Ordonanta presedintiala

Prin Decizia civila nr. 720 R/15.10.2010 tribunalul a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta SC P S împotriva sentintei  civile  nr. 1933 din  31 august 2010 a Judecatoriei A , în contradictoriu  cu  intimata-pârâta Garda Financiara Teleorman.

A modificat  sentinta atacata, în sensul ca a admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta  si a obligat pe pârâta sa îi  restituie autoutilitara si  semiremorca 04 Miller.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei A, sub nr. 4001/740/2010 la data de  24.08.2010, reclamanta S.C. P S S.R.L. a solicitat  în contradictoriu  cu  pârâta Garda Financiara, ca pe calea ordonantei presedintiale, aceasta sa fie obligata sa-i restituie  autoutilitara MAN si  semiremorca 04Miller.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin procesul-verbal de  sanctionare contraventionala  seria H nr. 0220599/18.06.2010 încheiat de  pârâta s-a dispus sanctionarea sa  pentru contraventia prevazuta si pedepsita de art. 14 alin. 1 lit. 2 din O.U.G. nr. 12/2006, retinându-se ca la data de 18 iunie 2010 a efectuat transport de cereale fara  documente justificative, totodata dispunându-se  confiscarea bunurilor mentionate mai  sus. Reclamanta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contraventie , ce face obiectul  dosarului nr. 2919/740/2010 si  se bucura de prezumtia de nevinovatie pâna la judecarea irevocabila a plângerii contraventionale.

A mai aratat reclamanta, ca legal era ca autovehiculele confiscate sa  fie lasate în custodia sa, care pâna la stabilirea vinovatiei, avea dreptul sa  foloseasca bunurile sale  si  este inechitabil ca în cazul  contraventiilor, organele de constatare sa dispuna confiscarea bunurilor, în timp  ce în cazul infractiunilor confiscarea  se dispune  numai  de catre instanta de judecata si nimic nu  interzice ca prin ordonanta presedintiala, data în  camera de consiliu si  fara citarea partilor, sa se dispuna restituirea bunurilor confiscate sau sa dispuna o alta masura de indisponibilizare.

În sustinerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie,  plângerea formulata împotriva procesului-verbal de contraventie seria H nr. 0220599/18.06.2010, încheiat  de Garda Financiara T, citatia nr. 2919/740/2010 emisa de Judecatoria A.

Prin sentinta civila nr. 1933/31.08.2010, Judecatoria A a respins cererea de ordonanta presedintiala ca nefondata, retinând ca reclamanta a  formulat  plângere împotriva procesului-verbal de contraventie, plângere care suspenda executarea, inclusiv a masurii confiscarii, iar cu  ocazia prezentei cereri de ordonanta presedintiala, nu a facut dovada ca este proprietara bunurilor confiscate. S-a  mai retinut ca nu s-a facut nici  dovada urgentei si  a pericolului în întârziere,  câta  vreme  ordonanta presedintiala a fost  formulata  la peste doua  luni de la întocmirea  procesului-verbal de contraventie.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamanta, în termen si legal  motivat,  criticând-o pentru  nelegalitate  si  netemeinicie, pentru  urmatoarele motive:

1.Gresit  s-a retinut ca nu a facut  dovada proprietatii bunurilor confiscate câta vreme, rezulta acest  drept din  cartea de identitate  si  certificatele de înmatriculare ale  autovehiculelor.

2.Gresit  s-a retinut ca nu sunt  întrunite urgenta si  nici pericolul în întârziere.

A aratat reclamanta  ca, mijlocul de transport  serveste îndeplinirii obiectului de activitate al acesteia, este  indispensabil si  necesar zilnic, iar  pericolul întârzierii se mareste cu  fiecare zi în care nu  poate folosi mijlocul de transport confiscat, fiind  nevoita sa închirieze altul  sau sa nu obtina  venituri din exploatarea lui, întrucât  a pierdut posibilitatea transportarii  de cereale în campania de recoltare.

Considera recurenta ca formularea cererii, dupa 2 luni de la confiscare, nu are  relevanta,  în conditiile în care  chiar  instanta de fond a retinut ca din momentul formularii plângerii, masura confiscarii se suspenda de drept, asa încât,  cu atât era mai urgent sa fie înlaturata o masura  nelegala ca efect al suspendarii , masura confiscarii nu  poate fi  mentinuta, iar bunul trebuie restituit.

3.Instanta de fond nu  s-a pronuntat cu privire la  cererile si  mijloacele de aparare.

S-a aratat ca, desi recurenta a invocat prin asemanare sechestrul asigurator fara deposedare,  în conditiile art. 165 Cod Procedura Penala si a  invocat ca prin  confiscarea mijloacelor de transport, s-a adus atingere art. 1 din  Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului , instanta de  fond  nu  s-a pronuntat  cu privire la aceste cereri.

În drept,  s-au invocat dispozitiile art. 304/1 Cod Procedura Civila.

S-a depus în copie, cartea de identitate a mijloacelor de transport.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Verificând legalitatea si  temeinicia sentintei  atacate, tribunalul constata ca recursul este întemeiat.

1.În mod  eronat  a retinut instanta de fond ca  recurenta-reclamanta nu a  facut dovada proprietatii pe mijlocul de  transport confiscat, câta  vreme, în procesul-verbal de contraventie, agentul constatator, dupa  verificarea situatiei  juridice a acestuia, a consemnat dreptul de proprietate al recurentei.

2.Gresit s-a retinut de prima instanta lipsa urgentei si a pericolului în întârziere, conditii esentiale în aplicarea dispozitiilor art. 581 Cod Procedura Penala. În cauza urgenta exista, deoarece, prin îngradirea dreptului de a  se folosi de mijlocul sau  de transport, recurenta-reclamanta este  împiedicata sa obtina profit,  element de esenta societatii. Cu  atât mai  mult, cu cât s-a dovedit ca recurenta a  atacat  cu plângere procesul-verbal de contraventie prin care  s-a dispus  si  masura confiscarii, iar  potrivit dispozitiilor art.32 alin. 3 din O.G.R. nr. 2/2001, plângerea  suspenda executarea , inclusiv executarea masurilor complementare, cum este cea a confiscarii.

Prin admiterea ordonantei, se preîntâmpina  astfel,  o paguba în  patrimoniul societatii comerciale recurente.

Cât priveste cel de al III-lea  motiv de recurs, se constata a fi neîntemeiat, întrucât instanta  s-a pronuntat exact pe cererea ce a facut  obiectul judecatii si anume , restituirea bunurilor  confiscate, recurenta facând  doar  o comparatie a situatiei  sale de contravenient cu  situatia  inculpatului prevazuta de  dispozitiile art. 165 Cod Procedura Penala.

Cât priveste sustinerea  încalcarii, prin  masura confiscarii, a  dispozitiilor 1 din Protocol nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu rezulta ca  recurenta a invocat atingerea acestor dispozitii legale europene, dar si  în atare situatie,  instanta investita cu  solutionarea plângerii contraventionale, se va pronunta asupra legalitatii masurii complementare  luate de intimata considerente pentru care recursul va fi admis cu consecinta modificarii sentintei atacate in sensul admiterii ordonantei presedintiale.

Domenii speta

Spete similare