Stabilirea locuinței minorului. Exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă.

Sentinţă civilă 7619 din 11.12.2019


Ordonanţă preşedinţială. Stabilirea locuinței minorului. Exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă. Suplinirea acordului pârâtului în vederea înscrierii minorului la grădiniţă. Interesul superior al minorului.

Sentinţa Nr. 7619/11.12.2019 a Judecătoriei Galaţi

Deşi reclamanta susţine că starea de sănătate fizică a minorului s-a deteriorat în perioada în care acesta s-a aflat la locuinţa tatălui (perioada martie – mai 2019) ca urmare a neglijenţei grave a tatălui în îngrijirea minorului, fapt ce a deteminat dobândirea unor 10 diagnostice medicale, afirmaţiile sale nu par a fi veridice şi nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Potrivit considerentelor sentinţei civile nr. 6369/15.05.2018 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Galaţi, ce se impun acestei instanţe cu putere de lucru judecat, în luna decembrie 2017, la momentul externării minorului din spitalul de pediatrie din P., localitate în care minorul fusese lăsat de reclamantă, la sora acesteia, acesta prezenta parte din diagnosticele ce se regăsesc în biletul de externare eliberat la data de 24.05.2019 de spitalul de urgenţă X, precum faringită, anemie prin carenţă,

De asemenea, aceleaşi diagonostice medicale minorul le-a prezentat în perioada în care se afla în grija reclamantei, în anul 2016, 2017 şi ele se regăsesc în cuprinsul actelor medicale – bilete de ieşire din spital, rapoarte medicale  şi scrisori medicale depuse la filele 150-175 vol. II, cerere conexă)

Prin urmare, nu se poate reţine că deteriorarea stării de sănătate a minorului s-ar datora gravei neglijenţe a tatălui în îngrijirea minorului în perioada scurtă în care copilul s-a aflat la locuinţa tatălui (martie – mai 2019). În sens contrar acestor afirmaţii sunt înscrisurile depuse la filele 74-80 vol. II din care rezultă că în perioada arătată, martie 2019 – mai 2019,  minorul fost înscris la medicul de familie (adeverinţa medicală f. 181 vol. II cerere conexă), tatăl preocupându-se de îngrijirea stării de sănătate a copilului prin efectuarea controalelor şi a analizelor medicale (f. 182-196, 214-215 vol. II cerere conexă).

Susţinerea reclamantei referitoarea la îngrădirea dreptului la educaţie al minorului, nu este probată, înscrisurile şi planşele foto depuse la filele 239-260 vol. II cerere conexă confirmă transferul şi  demersurile tatălui privind înscrierea minorului la o unitate de învăţământ din Galaţi. Mai plauzibilă pare susţinerea pârâtului potrivit căreia lipsa înscrierii efective la grădiniţă a fost împiedicată de reclamantă care s-a opus remiterii certificatului de naştere în original al copilului.

Referitor la influenţarea negativă a minorului şi punerea în pericol a stării de sănătate psihică a acestuia prin comportamentul violent şi expunerea minorului la episoade agresive, instanţa constată că situaţia nu se prezintă conform celor învederate de reclamantă.

Aşa cum rezultă din planşele foto depuse la filele 95-144 vol. II cerere conexă şi f. 2-16 vol. IV instanţa constată că minorul este ataşat de tată şi membrii familiei extinse şi se simte bine împreună cu tatăl, acesta oferind minorului suport material şi afectiv emoţional, aşa cum rezultă şi din concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat la locuinţa tatălui (f. 19 vol. II).

Cu privire la comportamentul violent manifestat de pârât la adresa reclamantei, deşi confirmat prin emiterea ordinului de protecţie pe o perioadă de 6 luni, prin decizia civilă nr. 2187/02.08.2019 a Tribunalului Bucureşti, acesta nu este de natură să probeze violenţa tatălui faţă de minor, măsurile dispuse vizând eliminarea stării de pericol create prin exercitarea unui de violenţă exclusiv asupra reclamantei prin spargerea uşii dormitorului locuinţei .

Mai mult, prin decizia civilă nr. 2187/2019 a Tribunalului Bucureşti, se reţine, cu putere de lucru judecat faptul că minorul nu a fost agresat de pârât, acesta neaflându-se în locuinţa reclamantei la data actului de violenţă (f. 65 vol. II cerere conexă).

În ceea ce priveşte exercitarea de către tată unei forme de abuz psihologic asupra minorului, concluziile raportul de evaluare psihologică din 19.11.2019, nu confirmă existenţa acestei forme de abuz însă se constată existenţa unei relaţii tensionate între părinţi ce se reflectă negativ asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului  şi este determinat de comportamentul tensionat dintre reclamantă şi partenera tatălui, îndepărtarea fizică a tatălui de către tată, nu şi de către mamă (acestea reprezentând doar susţineri ale reclamantei), modul în care adulţii din viaţa sa se adresează în prezenţa acestuia folosind cuvinte  cu mare încărcătură negativă (f. 188-190 vol. III).

Amplul probator administrat în cauză reprezentat de transcrierea convorbirilor între părţi denotă, în continuare, existenţa unei stări conflictuale şi tensionate de care ambii se fac răspunzători şi în egală măsură, acestora le incumbă obligaţia de a găsi o cale de comunicare, astfel încât să fie respectat interesul superior al minorului.

(...)

Fata de cele arătate mai sus, având in vedere ca reclamanta nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 6369/15.05.2018 şi nu a produs dovezi care să justifice urgenţa în luarea măsurilor solicitate, fără a mai analiza celelalte condiţii de admisibilitatea a cererii de ordonanţă preşedinţială (dat fiind caracterul cumulativ al acestora), instanţa va respinge atât cererea principală cât şi cererea conexă, ambele formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca nefondate.