Salarizare

Sentinţă civilă 138 din 22.05.2020


Tribunalul Mehedinţi: sentința din 22 mai 2020

Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. la data de 27.11.2019, reclamantul  O.M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC... SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata concediilor medicale; la plata drepturilor salariale restante inclusiv  a perioadei de preaviz neacordat; sancționarea pârâtei în conformitate cu legile în vigoare şi obligarea la daune interese.

În motivare, a arătat că a fost angajat la societatea SC.... SRL la data de 04.10.2019,  în calitate de șofer mașini de mare tonaj urmând a face transport intracomunitar o perioadă de 35 de zile după care a fost chemat la sediul din Timișoara urmând să beneficieze de o perioadă de 7-10 zile de repaus. În data de 23.11.2019 a transmis directorului logistică prin intermediul  telefonului de serviciu că este dispus să înceapă serviciul însă fără a primi vreun răspuns.

În data de 25.11.2019, simțindu-se rău a mers la medicul de familie care constatând anumite afecțiuni i-a recomandat medicaţie şi o perioadă de repaus de 10 zile.

În consecință după recomandare i s-au eliberat 2 certificate medicale cu valabilitate din data de 25.11.2019 până la data de  05.12.2019.

La data de 25.12.2019, ora 07.40 prin intermediul telefonului de serviciu a solicitat  directorului logistică ( prin mesaj) eliberarea unei adeverințe medicale  printr-o adresă de  e-mail şi nu a primit nici un răspuns, iar după eliberarea certificatelor medicale le-a trimis prin intermediul telefonului (foto) departamentului contabilitate spre a fi înștiințați de situația lui medicală.

Neprimind nici un răspuns la mesaje a sunat la departamentul contabilitate spre a-i elibera o adeverință medicală, în urma convorbirii i s-a comunicat că vor emite o dispoziție de  încetare contractuală începând cu data de 25.11.2019, dată la care el se afla în  concediu medical.

A mai arătat că, care a fost concediat fără  a i se respecta  vreun drept ce îi revenea  în urma contractului de muncă şi că, telefonic i s-a comunicat că nu are drept de adeverință medicală sau alte drepturi care revin unui angajat.

De asemenea, a arătat că, i-au fost încălcate pe nedrept următoarele drepturi: dreptul la preaviz prevăzut în contractul individual de muncă, conform Legii 53/2003 la litera L, subpunctul c; dreptul prevăzut în contractul individual de muncă la litera M, subpunctul D, dreptul la egalitatea de șanse şi tratament.

În dovedirea susținerilor, a depus la dosar în copie contractul individual de muncă, cartea de identitate şi certificatele medicale.

La data de 11.12.2019, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În fapt, a arătat că la data de 04.10.2019, reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de conducător auto transport rutier de mărfuri COD COR 833201, conform contractului individual de muncă nr... din 04.10.2019 pe perioadă nedeterminată, urmând să înceapă activitatea din data de 07.10.2019 cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice conform lit. l (a) din contractul individual de muncă.

Astfel, în data de 25.11.2019, s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă în baza Legii 53/2003, republicată- Codul Muncii art.31 alin.3, respectiv „pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia, pârâta neavând  cunoștință de certificatele de concediu medical deoarece acestea nu le-au fost comunicate așa cum eronat susține reclamantul nedepunând la dosar dovezi în acest sens.

La data încetării contractului individual de muncă, respectiv  25.11.2019 cu societatea pârâtă, reclamantul  a solicitat o adeverință fiindu-i necesară la medic şi totodată le-a adus la cunoștință faptul că se află în concediu medical.

A mai menționat faptul că adeverința a fost solicitată telefonic şi nu la solicitarea scrisă a salariatului conform HG 500/2011 privind registrul general de evidență a  salariaților.

Având în vedere că a luat cunoștință telefonic de existența certificatelor de concediu medical,  a recurs de îndată la anularea încetării contractului individual de muncă.

A mai arătat faptul că, reclamantului în aceiași zi i s-a eliberat şi adeverința solicitată telefonic şi comunicată pe adresa de e-mail.

A mai precizat că societatea pârâtă a încercat să reia legătura telefonic cu  reclamantul în aceiași zi, respectiv  25.11. 2019 pentru  a-i transmite faptul că adeverința i-a fost eliberată şi a-i comunica să depună certificatele de concediu medical în original însă acesta nu a mai răspuns la telefon.

A mai menționat că, data la care se plătește salariul este 10/11 ale lunii următoare pentru care s-a prestat muncă conform literei j pct.4 din contractul individual de muncă şi că acestuia i-au fost achitate la zi toate drepturile salariale așa cum rezultă din documentele anexate.

În ceea ce privește daunele interese solicitate de către reclamant, susține că acestea nu au fost dovedite în nici un fel, nici măcar descrise generic în vreun fel. Mai mult, consideră că singura parte prejudiciată este societatea pârâtă deoarece reclamantul în scurta perioadă de la angajare ( 4-7.10.2019) a  beneficiat continuu de concedii medicale şi contribuții achitate de către pârâtă, dar obligațiile contractuale nu şi l-ea îndeplinit decât parţial.

În drept, a invocat dispozițiile art.8, art.31 din Codul Muncii, art.205 şi urm. cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor a anexat în copie cartea de identitate a reclamantului, contractul individual de muncă, raportul per salariat, extras cont bancar adeverința nr. MAR ..../25.11.2019 şi dovada transmiterii adeverinței.

La data de 31.12.2019, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare arătând că  apărările formulate de pârâtă sunt neîntemeiate,  reluând susţinerile invocate prin acţiune.

La data de 28.01.2020 reclamantul a depus o nouă cerere  prin care  a solicitat obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor salariale  prevăzute de art. 80  alin. 1 din Codul muncii  să se verifice legalitatea concedierii şi în cazul în care se constată că a fost nelegală să se dispună anularea acesteia şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate , majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

În dovedirea susținerilor, a depus la dosar răspunsul de la ITM, conversațiile de pe wats App, 2 certificate medicale, decizia de încetare a contractului individual de muncă, foile de detaşare.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Prin prezenta acţiune precizată la data de 27.01.2020, contestatorul O.M.I. a solicitat obligarea pârâtei SC.....SRL la plata concediilor medicale, la plata drepturilor salariale restante acordarea perioadei de preaviz la plata de daune morale, anularea concedierii şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat..

La data de 04.10.2019, reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de conducător auto transport rutier de mărfuri COD COR 833201, conform contractului individual de muncă nr.... din 04.10.2019, pe perioadă nedeterminată, urmând să înceapă activitatea din data de 07.10.2019 cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice conform lit. l (a) din contractul individual de muncă.

La data de 25.11.2019,  intimata a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă în baza Legii 53/2003, republicată - Codul Muncii art.31 alin.3, respectiv „pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.

La aceiași dată respectiv 25.11.2019, reclamantul a solicitat telefonic o adeverință fiindu-i necesară la medic şi totodată le-a adus la cunoștință faptul că se află în concediu medical.

Având în vedere că a luat cunoștință telefonic de existența certificatelor de concediu medical, intimata a procedat la anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă şi în aceiași zi i-a eliberat reclamantului adeverința de salariat solicitată şi i-a comunicat-o pe adresa de e-mail.

Din extrasele de cont depuse de pârâtă la dosar,  reiese că reclamantului i-au fost virate în cont la data de 6.12.2019, drepturile salariale la zi.

Petitul privind obligarea intimatei la plata c/v concediilor medicale este nefondat întrucât nu s-a dovedit refuzul angajatorului în acest sens.

Prin  acţiune reclamantul a afirmat că a trimis angajatorului certificatele medicale prin intermediul telefonului  iar prin întâmpinare angajatorul  arătat că a încercat fără succes, contactarea reclamantului în vederea depunerii certificatelor în original.

La solicitarea instanţei, în sensul de a face dovada înaintării către angajator a certificatelor de concediu medical în original, reclamantul a depus la dosar o recipisă privind o trimitere poştală ce nu conţine nicio menţiune cu privire la conţinut şi care poartă data expedierii 12.12.2019.

Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată la data de 27.11.2019 reclamând refuzul plăţii concediilor medicale şi depune la dosar recipisa trimiterii poştale către angajator cu data de 12.12.2019, dată ulterioară formulării cererii de chemare în judecată.

Admițând că această trimitere poştală din 12.12.2019, fără nici o menţiune cu privire la obiectul trimiterii, conţine certificatele medicale în original, raportat la data cererii de chemare în judecată, instanţa apreciază că nu se poate reţine refuzul pârâtei privind plata concediilor medicale ci din contră se constată reaua credinţă a reclamantului.

În ceea ce privesc daunele interese solicitate de către reclamant, se reţine că acestea nu au fost dovedite.

Referitor la precizarea depusă de reclamant la data de 28.01.2020, prin care solicită verificarea legalităţii concedierii, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. MAR .....din 06.12.2019, s-a dispus încetarea contractului individual al reclamantului începând cu data de 06.12.2019 în temeiul art. 31 alin. 3 din Codul muncii, prin notificare scrisă, fără preaviz.

Articolul 31 alin. 3 din Codul muncii revede că, „Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.”

Din textul de lege redat mai sus reiese că pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă oricare dintre părţi poate pune capăt raporturilor de muncă printr-o simplă notificare. Totodată legiuitorul precizează că în cazul încetării raporturilor de muncă în timpul sau la sfârşitul perioadei de probă nu se acordă preaviz. Ori aşa cum s-a reţinut mai sus, părţile au început raporturile de muncă la data de 07.10.2019 iar angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă la data de 06.12.2019, dată la care reclamantul se afla în perioada de probă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată urmând să dispună respingerea acesteia.