Daune morale în contencios administrativ

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 05.04.2021, reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani, a solicitat instanței să oblige pârâtul la anularea răspunsului nr. 224.../23.01.2021 și la plata către acesta a sumei de 50.000 de lei cu titlul de daune morale. 

Prin sentinţa nr. 249 din 28.05.2021 Tribunalul Botoşani a respins excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare și a respins, ca nefondată, acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul. 

În motivarea recursului său, reclamantul a  arătat că instanţa de fond nu a motivat corespunzător sentinţa, că a demonstrat în instanţă că a oprit chiar înainte ca poliţista să îi facă semn să oprească și a demonstrat că a urmat întocmai indicaţiile poliţistei. A mai arătat că instanţa încurajează abuzurile poliţiştilor, că nu au fost audiaţi martorii propuşi pentru a-și putea proba susținerile.

Recursul formulat nu este întemeiat.

Simpla emitere a unui act administrativ care a fost ulterior anulat parțial nu poate conduce în mod direct și imediat la acordarea unor daune morale. Un astfel de act  nu este apt prin el însuși de a produce întotdeauna suferințe psihice (umilire și terfelirea onoarei profesionale, cum susține recurentul) astfel încât pentru acordarea unor daune morale reclamantul trebuia să facă dovada unor situații de fapt speciale și concrete, distincte de simpla stare de fapt a existenței unui act administrativ prin care i-au fost restrînse anumite drepturi și i s-au aplicat sancțiuni pecuniare,  care puse în legătură  cu fapta ilicită reclamată, să facă dovada suferințelor psihice invocate. Or, recurentul s-a limitat la afirmații privind comportament ilicit și abuziv al pârâtului și la existența unor suferințe psihice. Deși standardul de probațiune în domeniul acordării daunelor morale nu este la fel de ridicat ca în cazul daunelor materiale date fiind valorile nepatrimoniale afectate, totuși, nu se pot acorda astfel de daune în lipsa unor minime dovezi și stări de fapt concrete, doar pe baza unor simple prezumții de producere a unor suferințe psihice. În plus, acestea trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a se putea acorda daune morale, gravitate care de asemenea se stabilește pe baza unor probe și argumente suficient dezvoltate și detaliate, nu pe simpla alegație că ar fi evidente.

De altfel un alt aspect esențial este acela că procesul verbal de constatare și sancționare al contravenției nu a fost anulat integral, fiind menținută sancțiunea  pentru contravenția prevăzută de art. 123 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 constând în neadaptarea vitezei autovehiculului la condițiile de drum, acesta fiind de altfel motivul pentru care reclamantul nu a putut opri imediat la semnalele polițistului, derapând în șanț, carosabilul fiind acoperit de zăpadă, faptă pe care agentul rutier, așa cum rezultă din raportul întocmit de acesta, a interpretat-o ca întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 31 lit. a) din OUG nr. 195/2002.

Așadar recurentul se află în culpă, culpă care în circumstanțele cauzei este una esențială întrucât tocmai fapta pentru care procesul verbal a fost menținut a determinat inițial și reținerea celeilalte contravenții pentru care sancțiunea a fost anulată ulterior și cu privire la care reclamantul solicită daune morale. Or, reclamantul nu își poate invoca propria culpă pentru acordarea unor daune morale - nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare