Calitatea procesuală pasivă a casei de pensii în cauzele având ca obiect reconstituirea vechimii în cadrul fostelor cooperative agricole. Inexistența actelor primare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani Secţia I civilă sub nr.1466/40/2021 la data de 4.05.2021, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi Primăria comunei M., județul Botoşani, solicitând reconstituirea vechimii în muncă pentru anii 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 1391 din 3 noiembrie 2021, Tribunalul Botoşani a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a admis acţiunea, a reconstituit vechimea în muncă a reclamantei pentru anii: 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990 în care a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P. M. şi a realizat: în anii 1980,1983,1984,1985,1986 - numărul minim de norme, în anul 1987 - 98 norme, în anul 1988 - 150 norme, în anul 1989 - 143 norme, în anul 1990 - 44 norme.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani întrucât tribunalul a reţinut că pârâta Primăria Comunei M. nu deţine arhiva integrală a fostului C.A.P. M., iar faţă de dispoziţiile art. 36 Cod procedură civilă şi situaţia de fapt arătată există identitate între pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi titularul obligaţiei din raportul juridic litigios, astfel cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/2016, pronunţată în recurs în interesul legii.

Pentru soluţionarea pe fond a pretenţiei reclamantei, prima instanţa a reţinut că, din probele cu înscrisuri şi martori administrate în cauză, rezultă că aceasta a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P. M. în anii: 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990.

În drept, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 279 alin. (2) din Codul muncii, art. 17 alin. 3 din Legea 263/2010 şi art. 121 din HG 257/2011.

Totodată, tribunalul a reţinut că potrivit art. 32 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie; timpul util se stabileşte prin raportarea volumului total de muncă exprimat prin norme la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală, fără însă ca acesta să poată depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat, iar faptul că martorii au fost în imposibilitate de a indica cu exactitate numărul de norme realizate şi planificate nu are relevanţă întrucât calcularea timpului util la pensie se face prin raportarea numărului de norme realizate în întreaga perioadă de activitate, la cel mai mic număr de norme anual stabilit de adunarea generală a cooperativei în intervalul respectiv.

Pentru soluţionarea acţiunii reclamantei prima instanţă a reţinut şi prevederile art. 121 alin. 4 din HG 257/2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:

Apelanta a solicitat modificarea sentinței în baza dispozițiilor art. 159 alin. 1 din Legea nr.263/2010 şi art. 121 alin. (4) din H.G. nr. 257/2011.

A mai susţinut apelanta că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, există documente primare şi alte documente de vechime la deținătoarea de arhivă - Primăria Comunei Mi., conform mențiunilor reclamantului, dar nu s-au găsit fișe doveditoare cu norme efectuate pentru întreaga perioadă invocată de către acesta în cererea de chemare în judecată. În acest sens, apelanta a arătat că atâta timp cât există deţinătoarea arhivei - care prin Adresa nr.1275/15.04.2021 arată că au fost găsite documente din care rezultă ca reclamanta a realizat norme pentru anii 1987-1990 în cadrul C.A.P. M., nu se justifică, în cauză, calitatea procesuală pasivă a Casei Județene de Pensii Botoșani, calitate procesuală pasivă având doar deținătoarea legală de arhivă - Primăria Comunei Mi.

 În acest context, a mai arătat apelanta, întrucât pârâta Primăria Comunei M. a recunoscut că nu deţine arhiva integrală a fostului C.A.P., însă o deţine parţial, în acord cu cele arătate în Decizia ÎCCJ nr. 2/2016 în mod nejustificat instanța de fond a respins lipsa calității procesuale pasive a C.J.P. Botoşani, în prezenta cauză, stabilind în mod nelegal că instituția justifică în cauză calitate procesual pasivă.

Față de cele arătate, apelanta a susţinut că în vederea reconstituirii vechimii în muncă instituția apelantă nu trebuia menținută în cauză pentru opozabilitate întrucât, conform normelor legale referitoare la reconstituirea vechimii, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de reconstituire a vechimii în muncă revine deținătorilor de arhive ai acestora care au obligația de a elibera acte din care să rezulte vechimea în muncă și/sau grupe superioare de muncă, casele teritoriale de pensii neavând nici una dintre aceste atribuții.

A mai arătat apelanta că timpul util se determină, conform prevederilor art. 121 alin. 4 din HG nr. 257/2011, pe baza documentelor doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități cooperatiste, iar acestea trebuie să apară consemnate într-o adeverință care să respecte rigorile impuse de Legea nr. 263/2010 și de H.G. nr. 257/2011 și nu pe baza probei testimoniale fără existența înscrisurilor justificative.

Prin urmare, a susţinut apelanta, în acest caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 125 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, Decizia ÎCCJ nr.2/2016 și Codul de procedură civilă.

Intimata D.V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.

Astfel, a arătat intimata că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât instanţa a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 279 (2) din Codul Muncii care precizează faptul că, vechimea în muncă se reconstituie la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă de către instanța de judecată competentă, pe baza înscrisurilor sau alte probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Potrivit art.17  din Legea nr. 263/2010 constituie stagiul de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale a agricultorilor anterior datei de 0l.04.2001, iar potrivit art. 32 din Legea nr. 80/1992 constituie timp util de pensie și perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție timpul util stabilindu-se prin raportarea volumului total de muncă exprimat prin norme la cel mai mic volum anual de norme stabilite de Adunarea Generală, fără însă ca acesta să poată depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

De asemenea,  a susţinut intimata, în mod legal prima instanță a constatat că, din probele cu înscrisuri administrate în cauză, a rezultat că a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P. între anii mai sus menționaţi. Această activitate a rezultat din adeverinţa nr. 1275/2021 depusă la dosar pentru anii 1987, 1988, 1989, 1990, dar şi din declarațiile martorilor L.E. şi G.V..

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, curtea a reţinut următoarele:

Sintetizând motivele de apel invocate de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, curtea a reţinut că, în esenţă, aceasta critică sentinţa invocând următoarele apărări relevante, respectiv: greşita reținere de către prima instanţă a calităţii procesuale pasive a casei de pensii în cauza de faţă; netemeinicia hotărârii sub aspectul reconstituirii vechimii în muncă a reclamantei pentru anii: 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990 în care a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P. M.

Cu privire la motivul de apel vizând calitatea procesuală pasivă a apelantei în cauza de faţă, curtea a reţinut că în speţă este aplicabilă Decizia nr.2/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (în continuare Decizia RIL nr.2/2016), decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, prin decizia anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare; art.111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare - obligaţie de a face - având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, angajatorul desființat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă.”

În cauza de faţă, sub un prim aspect, curtea a reţinut că fostul „angajator” al reclamantei, respectiv C.A.P. M., județul Botoşani nu mai există, astfel încât acesta nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, iar foştii lichidatori, respectiv deţinătorii de arhivă, nu au calitate procesuală pasivă în cererile vizând reconstituirea vechimii în muncă, după cum s-a statuat în Decizia RIL nr.2/2016 anterior menţionată.

Sub al doilea aspect, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei RIL nr.2/2016, prin noţiunea de „acte primare” urmează a se înţelege documente verificabile, emise de angajator, din care să rezulte informaţii în legătură cu elementele esenţiale ale raportului juridic de muncă - prestarea unei munci remunerate (carnet de muncă, contract de muncă, ordin de numire în funcţie, state de plată ş.a.).

Pentru cauza de faţă aceste acte primare ar fi trebuit să furnizeze date referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul fostului C.A.P. M. şi la numărul de norme realizate de aceasta.

Or, aşa cum rezultă din probele administrate în faţa primei instanţe, cel puţin pentru anii 1980,1983,1984,1985,1986 primăria nu deține documente vizând activitatea reclamantei la fostul C.A.P. M.

Aşadar, curtea a apreciat că în mod legal prima instanţă a reţinut că justifică legitimare procesuală pasivă în cauză casa teritorială de pensii.

Referitor la motivul de apel vizând netemeinicia hotărârii sub aspectul reconstituirii vechimii în muncă a reclamantei pentru anii în care a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P. M., curtea consideră că şi acesta este neîntemeiat.

Astfel, sub un prim aspect, curtea a reţinut că în susţinerea acestui motiv de apel apelanta s-a limitat la a invoca faptul că „timpul util se determină, conform prevederilor art.121 alin.4 din HG nr. 257/2011, pe baza documentelor doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități cooperatiste, iar acestea trebuie să apară consemnate într-o adeverință care să respecte rigorile impuse de Legea nr. 263/2010 și de H.G. nr. 257/2011 și nu pe baza probei testimoniale fără existența înscrisurilor justificative.”

Cu privire la această apărare a apelantei, curtea a apreciat că prin aceasta apelanta susţine în realitate faptul că vechimea în muncă a foştilor membri C.A.P. nu se poate reconstitui de către instanţa de judecată, dovada timpului util la pensie putând fi făcut doar cu adeverinţe emise de primărie şi în limita arhivei deţinute de aceasta. 

Contrar susţinerilor apelantei, curtea a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 279 alin. (2) din Codul muncii, reconstituirea vechimii în muncă, respectiv a timpului cât o persoană a desfăşurat activitate în cadrul fostelor Cooperative Agricole de Producţie, se poate face de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă, aplicabilitatea acestui temei legal fiind susținut şi de dispoziţiile art.1 alin.2 din Codul muncii.

Pe de altă parte, curtea a reţinut că potrivit art.17 alin.3 din Legea nr.263/2010 „constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.”, iar conform art. 32 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator; timpul util se stabileşte prin raportarea volumului total de muncă exprimat prin norme la cel mai mic volum anual de norme stabilit de  adunarea generală, fără însă ca acesta să poată depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

Din probele administrate în cauză, sub un prim aspect, rezultă faptul că în perioada anilor 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990 reclamanta a prestat activitate în cadrul fostului C.A.P. M., iar conform art. 32 alin. 1 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator.

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 121 alin. 4 din HG 257/2011, curtea consideră că în mod legal şi temeinic prima instanţă a avut în vedere şi faptul că obligaţia de a asigura  păstrarea şi arhivarea în bune condiţii a actelor  privind activitatea fostelor cooperative agricole revenea statului, prin instituţiile prevăzute de lege (primării şi casele teritoriale de pensii), iar  pentru  neîndeplinirea acestei obligaţii nu pot fi sancţionate  persoanele  care solicită recunoaşterea  unor drepturi în baza acestor evidenţe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare