Condamnări pronunţate în străinătate. Indivizibilitatea instituţiei reabilitării

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 04.06.2019, petentul C. R. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună reabilitarea sa judecătorească cu privire la condamnarea de 8 ani şi 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. X a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin decizia penală nr. Y a Curţii de Apel Galaţi. În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat prin sentinţa penală mai sus menţionată la pedeapsa de 8 ani şi 7 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.1 şi art. 175 alin.1 Cod penal din 1969,  în cauză fiind împlinit termenul de reabilitare. A mai menţionat petentul că nu a mai suferit alte condamnări, a avut un comportament demn şi civilizat, o familie onestă, căsătorindu-se şi având un copil. 

Instanța a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea petentului pe teritoriul României sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea nouă, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, iar condamnatul a depus la dosar înscrisuri emise de administraţia financiară din care rezultă că ar fi achitat cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat prin hotărârile de condamnare pronunţate pe teritoriul României.

Din fişa de cazier judiciar ataşată la dosar rezultă că începând cu anul 2016 petentul C. R. a suferit mai multe condamnări în străinătate, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi înşelăciune. 

Reabilitarea este instituţia prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii, incapacităţi şi decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat care, o perioadă de timp, a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului. Când acesta a suferit mai multe condamnări succesive, din care unele susceptibile de reabilitare de drept, iar altele de reabilitare judecătorească, condamnatul poate cere reabilitarea judecătorească. 

În cauza de faţă, condamnatul a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarile pronunţate în România, susţinând că hotărârile pronunţate în străinătate nu au fost recunoscute în dreptul intern potrivit legii nr. 302/2004.  Este adevărat că hotărârile de condamnare pronunţate în străinătate nu au fost recunoscute pe teritoriul României (petentul înţelegând să nu solicite acest lucru, pe cale incidentală, în cadrul cererii de reabilitare), însă faţă de indivizibilitatea reabilitării, aceasta poate fi constată cu privire la toate condamnările, iar nu pentru o parte a acestora.

În aceste condiţii, instanta a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative necesare în vederea reabilitării judecătoreşti a petentului C. R., respingând cererea de reabilitare judecătorească, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare