Asigurări sociale

Pensie. Adeverinţă pentru recalcularea pensiei ce cuprinde veniturile brute. Principiul contributivităţii

Legislaţie relevantă: art. 2 lit. e) Legea nr. 19/2000

Rezumat: Veniturile din adeverinţă trebuie arătate din ce sunt ele compuse pentru a putea verifica atât instanţa, cât şi Casa de Pensii care sunt veniturile deja avute în vedere şi care sunt cele  ce nu au fost luate în calcul. Menţiunea generală a angajatorului, că au fost plătite contribuţiile conform dispoziţiilor legale în vigoare, nu confirmă că au fost plătite contribuţiile exact pentru aceste sume de adeverinţă.

Decizia civilă nr. 563/29.09.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin acțiunea reclamantului … a contestat decizia de pensie nr. 211626/31.10.2019 a  Casei de Pensii, a solicitat anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la  emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a veniturilor din adeverința nr. 9120/237/19.08.2019. A solicitat și  obligarea pârâtei la plata de daune pentru diferența de pensie de la data cerere de recalculare.

În fapt, reclamantul a fost pensionat în anul baza Legii nr. 19/2000 pentru vârstă standard și stagiul complet de cotizare. Din verificările efectuate de reclamant, acesta susține că punctajul mediu anual calculat de către pârâta Casa de Pensii nu corespunde situației reale, întrucât nu au fost avute la calcul toate veniturile realizate de reclamant, ci numai pe cele înscrise în carnetul de muncă.

A mai arătat reclamantul în acțiunea sa că s-a adresat pârâtei în anul 2008, în baza art.107 din Legea nr. 263/2010, pentru luarea în calcul a tuturor veniturilor realizate, pentru perioada angajări și până la 1.04.2001. Prin adeverința nr. 9120/237/19.08.2019 se face dovada că a realizat venituri mai mari decât cele înscrise în carnetul de muncă. În carnetul de muncă au fost înregistrate salariile de încadrare corespunzătoare categoriei de calificare, funcției, gradului.

În realitate, reclamantul susține, că a avut venituri mult mai mari. În afară de acestea a realizat și venituri din ore suplimentare și muncă peste programul normal de lucru. A invocat reclamantul principiul contributivității întrucât  pentru fiecare drept salarial încasat au fost plătite contribuțiile de către angajator.

În drept a invocat Legea nr. 19/2000, Decizia ÎCCJ nr. 19/ 2011, OUG nr. 4/2005, HG nr. 1554/2004, OUG nr. 1000/2008, OUG nr. 209/2008, Legea nr. 263/2010.

Prin  întâmplare Casa de Pensii a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Veniturile brute din adeverința nr. 9120/237/19.08.2019, eliberată de …, nu a putut fi valorificată la determinarea  drepturilor de pensie, potrivit art. 165 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 263/2010. Nu toate sporurile salariale sunt avute în vedere la determinarea cuantumului pensiei, ci doar acele sporuri care au avut caracter permanent și care, după 1.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.

În drept, intimata a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010, Hotărârea Guvernului nr.257/2011.

Prin sentința civilă nr.267/1.07.2020 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul … în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că din adeverința nr. 9120/237/19.08.2019 rezultă doar salariile brute realizate de contestator, în perioada 4.10.1972-18.08.1973, 15.05.1976-1.04.2000 și nu rezultă din ce anume sunt compuse veniturile brute, dacă reprezintă doar salariul de încadrare sau include și sporuri, prime etc, în acest din urmă caz, fiind necesar să se precizeze și temeiul legal în baza căruia au fost plătite sumele ce exced  salariului de încadrare.

Referitor la veniturile lunare brute realizate menționate în adeverința 9120/237/19.08.2019, Tribunalul a apreciat că în mod legal nu au fost reținute la valorificarea drepturilor de pensie, întrucât la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat salariile brute sau nete, așa cum au fost înscrise în carnetul de muncă al contestatorului, cu respectarea prevederilor art. 165 alineatul 1 din Legea nr. 263/2010.

Plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat pentru veniturile încasate nu constituie o condiție suficientă pentru luarea în considerare la recalcularea pensiei deoarece veniturile trebuie să aibă și caracter permanent, iar după 1 aprilie 1992 acestea trebuie să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.

În ceea ce privește celelalte două adeverințe 9110/6809/20.07.2019 și 9110/6810/26.07.2019, din buletinul de calcul al Casei de Pensii rezultă că aceste adeverințe au fost valorificate de către intimată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul … criticând soluția pronunțată de prima instanță sub următoarele aspecte:

În speță trebuie aplicat principiul contributivității, dar care intră în contradicție cu aplicarea dispozițiilor art. 96 alineatul 2 din Legea nr. 263/2010. Practica angajatorilor de a elibera adeverințe neconforme care nu menționează salariaților temeiul legal al acordării acestora și dacă au constituit baza de calcul al fondului de contribuții la asigurările sociale este incorectă.

Greșit instanța de fond a reținut că adeverința nu conține mențiuni cu privire la faptul că pentru veniturile evidențiate nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale, în realitate adeverința conține asemenea mențiuni, cu privire la faptul că pentru toate veniturile au fost calculate, reținute și achitate contribuțiile la asigurările sociale, conform legislației incidente la momentul respectiv.

Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond este contrară Deciziei nr. 19/2011.

În drept a  invocat dispozițiile Legii nr. 3/1977, Legea 19/2000,  Legea nr. 263/2010. A solicitat apelantul admiterea apelului și admiterea contestației în totalitate.

Prin întâmpinare Casa de Pensii a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Intimata a reiterat apărările formulate și la instanța de fond, invocând dispozițiile art.165 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 263/2010. În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 și Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin adeverința nr. 9120/237/19.08. 2009, eliberată de …, sunt evidențiate veniturile brute realizate de către contestator în perioada 4.10.1972-11.08.1973, respectiv 15.05.1977-1.04.2001. La sfârșitul adeverinței este menționat de către angajator faptul că contribuția pentru asigurările sociale de stat a fost plătită potrivit Decretului nr. 389/1972.

Este adevărat că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.

Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

În speță însă, adeverința nu confirmă aceste lucruri. Mențiunea finală din adeverință, că au fost plătite contribuțiile conform Decretului 389/1972 nu confirmă îndeplinirea tuturor condițiilor de mai sus.

Pe de altă parte, veniturile în adeverință trebuie arătate din ce sunt ele compuse, pentru a putea verifica, atât instanța, dar și Casa de Pensii, care sunt deja veniturile avute în vedere și care sunt cele ce nu au fost luate în calcul. Fără o astfel de detaliere nu poate fi făcut un calcul exact.

De asemenea, mențiunea generală a angajatorului, că au fost plătite contribuțiile, conform dispozițiilor legale în vigoare, nu confirmă că au fost plătite contribuțiile exact pentru aceste sume din adeverință și exact pentru toate.

Legea nr. 19/2000 a instituit prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.

În speță însă, reclamantul nu a făcut dovada veniturilor ce nu au fost avute în vedere, care sunt acestea și a faptului că exact pentru aceste venituri au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale, pentru a putea fi aplicat principiul contributivității.

Față de aceste considerente, conform art. 480 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul … împotriva sentinţei civile nr.267/01.07.2020 pronunţată de Tribunalul Brăila.

Domenii speta

Spete similare