Anulare acte frauduloase. Incidența dispozițiilor art. 80 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Anulare acte frauduloase. Incidența dispozițiilor art. 80 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Secția a II-a Civilă - Decizia nr. 421/2018

Prin Decizia nr. 421/2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 2641/107/2014/a5, au fost respinse apelurile declarate de pârâtele SC P.L. SRL, prin lichidator judiciar IPURL V.&V. L. şi SC S.&P. SRL, prin administrator special M.I. împotriva Sentinţei nr. 221/F/2018 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2641/107/2014/a5 al Tribunalului Alba și au fost obligate apelantele-pârâte la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei-debitoare SC S.&P. SRL.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 07.08.2015, sub dosar nr. ../…/2014/a5, astfel cum aceasta s-a precizat ulterior, reclamantul CII O.F., reprezentat prin practician în insolvenţă O.F., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S.&P. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC P.L. SRL, prin administrator judiciar V.&V. L. IPURL şi SC S.&P. SRL, prin administrator special M.I.S.: - să se dispună anularea facturilor: 1) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ....., nr. de identificare ..., în valoare de 1.800 lei (TVA exclus); 2) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 2.100 lei (TVA exclus); 3) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC PAMIRI LOGISTIC SRL iar ca obiect semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 1.950 lei (TVA exclus); 4) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 2.000 lei (TVA exclus); 5) nr. ... din data de 23.12.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 1.985 lei (TVA exclus); 6) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 3.900 lei (TVA exclus); 7) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 3.975 lei (TVA exclus); 8) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.& P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 3.960 lei (TVA exclus); 9) nr. ... din data de 31.10.2013, având vânzător pe SC S.&P. SRL şi cumpărător pe SC P.L. SRL, iar ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 4.000 lei (TVA exclus); -  obligarea pârâtei SC P.L. SRL la restituirea celor nouă vehicule, iar în cazul in care acestea au fost înstrăinate la  plata contravalorii de piaţa a acestora.

În motivare, reclamantul a arătat că M.I.S., are calitatea de asociat şi administrator statutar la SC S.&P. SRL și asociat unic la SC P.L. SRL.

S-a mai arătat că vânzarea celor nouă vehicule s-a făcut cu cel mult şapte luni înainte de intrarea în procedura generală a insolvenţei, iar valoarea la care au fost vândute vehiculele este cuprinsă între 1.800 şi 4.000 lei fără TVA, fiind net inferioara valorii de piaţă a acestora, vânzarea făcându-se la preţ de fier vechi.

Au fost invocate dispoziţiile art. 1660 alin. 2 C.civ., în conformitate cu care preţul trebuie să fie serios, precum şi cele ale art. 1665 alin. 2 C.civ., în conformitate cu care preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare.

Reclamantul a considerat că această vânzare, făcută cu şapte luni înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, este frauduloasă, preţul obţinut fiind mult inferior valorii de piaţă a vehiculelor, vânzarea fiind practic făcută în contextul în care datoriile societăţii erau foarte mari, iar incapacitatea de plată era vădită, având ca şi consecinţă îngrădirea ulterioară a drepturilor creditorilor de a participa la distribuiri de sume, rezultate din valorificarea vehiculelor.

Reclamantul a considerat că facturile de vânzare a vehiculelor la preţuri cuprinse între 1.800 şi 4.000 lei (exclusiv TVA), vândute de către debitoarea SC S.&P. SRL şi cumpărate de către SC P.L. SRL au fost întocmite cu scopul de a se sustrage din averea debitoarei mijloacele fixe menţionate, pentru a nu se mai putea urmări de către creditori, într-o perioadă în care datoriile debitoarei SC S.&P. SRL erau foarte mari, iar incapacitatea de plată a acesteia era vădită.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea în anulare pe prevederile art. 79, art. 80 alin. l lit. c şi art. 80 alin. 2 lit. a din Legea insolvenței nr. 85/2006 și art. 1660 şi 1665 C.civ.

Prin întâmpinare, pârâta SC P.L. SRL a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii în anulare formulată de reclamant.

Pârâta a învederat că bunurile mobile ce fac obiectul tranzacţiilor ce se cer a fi anulate au fost cumpărare la preţul pieţei, stabilit printr-un raport de evaluare realizat de un evaluator autorizat, astfel că preţul este real şi serios, în sensul art. 1660 C.civ. Mai mult decât atât, majoritatea celor 9 bunuri mobile erau la data vânzării amortizate din punct de vedere contabil, adică valoarea lor contabilă era apropiată de zero, ceea ce înseamnă o durată mare de funcţionare şi exploatare în cadrul societăţii comerciale vânzătoare.

S-a mai arătat de către pârâtă că, prin Decizia nr. 3493/18.05.2012, ÎCCJ a statuat că, prin noţiunea de preţ serios în sensul art. 1303 C.civ. (art. 1660 alin. 2 noul Cod civil) se înţelege „preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Astfel, preţul serios presupune existența unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut şi, chiar dacă nu necesită o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, este exclusă existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească”. Prin urmare, Înalta Curte a concluzionat că dacă preţul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că preţul este neserios, la stabilirea preţului putând fi avute în vedere şi alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanţelor de fond.

S-a mai invocat de către pârâtă şi Decizia nr. 1597/14.02.2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă și de proprietate intelectuală a statuat că: „Potrivit art. 1303 Cod civil (art. 1660 alin. 2 noul Cod civil), prin preţ serios se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut”.

Pârâta a învederat, totodată, că dispoziţiile Legii insolvenţei se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului civil şi în cazul soluţionării prezentei cauze. În aceste condiţii, în temeiul art. 1169 din vechiul Cod civil (aplicabil în cauză), „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”, astfel încât lichidatorul judiciar al societăţii debitoare, în calitate de reclamant, este cel care trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru anularea unor acte încheiate în frauda creditorilor.

Cererea formulată de către lichidatorul judiciar în speţa de faţă este admisibilă numai dacă se face dovada convenţiei frauduloase dintre terţ, adică pârâtă, şi societatea debitoare. În acest caz, se cere a fi dovedită şi complicitatea terţului cocontractant la fraudă, ca o condiţie pentru admiterea acţiunii. Convenţia frauduloasă dintre debitoare şi pârâtă trebuie dovedită, nefiind prezumată. Altfel spus, este necesară existența unei acţiuni concertate de fraudă. În cauza de faţă, lichidatorul judiciar nu a propus şi nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte acţiunea concertată la fraudă a părţilor contractante, acţiunea fiind susţinută doar de simple supoziţii, presupuneri şi afirmaţii, fără sustenabilitate în probaţiunea acceptată în cauză.

Dimpotrivă, din probele propuse de pârâtă a fi administrate în cauză, rezultă că preţul tranzacţiilor a fost stabilit printr-o evaluare realizată de expert în materie, expert ce a determinat valoarea reală de piaţă a lucrurilor vândute, fiind exclusă existența unei disproporţii între cuantumul valorii de piaţă a bunurilor mobile vândute și preţul de vânzare cumpărare practicat.

Intenţia de fraudare a părţilor contractante, invocată de către lichidatorul judiciar în motivarea în drept a prezentei acţiuni în anulare, nu a fost dovedită de către acesta.

Reaua-credinţă nu se prezumă, astfel că, nefiind probată, acţiunea în anulare este neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 221/F/2018, pronunțată în dosarul nr. 2641/107/2014/a5 al Tribunalului Alba, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul  CII O.F., reprezentat prin practician în insolvenţă O.F., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S.&P. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SRL, și s-a dispus anularea facturilor nr. .../31.10.2013, având ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 1.800 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 2.100 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 1.950 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 2.000 lei (TVA exclus), nr. .../23.12.2013, având ca obiect semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 1.985 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 3.900 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., în valoare de 3.975 lei (TVA exclus), nr. .../31.10.2013, având ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ... în valoare de 3.960 lei (TVA exclus) şi nr. .../31.10.2013, având ca obiect autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ... în valoare de 4.000 lei (TVA exclus).

Totodată, pârâta a fost obligată la restituirea vehiculelor mai sus identificate, iar în cazul în care acestea au fost înstrăinate, la plata contravalorii de piaţa a acestora, stabilită prin expertiza judciară efectuată în cauză de expert P.V., precum și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.655 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pronunțând această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin Încheierea nr. 160/F/CC/20.05.2014 a Tribunalului Alba, a fost deschisă procedura generală  de insolvență împotriva debitoarei SC S.&P. SRL,la solicitarea acesteia, iar prin Sentinţa nr. 184/F/2015 s-a dispus începerea procedurii falimentului, fiind desemnat lichidator judiciar practicianul CII O.F.

Prin facturile nr. .../31.10.2013, nr. .../31.10.2013, nr. /31.10.2013, nr. .../31.10.2013, nr. .../23.12.2013, nr. .../31.10.2013, nr. .../31.10.2013, nr. .../31.10.2013 şi nr. .../31.10.2013, adică înainte cu aproximativ cinci luni (pentru una dintre facturi), respectiv şapte luni (pentru celelalte facturi) de data solicitării deschiderii procedurii insolvenţei, debitoarea SC S.&P. a SRL a vândut pârâtei SC P.L. SRL (aflată în prezent în insolvenţă şi având ca lichidator judiciar pe practicianul V.&V. L. IPURL) următoarele bunuri: - semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 1.800 lei, la care se adaugă TVA; -semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 2.100 lei, la care se adaugă TVA; - semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 1.950 lei, la care se adaugă TVA; - semiremorca marca Krone, tipul ..., număr de identificare ..., preţul stabilit fiind de 2.000 lei, la care se adaugă TVA; - semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 1.985 lei, la care se adaugă TVA; - autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare WDB9340621K855452, preţul stabilit fiind de 3.900 lei, la care se adaugă TVA; - autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 3.975 lei, la care se adaugă TVA; - autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 3.960 lei,  la care se adaugă TVA; - autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., preţul stabilit fiind de 4.000 lei, la care se adaugă TVA.

Instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care sunt supuse anulării, la cererea lichidatorului judiciar, actele de transfer de drepturi patrimoniale către terţi, încheiate de debitor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.

Astfel, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert P.V., împotriva căruia pârâtele nu au formulat obiecţiuni, valoarea estimată de circulaţie a bunurilor în discuţie, la data tranzacţiei, era: - 7.260 lei (valoare de piaţă netă), pentru semiremorca marca Schmitz, tipul ...., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 4 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 1800 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 7.260 lei (valoare de piaţă netă), pentru semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 3,5 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 2.100 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 10.007 lei (valoare de piaţă netă), pentru semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 5 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 1.950 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 10.007 lei (valoare de piaţă netă), pentru semiremorca marca Krone, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 5 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 2.000 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 14.608 lei (valoare de piaţă netă), pentru semiremorca marca Schmitz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 7 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 1.985 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 36380 lei (valoare de piaţă netă), pentru autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 9 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 3.900 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 37.540 lei (valoare de piaţă netă), pentru autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 9 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 3.975 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 37.540 lei (valoare de piaţă netă), pentru autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 9 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 3.960 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoarea adăugată; - 36.380 lei (valoare de piaţă netă), pentru autotractor marca Mercedes Benz, tipul ..., nr. de identificare ..., adică, de aproximativ 9 ori mai mare decât preţul achitat debitoarei de către pârâta SC P.L. SRL, dacă se are în vedere valoarea de 4000 lei a tranzacţiei fără taxa pe valoare adăugată.

Judecătorul sindic a mai reținut că textul art. 80 alin. 1 lit. c condiţionează anulabilitatea tranzacţiei de vânzare cumpărare de existenţa unei conivenţe între debitoarea vânzătoare şi cumpărătoarea SC P.L. SRL, de a sustrage bunurile, obiect al facturilor mai sus menționate, de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel  drepturile.

În cauză, a existat o asemenea intenţie, cel puţin pentru considerentul că pârâta cumpărătoare SC P.L. SRL, mai ales în calitatea sa de profesionist, putea să aibă reprezentarea faptului că preţul tranzacţiilor este unul exagerat de mic în raport de preţurile existente pe piaţa auto şi care sunt accesibile oricărui cumpărător de bună credinţă.

Faptul că bunurile care au făcut obiectul tranzacţiilor era amortizat din punct de vedere contabil este lipsit de orice relevanţă sub aspectul incidenţei prevederilor art. 80 alin. 1 lit c din Legea nr. 85/2006, fiind inadmisibil a se accepta că după amortizare un activ al unei societăţi poate fi vândut la orice preţ.

Este adevărat că debitoarea s-a prevalat de existenţa unui raport de evaluare, despre care susţine că a fost întocmit încă de la data de 18.10.2013, din care rezultă că valoarea bunurilor fără TVA ar fi aproximativ la nivelul preţului obţinut din vânzare sau chiar mai mică, însă atâta timp cât acest raport nu este opozabil reclamantului, având natura juridică a unei probe extrajudiciare, singura valoare care poate fi luată în considerare este cea stabilită prin expertiza judiciară efectuată de expert P.V., expertiză care nu a fost contestată de către pârâte.

Art. 85 alin. 3 din acelaşi act normativ instituie o prezumţie relativă de fraudă a debitoarei în dauna creditorilor, prezumţie care, prin prisma celor anterior menţionate, nu a fost răsturnată de debitoarea falită, prin administratorul său special.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, astfel că a procedat la admiterea acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC P.L. SRL, prin administrator judiciar V.&V. L. IPURL, şi SC S.&P. SRL,prin administrator special M.I.S., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, admiterea apelului, schimbarea în tot  a sentinţei apelante şi respingerea acţiunii în anulare.

Prin cererea de apel, pârâta SC P.L. SRL arată că hotărârea apelată este nelegală, deoarece, pentru a constata incidenţa prevederilor art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond trebuia să reţină existenţa unor probe certe, cu privire la intenţia tuturor părţilor implicate în aceste transferuri patrimoniale de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Simpla afirmaţie privitoare la statutul de profesionist al cumpărătoarei nu poate constitui un argument legal şi faptic pentru intenţia frauduloasă ori pentru reaua-credinţă a pârâtei apelate în încheierea tranzacţiilor. Dacă, în privinţa debitorului, art. 83 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumţie relativă de fraudă, pe care acesta este ţinut să o răstoarne, în cazul terţului dobânditor, cum este apelanta pârâtă, nu operează o astfel de prezumţie, chiar şi în prezenta relaţie dintre asociaţii debitoarei şi cea a terţului dobânditor, câtă vreme transferurile nu au fost fictive, ci reale şi efective, iar locul bunurilor în patrimoniul vânzătoarei a fost luat de preţul plătit de cumpărătoare. Mai mult, raportat la obiectul de activitate al celor două societăţi comerciale, respectiv transportul intern şi internaţional de mărfuri, vânzarea celor nouă vehicule se încadrează în activitatea normală a acesteia.

Se mai arată de către apalanta pârâtă că preţul celor nouă vehicule a fost stabilit în baza unui raport de evaluare întocmit de un expert evaluator, care a analizat efectiv acele autotractoare şi semiremorci şi, deşi a solicitat ca acesta să fie avut în vedere ca un înscris ce atestă o anumită stare tehnică a vehiculelor evaluate, el a fost ignorat de către instanţa de fond.

Totodată, se precizează că raportul de expertiză judiciară este unul pur teoretic şi nu se întemeiază pe o evaluare efectivă a vehiculelor, ci doar pe o apreciere teoretică, care nu are în vedere data de fabricaţie şi uzura acestora, ca urmare a numărului foarte mare de kilometri parcurşi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin. 2 C.pr.civilă.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Prin cererea de apel, apelanta pârată SC S.&P. SRL,prin administrator special M.I.S., invocă greşita aplicare a prevederilor art. 80 alin. 1 lit. c şi art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor trei condiţii prevăzute de legea specială pentru a se putea dispune anularea transferurilor efectuate.

Apelanta pârată  susține că sarcina probei aparţine reclamantului, iar acesta trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: transferul de drepturi  patrimoniale trebuie să fie în perioada suspectă; acesta să fi fost emis printr-un concert  fraudulos al tuturor părţilor implicate, deci cu intenţia vădită a  părţilor de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile; transferul să fi fost încheiat în condiţii neobişnuite, ce depăşesc limitele activităţii normale a debitorului, conform art. 82 din Legea nr. 85/2006.

Or, prin acţiunea în anulare, reclamantul nu a propus probe şi nu a făcut dovada actelor frauduloase, ci, practic, a invocat vicierea unei clauze civile a unui contract de vânzare-cumpărare, respectiv preţul neserios.

Instanţa de fond motivează admiterea acţiunii exclusiv prin raportare la prezumţia relativă de fraudă a debitului şi prin invocarea unui preţ nereal al tranzacţiilor, fără a motiva în ce constau actele frauduloase. Simpla tranzacţie comercială, anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, între debitoare şi pârâta SC P.L. SRL, la un preţ neserios, nu constituie în sine un act fraudulos.

Aceasta mai susține că reclamantul nu a făcut dovada relei credinţe a terţului, respectiv a faptului că intenţia directă a apelantului, în calitate de administrator al  SC P.L. SRL, a fost aceea de a diminua șansele creditorilor debitorului SC S.&P. SRL într-o eventuală procedură în insolvenţă.

Apelanta mai precizează că în toamna anului 2013 avea o activitate comercială bună, ce se desfăşura normal, iar creanţele asupra societăţii urmau să se îndestuleze normal în baza unui contract cu un partener din Anglia, de la care trebuia încasată suma de 130.000 lire sterline. Parcul auto a fost împrospătat în perioada 2011-2012, iar cele mai vechi maşini urmau să fie scoase din uz, scop în care s-a apelat la un expert evaluator pentru a stabili valoarea de circulaţie a acestora. Deşi raportul de evaluare respectă întocmai OG nr. 24/2011, instanţa de fond a înlăturat fără nici un temei legal concluziile acestui raport şi nu l-a reţinut nici măcar ca având valoarea probantă a unui înscris sub semnătură privată.

De asemenea, apelanta mai susţine că, în aplicarea dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond a înlăturat nejustificat dispoziţiile art. 82 potrivit cărora nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente.

Totodată, se precizează că vânzarea-cumpărarea celor nouă vehicule a fost necesară realizării obiectului de activitate al societăţii, aceasta fiind făcută către SC Pamiri Logistic SRL, întrucât o vânzare pe piaţa liberă era foarte greu de realizat, raportat la vechimea şi uzura acestora.

Apelanta mai arată că expertul tehnic P.V.  a întocmit raportul de expertiză judiciară fără a examina în mod efectiv autovehiculele şi fără a lua în calcul numărul de kilometri parcurşi. Expertul judiciar nu a studiat raportul de evaluare întocmit de către d-na ing. R.A., care a examinat ex proprii sensibus fiecare maşină evaluată. Ca urmare, solicită înlăturarea expertizei judiciare întocmite în cauză, întrucât aceasta nu a stabilit o valoare corectă a autovehiculelor, ci o valoare pur teoretică, împrejurare care nu poate conduce la stabilirea unui preţ serios şi actual al celor nouă vehicule.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin. 2 C.pr.civilă.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant CII O.F., în calitate de  lichidator judiciar al debitoarei SC S.&P. SRL, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că transferurile, a căror anulare s-a solicitat, nu au avut loc în vederea desfăşurării normale a  activităţii curente (de transport), ci, din contră, activitatea curentă a debitoarei a fost stopată ca urmare a vânzărilor efectuate.  La momentul realizării transferurilor, debitoarea avea o situaţie economică şi financiară critică, ca urmare a înstrăinării unor bunuri ale societăţii de valoare mare la preţuri mici şi a datoriilor mari pe care aceasta le avea.

De asemenea, s-a arătat că împotriva raportului de expertiză judiciară nu au fost formulate obiecţiuni de către apelantele pârâte şi nici nu s-a solicitat efectuarea unei alte expertize, o critică a acestuia direct în calea de atac fiind inadmisibilă.

În plus, reaua-credinţă a administratorului celor două societăţi comerciale rezultă şi din neparticiparea la expertiză, deşi a fost convocat de expertul judiciar, din refuzul de a furniza date şi informații necesare efectuării expertizei şi din refuzul de a preda bunurile spre evaluare, aspecte consemnate în Capitolul II.3 din expertiză. Cu toate acestea, prin cererea de apel, se afirmă că evaluarea s-a făcut la nivel teoretic, fără să se examineze autovehiculele şi fără să se ia în calcul numărul de kilometri parcurşi.

Intimatul precizează că la data încheierii convențiilor de vânzare-cumpărare asociat unic al pârâtei cumpărătoare SC P.L. SRL era M.I.S., acesta fiind și administrator şi asociat al debitoarei SC S.&P. SRL, situaţie în care se probează pe deplin reaua-credinţă a debitorului şi a terţului dobânditor în încheierea transferurilor, precum și intenţia lor comună ca, în  schimbul unei sume derizorii, bunurile debitoarei să fie trecute în proprietatea societăţii cumpărătoare, în defavoarea creditorilor societăţii.

Examinând apelurile în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:

Potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor şi a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anterior deschiderii proceduri, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice altfel drepturile.

Prin urmare, pentru a opera sancţiunea nulităţii, în temeiul acestei prevederi legale, este necesar să se dovedească îndeplinirea următoarelor condiţii: actul a cărui anulare se solicită să fie încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;  actul să fie întocmit cu intenţia  tuturor părţilor de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor ori de a le afecta în orice fel drepturile.

Prima condiţie, respectiv ca actul să fie încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii este îndeplinită, data emiterii facturilor fiscale pentru toate cele nouă vehicule fiind 31.10.2014, dată care se încadrează în perioada de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dispusă prin Încheierea nr. 160/F/CC/20.05.2014.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, respectiv ca actul să fie încheiat cu intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor ori de a le afecta în orice fel drepturile, se constată că, prin cererea de apel, apelantele pârâte invocă lipsa de probe care să dovedească reaua-credinţă a terţului dobânditor, respectiv intenţia directă a administratorului SC P.L. SRL, de a diminua şansele creditorilor SC S.&P. într-o eventuală procedură a insolvenţei.

Cu privire la această critică, instanţa reţine că, într-adevăr, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între două societăţi comerciale nu constituie un act fraudulos în sine. O asemenea situaţie subzistă atunci când se dovedeşte că între părţile contractului există legături care denotă interese comune sau chiar identitate de părţi, eventual sub protecţia unei persoane juridice, cu consecinţa obţinerii unor avantaje efective şi prejudicierea creditorilor.

În speţă, se constată că la data emiterii facturilor fiscale, a căror anulare s-a solicitat, aşa cum rezultă din fişa de furnizare de informaţi emisă de OC de pe lângă Tribunalul A. şi din mențiunea făcută de către apelanta pârâtă SC P.L. SRL în cererea de apel, M.I.S. deţinea calitatea de unic asociat şi administrator la SC S.&P. SRL, precum şi calitatea de unic asociat la SC P.L. SRL, ceea ce, având în vedere modul în care se constituie voinţa socială în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, denotă că, în privinţa vânzării celor nouă vehicule, nu numai că între părţile contractante există interese comune, ci chiar faptul că hotărârea privind vânzarea şi, respectiv, cumpărarea acestor bunuri a fost luată de una şi aceeaşi persoană, respectiv de M.I.S.

Acest lucru, coroborat cu faptul că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic P.V., autovehiculele au fost valorificate  la preţuri de 3,5 până la 9 ori mai mici decât valoarea lor de piaţă, este suficient pentru a demonstra că transferul mijloacelor de transport în discuție a fost realizat cu intenţia de a leza drepturile creditorilor, prin diminuarea valorii gajului general al creditorilor SC S.&P. SRL, M.I.S. având, în mod evident, cunoștință despre dificultățile financiare cu care se confrunta această societate comercială.

Prin urmare, în speţă s-a probat îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, pentru a se putea dispune anularea vânzării celor nouă vehicule şi restituirea acestora sau, după caz, a contravalorii lor în patrimoniul debitoarei SC S.&P., critica formulată de către apelantele pârâte sub acest aspect fiind, aşadar, neîntemeiată.

Neîntemeiată este şi critica privind înlăturarea în mod nejustificat de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 82 din Lege nr. 85/2014, potrivit cărora nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau transfer cu caracter patrimonial făcut de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii curente.

Activitatea normală, curentă, trebuie înţeleasă în sensul art. 3 pct. 14 şi 49 alin.1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 şi presupune continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea de încasări şi plăţi aferente acestora şi asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Vânzarea unor mijloacelor de transport marfă nu se încadrează în ceea ce legiuitorul a definit activitatea curentă, în condiţiile în care, în speţă, obiectul de activitate al societăţii debitoare îl constituie transportul intern şi internaţional de mărfuri. Aceasta cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar a susținut că prin vânzarea utilajelor activitatea societății debitoare a fost stopată, aspect necontestat de către apelantele pârâte.

Pe de altă parte, în speţă, nu s-a demonstrat că în locul vehiculelor ce au fost vândute au fost achiziţionate alte vehicule pentru a se putea considera, aşa cum se susţine de către apelante, că înlocuirea acestor vehicule a fost necesară pentru realizarea activităţii societăţii debitoare.

În ceea ce priveşte critica ce se referă la neluarea în considerare de către judecătorul sindic ca înscris sub semnătură privată a raportului de evaluare întocmit în anul 2013 de către persoana autorizată R.A., care ar fi examinat fiecare autovehicul, se reține că principiul nemijlocirii probelor, reglementat de dispoziţiile art. 16 alin. 1 Cod procedură civilă, impune ca probele să se administreze în faţa instanţei care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel.

Mijloacele de probă extrajudiciare se pot folosi, ca o excepţie de la principiul nemijlocirii probelor, numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare. Or, în speţă, este posibilă efectuarea expertizei judiciare, probă care, de altfel, a fost administrată de către judecătorul sindic, la dosar fiind depus raportul de expertiză judiciară întocmit de către expertul tehnic P.V.

În acest condiţii, raportul de evaluare extrajudiciară întocmit la cererea societăţii debitoare nu are valoarea unui mijloc de probă, astfel că, în mod corect, judecătorul sindic nu l-a avut în vedere la soluţionarea cauzei.

Acest raport nu poate fi luat în considerare ca înscris sub semnătură privată, așa cum  cum se solicită de către apelanta pârâtă, întrucât înscrisul sub semnătură privată, ca mijloc de probă, este acel înscris întocmit şi semnat de părţi. Chiar dacă constatările acestui raport au fost însuşite de apelanta debitoare, prin administratorul său, aceasta nu înseamnă că raportul a fost întocmit de către părţi. De asemenea, în cauză nu s-a indicat existența unui temei juridic care să permită convertirea unui raport de evaluare extrajudiciar într-un înscris sub semnătură privată. 

Referitor la solicitarea de înlăturare a expertizei tehnice judiciare, întocmite de către expertul tehnic P.V., întrucât acesta nu ar fi studiat raportul de expertiză extrajudiciară şi ar fi realizat o evaluare la nivel strict teoretic, fără să examineze efectiv vehiculele şi fără să ia în considerare numărul de kilometri parcurşi, instanța constată că în raportul de expertiză judiciară, Cap.II.2 - Studiul documentaţiei - se menționează faptul că, la data de 18.10.2013, vehiculele, a căror valoare s-a solicitat a se stabili prin expertiză, au fost evaluate, la solicitarea SC P.L. SRL, de către ing. R.A. - evaluator autorizat ANEVAR.

Faptul că expertul tehnic judiciar nu şi-a fundamentat concluziile pe acest raport de evaluare nu constituie o cauză de nulitate a raportului de expertiză judiciară, întrucât expertul judiciar își exprimă părerea asupra obiectului expertizei în raport cu propriile sale constatări.

De asemenea, nici faptul că expertul tehnic judiciar nu a examinat efectiv vehiculele nu constituie un motiv pentru a se proceda la înlăturarea acestui mijloc de probă, întrucât, aşa cum se precizează în Cap.II.3 - Inspecţia bunurilor supuse expertizei - din raportul de expertiză, administratorul special al apelantei SC P.L. SRL, M.I.S.,  nu a asigurat accesul expertului la aceste bunuri, în vederea examinării lor; or, în aceste condiţii, evaluarea vehiculelor a fost efectuată pe baza probelor şi informaţiilor din dosar, considerându-se  vehiculele funcționale și având o stare de întreţinere satisfăcătoare, cu luarea în calcul inclusiv a coeficientului de uzură pentru fiecare vehicul în parte. Valoarea fiecărui vehicul a fost stabilită, așa cum rezultă din raportul de expertiză, la momentul efectuării transferului, respectiv la data de 31.10.2013.

În plus, se constată că apelantele pârâte au avut posibilitatea să solicitate lămurirea sau completarea raportului de expertiză, conform art. 337 Cod procedură civilă, sau efectuarea unei noi expertize, conform art. 338 Cod procedură civilă şi, respectiv, art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea de către judecătorul sindic în mod greșit a dispozițiilor art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, urmare a examinării sentinței apelate se constată că judecătorul sindic a soluționat acțiunea prin raportare doar la dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c și nu și prin raportare la dispozițiilor art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, cu toate că prin acțiune a fost investit și cu privire la acest temei de drept.

Pentru considerentele ce au fost expuse, apelurile declarate de pârâtele SC P.L. SRL, prin lichidator judiciar IPURL V.&V. L., şi SC S.&P. SRL, prin administrator special M.I., împotriva Sentinţei nr. 221/F/2018, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2641/107/2014/a5 al Tribunalului A., au fost considerate neîntemeiate, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod procedură civilă, acestea au fi respinse.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, au fost obligate apelantele pârâte la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel de către lichidatorul judiciar CII O.F. din fondurile debitoarei SC S.&P. SRL.

Domenii speta

Spete similare