Intrunire cumulativa a conditiilor

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. X/207/2020 reclamanta B A C a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul V N, ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se stabilească în mod provizoriu a domiciliul minorei V D M, la mama acesteia B A-C, din comuna T,  judeţul O pana la soluţionarea dosarului X/207/2020, ce are ca obiect stabilire domiciliu minor.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a avut o relaţie de concubinaj cu reclamantul din luna iunie a anului 2018, iar în urma acestei relaţii de concubinaj a rezultat minora V D M, născută la data de 10 mai 2019.

Susţine reclamanta că după o perioadă în care relaţia aceasta a funcţionat, s-a mutat împreună cu pârâtul în domiciliul acestuia unde în 2 camere locuiau 10 persoane.

Mai susţine reclamanta că au început să apară certurile dintre aceştia, pe motiv că aceasta păstrează legătura cu părinţii săi, că îi cerea că meargă la muncă şi să nu mai cheltuie banii la jocurile de noroc, motiv pentru care a vrut să se despartă de acesta în timp ce era însărcinată pe motiv că a bătut-o foarte tare şi era să piardă sarcina.

Precizează reclamanta că după naşterea copilului în data de 10 mai 2019, a venit de la spital în domiciliul reclamantului, iar în camera unde locuiau cu minora mai stăteau încă 7 persoane în două paturi, iar în cealaltă cameră locuiau încă 5 persoane.

 Deşi l-a rugat pe reclamant să facă ceva pentru că nu erau condiţii pentru copil acesta nu a dorit.

Arată reclamantă că datorita condiţiilor în care a locuit minora s-a îmbolnăvit foarte rău la data de 10 iunie 2019, motiv pentru care a mers la medicul din comună deoarece copilul respira foarte greu, iar acesta i-a spus că dacă nu merge de urgenţă la spital copilul va muri.

I-a solicitat pârâtului să meargă la spital cu copilul, iar acesta şi mama lui au spus că nu merge la spital că nu au bani şi că se va face bine copilul, iar aceasta văzând că starea copilului se înrăutăţeşte la o zi sau 2 a apelat la părinţii săi, cu care nu mai vorbise din cauza reclamantului care îi interzicea acest lucru, iar aceştia au venit de urgenţă, au luat-o şi au mers la spital cu copilul, i-a făcut tratament, iar după o săptămână s-a internat cu acesta la spital deoarece din cauza răcelii netratate aceasta avea otita şi nu se simţea bine. După ce copilul s-a însănătoşit a stat la părinţii săi împreună cu aceasta circa 2 luni de zile, iar în această perioadă, acesta nu a venit deloc în vizită la minoră, nu i-a cumpărat nimic, ia făcut chiar şi botezul copilului, iar acesta a refuzat să vină, deoarece antrenase o relaţie de concubinaj cu o altă persoană.

Susţine reclamanta că a promovat o acţiune ce avea ca obiect stabilirea domiciliului minorei la aceasta, iar după primirea acţiunii la insistentele acestuia şi gândindu-se la binele copilului, deşi nu a avut acordul părinţilor săi s-a întors la acesta în luna septembrie 2019.

Nici după această perioadă relaţiile dintre aceştia nu au mers foarte bine, au fost împreună o scurtă perioadă la muncă împreună, iar după ce au revenit din lipsa banilor la începutul lunii februarie 2020 s-a angajat la Y.

După o scurtă perioadă mama acestuia i-a interzis să meargă la muncă pe motiv că ea mai are încă câţiva nepoţi de crescut şi nu poate avea grijă şi de fiica sa.

Precizează reclamanta că în data de 18.02.2020, a fost agresată de pârât şi de mama acestuia şi i-au spus că dacă mai merge la muncă nu o mai primesc acasă, aceasta a plecat la muncă pe data de 19.02.2020 şi în jurul prânzului a fost sunată de reclamant care i-a spus că o omoară daca mai vine acasă.

În aceste condiţii nu a mai mers acasă şi deşi l-a sunat să meargă să-şi ia copilul, acesta i-a spus să nu mai calce pe acolo că o omoară.

Motivul pentru care nu a promovat ordonanţa preşedinţială de la data de 19.02.2020, până în acest moment, a fost faptul că nu avea banii deoarece nu luase salariul şi din motive locative deoarece nu a avut unde să locuiască, dar după ce părinţii săi au aflat că este pe drumuri şi nu are unde să doarmă, aceştia ca de obicei i-au întins o mână, iar în acest moment locuieşte împreună la domiciliul indicat mai sus.

Susţine reclamanta că părinţii săi sunt de acord să o sprijine şi în creşterea minorei aşa cu au făcut-o şi în cele 3 luni când a locuit la aceştia când au salvat-o din acea familie.

În toată această perioadă, s-a ocupat singură de creşterea şi îngrijirea minorei, fiind ajutată foarte puţin de soacra sa, în perioada când pleca la cumpărături sau când a fost plecată la muncă cu reclamantul.

Mai precizează faptul că, pârâtul deşi nu are un loc de muncă, acesta nu se îngrijea de minoră, acesta stând mai mult plecat de acasă cu prietenii, îi plac jocurile de noroc, unde a acumulat foarte multe datorii.

Consideră că este în interesul superior al minorei să fie stabilit provizoriu domiciliul acesteia la aceasta deoarece de la naştere şi până în data de 19.02.2020, a fost în permanenţă împreună, aceasta fiind foarte ataşată de reclamantă, de asemenea trebuie să aibă în vedere ăi vârsta acesteia de 10 luni, vârstă la care ataşamentul mama copil este indiscutabil.

Reclamanta solicită să fie stabilit provizoriu domiciliul minorei la aceasta, până la soluţionarea dosarului X/207/2020 ce are ca obiect stabilire domiciliu minor.

Din discuţiile cu reclamantul, deşi acesta nu i-a spus adevărul a reieşit faptul că minora sufere enorm după mamă şi mereu plânge să vin acasă.

A mai arătat reclamanta că în acest moment locuieşte împreună cu părinţii săi, condiţiile de creştere şi educare ale minorei sunt excelente, şi este sprijinită atât fizic cât şi sentimental în creşterea minorei.

În drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 920, 997 şi urm CPC.

În dovedire solicită proba cu acte, interogatoriul reclamantului, ancheta socială precum şi proba cu martorii B L şi B V, B M domiciliaţi în comuna T, Judeţul O.

S-a depus la dosar chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru, copia C.I. a reclamantei, certificatul de naştere al minorei.

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliu reclamantei şi la domiciliu pârâtului.

Cu adresa nr. X din 13.03.2010, Primăria B a înaintat anchetă socială efectuată la domiciliul pârâtului, iar cu adresa nr. X din 16.03.2020 Primăria T a înaintat ancheta socială de la domiciliul reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. X/20.03.2020, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. X/207/2020, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta B A C în contradictoriu cu pârâtul V N.

S-a stabilit provizoriu locuinţa minorei V D M, născută la data de 10 mai 2019, în domiciliul mamei acesteia, din comuna din comuna T, Judeţul O, la familia ,,B,, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. X/207/2020, având ca obiect stabilire domiciliu minor.

Ordonanţă executorie, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta B A C a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul V N, ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se stabilească în mod provizoriu domiciliul minorei V D M, în locuinţa acesteia din comuna T,  judeţul O, până la soluţionarea dosarului X/207/2020, ce are ca obiect stabilire domiciliu minor.

S-a arătat de către reclamantă ca a avut o relaţie de concubinaj cu reclamantul din luna iunie a anului 2018, iar în urma acestei relaţii de concubinaj a rezultat minorul V D M, născută la data de 10 mai 2019, care în prezent se afla în domiciliul pârâtului.

Ordonanţa preşedinţială, procedură specială conform art. 997 Codului de procedură civilă este o instituţie juridică cu norme specifice.

Astfel, potrivit art.997 alin.1 NCPC legea aplicabilă la momentul promovării prezentei acţiuni, instanţa stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Rezultă că, pentru admisibilitatea cererii este necesară întrunirea cumulativă a patru condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi nejudecarea fondului, neîndeplinirea oricăreia din aceste condiţii ducând la respingerea acţiunii.

Totodată, art. 997 alin. 5 din NCPC stabileşte că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Conform art.919 C.p.c. instanţa poate lua act, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la: stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

De asemenea, din înscrisul denumit fişa dosarului nr. X/207/2020 generat de către instanţă din sistemul ecris de evidenţă al Judecătoriei Caracal, rezultă faptul că, pe rolul acestei instanţe se află înregistrat dosarul menţionat, având ca obiect stabilire domiciliu minor.

În cauza de faţă, având în vedere vârsta minorului de 10 luni, instanţa a admis cererea şi a stabilit provizoriu locuinţa minorei V D M, născută la data de 10 mai 2019, în domiciliul mamei acestuia, din comuna din comuna T judeţul O, la familia ,,B,, până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. X/207/2020, având ca obiect stabilire domiciliu minor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul V N, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii formulate; în temeiul art. 1000 alin. 2 Cod procedură civilă, suspendarea executării până la judecarea apelului, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond, în considerentele sentinţei atacate, nu a amintit nici măcar tangenţial de apărările sale, însă a reluat aşa zisele argumente ale reclamantei în promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială, care de fapt sunt susţinerile din cererea promovată pe calea dreptului comun.

Solicită a se observa că hotărârea instanţei de fond este lipsită de motivare sau are o motivare succintă, care nu relevă raţionamentul din spatele dispozitivului.

Astfel, potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa de fond era obligată să aprecieze, prin raportare la întregul material probator, că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 997 alin. l Cod de procedură civilă, respectiv urgenţa, avându-se în vedere perioada de timp scursă de la data producerii faptului prejudiciabil şi sesizarea instanţei cu cerere de ordonanţă preşedinţială.

Concret în speţa dedusă judecăţii, reclamanta a lăsat minora în îngrijirea sa din data de 19.02.2020, iar cererea de ordonanţă preşedinţială a fost formulată în data de 06.03.2020, astfel încât, se confirmă faptul că în cauză nu există vreo urgenţă care să determine schimbarea mediului în care copilul a crescut până în prezent.

De asemenea, nu rezultă sub nicio formă faptul că până la soluţionarea dosarului nr. X/207/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Caracal şi în care părţile urmează să se judece pe procedura de drept comun cu privire la stabilirea locuinţei copilului V D M, rezultată din relaţia de concubinaj, minora este pusă în faţa unui pericol iminent, iar în lipsa măsurii solicitate de reclamantă pe calea ordonanţei preşedinţiale, viaţa acesteia este pusă în pericol datorită comportamentului tatălui.

Trebuie observat că din întreg materialul probator administrat în cauză, în faţa instanţei de fond, nu rezultă că, ulterior separării în fapt a părinţilor minorei, tatăl, la care minora se află în momentul de faţă nu s-ar preocupa în mod corespunzător de aceasta, dând dovadă de un comportament iresponsabil de natură să pună în primejdie viaţa sau creşterea şi dezvoltarea armonioasă a minorei.

Astfel, reclamanta nu a probat existenţa unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în ah mod decât prin schimbarea locuinţei acestuia. Mai mult, măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificaţi, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă.

Pentru a se lua o măsură temporară de genul celei dispuse de către prima instanţă, trebuia să rezulte că minora se află în pericol alături de tatăl său, şi că orice întârziere, până la soluţionarea unei acţiuni de drept comun, i-ar aduce prejudicii sub aspectul integrităţii sale fizice şi psihice, ceea ce în speţă nu a fost dovedit

Mai mult decât atât trebuia avut în vedere faptul că a fost o prezenţă constanţă în viaţa minorei de la naştere şi până în prezent (cu mici excepţii, când la îndemnul reclamantei a plecat pentru scurte perioade la muncă în străinătate) şi s-a îngrijit de minoră, fiind ajutat în acest sens şi de familia sa.

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este vârsta fragedă a minorei, precum şi faptul că din probele administrate în cauză, în faţa instanţei de fond, nu a rezultat un comportament iresponsabil al tatălui faţă de minoră.

Apreciază că în lipsa unui pericol actual şi concret al copilului generat de comportamentul şi atitudinea sa, nu justifică admiterea cererii şi stabilirea pe cale de ordonanţă preşedinţială a locuinţei minorei la mamă, întrucât o astfel de măsură, chiar şi până la soluţionarea dosarului nr. X/207/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Caracal este de natură să o bulverseze pe minoră şi să îi creeze un sentiment de nesiguranţă şi de instabilitate în mod nejustificat.

Simpla expunere a unui drept conferit de lege, respectiv art. 919 Cod de procedură civilă, potrivit căruia: Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei, nu poale echivala cu o urgenţă care să justifice admiterea cererii pe cale de ordonanţă preşedinţială.

A fost ignorat faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit datoriile părinteşti, minora fiind lăsată în grija sa şi a bunicilor paterni, de asemenea, tratează cu superficialitate sănătatea minorei, aceasta prezentând grave carenţe în alimentaţie.

Cât timp au locuit împreună, reclamanta nu s-a ocupat deloc de gospodărie, nu făcea de mâncare, nu făcea curăţenie, nu spăla haine, vase, iar în ciuda faptului că nu avea loc de muncă şi avea tot timpul să se ocupe de activităţi casnice şi de fiica lor, ea a preferat să consume băuturi alcoolice şi să întreţină diverse relaţii extraconjugale.

Este evident că prin stabilirea domiciliului minorei V D M la mamă, chiar provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. X/207/2020, va fi nesocotit interesul superior al copilului sub aspectul asigurării stabilităţii în mediul de viaţă, atâta timp cât acesta a locuit de la naştere şi până în prezent în comuna B, jud. Olt, fiind crescută efectiv de către bunicii paterni.

Astfel, în momentul de faţă, trebuie apreciat, că nu este oportun ca minora să întrerupă contactul cu persoanele cu care a relaţionat până în prezent, tatăl şi bunicii paternii.

Prima instanţă s-a preocupat de vârsta copilului, acesta fiind şi singurul raţionament pentru care a dispus măsura stabilirea provizorie a domiciliului minorei V D M la mamă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. X/207/2020, însă nu a reţinut, (de altfel nici nu avea cum, deoarece nu a amintit nici măcar tangenţial de apărările sale), că reclamanta din prezenta pricină nu a binevoit niciodată să hrănească natural (alăpteze) minora, astfel că aceasta a fost alimentată de la naştere şi până în prezent cu lapte praf. 

De asemenea, nu a fost cercetat aspectul privitor la faptul că reclamanta a părăsit domiciliul din comuna B, jud. Olt pe fondul tensiunilor legate de problema creşterii corecte a copilului, a modalităţii în care acesta este educat şi hrănit de către mamă (deoarece practic nu era interesată de îngrijirea acestuia), nicidecum nu a fost alungată.

Solicită cu prilejul judecării apelului, în temeiul art. 479 Cod procedură civilă, administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor: D A M, domiciliată în comuna B, jud. O, şi V C P, domiciliat în comuna B, jud. O.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii formulate.

Faţă de apelul promovat, intimata reclamantă B A C nu a formulat  întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de apel prin care se invocă nemotivarea sentinţei pronunţate, tribunalul reţine că, potrivit art. 425 alin. 1 lit. b C.p.c., hotărârea trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Acest text consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, rolul acestuia fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate.

Deşi se admite că hotărârea poate să fie motivată pe scurt, nefiind necesar a se răspunde explicit tuturor argumentelor invocate de părţi, totuşi, instanţa trebuie să examineze în mod real şi efectiv problemele esenţiale deduse judecăţii.

În speţă, având a examina o cerere de ordonanţă preşedinţială, procedură specială caracterizată printr-o analiză sumară a fondului cauzei pentru dispunerea unei măsuri vremelnice şi urgente, judecătoria a reţinut că vârsta minorei (de numai 10 luni la momentul pronunţării sentinţei apelate) justifică măsura stabilirii domiciliului acesteia la mamă.

Acest considerent, deşi extrem de concis, poate fi apreciat ca răspunzând problemelor esenţiale deduse judecăţii pe cale de ordonanţă preşedinţială, în condiţiile în care apărările apelantului pârât formulate în primă instanţă şi reiterate în apel sunt nefondate.

Astfel, sub aspectul îndeplinirii condiţiei urgenţei, apelantul pârât a susţinut că perioada de timp scursă de la data de 19.02.2020 (data despărţirii de minoră) şi până la sesizarea instanţei cu cerere de ordonanţă preşedinţială, 06.03.2020, ar dovedi lipsa urgenţei.

Tribunalul nu poate fi de acord cu un asemenea punct de vedere, întrucât pe de o parte, un termen de două săptămâni nu este nerezonabil pentru redactarea unei cereri de chemare în judecată de către o persoană fără pregătire în domeniul juridic, iar angajarea unui avocat presupune cheltuieli suplimentare neprevăzute (consistente), iar pe de altă parte, rămasă brusc fără locuinţă (în data de 19.02.2020), anterior promovării acţiunii în justiţie, intimata reclamantă a fost nevoită să îşi rezolve şi situaţia locativă.

De asemenea, apelantul invocă lipsa unui pericol iminent care să justifice măsura schimbării domiciliului minorei.

De plano, toate măsurile dispuse de instanţă pentru reglementarea raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al copilului care trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copilul.

Noţiunea de interes superior al copilului este complexă şi are prioritate faţă de orice alt considerent, având drept scop garantarea unei evoluţii a copilului într-un mediu sănătos şi stabil, în care un rol important îl deţin legăturile acestuia cu familia. Un mediu optim pentru dezvoltarea armonioasă a minorului se obţine exclusiv printr-un efort comun şi susţinut (constant) al tuturor membrilor familiei.

Or, apelantul pârât a recunoscut la interogatoriu (întrebarea nr. 16) că deşi intimata reclamantă a încercat să menţină legăturile cu minora (prezentându-se la domiciliul apelantului), acesta a împiedicat-o, refuzând să o lase să vadă copilul.

Această atitudine manifestată de apelant este cu atât mai periculoasă cu cât, din punct de vedere psihologic, factorul cel mai important în crearea atașamentului este contactul fizic direct (îmbrățișările, sărutările, mângâierile etc).

Prima legătură importantă din viața unui copil este reprezentată de atașarea de mama sa, această primă relație emoțională fiind o bază pentru oricare dintre relațiile ulterioare ale actualului copil, viitor adult.

O relație sănătoasă şi durabilă între copil şi mama sa se asociază cu o probabilitate crescută de creare de noi relații interumane normale, în timp ce un atașament deficitar, sărac din punct de vedere sentimental, este asociat cu deficiente emoționale şi comportamentale pe parcursul întregii vieți.

În primii ani de viață copilul este ca o extensie a mamei, a trăirilor sale emoționale, conștiente sau inconştiente, de suprafață sau foarte profunde. Din această cauză copiii sunt agitați atunci când mama este supărată şi îngrijorată şi sunt liniștiți şi veseli când ea se simte bine.

Susţinerea apelantului în sensul că intimata nu şi-ar fi îndeplinit îndatoririle părinteşti, minora fiind lăsată în grija sa şi a bunicilor paterni, se impune a fi analizată prin  prisma condiţiei neprejudecării fondului.

Atunci când analizează o cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

În speţă, din anchetele sociale depuse la dosar rezultă că intimata reclamantă are o situaţie materială şi locativă preferabilă apelantului pârât, respectiv aceasta are un loc de muncă stabil, cu atât mai valoros cu cât pandemia generată de virusul COVID-19 a determinat prelungirea stării de urgenţă prin decret prezidenţial până la 15.05.2020. Aceasta este ajutată de părinţi, care şi ei sunt angajaţi în muncă şi locuieşte într-o casă cu mai multe camere şi împreună cu mai puţine persoane, spre deosebire de apelantul reclamant, care nu realizează venituri în mod constant, se gospodăreşte împreună cu părinţii, care nici ei nu sunt angajaţi în muncă şi mai au în întreţinere alţi doi nepoţi pentru o perioadă nedeterminată de timp.

În plus, astfel cum s-a arătat anterior, interesul superior al copilului presupune dezvoltarea unei relaţii armonioase mamă-copil cel puţin în primii ani de viaţă (D M având în prezent doar 11 luni).

De altfel, însuşi apelantul pârât a recunoscut la interogatoriu (întrebările nr. 21 şi 24) că, raportat la vârsta minorei şi condiţiile de locuit, este în interesul superior al minorei să locuiască provizoriu alături de mama intimată reclamantă.

În fine, tribunalul constată că apelantul nu a contestat îndeplinirea cerinţei caracterului provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate, fiind evident că aceasta este limitată în timp până la rezolvarea în fond a litigiului în dosarul nr. X/207/2020, suspendat de drept pe durata stării de urgenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. 6 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020.

Pentru considerentele enunţate mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.p.c., Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Data publicarii pe portal: 31.07.2020

Domenii speta

Spete similare