II.2. În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul S. S. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.7 al. 1 şi cu aplicarea art. 7 al. 2 din Legea nr.39/2003, cu reţinerea art.37 lit. b C. pen.

 În baza art.345 al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul  S. S., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. b C. pen. şi art. 75 al. 1 lit. a C. pen..

În baza art. 33 lit. a C. pen. coroborat cu art. 34 al. 1 lit. b C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care adăugat un spor de 6 luni, astfel încât în final inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 şi 5 C. pen., alături de pedeapsa rezultantă s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 24 octombrie 2006 până la 24 septembrie 2007.

În baza art. 118 al. 1 lit. e C. pr. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000 RON (raportat la partea vătămată P. F.) şi suma de 2.000 lei RON (raportat la persoana vătămată/martor L. I..

În baza art.118 al. 1 lit. d C. pr. pen., s-a confiscat de la inculpatul S. S. suma de 1.000 RON (suma primită ca răsplată de la inc. S. M.).

II.3) În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul D. L. V.,  la pedeapsa de 3 ani  închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b,  C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 al. 1 şi cu aplicarea art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003.

 În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul  D. L. V., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen.  şi art. 75 al. 1 lit. a C. pen..

În baza art. 33 lit. a C. pen. coroborat cu art. 34 al. 1 lit. b C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, astfel încât în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. 3 şi 5 C. pen., alături de pedeapsa rezultantă s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a şi b C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 24 octombrie 2006 până la 24 septembrie 2007.

În baza art.118 al. 1 lit. d C. pr. pen., s-a confiscat de la inculpatul D. L. V. suma de 1.000 RON (suma primită ca răsplată de la inc. S. M.).

II.4.) În baza art. 345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul C. C. A.,  la pedeapsa de 1 an şi 6 luni şi închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen.  şi art. 75 al. 1 lit. a C. pen..

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a şi b  C. pen..

II.5.) În baza art.345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat  inculpatul M. A.,  la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de 25 C. pen., raportat la art.194 al. 1 C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 6 noiembrie 2006.

În baza art. 81 al. 1 şi 2 C. pen. coroborat cu art. 82 al. 1 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare  de 3 ani şi 6 luni –redus cu durata reţinerii, termen care se compune din durata pedepsei (1 an şi 6 luni)  la care adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. pr. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen..

În baza art. 71 al. 5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.118 al. 1 lit. d C. pr. pen., s-a confiscat de la inculpatul M. A. suma de 1.000 RON (suma primită ca răsplată de la inc. S. M.).

II.6.) În baza art. 345  al. 1 şi 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul S. M., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de 25 C. pen., raportat la art. 194 al. 1 C. pen..

În baza art. 81 al. 1 şi 2 C. pen. coroborat cu art. 82 al. 1 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare  de 3 ani şi 6 luni, termen care se compune din durata pedepsei (1 an şi 6 luni)  la care adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. pr. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen..

În baza art. 71 al. 5 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II.7.) În baza art. 11 pct. 2 lit. b C. pr. pen., coroborat cu art. 10 lit. g C. pr. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. A. I.  pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj, prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 C. pen..

În baza art. 118 al. 1 lit. e C. pen., a fost confiscată de la inculpatul C. A. I. suma de 7.000 RON  şi suma de 2.200 EURO sau echivalentul în lei la data plăţii,  conform cursului de referinţă al BNR, reprezentând contravaloarea autoturismului marca  FORD ESCORT (raportat la partea vătămată P. F.).

II.8.) În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., coroborat cu art. 10 lit. d C. pr. pen., a fost achitată inculpata K. E.  de sub acuza săvârşirii infracţiunii de instigare la şantaj, prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 C. pen..

II.9.) În baza art. 345  al. 1 şi 2 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul M. V., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 194 al. 1 C. pen..

În baza art. 81 al. 1 şi 2 C. pen. coroborat cu art. 82 al. 1 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, termen care se compune din durata pedepsei (1 an şi 6 luni)  la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. pr. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen..

În baza art. 71 al. 5 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II.10.) În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., coroborat cu art.10 lit. d C. pr. pen., a fost achitat inculpatul Z. F. de sub acuza săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj, prev. de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 C. pen..

III.1 În baza art. 346 al. 1 C. pr. pen., coroborat cu art. 14 şi  art. 15 C. pr. pen., a fost admisă,  în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă V. B., în calitate de administrator al SC. M. C. SRL şi au fost obligaţi, in solidar, inculpaţii  S. M., M. R., S. S. şi D. L. să-i plătească acestuia suma de 36.000 RON actualizată la zi cu indicele de devalorizare al monedei naţionale, începând cu data de 5 septembrie 2006 până la data executării prezentei hotărâri.

III.2.În baza art.346 al. 1 C. pr. pen. coroborat cu art.14 si art.15 C. pr. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C. L.  şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M. R., S. S., D. L. V. şi  C. C. A. să-i plătească acestuia:

-suma de 55.000 lei RON actualizată la zi cu indicele de devalorizare al monedei naţionale, începând cu data de 1 ianuarie 2007 până la data executării prezentei hotărâri.

-suma de 3.500 EURO sau echivalentul în lei la data plăţii conform cursului de referinţă al BNR, reprezentând contravaloarea autoturismului marca RENAULT TWINGO; nr. de identificare xxx

III.3. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă R. A. .

IV.). S-a constatat că părţile vătămate D. D. F., L. I., C. G. T., S. A.  nu  s-au constituit părţi civile în procesul penal, iar partea vătămată P. F. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

V. S-a constatat că de la inculpatul M. R. a fost ridicată şi consemnată la  CEC suma de 269,00 Ron, conform recipisei de consemnare nr.414426/1 din 2 martie 2007.

În baza prevederilor art.191 al. 1 şi 2 C. pr. pen., au fost obligaţi inculpaţii M. R., S. S., D. L. V.; C. C. A., M. A., S. M., C. A. I.  şi M. V. la plata sumei de 7120 lei RON, în următoarea modalitate:

-câte 771, 25 lei RON fiecare dintre inculpaţii Ş. M., C. A. I. şi M. V.

-câte 1021, 25 lei RON fiecare din inculpaţii M. R. şi S. S.

-câte 921, 25  lei RON fiecare dintre inculpaţii D. L. V., C. C. A., M. A., aceste sume reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză. 

Din suma mai sus precizată, 950 lei RON, constituia onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru o parte din inculpaţi în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti,  şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.

În baza art.192 alin. (3) C. pr. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu ocazia activităţilor desfăşurate pe linia descoperirii grupărilor de criminalitate organizată care acţiona pe raza judeţului Mureş, săvârşind infracţiuni cu violenţă, DIICOT - Biroul Teritorial Mureş s-a sesizat cu privire la existenţa unei astfel de grupări formată din inculpaţii M. R., D. L. V. şi S. S., grupare coordonată de către inculpatul M. R. şi care desfăşura, în principal, activităţi pe linia recuperărilor de bunuri mobile şi imobile, în special a unor sume de bani, gruparea acţionând atât la comanda unor persoane care plăteau acesteia diverse procente din valoarea recuperată, cât şi din proprie iniţiativă atunci când aflau despre neînţelegerile financiare dintre diferite persoane. Caracteristica principală a modului de acţiune a grupării criminale era acţiunea în grup, inculpaţii prezentându-se la părţile vătămate întotdeauna împreună (nu neapărat toţi membrii grupului), creând astfel o superioritate numerică şi fizică faţă de acestea, reuşindu-se astfel convingerea rapidă a părţilor vătămate să satisfacă pretenţiile inculpaţilor. Această grupare s-a constituit la scurt timp după ce inculpatul M. R. a fost pus în libertate, după o perioadă de cca. 3 ani, în care a fost arestat preventiv pentru săvârşirea aceluiaşi gen de fapte, în prezent intervenind pentru acestea condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul profitând de starea de libertate, precum şi de specializarea pe care a dobândit-o în săvârşirea acestor infracţiuni.

De asemenea, ilustrativ pentru modul de acţiune a grupării criminale condusă de inculpatul M. R. era şi legătura pe care inculpaţii o aveau cu un alt grup criminal condus de inculpatul B. A. (acesta şi împreună cu ceilalţi membri ai grupării fiind arestaţi preventiv în dosarul nr. 110/D/P/2006, pentru acelaşi gen de fapte), cele două grupări, din probele administrate, rezultând că au acţionat în stilul grupărilor mafiote, împărţindu-şi teritoriile de acţiune, respectiv gruparea condusă de inculpatul M. R. acţionând, în special, pe raza municipiului Tg. Mureş, iar gruparea condusă de B. A., pe raza municipiului Reghin şi pe Valea Mureşului, existând înţelegeri între ei în coordonarea acţiunilor, grăitoare în acest sens fiind declaraţiile unor persoane audiate în dosarul nr. 110/D/P/2006, înregistrări de imagine şi convorbirile telefonice purtate între inculpaţii din dosarul nr. 110/D/P/2006 şi inculpatul S. S., care asigura legătura dintre cele două grupuri (înregistrări efectuate în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Mureş în cauza nr. 110/D/P/2006), precum şi declaraţiile inculpatului K. L. (arestat în dosarul nr. 110/D/P/2006) şi a învinuitului M. V., care a şi confirmat de altfel o parte din relatările părţii vătămate P. F..

Cercetările efectuate în cauză au stabilit împrejurările în care au fost săvârşite aceste activităţi infracţionale şi au condus la identificarea unor persoane care au fost victimele grupării criminale coordonată de către inculpatul M. R., respectiv părţile vătămate P. F., S. A., R. A., C. G. T., L. I., D. D. F., V. B. şi C. L., persoane care, în urma constrângerii la care au fost supuse de membrii grupului, au plătit acestora, neîntemeiat, diverse sume de bani. S-a făcut precizarea că în urma activităţilor specifice desfăşurate de organele de urmărire penală, s-a stabilit că numărul victimelor grupării criminale era mult mai mare, însă o mare parte din victime au refuzat, de teamă, să colaboreze cu organele de urmărire penală.

Una din victimele grupării criminale era partea vătămată P. F. D., care pe parcursul a cca. 3 ani de zile, respectiv în perioada 2003-2006, în urma presiunilor la care a fost supusă, a plătit grupării cea. 600 milioane lei, în mai multe tranşe, inculpaţii folosind ca pretext o presupusă datorie de 7000 euro pe care partea vătămată ar fi avut-o faţă de învinuitul C. A., inculpaţii adăugând şi o dobândă de ei stabilită. Presiunile exercitate asupra părţii vătămate au constat în ameninţări cu exercitarea unor acte de violenţă adresate atât părţii vătămate, cât şi la adresa familiei sale, constrângerile culminând cu atragerea acesteia în apartamentul inculpatului M. R. şi exercitarea asupra acesteia a unor acte de violentă în cursul anului 2006.

Astfel, în cursul lunii februarie 2003, partea vătămată P. F. D. a vândut inculpatul C. A. I. din Tg. Mureş un autocamion marca Mercedes, care nu era înmatriculat în România, contra sumei de 7000 EUR. După efectuarea tranzacţiei, la cca. trei luni, partea vătămată a fost contactată de către inculpatul C. A. care a anunţat-o că nu a putut înmatricula autocamionul, cerându-i din acest motiv să-i restituie suma de 3.500 EUR, deoarece camionul valora doar 3.500 EUR plus toate cheltuielile pe care le-a făcut cu demersurile în vederea înmatriculării, drumurile la Bistra Mureşului, telefoanele date şi dobânzi. Neavând bani în perioada respectivă, partea vătămată nu a putut să-i achite inculpatului C. A. suma solicitată, cu care, de altfel, nici nu era de acord. Neînţelegerile financiare ivite între cei doi l-au determinat pe inculpatul C. A. să apeleze la ajutorul inculpatului M. R., care, având experienţă în astfel de activităţi, s-a oferit să-I ajute pe acesta, promiţându-i că va determina partea vătămată să plătească suma de bani la care avea pretenţia inculpatul C. A.. în acest sens, în vara anului 2004, inculpatul C. A. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate însoţit de inculpaţii M. R. şi S. S., precum şi martorul K. L.. Partea vătămată a fost ameninţată de către inculpatul M. R. că dacă nu va plăti sumele de bani pe care i le cerea învinuitul C. A., va avea de-a face cu ei atât el, cât şi familia sa, fiind ameninţaţi cu exercitarea unor acte de violenţă şi chiar cu agresarea sexuală a soţiei părţii vătămate. Cu acea ocazie, inculpatul C. A. i-a predat părţii vătămate un înscris în care, spunea el, că a făcut calculele privitoare la întreaga sumă pe care i-o datora, înscris care se află depus la dosar, expertiza grafologică efectuată confirmând faptul că a fost redactat de către acest învinuit.

Speriat de cele întâmplate şi neavând încredere în organele de poliţie, avându-se în vedere faptul că acestea nu au luat nici o măsură când partea vătămată s-a adresat acestora încercând să-şi rezolve problemele, partea vătămată P. F. împreună cu soţia sa s-au hotărât să facă rost de bani pentru a nu avea probleme.

În perioada următoare, partea vătămată a fost căutată de mai multe ori de către inculpatul M. R., însoţit aproape de fiecare dată de către inculpaţii S. S. şi D. L. V., aceştia ameninţând-o cu exercitarea unor acte de violenţă asupra familiei şi chiar cu moartea pentru a o determina să plătească datoria, (considerată nejustificată de către partea vătămată) către inculpatul C. A. I., care, de altfel, nu-l însoţea pe inculpatul M. R.. Urmare a presiunilor exercitate asupra părţii vătămate de către inculpaţi, aceasta a fost de acord să plătească banii solicitaţi, însă i-a comunicat inculpatului M. R. că nu are sume de bani în numerar şi dacă doreşte, îi poate da, în contul acestora material lemnos. Inculpatul M. R. a fost de acord, astfel că, pe tot parcursul anului 2004, partea vătămată i-a predat acestuia mai multe transporturi de lemne pe care, din discuţiile purtate cu şoferii, care erau din zonă şi care nu aveau nici o legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul M. R., a înţeles că le transporta la mai multe firme din Tg. Mureş, Dumbrăvioara şi Suseni. Partea vătămată a predat inculpaţilor M. R. un număr de 7 transporturi de material lemnos, această activitate derulându-se pe o perioadă de cca. 3 luni, mai exact în toamna anului 2004, fără ca pentru aceste transporturi să fie întocmite la momentul respectiv acte contabile.

Spre sfârşitul lunii noiembrie 2004, la domiciliul părţii vătămate P. F. s-a prezentat inculpatul M. R. însoţit de soţia inculpatului C. A., martora C. I. - E., aceasta din urmă solicitându-i părţii vătămate să semnez mai multe borderouri privind livrarea de material lemnos, motivând faptul că nu poate încasa banii pe lemnele pe care i le-a predat partea vătămată inculpatului M. R. fără borderourile respective. Întrucât inculpatul M. R. era de faţă, partea vătămată nu a încercat să se opună celor solicitate şi a semnat borderourile pe care i le-a dat martora, din cuprinsul lor rezultând faptul că a livrat material lemnos în valoare de cca. 150 milioane lei.

Fiecare transport de lemne se făcea în prezenţa inculpaţilor, care aveau în permanenţă o atitudine de intimidare faţă de partea vătămată, motiv pentru care nici nu a încercat să se opună. De asemenea, partea vătămată era în permanenţă contactată telefonic de către inculpatul M. R., care dorea să ştie când are disponibile sume de bani sau cantităţi de material lemnos. În perioada respectivă, inculpatul M. R. pretindea de la partea vătămată şi diverse sume de bani, motivând că acestea reprezintă cheltuielile pe care le are cu deplasările în zona în care locuia partea vătămată sau că banii sunt necesari pentru a-l convinge pe inculpatul C. A. să mai aştepte cu plata datoriei atunci când partea vătămată nu putea să livreze material lemnos la termenul fixat de inculpatul M. R.. În permanenţă, inculpatul M. R. îi dădea de înţeles părţii vătămate că toate activităţile pe care le desfăşura le făcea în folosul inculpatului C. A.

După momentul cu semnarea borderourilor, la câteva zile, aproximativ la începutul lunii decembrie 2004, partea vătămată P. F. a fost căutată acasă de către inculpatul C. A., care i-a spus că are nevoie de bani şi, întrucât în perioada respectivă, partea vătămată nu avea bani, exploatarea lemnului nefuncţionând din cauza vremii, a fost de acord să-i predea inculpatului C. A. un autoturism marca "Ford Escort", tip autoutilitară, înţelegându-se cu învinuitul că respectivul autoturism valorează suma de 2200 EUR.

Aproximativ cu o săptămână înainte de sărbătorile de iarnă din anul 2004, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul M. R., care i-a spus că mai trebuie să-i dea suma de 30 milioane lei şi dacă îi va plăti această sumă, va fi lăsată în pace. Auzind acestea şi gândindu-se la liniştea familiei sale, partea vătămată P. F. a acceptat să plătească şi această sumă de bani, în speranţa că nu va mai avea de-a face cu oameni de genul inculpatului M. R.. Chiar înainte de Crăciun, inculpatul M. R. însoţit de inculpatul S. S., s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate, ocazie cu care aceasta le-a predat suma de 30 milioane lei. După ce a primit banii, inculpatul M. R. i-a spus părţii vătămate că, de fapt, acei bani sunt un ajutor pe care aceasta  i-a dat, având mare nevoie de bani în perioada respectivă şi că îi este recunoscător că a acceptat să-l ajute, spunându-i totodată părţii vătămate că nu o va mai căuta niciodată. La scurt timp, din mass-media partea vătămată a aflat că inculpatul M. R. a fost arestat.

În ziua imediat următoare, după ce a aflat această ştire, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul S. S., care i-a cerut să se întâlnească, lucru pe care i-a acceptat, întâlnindu-se cu acesta la domiciliul său. Inculpatul S. S. i-a spus părţii vătămate că toţi banii pe care i-a plătit în echivalent material lemnos până la acea dată inculpatului M. R., au fost predaţi inculpatului C. A. şi, din această cauză, le datora lui şi inculpatului M. R., precum şi celorlalţi oameni care l-au însoţit pe inculpatul M. R., respectiv inculpatul D. L. V. şi martorul K. L., suma de 30 milioane lei, întrucât ei „lucrează pe bani”. Partea vătămată a încercat să-i explice inculpatului S. S. că el s-a înţeles cu inculpatul M. R., că socotelile lor sunt încheiate prin plata ultimelor 30 de milioane lei, însă pe inculpatul S. S. nu i-a interesat acest aspect, ameninţându-l că „dacă vrea să-i fie bine", să plătească suma de bani cerută. S-a precizat faptul că inculpatul S. S. era însoţit de martorul M. C., care însă nu a participat la discuţii. Văzând că nu o scoate la capăt cu inculpatul S. S., partea vătămată s-a deplasat împreună cu acesta la nişte colaboratori din localitatea Răstoliţa, de la care a împrumutat suma de cca. 30 milioane lei, bani pe care, în prezenţa lor, i-a predat inculpatului. (a se vedea declaraţia martorului C. care a confirmat împrumutul dat părţii vătămate)

Aproape toate discuţiile pe parcursul perioadei descrise cu inculpaţii aveau loc la domiciliul părţii vătămate P. F. şi din acest motiv, acesta având copii minori, încerca în permanenţă să temperez discuţiile cu inculpaţii, pentru a nu se speria copiii.

La începutul anului 2005, partea vătămată a fost căutată din nou la domiciliu de inculpatul M. R., care i-a spus că şi-a rezolvat problemele cu autorităţile, însă are nevoie de bani pentru a o putea plăti pe fata care a făcut plângerea împotriva lui. Partea vătămată i-a amintit inculpatului M. R. că în luna decembrie 2004, i-a promis că îl va lăsa în pace, însă acesta i-a spus că a fost doar un pretext pentru a fi sigur că îi va plăti cei 30 milioane lei. Auzind că partea vătămată nu are bani să-i plătească, inculpatul M. R. s-a enervat, începând din nou să ameninţe şi să înjure partea vătămată în prezenţa soţiei acesteia şi a martorului K. L., care îl însoţea pe inculpat pentru a nu degenera lucrurile, partea vătămată i-a promis inculpatului că îi va plăti banii de care are nevoie, însă ulterior, deoarece în acel moment nu avea nici o sumă de bani asupra sa. Spunând că are nevoie urgentă de bani, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-l ajute să vândă un autoturism marca „Dacia 1310" cu suma de 110 milioane lei. La insistenţele inculpatului M. R. şi pentru a evita un nou conflict cu acesta, partea vătămată a început să caute clienţi, iar o cunoştinţă a sa din municipiul Reghin, martorul C. M., s-a oferit să-l ajute, preluând autoturismul şi „scăpându-l" astfel de inculpat. Autoturismul a fost lăsat la martorul C. M., care i-a şi dat părţii vătămate suma de cca. 60 milioane lei, bani pe care împreună eu diferenţa până la 110 milioane lei, pe care partea vătămată a plătit-o din buzunarul propriu, i-au fost daţi inculpatului M. R., care a promis că va aduce în scurt timp şi actele maşinii. După câteva zile însă, inculpatul M. R. a revenit în municipiul Reghin şi a luat autoturismul de la martorul C. M., afirmând pe un ton batjocoritor că acesta a fost doar un pretext pentru „a mai scoate bani" de la partea vătămată P. F..

După acest moment, într-una din zile, inculpatul M. R. a fixat părţii vătămate o întâlnire în municipiul Tg. Mureş, care a acceptat în speranţa că va fi o întâlnire amicală şi că inculpaţii îl vor lăsa în sfârşit în pace. La un local din cartierul Dâmbu Pietros, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M. R., care era însoţit de inculpatul C. A. I., ocazie cu care inculpatul i-a spus că i-a chemat la Tg. Mureş pentru a stabili ce sume de bani trebuie să-i mai plătească inculpatului C. A. I.. Deşi acesta din urmă a confirmat că a primit bani de la inculpatul M. R., fără a preciza însă cuantumul, s-a adresat părţii vătămate spunându-i că, pentru a scăpa de datoria faţă de el, mai trebuie să plătească 150 milioane lei „băieţilor". Partea vătămată nu a comentat această afirmaţie, fiindu-i frică să nu fie bătută de inculpatul M. R.. Partea vătămată a revenit acasă şi în perioada următoare a fost căutat în repetate rânduri de inculpatul M. R., însoţit în permanenţă de inculpaţii S. S. şi D. L., cărora le-a mai plătit diverse sume de bani. De fiecare dată când spunea că nu are bani, inculpaţii începeau să-l ameninţe că îi vor face rău atât lui, cât şi familiei sale, în total partea vătămată plătind inculpaţilor, după momentul cu transporturile de lemne, cca. 400 milioane lei. Ultima tranşă de bani i-a fost plătită inculpaţilor la începutul lunii decembrie 2005, după care partea vătămată nu s-a mai întâlnit cu aceştia şi nici nu a mai fost căutată de ei.

La începutul lunii martie 2006, partea vătămată a fost căutată din nou acasă de către inculpaţii M. R. şi D. L., însă aceasta i-a cerut soţiei sale să le spună că nu este acasă. Soţia părţii vătămate i-a scos din curte afară pe cei doi inculpaţi, spunându-le să îi lase în pace şi că va anunţa poliţia dacă mai au treabă cu ei, aspect care i-a enervat foarte tare pe inculpaţi, care au început să adreseze ameninţări soţiei părţii vătămate şi chiar au trimis un mesaj pe telefonul părţii vătămate în care îi transmiteau acesteia că dacă nu o să-şi educe soţia, „o să-i rupă, gâtul". Cei doi inculpaţi au părăsit domiciliul părţii vătămate, iar aceasta din urmă nu s-a mai întâlnit cu inculpaţii până în luna septembrie 2006.

 În cursul lunii septembrie 2006, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul M. R., care aflând că aceasta se află în Tg. Mureş, a invitat-o la apartamentul său din cartierul Unirii, motivând că el nu se poate deplasa deoarece este bolnav. Cunoscând firea inculpatului M. R. şi pentru a evita problemele cu acesta, partea vătămată a acceptat să-l viziteze, însă când a intrat în apartamentul inculpatului M. R., a văzut că acesta, în realitate nu este bolnav şi că îl aştepta împreună cu inculpaţii S. S. şi D. L. V.. Inculpatul M. R. l-a întrebat de ce s-a ascuns de ei în luna martie şi de ce a început să-i evite, iar când partea vătămată a încercat să-şi motiveze comportamentul, inculpaţii s-au enervat şi au început să îl lovească cu pumnii şi picioarele. Fiind disperată, partea vătămată P. F., ştiind că inculpaţii doresc din nou bani de la ea, le-a spus celor trei că are de încasat bani de la o persoană din localitatea Corunca, căreia îi vânduse un teren. Pentru a se convinge că cele spuse de partea vătămată sunt adevărate, inculpatul M. R. a trimis partea vătămată împreună cu inculpaţii S. şi D. până în localitatea Corunca, pentru ca acea persoană să le confirme că, într-adevăr, datorează bani părţii vătămate. Persoana respectivă le-a confirmat că datorează bani părţii vătămate, bani pe care îi va plăti însă doar după ce partea vătămată va termina drumul pe care s-a angajat să-l construiască. Mulţumiţi fiind de cele auzite, cei doi inculpaţi s-au oferit chiar să-i facă rost de utilaje şi de materiale de construcţii părţii vătămate pentru a reuşi să termine cât de repede drumul şi să încaseze banii.

Nemairezistând presiunilor la care a fost supusă atât ea, cât şi familia sa, partea vătămată şi-a făcut curaj şi a anunţat organele de poliţie. După acest moment, partea vătămată s-a mai întâlnit cu inculpatul M. R. de două ori, la staţia Petrom din cart. 7 Noiembrie, la prima întâlnire purtând doar discuţii, ocazie cu care M. R. i-a atras atenţia să-i plătească o sumă de bani, respectiv 1500 EUR. După întâlnire, partea vătămată a fost urmărită de către inculpatul M. R., care a vrut să se asigure că nu i-a „dat în gât" la organele de poliţie. A doua întâlnire cu inculpatul M. R. a avut loc tot la aceeaşi staţie Petrom, ocazie cu care partea vătămată a fost din nou ameninţată de către inculpat, care i-a spus că trage de timp cu lucrările pentru a nu primi banii pe teren, iar pentru care a-l calma şi a mai câştiga timp, partea vătămată i-a dat acestuia suma de cea. 3,5 milioane lei.

În cursul anului 2005, partea vătămată D. D. F. a cumpărat o cantitate de material de construcţii în valoare de 40 milioane lei, de la inculpatul Z. F. din localitatea Dumbrăvioara. Partea vătămată nu a reuşit să plătească materialul lemnos cumpărat la data stabilită de comun acord cu vânzătorul, motiv pentru care inculpatul a sunat-o de mai multe ori căzând de acord să amâne termenul de plată cu cca. o lună de zile. în cursul lunii iunie 2005, însă partea vătămată a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat sub numele de „R.” şi care i-a spus că doreşte să cumpere de la ea material lemnos. Întrucât partea vătămată se afla în municipiul Tg. Mureş şi era interesată de o astfel de tranzacţie, a acceptat să se întâlnească cu persoana care s-a recomandat sub numele  de „R.” la restaurantul „Leo" situat în centrul municipiului Tg. Mureş. La restaurant însă, partea vătămată a constatat că persoana cu prenumele „R." era în realitate inculpatul M. R., care ă venit însoţit de inculpaţii D. L. V. şi S. S., inculpatul M. R. aducându-i părţii vătămate la cunoştinţă că, de fapt, nu doreşte să cumpere material lemnos de la ea, el având sarcina să recupereze de la partea vătămată suma de bani pe care aceasta i-o datora inculpatului Z. F.. Partea vătămată i-a spus inculpatului M. R. că nu are nici o intenţie să nu-i plătească inculpatului suma de bani datorată pe materialul lemnos, însă a solicitat, la fel ca şi în discuţiile anterioare purtate cu acesta, să plătească, datorită problemelor financiare pe care le avea, suma de 40 milioane lei în mai multe tranşe.

Instanţa a remarcat însă că în această situaţie nu existau probe care să dovedească că inculpatul Z. a cerut sprijinul inculpatului M. şi a grupului coordonat de acesta pentru a-şi recupera datoria.

În fapt, inculpatul M. avea anumite relaţii de afaceri cu inculpatul Z. F. de la care dorea să închirieze un utilaj de transport şi în acest context, fiind întrebat ce urmează să facă cu acea maşină inculpatul M. a fost cel care a arătat că merge într-un loc numit Glăjărie şi urmează să discute cu o persoană numită D. D. F.. Inculpatul Z. a făcut anumite remarci cu privire la partea vătămată în sensul că acesta este neserios că nu şi-a achitat datoriile, relatându-i propria sa situaţie vis-a-vis de această persoană, însă fără ai cere expres sau tacit inculpatului M. ajutor pentru recuperarea banilor.

În cazul acestei părţi vătămate ideea infracţională nu a aparţinut inculpatului Z. F. ci chiar inculpatului M. R., care a sesizat că intervenţia sa în acest diferend între cele două persoane poate fi sursa unor venituri pentru el şi ceilalţi inculpaţi care îl sprijineau în aceste activităţi infracţionale ce vizau recuperarea de bani sau bunuri. Astfel, inculpatul M., în propriu său interes de afaceri sau comercial s-a deplasat la partea vătămată D. D. F. şi prin mijloacele de constrângere arătate deja i-a solicitat achitarea sumei datorate inculpatului Z. F., subliniem încă o dată, fără a fi mandat în acest sens de către inculpat.  Între partea vătămată D. şi inculpatul Z. F. a avut loc şi o discuţie telefonică cu acea ocazie, inculpatul Z. arătând că este de acord să primească banii în două tranşe şi ca banii să fie daţi inculpatului M., fără a cunoaşte însă modalitatea în care inculpatul M. l-a „convins” pe partea vătămată D. să plătească aceste sume de bani.

Având în vedere cele mai sus arătate, partea vătămată i-a plătit pe loc inculpatului M. suma de 10 milioane de lei, iar ulterior restul de bani până la suma de 40 de milioane, bani care însă nu au ajuns ulterior la inculpatul Z. F..

Tot în cursul anului 2005, martorul L. I. (care a renunţat la calitatea de parte vătămată) a cumpărat o cantitate de material lemnos de la inculpatul M. V., care avea un punct de lucru în localitatea Răstoliţa, material lemnos în valoare de 80 milioane lei. Întrucât nu a avut bani să plătească în acel moment, cei doi au căzut de comun acord asupra unui termen de plată şi martorul L. I. a lăsat drept garanţie o filă cec. Înainte de expirarea termenului fixat de comun acord pentru plată, inculpatul M. V. l-a căutat pe martorul L. I., căruia i-a cerut să achite contravaloarea materialului lemnos. Întrucât martorul a refuzat să plătească înainte de termen banii, inculpatul M. V. s-a enervat, spunându-i acestuia că îl va convinge până la urmă să plătească prin intermediul unor persoane care vor acţiona în numele lui, fără însă a indica vreun nume. Într-una din zilele următoare, la locuinţa martorului L. I. s-a prezentat inculpatul M. R. însoţit de mai mulţi bărbaţi a căror identitate nu a putut fi stabilită, inculpatul cerându-i martorului să-şi achite datoria pe care o are faţă de inculpat, deoarece nu vrea să-i facă rău. În prezenţa inculpatului M. R., martorul L. I. a discutat telefonic cu inculpatul M. V., care i-a cerut să-i plătească inculpatului cei 80 milioane lei, inculpatul afirmând telefonic că şi el datora bani inculpatului şi în acest fel se vor stinge toate obligaţiile dintre ei. Întrucât inculpatul M. R. se cunoştea cu martorul L. I., discuţia s-a purtat pe un ton normal, fără a degenera în ameninţări şi acte de violenţă. Inculpatul M. R. i-a cerut martorului să-i plătească suma de 20 milioane lei, urmând ca de restul de 60 milioane lei „să fie iertat", deoarece se cunoşteau. Căzând astfel la înţelegere, după încă câteva zile, martorul a făcut rost de suma de 20 milioane lei, contactându-l pe inculpatul M. R., căruia i-a cerut să vină după bani, însă cu condiţia să-i aducă şi fila cec pe care a lăsat-o garanţie inculpatului M. V.. În aceeaşi zi în care s-a purtat această din urmă discuţie, la locuinţa martorului s-au prezentat bărbaţii care l-au însoţit pe inculpatul M. R. la prima întâlnire, între care se aflau şi inculpaţii S. S. şi D. L. V.. În casă nu a intrat decât inculpatul S. S., care a predat martorului fila cec, iar acesta i-a dat cele 20 milioane lei. După aceasta, martorul nu a mai fost căutat de către inculpaţi.

O altă victimă a grupării conduse de inculpatul M. R. este partea vătămată R. A.. Aceasta a fost căsătorit cu K. E. până în anul 2004, an în care cei doi au divorţat. În urma partajului, lui K. E. i-a rămas un apartament situat în loc. Sângeorgiu de Mureş, urmând ca aceasta să-i plătească părţii vătămate suma de 130 milioane lei. Întrucât, în perioada imediat următoare, K. E. nu a putut să vândă apartamentul, aceasta nu a putut să-i plătească fostului ei soţ banii cuveniţi în urma partajului, iar spre sfârşitul anului 2005 a şi pierdut legătura cu acesta, partea vătămată R. A. mutându-se cu serviciul în altă localitate. Între timp, K. E. a găsit o persoană din localitatea Sângeorgiu de Mureş, respectiv pe numitul C. G. T., care i-a oferit un schimb de imobile, în sensul că, în schimbul locuinţei lui K. E., acesta îi dădea o garsonieră şi suma de 300 milioane lei. Schimbul i s-a părut avantajos numitei K. E., care a găsit astfel o cale de a-şi achita datoriile faţă de ei fostul ei soţ, partea vătămată R. A.. Din acest motiv, K. E. a început să-şi caute fostul soţ, pentru a se prezenta împreună cu acesta în faţa notarului şi a întocmi actele necesare în astfel de situaţii, fără însă ca demersurile ei să dea vreun rezultat cu toate că a apelat chiar şi la ajutorul organelor de poliţie pentru a da de urma fostului ei soţ. În acea perioadă, prin intermediul fiicei sale R. C. A., K. E. l-a cunoscut pe inculpatul M. R., care, aflând problemele pe care aceasta le are s-a oferit să-i găsească soţul, respectiv pe R. A., în mintea inculpatului o nouă şansă de a obţine, în mod nejustificat, un folos material. Pentru acest serviciu, inculpatul M. R. ia cerut lui K. E. suma de 5 milioane lei, sumă care a şi fost plătită de aceasta, K. E. fiind nerăbdătoare să încheie cât mai repede schimbul de imobile pentru a-şi îmbunătăţi astfel situaţia financiară, care era critică în acel moment.

În primăvara anului 2006, K. E. a fost anunţată de către inculpatul M. R. că i-a găsit soţul, stabilind de comun acord cu aceasta ziua în care urma să-l aducă pe soţul ei la notariat. Partea vătămată R. A. a fost găsită de către inculpatul M. R. în localitatea Cozma, unde aceasta lucra ca sezonier. Inculpatul M. R. împreună cu inculpaţii S. S. şi D. L. V. i-au explicat părţii vătămate că era căutată de către soţia lui pentru a semna actele notariale în vederea înstrăinării imobilului, convingând-o pe aceasta să-i însoţească în Tg. Mureş, la un birou notarial, fără ca inculpaţii să fi fost nevoiţi să o ameninţe în vreun fel pe partea vătămată, aceasta acceptând să se deplaseze în Tg. Mureş de bună-voie crezând, aşa cum au susţinut inculpaţii, că o face spre binele copiilor săi. Partea vătămată a fost dusă de către inculpaţi la un birou notarial din Tg. Mureş, unde s-a întâlnit cu K. E., reuşind însă să discute puţin cu aceasta, întrucât inculpaţii nu i-au permis să coboare din maşină decât în momentul în care a trebuit să semneze actele notariale. Apartamentul a fost vândut părţii vătămate C. G. T., care a şi predat în momentul semnării actelor suma de 50 milioane lei, bani care au fost încasaţi de partea vătămată R. A., urmând ca restul de bani, de cca. 300 milioane lei, să fie achitat la o dată ulterioară. Întrucât, partea vătămată C. G. T. a plătit doar sume mici de bani lui K. E., aceasta nu a reuşit să-i achite diferenţa de bani fostului ei soţ, partea vătămată R. A., conform înţelegerii de la notar.

Imediat după semnarea actelor notariale, partea vătămată R. A. a fost urcată în maşina inculpaţilor, inculpatul M. R. atrăgându-i atenţia să nu se prezinte ulterior la biroul notarial pentru a-şi ridica restul de bani ce-i datora K. E., fără ca el să fie înştiinţat, inculpaţii pregătindu-şi astfel „terenul" pentru a intra în mod nejustificat în posesia sumei de bani pe care trebuia să o încaseze partea vătămată, care în acel moment, văzând atitudinea inculpaţilor, nu a bănuit care sunt adevăratele lor intenţii. De asemenea, s-a menţionat faptul că până în acel moment, inculpaţii nu au ameninţat partea vătămată, ţinând-o însă în permanenţă sub supraveghere şi sub controlul lor, încercând să-i câştige acesteia încrederea pentru a evita ca aceasta să anunţe organele de poliţie.

Întrucât K. E. întârzia cu plata sumei de bani pe care o datora părţii vătămate R. A., inculpaţii, care aşteptau acest moment pentru a intra ei în posesia banilor, au contactat-o pe aceasta încercând să o determine să facă o dată plata către partea vătămată. K. E., fără a înţelege de ce inculpaţii încerca să o grăbească să-i plătească banii fostului ei soţ, le-a adus acestora la cunoştinţă că nu poate efectua plata, deoarece nici ea, la rândul ei, nu a primit banii de la cumpărătorul imobilului, respectiv partea vătămată C. G. T.. Inculpaţii s-au oferit să rezolve problema, astfel că în perioada imediat următoare, partea vătămată C. G. T. a fost contactată de către inculpatul M. R., care a făcut presiuni asupra sa, determinând-o astfel să accepte, de îndată, plata diferenţei pe imobil către K. E.. La data fixată de comun acord de către K. E. şi partea vătămată C. G. T., dată despre care a fost anunţat şi inculpatul M. R., cei doi s-au prezentat la biroul notarial, unde partea vătămată C. G. T. a predat în faţa notarului suma de 130 milioane lei. În ziua respectivă, la notariat a fost adusă şi partea vătămată R. A., care şi de această dată a fost ţinută în maşină de către inculpaţi până la predarea banilor. În acel moment, inculpatul M. R. a dus partea vătămată R. A. în incinta biroului notarial, timp în care inculpaţii S. S. şi D. L. V. aşteptau afară. Partea vătămată R. A. a semnat în faţa notarului pentru primirea banilor, însă întreaga sumă de bani a fost luată de către inculpatul M. R., care a şi părăsit imediat biroul, cerându-i lui R. A. să-l însoţească. După predarea banilor, partea vătămată C. G. T., care, aşa cum s-a arătat, anterior acestei întâlniri fusese ameninţată de mai multe ori de către inculpatul M. R. pentru a fi determinată să plătească cât mai repede diferenţa de 130 milioane lei lui K. E., a părăsit biroul notarial.

După ce inculpatul M. R. a părăsit biroul notarial, acesta a fost urmat de către partea vătămată R. A., care, în acel moment a realizat că intenţiile inculpaţilor nu erau de a o ajuta, motiv pentru care i-a cerut inculpatului M. R. să-i restituie suma de 110 milioane lei, pentru care a semnat în faţa notarului, în acel moment însă, inculpatul M. R., care era deja sprijinit de ceilalţi doi inculpaţi, creându-şi astfel, ca de fiecare dată, superioritatea numerică şi fizică faţă de partea vătămată, a anunţat partea vătămată R. A. că nu-i va restitui banii, deoarece are nevoie de ei pentru câteva zile. Datorită stării de teamă care i-a fost insuflată prin atitudinea lor de către inculpaţi, partea vătămată R. A. nu a mai insistat în acel moment să-i fie restituiţi banii, însă în perioada următoare l-a căutat în permanenţă pe inculpatul M. R., căruia îi solicita restituirea banilor, fiind refuzat de fiecare dată. Partea vătămată a mai insistat o perioadă de timp pe lângă inculpatul M. R. să-i fie restituiţi banii, perioadă în care inculpatul, pentru a-şi asigura controlul asupra părţii vătămate şi pentru a fi sigur că aceasta nu anunţă organele de poliţie, văzând insistenţele ei, s-a oferit chiar să o cazeze la locuinţa lui din cartierul Unirii, lucru pe care l-a şi făcut. Partea vătămată, care nu avea domiciliu stabil, a acceptat oferta inculpatului, sperând că în acest mod, pe lângă o locuinţă provizorie, va reuşi să-l convingă pe inculpatul M. R. să-i restituie banii. Inculpatul M. R. păstra controlul asupra părţii vătămate, care, deşi nu era ţinută în locuinţă împotriva voinţei ei, era în permanenţă supravegheată de inculpat şi însoţită de către acesta în toate deplasările pe care le făcea;

După derularea evenimentelor descrise mai sus legate de inculpata K. E., o altă persoană care a căzut victimă grupării criminale condusă de inculpatul M. R. a fost şi partea vătămată S. A., concubinul fiicei lui K. E.. Datorită situaţiei grele în care a rămas după divorţ şi după tranzacţiile imobiliare ulterioare, inculpata K. E. a căutat o soluţie pentru a face rost de o sumă de bani în scopul amenajării garsonierei primită de la partea vătămată C. G. T.. În urma discuţiei purtate cu partea vătămată S. A., inculpata a realizat că singura soluţie în acest sens este obţinerea unui împrumut bancar, partea vătămată S. A. ocupându-se de găsirea unei persoane care să obţină acest împrumut, deoarece inculpata nu avea veniturile necesare, urmând însă în schimb ca ea să garanteze împrumutul cu garsoniera aflată în proprietatea sa. În scurt timp, prin intermediul numitului I. L., inculpata a obţinut un împrumut în valoare de 250 milioane lei, banii obţinuţi astfel fiind împărţiţi de către învinuită şi partea vătămată S. A., în mod egal, conform unei înţelegeri prealabile, înţelegere care privea şi faptul că cei doi vor achita rata lunară pentru împrumut în proporţie de 50% fiecare.

După câteva luni de la obţinerea acestui împrumut, partea vătămată S. A., care locuia împreună cu inculpata K. E. şi fiica acesteia, R. C., a plecat de la domiciliul inculpatei împreună cu fiica acesteia, fără ca inculpata să cunoască adresa la care s-au stabilit cei doi, astfel că a pierdut legătura cu aceştia. Fiindu-i frică să nu-şi piardă garsoniera în favoarea băncii şi cunoscând că fiica sa R. C. a fost în relaţii de prietenie cu inculpatul M. R., inculpata K. E. l-a contactat telefonic pe inculpat interesându-se dacă nu are cunoştinţă de adresa la care s-a stabilit fiica ei. Partea vătămată S. A., aşa cum a susţinut inculpata, nu şi-a achitat partea sa din rata lunară datorată băncii, acesta fiind motivul pentru care inculpata se interesa de locaţia în care se afla partea vătămată, dorind să discute cu aceasta. Aflând că partea vătămată S. A. „ar datora" inculpatei suma de 125 milioane lei, profitând de situaţia disperată şi de naivitatea inculpatei, inculpatul M. R. i-a propus acesteia să o ajute să-şi recupereze această sumă, determinând-o pe partea vătămată să-şi plătească obligaţiile la bancă, cerându-i inculpatei în schimbul acestui serviciu suma de 30 milioane lei. Urmărindu-şi propriul interes, inculpata K. E. a acceptat propunerea inculpatului M. R., fără probabil a realiza consecinţele penale ale hotărârii pe care a luat-o. După această discuţie care s-a purtat telefonic, inculpata nu a mai discutat cu inculpatul şi nici nu s-a mai întâlnit cu acesta, constatând însă că după o perioadă, partea vătămată S. A. a început din nou să-şi plătească obligaţiile faţă de bancă. În realitate, inculpatul M. R. i-a ascuns inculpatei K. E. că el avea cunoştinţă că partea vătămată se afla încă în Tg. Mureş, cunoscând acest lucru deoarece s-a deplasat de mai multe ori cu taximetrul condus de partea vătămată, căreia, de altfel, nici nu i-a plătit cursele efectuate, şi a mai purtat discuţii cu fiica învinuitei, numita R. C., probabil pentru a-şi asigura timpul necesar „convingerii" părţii vătămate să plătească foloasele materiale injuste în cuantumul pe care îl fixa inculpatul. Cunoscând zonele pe care, în general, le frecventa partea vătămată cu taximetrul, inculpatul M. R. însoţit de inculpatul D. L. au găsit-o pe aceasta în zona gării CFR Tg. Mureş, urcându-se în taximetrul acesteia sub pretextul efectuării unei curse până în cartierul Unirii. Când au ajuns la destinaţie pe strada Ion Mihuţ, unde locuia inculpatul M. R., acesta din urmă i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că trebuie să plătească suma de 1000 euro în contul unei aşa-zise datorii pe care susţinea el că partea vătămată o are către inculpata K. E.. În momentul în care partea vătămată le-a spus inculpaţilor că datoria invocată este nereală şi că nu va plăti suma pretinsă, aceasta a fost imobilizată din spate de către inculpatul D. L. V., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului, timp în care inculpatul M. R. a început să-i adreseze ameninţări cu exercitarea unor acte de violenţă asupra ei şi a familiei sale. Neavând altă opţiune, dorind să scape de cei doi inculpaţi, partea vătămată S. A. le-a comunicat celor doi că acceptă să plătească respectiva sumă, inculpatul M. R. fixându-i pe un ton ameninţător ca termen de plată o zi ulterioară. La data stabilită, partea vătămată a plătit inculpatului M. R. suma de 15 milioane lei, restul sumei până la diferenţa de 1000 euro urmând să fie plătit până la sfârşitul lunii mai 2006. După această primă plată însă, partea vătămată S. A., împreună cu prietena lui R. C., temându-se pentru viaţa lor, au plecat în Ungaria, unde şi-au stabilit reşedinţa.

În cursul lunii august 2005, partea vătămată V. B., în calitate de administrator la SC M. C. SRL, a achiziţionat un utilaj forestier tip TAF de la SC F. SRL, administrată de inculpatul S. M., contra sumei de 660 milioane ROL. Conform înţelegerii, partea vătămată a achitat suma de 50 milioane ROL, primind şi o chitanţă fiscală, restul sumei de bani urmând să fie plătită prin livrarea unor cantităţi de material lemnos către firma administrată de inculpatul S. M., care avea şi ea ca obiect de activitate prelucrarea lemnului. După încheierea tranzacţiei, utilajul a fost transportat în localitatea Seleuş, la sediul SC M. C. SRL, unde însă nu a putut fi folosit datorită mai multor probleme tehnice pe care le avea. Deşi a fost livrată o cantitate de material lemnos drept plată pentru utilaj, datorită problemelor tehnice pe care le avea utilajul, între cele două societăţi au intervenit neînţelegeri cu privire la tranzacţia efectuată, motiv pentru care partea vătămată V. B., pe fondul şi a unor probleme legate de situaţia financiară a firmei (pierderea unor contracte, împiedicarea exploatărilor forestiere de unele decizii ale ocolului silvic etc.) a sistat livrarea materialului lemnos către firma administrată de către învinuitul S. M..

Nefiind interesat de problemele părţii vătămate şi considerând că neînţelegerile cu acesta sunt o problemă de natură pur comercială, inculpatul S. M. a ţinut legătura cu partea vătămată, insistând ca partea vătămată să plătească în întregime preţul fixat de comun acord pentru utilajul forestier. Văzând că partea vătămată nu plătea şi refuza să restituie utilajul pe motiv că a cumpărat piese de valoare mare pentru acesta, inculpatul S. M. a luat hotărârea să-şi recupereze singur utilajul, fără să mai aştepte sau să aibă intenţia să-şi rezolve problemele cu partea vătămată în mod legal. În acest sens, inculpatul S. M. l-a contactat pe inculpatul M. A., o persoană cu care se cunoştea de mai mult timp şi care avea multe cunoştinţe în lumea interlopă din Tg. Mureş, având în vedere faptul că o perioadă de timp s-a ocupat cu schimbul ilegal de valută căruia i-a expus problema sa. Inculpatul M. A. i-a spus inculpatului S. M. că-l poate ajuta, întrucât el cunoştea nişte persoane care se ocupa cu „recuperările" de datorii de la rău-platnici, persoane care însă pretind plata unui comision din suma recuperată. Inculpatul S. M. a acceptat ajutorul astfel oferit de către inculpatul M. A., care, în prezenţa lui, l-a contactat telefonic pe inculpatul M. R., cu care se cunoştea de mai mulţi ani şi căruia îi expune problema inculpatului S. M. legată de partea vătămată V. B.. Inculpatul M. R. i-a comunicat inculpatului M. A. că este de acord să îl ajute cu recuperarea utilajului forestier de la partea vătămată V. B., solicitând pentru acest serviciu plata sumei de 20 milioane lei. În timpul discuţiei telefonice cu inculpatul, inculpatul M. A. i-a comunicat inculpatului S. M. pretenţiile inculpatului M. R., pretenţii cu care inculpatul S. M. a fost de acord. După încheierea discuţiei telefonice cu inculpatul M. R., inculpatul S. M. l-a „delegat" pe inculpatul M. A. să se ocupe de problema recuperării TAF-ului.

La data de 05.09.2006, inculpatul M. A. a plecat de la sediul firmei inculpatului S. M. împreună cu un mecanic şi un şofer, respectiv învinuiţii G. B. E. şi D. I., în direcţia localităţii Seleuş, cu intenţia de a recupera utilajul forestier. Deplasarea s-a făcut cu un autovehicul aparţinând inculpatului S. M., iar pe drum, inculpatul M. A. l-a contactat pe inculpatul M. R., cu care s-a şi întâlneşte ulterior. Inculpatul M. R. a mers la întâlnire însoţit de inculpaţii D. L. V. şi S. S. şi cu toţii au plecat spre sediul societăţii administrate de partea vătămată V. B.. Odată ajunşi la sediul firmei părţii vătămate, mecanicul şi şoferul, respectiv învinuiţii D. I. şi G. B. E. s-au ocupat de pornirea TAF-ului din dispoziţia inculpatului M. A., fără ca cei doi învinuiţi să aibă legătură cu ceea ce s-a petrecut în acelaşi timp între partea vătămată, inculpaţii M. R., D. L., S. S. şi inculpatul M. A..

În tot acest timp, inculpatul M. A. a anunţat partea vătămată motivul pentru care se află în acel loc, după care cei trei inculpaţi au „preluat" problema, respectiv începând să desfăşoare activităţile de intimidare pentru care au plătiţi şi pentru care se aflau acolo în acel moment. Inculpatul M. R. s-a prezentat ca fiind comisar şef la Poliţia economică din Tg. Mureş, începând să ameninţe partea vătămată pentru a o convinge să accepte predarea utilajului. În tot acest timp, ceilalţi doi inculpaţi s-au aşezat în spatele părţii vătămate, insuflându-i acesteia prin atitudinea ameninţătoare pe care o aveau, o stare de temere. în aceste condiţii, partea vătămată V. B. şi-a dat seama că nu are rost să opună nici o rezistenţă, acceptând ca utilajul să-i fie preluat de reprezentanţii firmei inculpatului S. M.. Înainte de a fi ridicat utilajul, inculpatul M. R., care conducea întreaga „operaţiune", i-a cerut inculpatului M. A. să-l contacteze pe inculpatul S. M., ocazie cu care i-a transmis acestuia prin intermediul inculpatului M. A. că „i-a rezolvat problema cu TAF-ul", însă plata serviciilor lui şi a oamenilor săi se ridica la suma de 40 milioane lei. Dorind să-şi recupereze utilajul, inculpatul S. M. a acceptat şi această din urmă solicitare a inculpatului M. Romei, transmiţându-i acestuia că îi va plăti această sumă după ce TAF-ul va fi adus la firmă. Utilajul a fost adus cu un trailer la sediul firmei, după care inculpatul S. M. i-a predat inculpatului M. A. suma de 40 milioane ROL, aşa cum aceasta a fost solicitată de către inculpatul M. R.. Din această sumă, inculpatul M. A. a reţinut 10 milioane ROL, iar restul de 30 milioane au fost predaţi inculpatului M. R..

Ulterior, partea vătămată a discutat de mai multe ori cu inculpatul M. R., ocazie cu care inculpatul, care îi dădea de înţeles în permanenţă că este ofiţer de poliţie, pentru a calma partea vătămată şi a-i câştiga încrederea, încercând astfel să prevină anunţarea organelor de poliţie, i-a spus acesteia că el a încercat doar să rezolve problema dintre partea vătămată şi inculpatul S. M.. În acest sens, inculpatul M. R., pentru a întări cele spuse, a anunţat partea vătămată că inculpatul S. M. chiar i-a trimis prin intermediul său o sumă de bani pentru a-i fi restituită în contul plăţilor pe care le-a făcut pentru TAF. În realitate însă, partea vătămată nu a primit niciun ban de la inculpatul M. R., motiv pentru care, dându-şi seama că a fost păcălită de către inculpat, care nu este ofiţer de poliţie şi care, de fapt, a avut intenţia doar de a o determina să accepte restituirea TAF-ului, a anunţat organele de poliţie despre cele întâmplate.

În cursul lunii aprilie 2006, partea vătămată C. L. pe fondul unor neînţelegeri financiare pe care le-a avut cu numitul C. V. E., a purtat o discuţie cu un nepot al soţiei sale pe nume P. C., ocazie cu care acesta din urmă i-a adus la cunoştinţă faptul că el cunoaşte nişte persoane care îl pot ajuta, dacă are acte doveditoare, să îşi recupereze banii de la fostul său asociat, numitul C. V. E.. Partea vătămată a avut o relaţie de afaceri cu numitul C. V. E., în timpul căreia între cei doi au intervenit mai multe neînţelegeri. în acest mod, partea vătămată îl cunoaşte pe inculpatul M. R., acesta fiind de fapt persoana despre care făcea vorbire numitul P. C., însă de la prima întâlnire partea vătămată şi-a dat seama de caracterul inculpatului şi că acesta nu poate să o ajute în mod legal. Cu toate acestea însă, inculpatul a convins-o pe partea vătămată să-i dea pentru scurt timp actele pe care, aşa cum susţinea partea vătămată, se bazau pretenţiile sale faţă de numitul C. V. E.. După ce a intrat în posesia actelor, inculpatul M. R., care era însoţit de inculpaţii D. L. şi S. S., i-a cerut părţii vătămate să-i dea suma de 700 euro, motivând faptul că are nevoie de bani pentru a-şi plăti „angajaţii". Partea vătămată a refuzat însă să-i dea banii, neavând nici un temei să facă acest lucru, lăsând însă actele în posesia inculpatului M. R., care a promis că le va studia, urmând să i le restituie a doua zi.

În ziua următoare, partea vătămată a fost contactată din nou de către inculpatul M. R., care a insistat să primească cei 700 euro, motivându-şi cererea în faţa părţii vătămate pentru a-şi plăti oamenii care lucrau deja la rezolvarea problemei părţii vătămate. Întrucât partea vătămată a refuzat în continuare să plătească banii, inculpatul a trecut la adresarea de ameninţări părţii vătămate şi familiei sale. Pentru a fi mai convingător şi pentru a-i crea o stare de temere şi mal puternică părţii vătămate, într-una din zilele imediat următoare, inculpatul M. R., cunoscând faptul că fiica părţii vătămate era elevă la Liceul Pedagogic, a aşteptat-o pe partea vătămată chiar la sediul liceului pentru a-i demonstra acesteia că îi poate face rău fiicei sale în situaţia în care nu va primi cei 700 euro.

Întrucât partea vătămată nu dorea ca fiica sa să aibă probleme, fiind în perioada examenelor de bacalaureat, i-a plătit inculpatului M. R. cei 700 euro în speranţa că va fi lăsată în pace; cerându-i totodată acestuia să-i restituie actele. Inculpatul i-a promis că-i va restituie actele, însă în ziua următoare, dar la întâlnirea fixată i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că pentru a-i restitui actele mai trebuia să plătească suma de 4000 euro. Partea vătămată a refuzat să plătească această sumă, insistând ca inculpatul să-i restituie actele, motiv pentru care inculpatul a început să-l ameninţe în permanenţă cu moartea, ameninţându-i totodată şi membrii familiei sale. Partea vătămată a fost căutată în repetate rânduri de către inculpatul M. R., însoţit în, permanenţă de inculpatul D. L. V. şi, în urma acestor presiuni la care a fost supusă, aceasta i-a mai plătit inculpatului suma de 24 milioane ROL. De asemenea, a fost constrânsă să-i predea inculpatului M. R. un autoturism marca „Renault Twingo", pe care partea vătămată îl cumpărase cadou fiicei sale. Cu privire la acest din urmă aspect, inculpatul M. R., pentru a da o tentă de legalitate, a obligat partea vătămată să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism, contractul fiind însă încheiat cu inculpatul C. C. A., acest din urmă inculpat fiind prieten al inculpatului M. R., adresând şi el ameninţări părţii vătămate şi, pentru a fi mai convingător prezentându-se ca fiind fiul şefului poliţiei (fostul şef al IPJ Mureş se numea C. V.). Acest inculpat a fost prezent la două întâlniri cu partea vătămată în scopul constrângerii acestuia să predea sumele de bani şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul Renault Twingo.

După ce a predat autoturismul, nemaisuportând presiunile la care a fost supusă, partea vătămată C. L. a depus o plângere la organele de poliţie.

 Cu privire la infracţiunea de instigare la şantaj, reţinută în sarcina inculpatului C. A., respectiv faptul că în vara anului 2004 l-a determinat cu intenţie pe inculpatul M. R. să o constrângă pe partea vătămată P. F., prin violenţă şi ameninţare, să îi restituie suma de 3550 Euro pretins a fi datorată, instanţa a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzută de art.124 C. pen..

Pentru inculpaţii Z. F. şi K. E. s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la şantaj, că aceştia nu l-au instigat pe inculpatul M. R. şi că infracţiunile de şantaj au fost săvârşite la iniţiativa acestuia din urmă, astfel încât s-a dispus achitarea celor doi inculpaţi.

Cu privire la constituirile de parte civilă formulate în cauză instanţa a constatat următoarele:

Partea civilă P. F., deşi iniţial s-a constituit parte civilă, a renunţat ulterior (în cursul cercetării judecătoreşti) la pretenţiile civile formulate, astfel încât în baza principiului disponibilităţii ce guvernează această latură a procesului penal, instanţa a luat act de această renunţare.

O parte din părţile vătămate, respectiv D. D. F., L. I., C. G. T. şi S. A. nu au formulat nici un fel de pretenţii civile în cauză, neconstituindu-se părţi civile în acest dosar.

În ceea ce priveşte partea civilă R. A. instanţa a subliniat că acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, practic a fost de negăsit în cursul cercetării judecătoreşti şi nu a adus nicio dovadă în susţinerea pretenţiilor sale. De altfel, nici în constituirea de parte civilă făcută în faza de urmărire penală, acesta nu a precizat măcar suma cu care înţelege să se constituie parte civilă.

În aceste condiţii, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de această parte vătămată.

Raportat la probele administrate în cauză instanţa a apreciat că erau întemeiate în parte acţiunile civile formulate de părţile civile V. B. (administrator al SC M. C. SRL) şi C. L..

Astfel, partea civilă V. B. s-a constituit parte civilă, solicitând fie restituirea utilajului, fie contravaloarea acestuia şi a pieselor.

Din înscrisurile depuse de inculpatul S. M. (hotărârea judecătorească pronunţată în litigiile comerciale ce au avut loc între părţi) rezultă că acest utilaj nu se mai află în patrimoniul inculpatului S. M. sau în patrimoniul societăţii comerciale administrate de acesta, astfel încât restituirea în natură nu este posibilă.

În consecinţă, instanţa  a obligat în solidar inculpaţii S. M., M. R., S. S. şi D. L. (cei care au comis infracţiunea de şantaj îndreptată împotriva acestei părţi vătămate, sau au instigat la săvârşirea acestei infracţiuni) la plata sumei de 36.000 RON (preţul de vânzare al tarifului achitat de partea vătămată conform prevederilor contractuale), suma care va fi actualizată cu indicele de devalorizare al monedei naţionale, începând cu data de 5 septembrie 2006 şi până la data executării prezentei hotărâri.

În ceea ce privea pe partea vătămată C. L., acesta s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătoreşti cu suma de 58 milioane lei vechi (bani daţi afirmativ inculpatului M. R.) şi autoturismul marca Renault Twingo sau contravaloarea acestuia de 3.500 Euro.

Cu privire la sumele cerute ca fiind predate inculpatului M. în contul pretinselor datorii avute instanţa a reţinut că din probele administrate a rezultat predarea acestor sume de bani, însă doar în cuantum de 55 milioane de lei vechi, aceasta fiind de altfel şi suma la care făcea referire expresă partea vătămată în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti.

În consecinţă, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa  a obligat, în solidar, inculpaţii M. R., S. S., D. L. V. şi C. C. A., să plătească părţii civile C. L. suma de 55.000 lei RON, actualizată la zi cu indicele de devalorizare al monedei naţionale, începând cu data de 1 ianuarie 2007, până la data executării prezentei hotărâri.

Cu privire la autoturismul Renault Twingo instanţa a constatat din actele dosarului (relaţiile furnizate de Serviciul de înmatriculări); că acest autoturism nu se afla în proprietatea niciunuia dintre inculpaţii care au participat la săvârşirea faptei. (reţinem că contractul a fost încheiat în favoarea inculpatului C.)

În consecinţă, instanţa  a obligat, în solidar, aceeaşi inculpaţi (M. R., S. S., D. L. V. şi C. C. A.) să plătească părţii vătămate suma de 3.500 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii conform cursului de referinţă al BNR, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Renault Twingo, nr. de identificare XXX.

Instanţa a avut în vedere, astfel cum s-a arătat deja, că inculpaţii mai sus menţionaţi au exercitat, în cursul lunii aprilie 2006, în mod repetat, acte de constrângere asupra părţii vătămate C., pentru a o determina să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul Renault Twingo pe care îl deţinea, şi pentru a o determina să le plătească diferite sume de bani, această participaţie procesuală activă impunând şi soluţia obligării în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor.

Din probele administrate în cauză (declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice) a rezultat cu certitudine că, în schimbul „serviciilor de recuperare” prestate, inculpatul M., coordonatorul grupului infracţional, a primit de la inculpaţii care au instigat la săvârşirea infracţiunilor de şantaj, anumite sume de bani, din care o parte le-a remis la rândul său unor coinculpaţi şi de asemenea, a luat sume de bani de la părţile vătămate fără a le da celor cărora afirmativ le datorau)

În consecinţă, instanţa a considerat necesar, cu privire la sumele primite de inculpaţi cu acest titlu, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 118 al. 1 lit. e C. pen., fiind vorba de bunuri dobândite prin săvârşirea faptei penale şi care nu serveau la despăgubirile părţilor vătămate.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm.  C. pr. pen., instanţa de control judiciar le-a găsit fondate pe cele declarate de procuror şi de inculpaţi şi nefondat pe cel declarat de partea civilă, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal – cu excepţia soluţiei de achitare pronunţată faţă de inculpaţii Z. şi K., hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă în momentul pronunţării, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat, la contopirea pedepselor, la stabilirea modalităţii de executare, la soluţionarea acţiunilor civile şi luarea măsurilor de siguranţă.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, a considerat că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă mai presus de orice dubiu faptul că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

De altfel, cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de apel, starea de fapt nici nu a mai fost contestată de o parte dintre inculpaţi, iar în subsidiar s-a solicitat  reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat şi încetarea procesului penal pentru celelalte infracţiuni, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Analizând mai întâi apărările privind starea de fapt, reţinem că acestea sunt nefondate.

Astfel, participarea inculpatului S. S. la toate cele şase acte materiale ale infracţiunii de şantaj este dovedită mai presus de orice dubiu, şi este lipsit de importanţă (sub aspectul întrunirii elementelor constitutive) a faptului că inculpatul M. ar fi fost prieten cu persoana vătămată L., că înmânarea filei cec şi ridicarea banilor s-ar fi făcut fără acte de violenţă, că faţă de persoanele vătămate R., V. şi C. inculpatul nu ar fi comis acte de violenţă ci doar ar fi fost prezent alături de M. şi că doar cu persoana vătămată P. ar fi existat mai multe discuţii şi conflicte, aşa cum se susţine în apărare. Modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, gradul de participare şi de implicare se răsfrâng în individualizarea judiciară a pedepsei stabilite, iar acestea nu sunt de natură să ducă la o soluţie de achitare a inculpatului pentru vreuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Şi pentru inculpatul Ş. M. s-a solicitat în principal achitarea, pe considerentul că nu ar exista probe care să dovedească vinovăţia acestuia. În acord cu judecătorul fondului, reţinem că acest inculpat, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul M. A., i-au determinat pe inculpaţii M., S. şi D. să săvârşească infracţiunea de şantaj asupra părţii vătămate V. B., în scopul recuperării unui utilaj forestier.

Astfel, inculpatul Ş. M. este cel care a hotărât să-şi recupereze singur utilajul de la partea civilă V., l-a contactat în acest sens pe inculpatul M. A., care l-a apelat telefonic pe inculpatul M. şi chiar în timpul discuţiilor telefonice, inculpatul S. a fost de acord cu pretenţiile lui M., respectiv cu plata sumei de 20 milioane lei vechi pentru „serviciul” ce urma să i-l facă M., delegându-l pentru întreaga operaţiune pe inculpatul M. A.. 

Inculpatul C. C. A. a invocat nelegalitatea sentinţei, deoarece ar exista neconcordanţe între dispozitiv şi considerente, precum şi netemeinicia, bazată pe lipsa vinovăţiei. Analizând aceste critici, Curtea le-a găsit nefondate, deoarece forma continuată a infracţiunii cu care a fost trimis în judecată a fost menţinută în sentinţă prin reţinerea art. 41 al. 2 din vechiul C. pen., iar forma de vinovăţie a intenţiei directe cu care a acţionat inculpatul rezultă din modalitatea în care, împreună cu inculpaţii M., S. şi D. i-au adresat ameninţări părţii civile C. L., în mod repetat, pentru a-l determina pe acesta să predea autoturismul, astfel încât nu poate fi pronunţată o soluţie de achitare a acestui inculpat, ci una de încetare a procesului penal pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Cu privire la inculpaţii intimaţi Z. F. şi K. E., din materialul probator administrat, reţinem că, potrivit declaraţiilor celor doi inculpaţi, ale inculpatului M. R., ale părţilor civile D. D. F. , R. A. şi S. A., rezultă că inculpatul Z. a discutat cu inculpatul M., i-a prezentat situaţia în care se afla, respectiv că persoana vătămată D. îi datora o sumă de bani şi a apelat la ajutorul lui M., constând în serviciile sale de „recuperator”, situaţia fiind identică şi în cazul inculpatei K. E. faţă de persoana vătămată S. A..

Din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor Z., M. şi a părţii civile AD., rezultă în mod explicit faptul că inculpatul Z. a apelat la serviciile de recuperator le inculpatului M., pentru a intra în posesia sumei de bani pe care partea civilă i-o datora în urma tranzacţiei cu materialele de construcţie. Chiar dacă inculpatul Z. arată în declaraţia sa că „…am acceptat propunerea lui M. R. de a-l lăsa să mă ajute…”, în aceeaşi declaraţie arată că a făcut acest lucru „Întrucât doream să-mi recuperez banii…”.  Ori, pentru „a accepta” serviciile lui M. şi pentru ca acesta să le fi putut „oferi”, mai întâi a trebuit să fie cunoscute problemele băneşti dintre cele două părţi, iar acest lucru s-a realizat prin faptul că Z. a discutat cu M., căruia i-a prezentat situaţia, apelând la „ajutorul” lui M.. Rezultă că ideea infracţională în sensul instigării, îi aparţine lui Z., care, nemulţumit fiind de situaţia în care se afla, a înţeles să-şi rezolve divergenţele cu D. prin „ajutorul” lui M..

Avem în vedere şi declaraţia inculpatului M., care arată despre Z. că „…m-a rugat să caut o persoană pe numele F. din loc. Glăjărie, care îi datora suma de cca 30 milioane lei. I-am promis lui Z. F. că-l ajut…”. De asemenea, inculpatul M. l-a contactat telefonic pe Z. chiar în timpul discuţiilor cu „F.”, aducându-i la cunoştinţă despre suma de 20 milioane primită de la acesta.

Aşadar, fapta inculpatului Z. F. de a-l încunoștința pe inculpatul M. despre problemele sale financiare şi de „a-l ruga” să îl ajute, precizând numele persoanei datornice, localitatea unde poate fi găsită, telefonul acesteia, suma datorată şi chiar dându-i suma de 3 milioane pentru deplasarea cu taxiul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la şantaj, prev. de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., constând în determinarea, cu intenţie, a inculpatului M. să săvârşească infracţiunea de şantaj asupra părţii civile D. F., în scopul recuperării sumei datorate.

De asemenea, şi în cazul inculpatei K. E., ideea infracţională a instigării inculpatului M. la săvârşirea infracţiunii de şantaj i-a aparţinut acesteia, deoarece ea era cea nemulţumită şi astfel a înţeles să-şi rezolve divergenţele cu S..

Din coroborarea declaraţiilor rezultă că inculpata a apelat la serviciile de recuperator furnizate de inculpatul M. R. pentru a-l determina pe S. A. să-şi plătească la bancă obligaţiile asumate, lucru care s-a şi întâmplat ulterior. În cazul în care partea vătămată S. A. nu şi-ar fi onorat înţelegerea făcută cu K. E., aceasta s-ar fi aflat în situaţia să-şi piardă garsoniera în care locuia în favoarea băncii de la care a obţinut un împrumut bancar garantat cu această locuinţă. Pentru a-şi putea oferi aste „servicii” inculpatul M. R. ar fi trebuit, iniţial, să cunoască despre existenţa problemelor băneşti dintre cele două părţi, iar acest s-a realizat doar prin faptul că a fost contactat telefonic de către inculpata K. E., care i-a prezentat situaţia şi care a apelat la acest „ajutor”.

Încadrarea juridică dată faptelor pentru inculpaţii Z. şi K., prin rechizitoriu, este cea corectă, respectiv infracţiunea de instigare la şantaj, prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., s-a constatat că devin incidente dispoziţiile art.. 5 al. 1 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Deşi la data de 12.03.2014 a fost invocată schimbarea încadrării juridice în conformitate cu cele statuate de ÎCCJ prin Decizia nr. 2/2014, pe instituţii autonome, s-a respins această cerere de schimbare a încadrării juridice şi a urmat să se analizeze care dintre legile penale intervenite de la data săvârşirii faptelor şi până la soluţionarea definitivă a cauzei este legea mai favorabilă, prin aplicarea ei globală, aşa cum a stabilit C.C.R. prin Decizia nr. 265/2014.

Astfel, deşi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 al. 1, 2 din Legea nr. 39/2003 (legea veche), pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar în actuala reglementare – art. 367 al. 1, 3 C. pen. (legea nouă) pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea doar de la 1 la 5 ani (ceea ce ar însemna că legea nouă ar fi mai favorabilă), Curtea a constatat că se impune aplicarea globală a legii vechi pentru toate infracţiunile, deoarece, raportat la data săvârşirii faptelor, pentru infracţiunile de ultraj (autorat sau instigator) şi de uzurpare de calităţi oficiale, termenul special al prescripţiei răspunderii penale calculat în baza legii vechi – art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen.– este de 7,6 ani (5 ani la care se adaugă jumătatea de 2,6 ani), faţă de cel calculat pe baza legii noi – art. 155 alin. 4 raportat la art. 154 al. 1 lit. d C. pen.– care este de 10 ani (5 ani depăşit cu încă o dată), care în prezent nu ar fi împlinit pentru toate faptele.

Activitatea inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada anilor 2003 - toamna 2006. În cursul lunii septembrie 2006, persoana vătămată P. F. a fost contactată telefonic de inculpatul M. R., s-au întâlnit în apartamentul acestuia din cartierul Unirii, după care s-au mai întâlnit de două ori în staţia PECO din cartierul 7 Noiembrie (fără însă a se stabili cu exactitate data ultimei întâlniri). Cert este că la data de 24.10.2006 inculpaţii S. şi D. au fost reţinuţi 24 ore şi apoi Judecătoria Târgu Mureş a dispus arestarea lor preventivă, iar inculpatul M. R. a fost reţinut la data de 26.10.2006 şi apoi, la 27.10.2006 fiind şi el arestat preventiv.

Aşadar, cel mai târziu de la data de 26.10.2006, activitatea infracţională a inculpaţilor a încetat, dată de la care, faţă de forma continuată a infracţiunii de şantaj, se va calcula termenul special de 7,6 ani al prescripţiei răspunderii penale, termen împlinit cel mai târziu la data de 26.04.2014, atât pentru autorii, cât şi pentru instigatorii la această infracţiune.

În privinţa infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, reţinem că inculpatul M. R. s-a prezentat părţii civile V. B. ca fiind ofiţer de poliţie la data de 05.09.2006, după care au mai discutat de mai multe ori, ocazie cu care inculpatul îi dădea de înţeles în permanenţă că este ofiţer de poliţie. Partea civilă şi-a dat seama că a fost păcălită şi a anunţat organele penale (plângerea penală din 16.10.2006 – filele 51 şi urm. dos. urm. pen. – vol. II). Calculând acelaşi termen de 7,6 ani de la data de 16.10.2006, rezultă că prescripţia specială a răspunderii penale pentru această infracţiune s-a împlinit la data de 16.04.2014.

Pentru inculpaţii M., S., D. şi C., tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni din legea nouă (art. 39 al. 1 lit. b raportat la art. 38 al. 1 C. pen.) este unul mai aspru faţă de vechea reglementare (art. 34 lit. b raportat la art. 33 lit. a din vechiul C. pen.), ca şi tratamentul sancţionator al stării de recidivă, respectiv art. 37 lit. b din vechiul C. pen. este unul mai blând (spor facultativ) faţă de art. 43 al. 5 C. pen.(majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate).

De asemenea, forma continuată reţinută în baza legii vechi (art. 41 al. 2 din vechiul C. pen.) nu se mai regăseşte în art. 35 al. 1 C. pen. (subiecţii pasivi sunt diferiţi), astfel încât s-ar încadra în concursul de infracţiuni prevăzut de art. 38 al. 1 C. pen.,, ceea ce înseamnă că tratamentul sancţionator din legea veche (spor facultative – art. 42 din vechiul C. pen.) este unul mai blând faţă de art. 39 al. 1 lit. b raportat la art. 38 al. 1 C. pen.(spor obligatoriu).

Nu vom primi apărarea inculpatului T. (fost M.) R. potrivit căreia ar fi prescrisă răspunderea penală şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de  art. 7 al. 1, 2 din Legea nr. 39/2003. S-a invocat faptul că potrivit art. 7 al. 2 din lege, pedeapsa aplicată nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea scop, iar pentru infracţiunea de şantaj (în scopul căreia s-a constituit grupul infracţional), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani şi faţă de aceasta ar trebui calculat termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Menţionăm că atât art. 122 din vechiul C. pen., cât şi art. 154 C. pen., care reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale, fac referire la “pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită”, iar art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 este o dispoziţie cu caracter special faţă de art. 7 al. 1 din aceeaşi lege, ea priveşte doar pedeapsa aplicată, care nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, şi nu pedeapsa “prevăzută de lege” în sensul art. 122 din vechiul C. pen. care, potrivit art. 7 alin. 1 din lege este închisoarea de la 5 la 20 ani, limite faţă de care se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Având în vedere caracterul obligatoriu al Deciziei CCR nr. 265/2014, aşa cum am arătat, vom respinge şi cererea inculpatului S. S. de schimbare a încadrării juridice în baza Deciziei ÎCCJ nr. 2/2014, pe instituţii autonome.

În privinţa inculpaţilor T., S. şi D., faţă de care urmează să fie menţinute soluţiile de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a constatat că, la momentul pronunţării sentinţei atacate, prima instanţă a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 din vechiul C. pen. privind individualizarea judiciară a pedepselor, atât în privinţa cuantumului acestora, cât şi în privinţa stabilirii modalităţii de executare.

Totuşi, de la data pronunţării sentinţei şi până în prezent, s-a constatat că au intervenit modificări ale criteriilor cuprinse în art. 74 C. pen.

În primul rând, avem în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noile coduri.

Apoi, inculpaţii au fost prezenţi la majoritatea termenelor de judecată în apel, au manifestat o atitudine cel puţin relativ sinceră, şi-au exprimat regretul (chiar dacă numai în ultimul cuvânt) pentru săvârşirea faptelor.

Pentru infracţiunile de uzurpare de calităţi oficiale şi de şantaj (autorat sau instigare), a intervenit prescripţia răspunderii penale (majoritatea inculpaţilor din cauză nemaifiind traşi la răspundere), iar cei trei inculpaţi urmează să fie condamnaţi doar pentru câte o singură infracţiune.

De asemenea, cauza este definitiv soluţionată după o perioadă de aproximativ 8 ani de la încetarea activităţii infracţionale (amânările datorându-se complexităţii acesteia, dar în parte şi atitudinii tuturor inculpaţilor pe parcursul desfăşurării procedurilor).

 Reţinem şi circumstanțele personale ale celor trei inculpaţi (înscrisurile medicale filele  215-220 şi cele în circumstanţiere – atestat şi certificat de calificare profesională şi caracterizări de la poliţie şi primărie).

S-a constatat că, de la data faptelor şi până în prezent, inculpaţii au conştientizat implicaţiile infracţiunilor comise şi şi-au corectat conduita în societate – au abandonat comportamentul infracţional, au familii şi desfăşoară activităţi din care dobândesc venituri licite. Totodată, aceştia îşi asumă responsabilitatea actelor lor. După săvârşirea infracţiunilor care au declanşat procedurile în cauză, inculpaţii s-au abţinut de la comiterea altor infracţiuni. Chiar dacă infracţiunea dedusă judecăţii este una gravă şi reacţia autorităţilor trebuie să fie fermă în faţa unor asemenea fapte, însă pentru a fi eficientă, această reacţie trebuie să intervină imediat după momentul încălcării valorii sociale ocrotite de legea penală, numai în acest fel prevenţia generală şi specială putând să devină eficace.

Pentru aceste considerente, ţinând seama şi de limitele de pedeapsă de la 1 la 5 ani între care, potrivit dispoziţiile art.. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen., trebuie stabilită pedeapsa pentru fiecare inculpat, apreciem că reducerea cu câte 6 luni a pedepselor stabilite de prima instanţă pentru inculpaţii T. şi S. (pedepse care erau orientate către maximul special de 5 ani), însă cu menţinerea modalităţii de executare în regim de detenţie, singura care poate fi aplicată, dată fiind starea de recidivă în care au săvârşit fapta), şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei stabilite inculpatului D. în baza art. 861 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.(ţinând seama de vârsta tânără a acestuia la data săvârşirii faptei, de gradul de participare în activitatea infracţională, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că lucrează, că şi-a întemeiat o familie), reprezintă o justă apreciere şi o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 74 C. pen.

Pentru acest din urmă inculpat, faţă de lipsa antecedentelor penale şi la 8 ani de la săvârşirea infracţiunii, ruperea lui din mediul social şi familial în care s-a implicat şi la care s-a adaptat corespunzător şi trimiterea lui în mediul carceral pentru 3 ani nu mai are efectul scontat de legiuitor, acela de reeducare şi abia în subsidiar de pedepsire, îşi pierde caracterul educativ şi constituie mai degrabă doar o măsură de represiune disproporţionată cu realităţile care se desprind din prezenta cauză.

Observăm, în al doilea rând, că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prescrise de art. 861 C. pen. şi, în raport de elementele invocate mai sus în sprijinul îndreptării inculpatului, aplicarea pedepsei este pentru acesta un avertisment suficient de puternic în vederea reinserţiei sociale, iar scopul sancţiunii privative de libertate poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, dar supus unor măsuri de supraveghere şi obligaţii.

Având în vedere că acţiunile civile au fost admise ca urmare a condamnării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, infracţiuni faţă de care în apel se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, devin incidente dispoziţiile art.. 25 al. 5 C. pr. pen., în sensul că vom lăsa nesoluţionate acţiunile civile formulate în cauză.

Pentru aceste considerente, apelul promovat de partea civilă V. B. s-a impus a fi respins ca nefondat.

Chiar dacă va înceta procesul penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, măsura de siguranţă a confiscării speciale dispuse prin sentinţă va fi menţinută, deoarece, pe de o parte, s-a dovedit existenţa faptei şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj (autorat sau instigare), iar, pe de altă parte, nici vechea reglementare (art. 111 al. 2 din vechiul C. pen., în baza cărora a dispus prima instanţă) şi nici actualul cod (art. 107 al. 2 C. pen.) nu condiţionează luarea măsurilor de siguranţă de pronunţarea unei soluţii de condamnare, ci măsurile de siguranţă se iau faţă de “persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală”.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., s-au admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ şi de inculpaţii T. (fost M.) R., S. S., D. L. V., C. C. A., M. A. şi S. M. împotriva sentinţei penale nr. 180/27.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.

În baza art. 423 al. 1 C. pr. pen. s-a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecându-se cauza:

În baza art. 386 al. 1 C. pr. pen., cu referire la Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut art. 5 al. 1 C. pen. pe lângă încadrarea juridică dată faptelor prin sentinţa atacată.

S-au respins ca nefondate celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 396 al. 1, 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul  T. (fost M.) R. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de  art. 7 al. 1 şi cu aplicarea art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 (în vigoare la data săvârşirii faptei), cu reţinerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen. şi cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

În baza art. 396 al. 6 şi art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. f teza II C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului  T. (fost M.) R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul  C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b şi art. 75 al. 1 lit. a din vechiul C. pen., ca urmare a împlinirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen., toate cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen. şi

- uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 240 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen., ca urmare a împlinirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen., toate cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

S-a înlăturat din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b şi art. 35 alin. 3, 5 din vechiul C. pen. privind contopirea pedepselor principale, a pedepsei complementare şi a aplicării sporului de pedeapsă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată cu privire la acest inculpat, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 396 al. 1, 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul S. S. la pedeapsa de 3,6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b  C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de  art. 7 al. 1 şi cu aplicarea art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 (în vigoare la data săvârşirii faptei), cu reţinerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen. şi cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

În baza art. 396 al. 6 şi art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. f teza II C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S. S., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul  C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b şi art. 75 al. 1 lit. a din vechiul C. pen., ca urmare a împlinirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen., toate cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

S-a înlăturat din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b şi art. 35 alin. 3, 5 din vechiul C. pen. privind contopirea pedepselor principale, a pedepsei complementare şi a aplicării sporului de pedeapsă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată cu privire la acest inculpat, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 396 al. 1, 2 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul  D. L. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b  C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de  art. 7 al. 1 şi cu aplicarea art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003 (în vigoare la data săvârşirii faptei), cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

În baza art. 861 şi urm. din vechiul C. pen. cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în baza art. 862 din vechiul C. pen.

În baza  art. 863 al. 1 din vechiul C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus obligarea inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune Mureş;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A fost desemnat Serviciul de probaţiune Mureş ca organ de supraveghere.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art.. 864 al. 1, 2 raportat la art. 83 din vechiul C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 din vechiul C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a fost dispusă şi suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a, b din vechiul C. pen., stabilită de prima instanţă.

În baza art. 396 al. 6 şi art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. f teza II C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului  D. L. V., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul  C. pen., cu reţinerea art. 75 al. 1 lit. a din vechiul C. pen., ca urmare a împlinirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale, prev. de art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen., toate cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

S-a înlăturat din sentinţa atacată aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b şi art. 35 alin. 3, 5 din vechiul C. pen. privind contopirea pedepselor principale, a pedepsei complementare şi a aplicării sporului de pedeapsă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată cu privire la acest inculpat, care nu contravin prezentei decizii.

 În baza art. 396 al. 6 şi art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. f teza II C. pr. pen., ca urmare a împlinirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale, prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 al. 1 lit. d din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor:

- C. C. A., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul  C. pen., cu reţinerea art. 75 al. 1 lit. a din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.;

- M. A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.;

- S. M., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.;

- K. E. (cu d. p.), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen. şi

- Z. F. (cu d. p.), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la şantaj,  prevăzută de art. 25 raportat la art. 194 al. 1 din vechiul C. pen., cu reţinerea art. 5 al. 1 C. pen.

În baza art. 397 al. 1,5 raportat la art. 5 C. pr. pen., s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile V. B. în calitate de administrator al SC. M. C. SRL, C. L. şi R. A..

În baza art.  421 pct. 1  lit. b C. pr. pen., s-a respins ca nefondat  apelul declarat de partea civilă  V. B. în calitate de administrator al SC. M. C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 al. 2 C. pr. pen., a fost obligată partea civilă-apelantă V. B. în calitate de administrator al SC. M. C. SRL la 300 lei cheltuieli judiciare parţiale în apel.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 800 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pe seama inculpaţilor S. şi Matei va fi avansată Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare