Dreptul muncii

Instanţa de fond a redus onorariul avocatului fără a prezenta motivele care au stat la baza acestei aprecieri, iar lipsa motivării este un motiv de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.

Munca desfăşurată de avocat a presupus redactare de cereri documentate juridic, din punct de vedere al doctrinei şi al practicii, prezenţa la termenele de judecată şi susţinerea apărărilor.

Activitatea avocatului este intelectuală, iar remuneraţia trebuie să fie adecvată.

Decizia civilă nr. 651/16.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 27.11.2019, sub nr. ..., reclamanta ...  a solicitat în baza art. 80 (2) din C. muncii să se constate nulitatea Deciziei 239/13.11.2019 cu repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtului la reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior, de sef secție gestionarea câinilor fără stăpân din cadrul Serviciului Public ..., în baza art. 80 (1) din C. muncii, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri materiale egală cu drepturile salariale majorate, indexate şi actualizate ce i se cuveneau până la momentul reintegrării; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că anterior, pârâta a emis şi decizia nr. 99/10.06.2019, prin care a dispus concedierea contestatoarei în baza art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a) şi lit.d) din C.M., decizie care a fost contestată, fiind înregistrat dosarul nr. ..., pe rolul Tribunalului ..., cauza neavând fixat termen de judecată la momentul introducerii prezentei cauze, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 139 CPC, a solicitat conexarea cauzei la dosar nr. 3683 /121/ 2019.

În baza dispoziţiilor art. 252 alin. 2 Codul muncii, a invocat excepția nulității absolute a deciziei nr. .../13.11.2019, întrucât acesteia îi lipsesc elementele obligatorii prev. sub sancțiunea nulității absolute de acest text de lege şi anume cel de la lit. a) descrierea faptei, de la lit. b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contract individual de muncă care au fost încălcate, de la lit. c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, inclusiv faptul că expunerea de motive nu cuprinde niciunul din cele trei elemente ce trebuiau prevăzute obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute.

În baza prevederilor art. 252 (1) din C.M., a invocat excepția tardivităţii emiterii deciziei nr. 239/13.11.2019, deoarece s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare prin această decizie tardiv după termenul de 30 de zile menţionat expres de acest text de lege.

În dovedirea celor invocate în contestație, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, pârâta a depus la data de 10.06.2020 Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că prin Decizia de concediere nr. .../13.11.2019 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a şi lit. d din Codul Muncii, practic această decizie, aşa cum se şi precizează în preambulul acesteia, fiind emisă având în vedere Decizia nr. .../10.06.2019, prin decizia contestata doar constatându-se o situație de fapt la expirarea perioadelor de suspendare a contractului de muncă al reclamantei.

În fapt, la sfârșitul lunii ianuarie 2019 au fost semnalate conducerii Serviciului de către o serie de subalterni ai reclamantei, care a ocupat funcţia de Şef Secție Gestionarea Câinilor fără stăpân, mai multe nereguli privind exercitarea atribuțiilor de serviciu de către reclamantă. Astfel a fost sesizat faptul că fără aprobarea conducerii, în timpul programului a folosit autovehiculul de serviciu, dar şi resursele unităţii, nu de multe ori dispunând ca subalternii săi să efectueze munci în interes personal la locația respectiva (reparații, curățenie). În nenumărate rânduri reclamanta a părăsit locul de muncă în interes personal, deplasându-se la proprietatea sa sau a părinților săi, ş.a.

În cursul cercetării acestor fapte, s-a dispus şi efectuarea unei misiuni de audit intern a activității Secției Gestionarea Câinilor fără stăpâni, ocazie cu care a fost încheiat Raportul de Audit nr. (...)/19.03.2019, prin care a fost constatat un management defectuos al secției, s-a așteptat să se finalizeze acesta, iar după ce au fost strânse toate probele, a fost convocată reclamanta la Comisia de Disciplină, concluziile raportului fiind cele care au dus la desfacerea contractului de muncă pentru necorespundere profesională.

S-a învederat de asemenea, că anterior emiterii Deciziei de concediere nr. .../13.11.2019, ca urmare a cercetării disciplinare a reclamantei, cât şi urmare a evaluării performanţelor manageriale ale acesteia (în urma unui audit intern asupra activităţii departamentului pe care îl conducea), a fost emisă de către pârâtă Decizia nr. .../10.06.2019 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a şi lit. d din Codul muncii. De aceea, în cuprinsul Deciziei nr. .../10.06.2019, la art. 2 s-a precizat ca aceasta își va produce efectele la momentul la care se va finaliza concediul medical şi va fi fost efectuat concediul de odihnă. Practic s-a așteptat ca toate perioadele de suspendare a contractului de muncă, sau de concediu de odihnă să expire, pentru a-şi putea produce efectele decizia de desfacere a contractului de muncă, respectiv începând cu data de 13.11.2019.

Având în vedere că prin Decizia nr. .../13.11.2019 se stabilea doar o dată la care urma a-şi produce efectul Decizia nr. .../10.06.2019, pârâta a apreciat, că decizia 239 nu trebuia să conțină în mod obligatoriu toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 252 din Codul Muncii întrucât, în fapt, adevărata decizie de încetare în temeiul art. 61 lit. a şi lit. d din Codul Muncii, a fost Decizia nr. 99/10.06.2019.

Cu privire la excepția prescripției aplicării sancțiunii disciplinare motivat de faptul că, de la momentul la care au fost sesizate abaterile disciplinare 06.02.2019, şi până la momentul aplicării sancţiunii, prin referatele din 30.01.2019 şi moțiunii (10.06.2019) au trecut mai mult de 30 de zile, termen stabilit pentru aplicarea sancțiunii de art. 252 al. 1 C.Muncii.

Conform Deciziei nr. (...)/12.11.2012 a ÎCCJ, pronunțată în recursul în interesul legii în interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.

Finalizarea cercetării disciplinare în speță a fost făcută prin procesul-verbal nr. .../09.05.2019, aplicarea sancțiunii disciplinare respectiv Decizia nr. .../10.06.2019, fiind făcută în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 252 al. 1 din Codul Muncii.

În etapa cercetării judecătoreşti, a fost depusă la dosar sentinţa civilă nr. ..., pronunţată în dosarul ..., prin care a fost admisă contestaţia formulată împotriva deciziei nr .../10.06.2019, au fost repuse părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii, până la data de 13.11.2019.

Prin sentinţa civilă nr. ..., Tribunalul Galaţi a admis cererea formulată de contestatoarea ..., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public ...

A anulat Decizia nr. ... din 13.11.2019 emisă de pârâtă.

A obligat-o pe pârâtă la reintegrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior concedierii.

A obligat-o pe pârâtă să achite reclamantei despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate până la reintegrare și 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parţial de avocat ales.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin 1 Codul muncii, sancţiunile disciplinare se află într-o anumită ordine, de la cea mai uşoară, până la cea mai aspră, constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, ca urmare, ele sunt aplicate gradual, în funcţie de fapta comisă şi de gradul de vinovăţie al salariatului, nivelul culpei reprezentând, un element esenţial în stabilirea sancţiunii disciplinare.

După etapa cercetării prealabile, constatând vinovăţia salariatului, angajatorul are la îndemână criterii legale de stabilire a sancţiunii disciplinare, prevăzute de disp. art. 250 din Codul muncii, respectiv, împrejurările în care fapta a fost săvârşită – lit. a), gradul de vinovăţie al salariatului – lit. b), consecinţele abaterii disciplinare – lit. c), comportarea generală în serviciu a salariatului – lit. d), eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta – lit. e).

Aşadar, stabilirea sancţiunii disciplinare are loc în funcţie de responsabilitatea riguroasă şi cumulativă a criteriilor arătate, organul competent să aplice sancţiunea trebuind să se preocupe de individualizarea acesteia, de dozarea ei, întrucât numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei, este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv al răspunderii.

Reclamanta ... a fost angajată a pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. ... în funcţia de Şef Secție Gestionarea Câinilor fără stăpân, iar urmare a sesizărilor făcute de unii dintre ceilalţi angajaţi, a fost cercetată pentru săvârşirea unor abateri disciplinare.

La data de 07.02.2019 s-a emis de către pârâtă decizia nr. ... prin care s-a decis constituirea comisiei de cercetare disciplinară; la data de 08.05.2019 a fost întocmită şi comunicată către reclamantă, convocarea nr. ... prin care se solicită a se da explicaţii cu privire la „fapte ce ar constitui abateri disciplinare prin încălcarea prevederilor Codului Intern de Conduită Profesională, Regulamentul Intern, Contractul colectiv de muncă şi Codul muncii republicat”; la data de 09.05.2019 a fost întocmit procesul-verbal nr. ..., prin care membrii comisiei de disciplină au propus diverse măsuri de sancţionare a reclamantei pentru abaterile săvârşite; la data de 10.06.2019 pârâta a emis decizia nr. 99 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data încetării suspendării CIM; la data de 13.11.2019 a fost emisă de către pârâtă decizia nr. 239 prin care se decide că începând cu data de 13.11.2019 încetează contractul individual de muncă al reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 58 coroborat cu art. 61 litera a) şi litera d) din Codul muncii.

Instanţa reţine afirmaţiile pârâtei conform cărora, anterior emiterii Deciziei de concediere nr. 239/13.11.2019, a fost emisă de către pârâtă Decizia nr. 99/10.06.2019 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a) şi lit. d) din Codul muncii.

Decizia nr. 99/10.06.2019 a fost contestată de către reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 322/23.06.2020, pronunţată în dosarul 3683/121/2019, a fost admisă contestaţia formulată, au fost repuse părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere şi s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii, până la data de 13.11.2019.

Având în vedere că prin Decizia nr. .../13.11.2019 se stabilea doar o dată la care urma a-şi produce efectul Decizia nr. .../10.06.2019, pârâta a apreciat că decizia 239, obiect al prezentului dosar, nu trebuia să conțină în mod obligatoriu toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 252 din Codul muncii întrucât, în fapt, adevărata decizie de încetare în temeiul art. 61 lit. a) şi lit. d) din Codul muncii, ar fi fost Decizia nr. 99/10.06.2019.

Astfel, din analiza conţinutului deciziei .../13.11.2019, rezultă într-adevăr că la baza emiterii acestei decizii au stat: „decizia nr. .../10.06.2019, finalizarea concediilor medicale, efectuarea concediului de odihnă cuvenit până la data de 12.11.2019, neprezentarea unui nou concediu medical”.

Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop de a asigura pe de o parte, eficiența combaterii unor acte și comportări dăunătoare procesului muncii, iar pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor şi de a asigura dreptul la apărare al salariaților în cauză, evitându-se astfel aplicarea de sancțiuni injuste, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 249 alin. 2 din Codul muncii, pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea ..., solicitând schimbarea în parte a ei, în sensul obligării intimatei la plata integrală a avocatului ales, în sumă de 1000 de lei, în loc de 500 de lei.

În motivare a arătat că prin dispozitivul sentinței apelate, instanța a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 500 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial de avocat ales. Contestatoarea depusese însă la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat de 1000 de lei, conform chitanței nr. 1008062 din data de 21.11.2019.

Consideră că în mod nelegal instanța de fond a acordat doar un onorariu parțial, fără să motiveze în fapt și în drept de ce a dispus în acest mod. Ca urmare, nu cunoaște care au fost criteriile avute în vedere pentru diminuarea cheltuielilor de judecată.

Solicită să se constate că onorariul de 1000 de lei este unul justificat, raportat la prestația apărătorului contestatoarei și solicită obligarea pârâtei la plata integrală a acestei sume.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 451 Cod de procedură civilă. 

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului ... este legală şi temeinică.

Consideră că în mod corect a apreciat instanța că se impune reducerea onorariului de avocat, acesta fiind un motiv de temeinicie a sentinței, iar nu de legalitate.

Aprecierea instanței cu privire la proporționalitatea onorariului cu complexitatea speței și cu munca efectiv prestată de avocat în acest dosar este corectă, chiar dacă aceasta o nemulțumește pe apelantă. Astfel, volumul muncii efectiv prestate, efortul intelectual depus de avocat pentru redactarea actelor necesare procesului, reprezentarea în proces a clientului nu au reprezentat un efort deosebit în acest dosar pentru un ilustru avocat cu o strălucită carieră profesională și un palmares impresionant.

Examinând apelul declarat prin prisma  motivelor invocate de apelantă, Curtea apreciază că acesta este fondat faţă de următoarele considerente:

Potrivit art. 451 Cod de procedură civilă, instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

În cauza de față, în mod corect arată apelanta că instanța de fond a redus onorariul avocatului, fără a prezenta motivele care au stat la baza acestei aprecieri, iar lipsa motivării este un motiv de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.

Referitor la cuantumul onorariului de avocat, de 1000 de lei, se constată că suma stabilită este reală, făcându-se dovada achitării acesteia, era necesară pentru protejarea intereselor legale ale părții, iar cuantumul său este rezonabil, raportat la obiectul şi complexitatea cauzei.

Curtea constată că munca desfăşurată de avocat a presupus redactare de cereri, documentate juridic, din punct de vedere al doctrinei şi al practicii, prezenţa la termenele de judecată şi susţinerea apărărilor. Se va avea în vedere că activitatea unui avocat este una de natură intelectuală, a cărei remuneraţie trebuie să fie adecvată, iar nu derizorie şi că o parte semnificativă din acest onorariu este destinată taxelor şi contribuţiilor de natură fiscală şi cheltuielilor materiale aferente desfăşurării activităţii. De asemenea, cuantumul onorariului poate fi cu atât mai mare, cu cât avocatul ales are o carieră profesională de succes.

În consecință, în mod greșit a apreciat instanța de fond că se impune reducerea onorariului de avocat la suma de 500 de lei.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de contestatoarea ..., va schimba în parte sentinţa civilă nr. ... a Tribunalului Galați, în sensul că îl va obliga pe intimatul  Serviciul Public ... să plătească suma de 1000 de lei, în loc de 500 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare