Drepturi băneşti

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2019:010.000982

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ............

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 982/2019

Şedinţa publică de la 05 Decembrie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ..........

Asistent  judiciar ..........

Asistent  judiciar ...........

Grefier ............

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul S.E.R. în numele şi alături de membrul de sindicat B.G.,  în contradictoriu cu pârâta S.C.E.O. S.A., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns avocat DF pentru reclamant şi consilier juridic ŞR pentru pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 28.11.2019 pârâta a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanţă, un exemplar fiind înmânat apărătorului, după care:

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, instanţa declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei brut lunar începând cu 01.03.2019 până la data pronunţării sentinţei; cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. Susţine că nu există nicio diferenţă între atribuţiile avute de reclamant şi ceilalţi conducători auto care primesc spor de producţie.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acţiunii, pentru motivele arătate în întâmpinare. Susţine că reclamantul este conducător auto, nu desfăşoară activitate efectiv în producţie, ci transportă persoane şi mărfuri în incinta societăţii, astfel că nu poate beneficia de spor de producţie.

Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ...... reclamantul S.E.R. în numele şi alături de membrul de sindicat B.G., în contradictoriu cu pârâta S.C.E.O. S.A. a  solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei brut lunar proporţional cu timpul electiv lucrat începând cu 01.03.2019 până la data pronunţării sentinţei, sumă actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii elective şi dobândă legală calculată de la data scadentei debitului si până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că  salariatul  nominalizat în acţiune este membru al S.E.R., aşa cum rezultă din adeverinţa depusă şi salariat al intimatei, având funcţia conducător auto.

Potrivii fişei postului salariatului, la menţiunea poziţie post, acesta apare ca şi muncitor-conducător auto, lucrând efectiv în producţie, la poziţia „Rol post” din fişa postului, menţionându-se: „ Execută transporturi de marfă generale, persoane, agabaritice. mărfuri periculoase”.

Prin comunicatul din ......... al Ministerului Energiei, pentru a se înceta greva şi a se relua activitatea, s-a stabilit acordarea unui spor de producţie, inclusiv pentru personalul muncitor din activitatea de producţie, mentenanţă şi transport cărbune.

În baza comunicatului, prin Actul Adiţional nr. 2 la CCM al S. CEO S.A. înregistrat la ITM sub nr. ......., la art. 1, pct. 1. s-a menţionat : „ se completează cu punctul A II Spor de producţie capitolul Sporuri cu caracter permanent acordate din fondul de salarii: se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, salariaţilor care desfăşoară activitate de producţie, mentenanţă şi transport cărbune, astfel: 500 lei brut lunar pentru personalul de conducere din activitatea de producţie, mentenanţă şi transport cărbune care ocupă următoarele posturi- şef adjunct sector. şef_adjunct secţie, şef adjunct atelier, şef schimb, şef laborator, şef staţie CFU. pentru personalul tehnic (inginer, chimist, dispecer), din activitatea de producţie, mentenanţă şi transport cărbune precum şi pentru personalul muncitor din anexa B. Salariatul a solicitat ca acest spor să îi fie acordat,  însă angajatorul a indicat că în opinia sa nu face parte din categoria de personal menţionată în Actul Adiţional, deşi munca sa este identică, aşa cum rezultă din fişa postului, cu activitatea desfăşurată de conducătorii auto care beneficiază de aceste drepturi.

A învederat faptul că de spor beneficiază din 12 conducători auto, doar şase, conducători ce au atribuţii identice cu cele ale petentului, pe care acesta îi înlocuieşte,  practic acesta fiind  şofer de intervenţie, lucrând pe toate tipurile de maşini, inclusiv camion.

A susţinut că, desfăşurând activitate identică, se impune tratament identic şi o salarizare pe măsură, nefiind posibilă aplicarea unui tratament discriminatoriu.

Potrivit art. 1.247. C.Civ .- (1) Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general şi Art. 1.250. - Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

Actul adiţional a fost încheiat cu încălcarea normelor instituite pentru ocrotirea unui interes general, dreptul la egalitate de tratament şi şanse, aşa cum este instituit de 41 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

A susţinut că nu este posibil ca în aceeaşi unitate salariaţii să fie trataţi diferenţiat şi nu este posibil ca drepturile să nu fie stabilite corect prin CCM.

Art. 5 din Codul Muncii statuează în mod expres faptul că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex. orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă. culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.

Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă. întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2). care au ca scop s iu ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2). dar care produc efectele unei discriminări directe.

Acest principiu al egalităţii este reluat şi în art. 6. C Muncii, potrivit căruia: -(I) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.

Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.

O dispoziţie similară se regăseşte şi în CCM, contract care se aplică tuturor salariaţilor.

Pe lângă legislaţia internă, cu precădere Constituţia României, principiul nediscriminării îşi găseşte sorgintea în conceptele de egalitate din diferite sisteme de drept şi recunoaşterea dreptului la egalitate în faţa legii şi la protecţie împotriva discriminării pentru toate persoanele ca un drept universal in instrumente juridice internaţionale şi au condus la abordarea problematicii egalităţii în diferite moduri: egalitatea ca raţionalitate (egalii trebuie să fie trataţi ca egali, dacă nu există o justificare rezonabilă pentru o diferenţă de tratament); egalitatea ea un complement al protecţiei drepturilor fundamentale ale omului (art. 14 al Convenţiei Europene privind Drepturile Fundamentale a Omului): egalitatea ca protecţie împotriva tratamentului inegal sau discriminării bazate pe cunoaşterea faptului că anumite grupuri sunt tratate mai puţin favorabil sau sunt excluse pentru că au alte caracteristici decât grupul dominam: egalitatea ea transformare (principiul egalităţii trebuie să fie un vehicul pentru schimbări structurale de natură să elimine discriminarea).

În cazul în care magistratul suspectează că este un caz de discriminare directă, trebuie verificat dacă situaţia de fapt se încadrează în definiţia prev. de art. 2 par. 2 (a) al Directivei 2000/78. Definiţia discriminării directe presupune: a) un tratament mai puţin favorabil şi b) o situaţie comparabilă. Trebuie să existe o legătură directă şi strânsă între tratamentul mai puţin favorabil şi temeiurile de nediscriminare. Dacă sunt întrunite aceste criterii, trebuie analizată posibila existenţă a unei justificări pentru discriminarea directă. Cu excepţia discriminării pe criteriul de vârstă, există un sistem restrâns de justificări prevăzut de directive şi numai acesta poate II invocat în apărare. Conform Directivei 2000 43 acestea sunt: cerinţe ocupaţionale determinante (art. 4) şi acţiunea pozitivă (art. 5). Potrivit Directivei 2000/78 acestea sunt: măsari prevăzute de legislaţia naţională care sunt necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii publice şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii şi protecţia drepturilor şi libertăţilor altora (art. 2 par. 5) şi cerinţele ocupaţionale care au legătură cu motivele,pre1 fit art. 1 al Directivei (ari. 4 par. 1).

În concluzie, a apreciat că trebuie luate toate măsurile de reglementare şi administrative pentru abrogarea dispoziţiilor legale care contravin principiului egalităţii de tratament (art. 15 din Directiva 43 şi art. 16 din Directiva 78), magistraţii având sarcina să asigure respectarea principiului nediscriminării.

In altă ordine de idei, a  considerat că şi în această formă în care a fost încheiat Actul  adiţional nr. 2 trebuie să beneficieze de sporul de 500 lei brut lunar proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Cum pârâta nu a tăcut dovada efectuării plăţii, sumele urmează a fi  actualizate cu indicele de  inflaţie şi dobânda legală, având în vedere că pe lângă dobânda legală ca daună moratorie creditorul poate pretinde şi alte daune ce au caracter compensatorii şi care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanţei datorata inflaţiei  după ce aceasta a ajuns la scadenţă.

Valoarea acestuia din urma prejudiciu ar consta in diferenţa dintre valoarea nominala a creanţei si valoarea sa reala la data executării .

Actualizarea în funcţie de rata inflaţiei este fundamentata pe natura si scopurile diferite ale celor doua instituţii: dobânda este preţul lipsei de folosinţa, iar actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. 5. 6 şi 159 şi urm. C. Muncii, art. 1.247 şi unu. C.Civ, art. 41 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. CCM şi adiţionale, art. 2 par. 2 (a) al Directivei 2000/78. Directiva art. 132 şi urm. din I.. 62'201l.

În dovedirea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. A solicitat emiterea unei adrese către angajator pentru a comunica: CCM integral pentru a se observa normele menţionate in acesta in virtutea respectării principiului nediscriminării; fişa postului conducătorilor auto şi care beneficiază de spor pentru a se verifica dacă atribuţiile din fişa postului sunt identice cu ale petentului; fişa postului petentului; actul adiţional nr. 2 cu anexe (inclusiv unea B) -C/M şi acte adiţionale petent;

A solicitat solicităm judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinica si nelegală.

În fapt, s-a arătat că petentul BC este salariatul SCEO S.A., conform contractului individual de muncă nr.6770/78/3l.05.2012, pe postul de conducător auto la Atelier Utilaje Transport din cadrul Coloanei Auto a S.E.R..

În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca in vigoare, respectiv art. 152, salarizarea personalului se face in raport de munca prestata, in condiţiile ;prevăzute in contractul individual de munca, in concordanta cu reglementările din CCM, salariul fiind compus din salariul de baza si sporuri.

Conform Anexei 7 la CCM, in cadrul S.C.E.O. S.A. , sunt considerate sporuri cu caracter permanent următoarele: pentru vechimea, in munca, pentru fidelitate, de cariera, de periculozitate, pentru sef de echipa, pentru radiaţii, de conducere, pentru mobilitate, pentru confidenţialitate, de tura.

Prin Actului Adiţional nr. 2 din 28.01.2019 la Contractul Colectiv de Muncă al societăţii, a fost introdus in Contractul Colectiv de munca in vigoare un alt spor, sporul de producţie:

"A. 11 Spor de producţie

Se acorda proporţional cu timpul efectiv lucrat, salariaţilor care desfăşoară activitate de producţie, mentenanta si transport cărbune, astfel:

-1000 lei brut lunar pentru personalul muncitor care desfăşoară activitate la formaţiile de lucru din anexele Al, A2, A3;

-700 lei brut lunar pentru conducătorii formaţiilor de lucru care coordonează formaţiile de lucru din anexele Al, A2, AS;

-500 lei brut lunar pentru personalul de conducere din activitatea de producţie, mentenanta si transport cărbune".

Petentul fiind încadrat pe postul de conducător auto la Atelier Utilaje Transport din cadrul Coloanei Auto a S.E.R. si nu la formaţiile din anexa 7, acesta desfăşoară activitate transport de mărfuri (piese si materiale pe drumurile publice si/sau pe caile de acces ale sucursalei, şi nu o activitate efectivă de producţie, pentru locul de muncă şi postul ocupat de petent nu a fost negociat sporul de producţie.

Conform, Actului Adiţional nr.2 la Contractul Colectiv de Muncă, formaţiile de lucru de la activitatea energetica la care se acorda 500 lei brut spor de producţie Anexa 7 - punctul A. 11 la CCM - sunt enumerate limitativ locurile de muncă şi posturile care beneficiază de sporul de producţie, conform negocierii dintre administraţie si sindicate.

Formaţiile de lucru de la activitatea energetica la care se acorda 500 lei brut - spor de producţie, sunt prevăzute în anexa 7- punctul A. l 1 la CCM.

Ocuparea unui post in cadrul unui compartiment funcţional nu poate impune acordarea acestui spor de producţie petentului, care îşi desfăşoară activitatea la Atelier Utilaje Transport din cadrul Coloanei Auto câtă vreme nu a fost negociat prin Contractul Colectiv de Muncă.

În concluzie, acordarea unui astfel de spor a fost strict reglementata de Comisia de negociere administraţie sindicate, fiind negociat inclusiv de S.E.R., petent in cauza de faţă, semnatar a acestui Act Adiţional, prin Federaţia Naţionala Mine Energie, din care face parte.

Voinţa pârâţilor a fost clar exprimata si consemnata ca atare in actul adiţional la CCM, reprezentanţii salariaţilor fiind parte a acestui acord. La şedinţa din 28.01.2019, atât administraţia, cat si sindicatele, inclusiv S.E.R., au convenit modalitatea de acordare a acestui spor cu caracter permanent, atât in ceea ce priveşte cuantumul, precum si categoriile de salariaţi cărora li se acorda acest spor de producţie, respectiv cei direct productivi.

În acest sens, Procesul verbal încheiat in 21.01.2019, privind desfăşurarea şedinţei de negociere a Actului Adiţional nr.2 la CCM, consemnează la art. l, în urma discuţiilor purtate cu privire la stabilirea modalităţii de acordare a sporului de producţie, a beneficiarilor acestui spor, ca părţile au convenit ca se va constitui o comisie formata din reprezentanţii administraţiei si sindicatelor care va analiza situaţia de personal si va înainta propuneri privind categoriile de salariaţi ce urmează sa beneficieze de sporul de producţie.

Toate aceste aspecte învederate exclud arbitrariul, petentul S.E.R. practic îşi contestă propria voinţa si acordul, deşi acestea sunt explicit consemnate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C.proc.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum si orice alt mijloc de proba necesar.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere motivele de fapt şi de drept invocate, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul  B.G. este angajat al pârâtei S.C.E.O. SA în funcția de conducător auto.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să-i fie acordată suma brută de 500 lei lunar proporțional cu timpul lucrat efectiv începând cu data de 1 martie 2019, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

 Reclamantul a susținut în esență că lucrează efectiv în producție, în fișa postului fiind specificat faptul că „execută transporturi de marfă generale, persoane, agabaritice, mărfuri periculoase”, fiind încadrabil în anexa B din actul adițional nr.2 la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.789 din 28.01.2019  și deși lucrează în aceleași condiții cu alți  lucrători care beneficiază de această sumă, angajatorul nu i-a acordat-o. A mai susținut reclamantul că este nul contractul colectiv de muncă încheiat  cu încălcarea unei dispoziții legale  instituite pentru ocrotirea unui interes general, respectiv dreptul la egalitate de tratament și șanse, așa cum este instituit de art.41 din Constituție și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. A mai susținut reclamantul că este șofer de intervenție, lucrând pe toate tipurile de mașini, inclusiv camion.

Pârâta S.C.E.O. SA  s-a  apărat, învederând că reclamantul desfășoară activitate transport de mărfuri și nu o activitate efectivă de producție, pentru locul de muncă, voința părților fiind clar exprimată ca atare prin actul adițional la contractul colectiv de muncă.

Susține pârâta că acordarea sporului solicitat de reclamant nu este posibilă, în condițiile în care prevederile actului adițional la contractul colectiv de muncă au fost negociate cu sindicatele, inclusiv sindicatul din care reclamantul face parte.

Tribunalul reține că prin actul adițional nr. 2n punctul A11 la Contractul colectiv de  muncă, înregistrat sub nr. 789/4.02.2019, cu aplicabilitate de la data de 1 martie 2019, s-a  convenit acordarea, proporțional cu timpul efectiv lucrat, a unei sume de 500 lei lunar brut pentru personalul de conducere din activitatea de producţie, mentenanta si transport cărbune care ocupă următoarele posturi: șef/adjunct sector, șef/adjunct secție, șef/adjunct atelier, șef schimb, șef laborator, șef stație CFU, pentru personalul tehnic(inginer, chimist , dispecer) din activitatea de producție, mentenanță și transport cărbune precum și pentru personalul muncitor din anexa B la actul adițional.

Reclamantul este încadrat pe postul de șofer de autoturisme și camionete, rolul postului fiind acela de executare transport de mărfuri generale(piese și materiale  pe drumurile publice și/sau pe căile de acces ale sucursalei) transporturi de persoane, conducând autovehiculele unității, astfel că  nu desfășoară o activitate efectivă de producţie pentru a fi îndreptățit la acordarea sumei de 500 lei brut lunar.

De asemenea, în anexa B la actul adițional sunt prevăzute categoriile de angajați care beneficiază de sporul de producție, printre care și conducătorii auto(mașini intervenție, autocamioane care deservesc activitatea de producție și mentenanță).

Reclamantul nu se încadrează însă nici în această categorie. Așa cum rezultă din rapoartele zilnice de activitate, acesta desfășoară efectiv activitate de transport persoane-marfă, spre deosebire de angajatul RV care beneficiază de spor de producție și care desfășoară activitate de transport persoane-intervenție.

Potrivit art. 133 alin. (1) lit. a din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi angajaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.

Or, acordarea sumei de 500 lei brut doar salariaților care desfășoară activitate de producţie, mentenanta si transport cărbune care ocupă următoarele posturi: șef/adjunct sector, șef/adjunct secție, șef/adjunct atelier, șef schimb, șef laborator, șef stație CFU, pentru personalul tehnic(inginer, chimist , dispecer) din activitatea de producție, mentenanță și transport cărbune precum și pentru personalul muncitor din anexa B la actul adițional, a fost negociată  de angajator împreună cu sindicatele, între acestea regăsindu-se chiar sindicatul reclamant.

Clauza contractului de muncă produce efecte de la data  de 1 martie 2019, conform adresei nr. ..... emisă de ITM Gorj (fila 28 din dosar), ceea ce înseamnă că doar salariații menționați în anexele respective pot pretinde suma brută de 500 lei lunar, în baza contractului colectiv de muncă.

Reclamantul a susținut însă că actul adițional nr. 2 la contractul colectiv de muncă ar fi lovit de nulitate în condițiile art.1247 și 1250 cod civil întrucât i se aplică un tratament discriminatoriu comparativ cu alți angajați aflați în situație identică, fiind astfel încălcat principiul nediscriminării salariaților, ocrotit de dispozițiile art. 41 din Constituție, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 și 6 din Codul Muncii. Dispozițiile legale cu privire la care s-ar pune în discuție încălcarea acestora sunt cele prevăzute de art.142 din Legea nr.62/2011.

Instanța reține că potrivit art. 142 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.

Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța nr. 137/2000 prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Dispozițiile art. 3 lit. a din Ordonanță prevăd că aceasta se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională.

Conform art. 159 alin. (3) din Codul Muncii, la stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.

Se impune astfel a se verifica dacă există o formă de discriminare între reclamant, care nu beneficiază de suma de 500 lei brut lunar și un alt angajat care ocupă aceeași meserie și care beneficiază de spor de producție, raportarea fiind făcută la salariatul RV, cu privire la care s-a solicitat pârâtei să depună fișa postului și rapoartele zilnice de lucru.

Chiar dacă este vorba de ocuparea aceluiași post, reclamantul ar putea să susțină că este victimă a discriminării în cazul în care ar avea de îndeplinit exact aceleași atribuții pe care le au de îndeplinit persoanele care beneficiază de sporul de producție.

În speță, într-adevăr fișele posturilor reclamantului și salariatului RV sunt identice prin prisma ocupării unui post de conducător auto, însă în fapt desfășoară activități diferite pe autovehicule diferite. Astfel, conform anexei B la actul adițional nr.2 la contractul colectiv de muncă beneficiază de sporul de producție de 500 lei brut lunar conducătorii auto care își desfășoară activitatea pe mașini de intervenție, autocamioane care deservesc activitatea de producție și mentenanță.

Așa cum rezultă din rapoartele zilnice de lucru, reclamantul are ca sarcini de transport persoane-marfă, în timp ce angajatul RV are ca sarcini de transport persoane-intervenții. De asemenea, contrar susținerilor reclamantului,  din datele înscrise pe aceleași rapoarte de activitate rezultă că acesta nu conduce nici autocamioane care deservesc activitatea de producție și mentenanță, nefiind nici șofer pe mașini de intervenții. Se poate observa astfel că reclamantul conduce același autoturism marca Ford Ranger cu număr de înmatriculare GJ-17-TSR, activitatea de transport vizând în principal transport mărfuri, piese de schimb și persoane, ingineri.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. b din Codul muncii angajatorul stabilește atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi. Prin urmare, angajatorul poate lua în considerare anumite particularități specifice anumitor posturi, care pot presupune un tratament diferențiat și rezonabil.

Principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă.

Tribunalul constată că suma brută de 500 lei a fost acordată anumitor categorii de salariați, în considerarea activității desfășurate efectiv de aceștia, în cazul postului ocupat de reclamant fiind vorba de activitatea efectiv prestată pe  anumite mijloace de transport, acesta neîncadrându-se în categoriile menționate în anexa B la actul adițional nr.2. Dispozițiile contractului colectiv de muncă nu au caracter discriminatoriu, câtă vreme în fapt, atribuțiile reclamantului nu sunt identice cu ale persoanelor ce beneficiază  de sporul de producție.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.E.R. cu sediul în ............ , în numele şi alături de membrul de sindicat salariat, B.G., domiciliat în ............CNP ..........., în contradictoriu cu pârâta S.C.E.O. S.A., cu sediul în ............

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată azi, 05.12.2019,  prin punerea soluției la dispoziția părților de grefa instanței.

Domenii speta

Spete similare