Refuz nejustificat. Indemnizația pentru creșterea copilului. Noțiunea de venituri realizate. Recalcularea indemnizației. Adeverință emisă ulterior de angajator cuprinzând un cuantum diferit al veniturilor salariale

Hotărâre 134 din 27.01.2021


Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Refuz nejustificat

-indemnizație pentru creșterea copilului

-recalculare indemnizație

Temei de drept: OUG nr. 111/2010 art. 2 alin. 2, art. 13

HG nr. 52/2011 art. 22

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate rezultă că legiuitorul a înțeles să impună stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului prin raportare la veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptățită și nu a înțeles să limiteze acest drept la veniturile efectiv încasate. În acest sens Curtea a constatat că dispozițiile legale fac trimitere la venituri realizate sau la venituri supuse impozitului și nu la venituri încasate.

Deși potrivit art. 13, drepturile prevăzute de prezenta OUG nr. 111/2010, reprezentând indemnizație sau stimulent de inserție, se acordă pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu, printre altele, de dovada privind veniturile realizate, eliberată de angajator/plătitorul de venit sau de organele fiscale competente, ori declarația fiscală, prevăzută de lege, Curtea a constatat că ordonanța de urgență menționată nu prevede vreo sancțiune pentru ipoteza în care dovada privind veniturile realizate este eronat întocmită de către angajator, fără ca această împrejurare să fie imputabilă angajatului. Ca urmare, beneficiarul este îndreptățit la stabilirea unei baze de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului cu luarea în considerare a tuturor veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptățită, cum se menționează la art. 13 alin. 3 din OUG nr. 111/2010. Interpretarea conform căreia, în situația în care adeverința privind drepturile salariale obținute emisă de angajator cuprinde date eronate, persoana îndreptățită nu ar putea beneficia de cuantumul legal al indemnizației lunare atrage încălcarea prevederilor art. 2 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, în condițiile în care legiuitorul nu a stabilit o sancțiune în ordonanța de urgență pentru această ipoteză și, de altfel, nici nu putea stabili o atare sancțiune în sarcina beneficiarului indemnizației.