Restricționarea accesului la rețelele de interes public.

Obligație de a face. Ordonanţă preşedinţială. Restricționarea accesului la rețelele de interes public.

Sentinţa Nr. 45/08.01.2020 a Judecătoriei Galaţi

Referitor strict la chestiunea ce formează obiectul cauzei, instanța reține că din susținerile reclamantei, confirmate de pârâtă prin întâmpinare, precum și din adresele 58/2019 și 74/09.12.2019 emise de pârâtă,  reiese că pârâta a tăiat cablul ce asigura alimentarea reclamantei cu energie electrică, apreciind că acesta este proprietatea SC E. SRL, societatea ce are aceiași asociați ca și pârâta.

Instanța reține că, indiferent de conflictele existente între părți, pârâta nu avea dreptul de a tăia cablurile ce asigurau furnizarea energiei electrice reclamantei, întrucât în baza contractului de furnizare a energiei electrice și a art. 62 din Legea 123/2012, reclamanta are dreptul să aibă acces la rețelele electrice de interes public și să consume energie electrică în conformitate cu prevederile contractului de furnizare, iar pârâta nu poate să îi îngrădească în niciun fel acest drept.

Diferendele dintre cele două societăți și eventualele erori săvârșite de E. F. la momentul încheierii contractului cu reclamanta nu pot fi rezolvate prin tăierea cablurilor amplasate pe proprietatea și pe cheltuiala pârâtei, dar care asigură furnizarea energiei către punctul de consum proprietatea reclamantei, ci doar pe calea unor acțiuni în justiție.

În concluzie, instanța reține că prin tăierea cablului de alimentare cu energie electrică pârâta a încălcat drepturile reclamantei dobândite în baza convenției cu E. F., pârâta – în măsura în care acest cablu este proprietatea sa - având dreptul de a cere reclamantei cotă parte din valoarea acestuia și a cheltuielilor efectuate pentru racordarea la rețea. 

De asemenea, instanța reține că fapta pârâtei este la limita contravenționalului, legea 213/2012 prevăzând în art. 93 alin.1 pct.8 că refuzul nejustificat de a acorda acces oricărui solicitant la rețele de interes public constituie contravenție, efectul tăierii cablului de alimentare de către pârâta putând fi interpretat în acest sens.  În acest context, instanța reține că apărările invocate pârâtei constituie chestiuni litigioase ce urmează a fi analizate de instanțe, și nu conferă acesteia dreptul de a interzice accesul reclamantei la rețeaua de electricitate.

Cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța reține că potrivit art. 997 Cod procedură civilă instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Aşadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă impune îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: 1. existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantului; 2. urgenţa măsurii solicitate a se lua pe această cale; 3. caracterul vremelnic al măsurii respective; 4. neprejudecarea fondului prin luarea măsurii pe această cale.

Instanța reține că există o aparență de drept în favoarea reclamantei, aceasta având dreptul de a beneficia de furnizarea de energie electrică în baza contractului de furnizare  nr. xx/yy.zz.20qq având ca obiect furnizarea energiei la punctul de consum situat în Galați, strada x nr. x.

În acest context, instanța reține că aparența dreptului în favoarea reclamantei rezidă din contractul de vânzare încheiat între părți, contract în baza căruia reclamanta susține că ar fi dobândit și dreptul de proprietate asupra transformatorului ce asigură alimentarea cu energie electrică a imobilului dobândit, chestiunea dreptului de proprietate asupra acestuia nefăcând obiectul prezentei cauze.

Referitor la condiția urgenței, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, reclamanta fiind împiedicată să își exploateze imobilul pe care îl deține în proprietate.  Urgența măsurii reiese și din faptul că debranșarea imobilului de la rețeaua de energie poate avea drept consecință producerea unei pagube, existând riscul ca bunurile aflate în imobil să fie sustrase și punând-o pe reclamantă în imposibilitate de a desfășura activitatea avută în vedere la momentul achiziționării imobilului, imposibilitatea care este de natură a crea acesteia prejudicii.

De asemenea, instanța reține că prin pronunțarea asupra cererii reclamantei nu se prejudecă fondul și nu se dispune luarea unei măsuri definitive, întrucât  celelalte chestiuni invocate de către părți , respectiv dacă prin contractul de vânzare cumpărare s-a transmis sau nu și dreptul de proprietate asupra transformatorului, dacă reclamanta a achitat sau nu contravaloarea energiei consumate până la data de 01.10.2019, dacă pârâta are sau nu un drept de retenție asupra transformatorului și dreptul de a îl utiliza, urmând a fi analizate în cadrul acțiunii formulate pe calea dreptului comun. Așadar măsura solicitată de către reclamantă este una provizorie, problema dreptului acesteia de a utiliza transformatorul și cablurile de alimentare asupra cărora pârâta invocă un drept de proprietate urmând, de asemenea a fi tranșată prin hotărârea ce se va pronunța în acțiunea de drept comun.

Față de toate aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să repare branșamentul electric aferent imobilului din Galați, str. x nr. x , precum și de a înceta orice activitate de natură a perturba furnizarea energiei electrice la acest imobil.

Cu privire la termenul de aducere la îndeplinire a obligației solicitat de reclamantă, respectiv de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța reține că potrivit art. 997 alin.2 ordonanța este executorie, reclamanta având posibilitatea de a solicita punerea ei în executare anterior momentului rămânerii definitive a hotărârii, astfel că această cerere urmează a fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește solicitarea de autorizare a reclamantei să execute obligația pe cheltuiala sa, instanța reține că potrivit art. 1528 Cod civil în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși obligația,  astfel că va admite și acest capăt de cerere și va autoriza creditoarea ca, în caz de neexecutare de către pârâta a obligației stabilite,  să efectueze lucrările de reparație pe cheltuiala pârâtei.

Domenii speta

Spete similare