Litigiu de muncă

Art.30 alin.1 din Codul muncii privind faptul că „încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”, iar nerespectarea oricăreia din condiţiile necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage anularea acestuia.

Conform art. 56  alin. (1)  lit. d din Codul muncii „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă”. Nulitatea  deciziei de încetare  de drept a contractului individual de muncă în lipsa acordului  părților sau a unei hotărâri judecătorești.

Nulitatea contractului individual de muncă, absolută sau relativă, decurge din lege, nu din voința părților. Ea trebuie să fie constatată prin actul organului care este competent să hotărască și încheierea contractului. Dar, ori de câte ori părțile nu cad de acord asupra nulității trebuie să se pronunțe organul de jurisdicție.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, Curtea reţine că încetarea contractului individual de muncă ca urmare a nulităţii contractului se poate dispune doar în conformitate cu prevederile art.56 alin.1 lit. d Codul muncii, la data emiterii deciziei de încetare fiind necesar să fie constată nulitatea absolută fie prin acordul părţilor, fie prin hotărâre judecătorească definitivă.

Analizând legalitatea Deciziei nr.184/13.12.2019, contestată în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus redate, se constată că decizia a fost emisă cu nerespectarea cerinţelor impuse de dispoziţiile art.56 lit. d din Codul muncii, între părţi neintervenind vreun acord cu privire la constatarea nulităţii contractului de muncă şi nici nu se pronunţase vreo hotărâre judecătorească în acest sens.

Astfel, în condițiile în care încetarea contractului individual de muncă, urmare a constatării nulității acestuia, s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzute  de lege, corect prima instanţă a constatat că decizia nr. 184/13.12.2019 este nelegală urmând a fi desființată.

Simpla referire în cuprinsul deciziei la dispoziţiile art.57 alin.1 şi art.30 alin.1 Codul muncii nu este suficientă pentru a se putea reţine nulitatea contractului, atât timp cât textul de lege impune în mod expres existenţa unui acord sau a unei hotărâri judecătoreşti cu privire la constatarea nulităţii.

Decizia civilă nr. 135/22 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 462/13.10.2020 Tribunalul  Brăila a respins ca nefondate excepţiile de inadmisibilitate şi lipsă de interes invocate de intimată în privinţa contestaţiei iniţiale.

A admis excepţia de inadmisibilitate a capetelor de cerere completatoare.

A admis în parte acțiunea principală privind pe contestatoarea … în contradictoriu cu intimata …

A anulat decizia nr.184/13.12.2019 emisă de intimată privind încetarea de drept a Contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018.

A obligat pe intimată să achite contestatoarei toate drepturile băneşti de care ar fi beneficiat potrivit dispoziţiilor din legea generală de salarizare (153/2017) sau la care ar fi avut dreptul potrivit oricăror alte acte normative speciale – începând cu data de 16.12.2019 până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, sume ce se vor achita indexate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

A respins ca nefondate cererile formulate de contestatoare privind reintegrarea în funcţia deţinută anterior  si  obligarea intimatei la plata unor daune morale.

 A respins ca inadmisibile capetele de cerere modificatoare privind „transformarea actului adiţional nr.74/28.06.2019 la CIM nr.3/25.10.2018, într-un contract individual de muncă de sine stătător” şi „analiza legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant”.

A admis cererea reconvenţională formulată de intimata-contestatoare … în contradictoriu cu contestatoarea-intimată ...

A constatat nulitatea absolută a Contractului individual de muncă nr.3/25.10.2018 încheiat de părţi.

A obligat pe contestatoarea … la plata către intimată a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (parţial onorariu avocaţial redus conform art. 451 al.2 şi art. 453 al.2 Cpc).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 20.12.2019 sub nr. ..., contestatoarea …, în contradictoriu cu intimata … a formulat contestaţie la decizia nr. 184/13.12.2019 de încetare a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta anularea deciziei nr. 184/13.12.2019 ca fiind nelegală şi netemeinică, conform art. 80 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, în urma anulării deciziei, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care aş fi beneficiat din momentul încetării contractului individual de muncă şi până la momentul judecării definitive şi irevocabile a acestui litigiu, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului creat în acest timp, conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: contravaloarea stimulentului de inserţie de care ar fi beneficiat până la împlinirea vârstei de 3 ani a fiului; contravaloarea tichetelor de creşă de care urma să beneficieze conform referatului întocmit şi înregistrat la secretariatul instituţiei; contravaloarea voucherelor de vacanţă pe care ar fi fost îndreptăţită să le primească de la momentul încetării contractului individual de muncă şi până la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei cauze; contravaloarea indemnizaţiei de hrană şi a sporului pentru condiţii vătămătoare acordate la timpul efectiv lucrat de care ar fi beneficiat conform Legii nr. 153/2017 actualizată şi a buletinului de determinare întocmit de … în acest sens.

A mai solicitat obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deţinut anterior producerii efectelor deciziei contestate, respectiv postul de consilier juridic debutant, iar dacă postul respectiv nu mai există, pe un alt post conform pregătirii mele profesionale, potrivit art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

 Obligarea pârâtei la plata unei sume de 4000 lei reprezentând daune morale ce constau în consecinţele negative morale suferite ca urmare a încetării contractului individual de muncă cu scurt timp înaintea sărbătorilor de iarnă, prin decizia contestată cauzându-se reale suferinţe psihice, precum şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

Ulterior a formulat cerere de modificare a cererii iniţiale, în sensul ca solicită, astfel cum a solicitat și partea adversă, anularea contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, însă, pe lângă anularea contractului, solicită și modificarea actului adiţional la contractul mai sus menţionat, mai exact ca prin hotărârea instanţei să se transforme actul adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător, conform concursului organizat pentru postul de consilier juridic debutant.

De asemenea, solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la legalitatea procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant organizat de către …

Arată că o altă dovadă privind existenţa prejudiciului moral este aceea că a fost lipsită de vechimea în specialitate ce ar fi rezultat din continuarea producerii efectelor contractului individual de muncă.

În drept, îşi întemeiază cererea pe art. 268 alin. 1 lit. a); art. 57 alin. (3) din Codul muncii şi art. 12 alin. (2) şi (4) din HG nr. 286/2011.

În fapt, în data de 25.10.2018 arată că a încheiat contractul individual de muncă nr. 3 cu pârâta pentru funcţia de operator controlor date, fără a participa la un concurs în vederea ocupării acestui post. Deşi a întrebat înainte de încheierea contractului dacă instituţia respectivă este una de drept public şi este necesar să completeze un dosar în vederea participării la concurs, doamna referent de la compartimentul resurse umane i-a relatat că … nu a mai organizat de mult timp concursuri şi, fiind o instituţie finanţată din venituri proprii, au parte de un tratament aparte decât instituţiile cu buget asigurat de la stat.

Mai arată că în momentul încheierii contractului, la durata contractului, s-a trecut menţiunea „până la organizarea concursului”, iar contractul fiind avizat deja de consilierul juridic al unităţii, a considerat că încheierea acestui contract este conform legii.

După o perioadă de acomodare la nivelul instituţiei, socializând cu toate compartimentele unităţii, a observat că majoritatea celor angajaţi recent nu au participat la un concurs, astfel că sintagma “până la organizarea concursului” era una comună în rândul contractelor individuale de muncă încheiate cu ... În acest sens, consilierul juridic … nefiind prezent la sediul unităţii pentru a fi consultat, conducerea, împreună cu referentul de la compartimentul de resurse umane a iniţiat procedura de concurs pentru mai multe posturi vacante pe perioadă nedeterminată şi pentru promovarea unor cercetători ştiinţifici, printre care şi un post de consilier juridic debutant.

Având depus la dosarul din cadrul compartimentului resurse umane CV-ul cu pregătirea mea profesională din care reieşea faptul că are studii juridice şi chiar vechime în specialitate, a hotărât să îşi depună dosarul de candidatură pentru postul de consilier juridic debutant.

Menţionează că la momentul organizării concursurilor, consilierul juridic … era în procedura de cercetare prealabilă pentru absenţe nemotivate, fapt pentru care acesta nu a putut fi desemnat în comisia de concurs sau de soluţionare a contestaţiilor. Conform notării comisiei de concurs a fost desemnată admisă pe postul de consilier juridic debutant, încheindu-se astfel actul adiţional nr. 74/28.06.2019 la contractul individual de muncă existent. După finalizarea procedurii de concurs şi semnarea actului adiţional, …, forul tutelar al … a transmis o adresă prin care solicitau departamentului resurse umane al pârâtei intrarea în legalitate în cazul concursului de consilier juridic debutant. Mai exact, prin adresa nr. 3745/10.07.2019, adresa menţionată în decizia nr. 184/13.12.2019, se reclamă faptul că unul dintre membrii comisiei de concurs pentru postul de consilier juridic debutant nu este de specialitate şi că persoana care ocupa postul de consilier juridic … cu jumătate de normă nu a făcut parte din comisia de concurs, iar toate documentele legate de procedura de concurs nu au avizul de legalitate al consilierului juridic. La finalul adresei mai sus menţionate se solicitau măsuri de intrare în legalitate, astfel că prin adresa nr. 1248/24.07.2019 pârâta a răspuns solicitării aducând la cunoştinţa ... că persoana care ocupa postul de consilier juridic … se afla în procedura de cercetare prealabilă. De asemenea, în răspunsul mai sus amintit, s-au avut în vedere prevederile art. 12 alin. 4 al Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 actualizată, conform cărora “în cazul în care oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 10 şi 11 se constată ulterior desfăşurării uneia dintre probele concursului, rezultatul probei ori probelor desfăşurate se recalculează prin eliminarea evaluării membrului aflat în situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese, sub rezerva asigurării validităţii evaluării a cel puţin două treimi din numărul membrilor comisiei de concurs.” Astfel că, procedându-se la eliminarea notării membrului comisiei de concurs ce nu era de specialitate, rezultatul rămânea acelaşi, în sensul în care tot petenta era declarată admisă în urma recalculării notărilor.

După această corespondenţă din luna iulie, … nu a mai transmis niciun alt document prin care să reclame procedura pentru intrarea în legalitate sau să recomande o altă soluţie. Fapt pentru care s-a considerat că prevederea legală aplicată a fost una corectă.

Învederează că potrivit deciziei de încetare a contractului individual în care se arată că baza legală a fost art. 57 alin. (1) din Legea 53/2003 - Codul muncii, prin nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (1) din aceeaşi lege, însă în preambulul deciziei mai sus menţionate se face referire la adresa întocmită de … după procedura de concurs. Ori, conform art. 57 alin. (3) din Codul muncii “Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege”. De aceea, potrivit concursului organizat pentru postul de consilier juridic, contractul individual de muncă, prin actul adiţional încheiat a intrat în legalitate.

Mai arată că în luna septembrie a acestui an, conducerea … a fost schimbată. Ca urmare a acestui fapt, în lunile următoare a fost anunţat un control al Camerei de Conturi … prin care s-a constatat că există zeci de angajaţi fără procedură de concurs, printre care au vizualizat şi dosarul de concurs al petentei, caz în care au anunţat că aşa ar fi trebuit procedat la toţi angajaţii. În urma unor negocieri verbale, au solicitat pârâtei prin intermediul reprezentantului legal să se autodenunţe la Inspectoratul Teritorial de Muncă …, pentru a nu fi nevoiţi să traseze ca măsură de control recuperarea sumelor de la angajările făcute cu încălcarea prevederilor Codului muncii şi a HG nr. 286/2011 sau Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare pentru cercetătorii ştiinţifici. Astfel că, I.T.M. … a venit şi a încheiat un proces-verbal de control prin care a dispus ca măsură încetarea contractelor individuale de muncă încheiate fără procedură de concurs, acestea fiind nule de drept deoarece conform alin. 1 al art. 30 din Codul Muncii “încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”. Numărul salariaţilor ce au încheiat un contract individual de muncă fără procedură de concurs este unul mult mai mare, însă deoarece s-a aplicat termenul prescripţiei, I.T.M. … a recomandat încetarea contractelor ce au fost încheiate începând cu anul 2016, în acest caz aflându-se 21 de salariaţi care au primit decizie de încetare a contractului individual de muncă.

Consideră că, în urma celor două controale de la Camera de Conturi, respectiv I.T.M. …, nu i-a încetat contractul individual de muncă, persoanele însărcinate să reprezinte instituţiile la care a făcut referire considerând că prin procedura de concurs, contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018 a intrat în legalitate, însă reprezentantul legal al pârâtei, a considerat că nu sunt suficiente procedurile de control prin care a trecut instituţia şi a solicitat un punct de vedere verbal ..., aceştia recomandând reluarea procedurii de concurs în cazul postului de consilier juridic debutant şi în consecinţă, în data de 04.11.2019 a înaintat conducerii … referatul înregistrat sub nr. 1882/04.11.2019 prin care a menţionat prevederile legale şi a ataşat corespondenţa dintre … şi … din luna iulie.

În finalul referatului mai sus menţionat, a solicitat conducerii instituţiei să înainteze dosarul cu procedura de concurs către I.T.M. … pentru a afla o părere avizată în acest sens. Nu a primit nici până în ziua de astăzi un răspuns scris la referatul înaintat.

În luna noiembrie a acestui an a primit decizie prin care i se desemnau atribuţiile postului de referent resurse umane, a fost desemnată de către Consiliul de Administraţie al … preşedinte al comisiei de monitorizare a Sistemului Intern de Control Managerial (S.C.I.M.), deşi în tot acest timp a încercat să-şi îndeplinească atribuţiile de pe un laptop ce nu putea fi folosit decât pentru editare de documente. Nu a avut baza tehnico-materială, însă şi-a îndeplinit cu succes sarcinile. Cu toate acestea, … fiind în deficit de personal şi îndeplinind din acest motiv atribuţii multiple, reprezentantul legal al instituţiei - dr. ing. …, din motive pur şi simplu subiective, i-a înaintat în data de 13.12.2019 decizia de încetare a contractului individual de muncă.

Concluzia este aceea că concursul organizat de către … pentru mai multe posturi, printre care şi postul de consilier juridic este unul valid, dar decizia de încetare a contractului individual de muncă este una pur subiectivă şi tardivă, după opinia petentei. Doamna director a avut cunoştinţă de concursul organizat deoarece chiar dânsa a participat pentru concursul de promovare, iar adresa prin care … solicită intrarea în legalitate este datată din luna iulie, mai cu seamă că a luat la cunoştinţă din nou de această adresă în momentul înaintării referatului, care a avut anexată şi această adresă. Faptul că nu s-a răspuns în termen de 30 de zile la referatul întocmit şi înaintat de petentă înseamnă rea voinţă.

In probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.

Intimata … a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea contestaţiei, ca fiind inadmisibilă şi respectiv ca fiind lipsită de interes.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestaţiei, ca fiind neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 184/13.12.2019, ca fiind temeinică şi legală, respingerea solicitării privind obligarea subscrisei la plata unei despăgubiri, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, în temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii, ca neîntemeiată, respingerea solicitării privind obligarea subscrisei la plata de daune interese, în temeiul art. 166 alin (4) din Codul muncii, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că salariul reclamantei a fost achitat în integralitate, respingerea solicitării privind reintegrarea pe postul de consilier juridic debutant, în temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii, ca neîntemeiată, respingerea solicitării privind obligarea subscrisei la plata sumei de 4.000 lei reprezentând daune morale, ca nedovedite, respingerea solicitării privind obligarea subscrisei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

A solicitat obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Arată că prin contestaţia care formează obiectul prezentului dosar, contestatoarea a solicitat, în esenţă, anularea Deciziei nr. 184/13.12.2019, reintegrarea pe postul deţinut anterior producerii efectelor deciziei contestate şi obligarea intimatei la plata de despăgubiri.

Mai arată că pârâta a format obiectul unui control efectuat de Inspectoratul Teritorial de Munca ... In urma controlului efectuat, s-a constatat faptul că trebuie să ia măsuri în privinţa raporturilor juridice de muncă ale persoanelor care au fost încadrate în lipsa organizării unui concurs sau examen.

În vederea respectării măsurilor impuse de ITM, au fost emise decizii de încetare de drept a contractelor de muncă încheiate cu salariaţi care au fost încadraţi fără organizarea unui concurs sau examen, sens în care s-a emis Decizia nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

Decizia nr. 184/13.12.2019 reprezintă o decizie unilaterală a unităţii pârâte, în calitate de angajator, în temeiul art. 55 lit. c) coroborat cu art. 57 alin. (1) din Codul muncii, respectiv o constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă care nu a respectat condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă, motiv pentru care contractul este sancţionat cu nulitatea absolută.

Desfiinţarea contractului individual de muncă atrage şi desfiinţarea actelor adiţionale subsecvente încheiate în baza lui, potrivit art. 1254 alin. (2) C.civ.

Ca urmare a controlului efectuat de ITM, încă de la începutul anului

s-a demarat procedura de organizare a unui concurs pentru ocuparea

funcţiilor pentru care au fost emise decizii de încetare de drept a contractelor de muncă, în vederea respectării dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Codul muncii.

Acest concurs priveşte inclusiv ocuparea funcţiei de consilier juridic, pentru care reclamanta a fost încadrată iniţial fără organizarea unui concurs care să respecte dispoziţiile legale.

Arată că pârâta este instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea …, iar potrivit art. 30 alin. (1) din Codul muncii, încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.

Totodată, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii, nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

Contestaţia formulată este inadmisibilă deoarece modalitatea de încadrare a salariaţilor într-o instituţie publică se realizează numai prin organizarea unui concurs sau a unui examen. Aşadar, instanţa nu poate să dispună reintegrarea contestatoarei pe un post pentru care nu a fost organizat un concurs. Dacă s-ar accepta o astfel de posibilitate, s-ar permite eludarea dispoziţiilor exprese regăsite în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Codul muncii.

Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii. Aceste dispoziţiile legale trebuie coroborate cu dreptul comun în materia contractelor civile, mai exact cu art. 1.247 Codul civil, care conduc la nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

În considerarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă, demersul contestatoarei urmăreşte să încalce regulile instituite de către legiuitor. Scopul urmărit de către contestatoare este reprezentat de reîncadrarea într-o funcţie în care contestatoarea nu a fost încadrată, în mod legal, încă de la început.

O încadrare nelegală a contestatoarei în cadrul instituţiei pârâte nu permite o reîncadrare a contestatoarei, pe aceeaşi funcţie, prin eludarea regulilor impuse de legiuitor, respectiv fără a participa la un concurs sau examen organizat, în consecinţă, singura modalitate legală de a fi dispună încadrarea contestatoarei în cadrul instituţiei este aceea de a participa la un concurs sau examen.

Contestaţia formulată este lipsită de interes, deoarece scopul demersului juridic efectuat de către contestatoare este reintegrarea în funcţia de consilier juridic, însă în vederea promovării contestaţiei formulate, contestatorul trebuie să justifice un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual, potrivit art. 33 C.proc.civ.

Opinează că interesul contestatoarei nu este legitim întrucât prin acţiunea formulată se urmăreşte eludarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Codul muncii. O reintegrare într-o funcţie pentru care nu s-a organizat un concurs reprezintă o încălcare profundă a voinţei legiuitorului.

Mai arată că, în prezent, intimata organizează un concurs in conformitate cu dispoziţiile legale, pentru ocuparea funcţiei de consilier juridic, în data de 02.03.2020, concurs la care contestatoarea are posibilitatea să se înscrie.

Având în vedere faptul că interesul contestatoarei este acela de a ocupa funcţia de consilier juridic în cadrul instituţiei, singura modalitate legală în care se poate dispune o astfel de încadrare este prin participarea la un concurs sau examen, iar nu pe calea unei acţiuni în instanţă.

Pe fondul cauzei arată că în virtutea calităţii subscrisei de instituţie publică, încadrarea salariaţilor în cadrul instituţiei se face numai prin concurs sau examen, după caz, astfel cum este reglementat în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Codul muncii.

Principiile generale privind modalitatea de încadrare a salariaţilor în cadrul unei instituţii publice sunt prevăzute în cuprinsul Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice. Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii.

Reclamanta a fost angajată în cadrul instituţiei în data de 25.10.2018, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018, fără ca reclamanta să participe la un concurs pentru ocuparea postului de operator control date, astfel cum dispun dispoziţiile legale aplicabile instituţiilor publice.

Angajarea a fost efectuată în urma unei cereri formulate de către reclamantă, la data de 25.10.2018, prin care a solicitat aprobarea angajării pe unul din posturile vacante existente în unitate.

Ulterior, a fost încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă lovit de nulitate absolută, prin care s-a schimbat postul reclamantei, din operator control date, în acela de consilier juridic debutant.

Nulitatea absolută a contractului individual de muncă atrage inexistenţa acestui raport contractual, iar orice act adiţional încheiat în privinţa unui contract nul absolut este lovit de asemenea de nulitate.

Contractul lovit de nulitate absolută este considerat a nu fi fost niciodată încheiat, iar desfiinţarea contractului atrage şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui,  reţinându-se particularitatea prevăzută de dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Codul muncii potrivită cărora nulitatea produce efecte pentru viitor.

În al doilea rând, actul adiţional a fost încheiat în considerarea unui concurs pentru care au fost formate comisii de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor în cadrul cărora au fost desemnate şi persoane fără pregătire juridică.

Această nelegalitate a concursului organizat a fost constatată de … care, prin adresa nr. 3745/10.07.2019 a solicitat măsuri de revizuire.

Învederează că în urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă … s-a constatat faptul că subscrisa trebuie să ia măsuri în privinţa raporturilor juridice de muncă ale persoanelor care au fost încadrate în lipsa organizării unui concurs sau examen. Prin urmare, în vederea respectării măsurilor impuse de ITM, a emis Decizia nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

Reclamanta apreciază că actul adiţional prin care a fost încadrată în funcţia de consilier juridic este legal întrucât în privinţa concursului organizat sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Regulament. Nu poate fi primită o astfel de susţinere întrucât dispoziţiile invocate nu sunt aplicabile în situaţia de faţă.

Mai arată că intimata a fost supusă unei serii de controale efectuate de Camera de Conturi …, corpul de control al … şi al I.T.M. în urma acestor controale au fost impuse măsuri drastice în ceea ce priveşte modalitatea în care au fost efectuate angajări în cadrul instituţiei.

Din cuprinsul procesului verbal de control nr. 21909/29.10.2019 întocmit de I.T.M. s-a reţinut că, în urma verificării prin sondaj a actelor privind încheierea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă s-a constatat că în perioada 2016-2019 ar fi fost necesară organizarea unui concurs sau examen pentru încadrarea unui număr de 21 de salariaţi pe posturi vacante. Soluţia dispusă a fost aceea de a fi luate măsuri potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1), art. 57 alin. (1) şi (6-7) din Codul muncii coroborate cu prevederile Regulamentului.

Pentru a se conforma măsurilor dispuse de I.T.M., a emis decizii de încetare pentru cei 21 de salariaţi identificaţi de I.T.M., iar nulitatea absolută a acestor contracte individuale de muncă a fost constatată de comun acord cu angajaţii.

In considerarea aceloraşi măsuri dispuse de I.T.M. şi având în vedere aceleaşi motive de drept privind modalitatea de încadrare a personalului în cadrul unei instituţii publice, a emis şi decizia privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta. Aceasta nu a înţeles să constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat în lipsa organizării unui concurs.

Având în vedere controalele efectuate de Curtea de conturi a României şi de I.T.M, prin care s-a reţinut că angajarea personalului s-a făcut fără organizarea concursului/examenului, prin adresa nr. 6698/13.11.2019, … a solicitat să se ia măsuri, iar faţă de constatările instituţiilor de control anterior amintite, a procedat la efectuarea demersurilor necesare în vederea punerii în acord cu cele constatate în ceea ce priveşte modalitatea în care au fost efectuate angajări în cadrul instituţiei.

Încadrarea contestatoarei în cadrul instituţiei noastre în lipsa organizării unui concurs atrage nulitatea absolută a contractului individual încheiat cu nesocotirea condiţiilor legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului, contractul fiind considerat a nu fi fost niciodată încheiat, cu reţinerea particularităţii din cuprinsul art. 57 alin. (2) din Codul muncii.

Nulitatea contractului individual de muncă nu a fost acoperită, încheierea valabilă a unui contract individual de muncă de către o instituţie publică presupune organizarea unui concurs sau a unui examen. Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului. Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

În cazul de faţă, reclamanta nu a susţinut niciun concurs pentru ocuparea postului de operator controlor date, astfel încât nu se poate pune problema încheierii valabile a unui contract individual de muncă.

De asemenea, nici în privinţa actului adiţional încheiat la contractul individual de muncă nu se poate pune problema încheierii valabile faţă de modalitatea de constituire a comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor. În plus, nulitatea contractului individual de muncă atrage atât desfiinţarea acestuia, cât şi a tuturor actelor subsecvente. Nulitatea este sancţiunea care lipseşte actul juridic de efecte în cazul nerespectării normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Fiind o chestiune de interes general şi o normă imperativă a legii, nulitatea în acest caz este absolută.

Nulitatea absolută nu poate fi confirmată, întrucât, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, urmare a constatării nulităţii absolute, contractul individual de muncă încetează de drept.

În consecinţă, un contract individual de muncă lovit de nulitate absolută întrucât nu a fost organizat un concurs pentru ocuparea unei funcţii nu permite o reintegrare într-o astfel de funcţie, prin nesocotirea dispoziţiilor legale în materie.

Solicitarea formulată de către reclamantă în temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii este neîntemeiată având în vedere nulitatea de drept intervenită în privinţa contractului de muncă nr. 3/25.10.2018.

Potrivit art. 57 alin. (5) din Codul muncii, persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, în cazul de faţă, începând cu data emiterii Deciziei nr. 184/13.12.2019 reclamanta nu şi-a mai îndeplinit atribuţiile de serviciu, motiv pentru care nu este îndreptăţită să solicite despăgubiri.

Mai arată că până la data de 20.12.2019 pârâta a achitat în integralitate reclamantei salariul datorat în baza contractului individual de muncă, inclusiv contravaloarea concediului de odihnă neefectuat. Îndeplinirea în integralitate şi la timp a obligaţiei de plată a salariului nu poate justifica pretinderea de către reclamantă a unor daune interese pentru repararea unui prejudiciu. În realitate, un astfel de prejudiciu nu există.

Raportat la dispoziţiile art. 159 alin. (2) din Codul muncii, reclamanta este îndreptăţită doar la drepturile salariale raportat la munca efectiv prestată, pentru care aşa cum s-a arătat şi este dovedit, a primit recompensa muncii prestate. Având în vedere temeinicia şi legalitatea Deciziei nr. 184/13.12.2019, apreciază că este neîntemeiată solicitarea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară întrucât nu există motive care să justifice anularea deciziei de încetare de drept a contractului de muncă încheiat cu reclamanta.

În privinţa daunelor morale solicitate în lipsa indicării unui temei juridic, arată  faptul că nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral, la dosarul cauzei neexistând niciun înscris de natură să îngăduie instanţei de judecată să conchidă că reclamanta ar fi suferit vreun prejudiciu moral ca urmare a actelor şi faptelor angajatorului.

Pentru angajarea răspunderii civile contractuale, pentru pretinsele daune morale cauzate reclamantei, titulara cererii este obligată să facă dovada, prin orice mijloc de probă, a împrejurărilor de fapt ce permit instanţei să conchidă asupra existenţei şi întinderii prejudiciului.

Reclamanta era ţinută să ofere indicii şi argumente pe baza cărora să se poată aproxima consecinţele negative suferite în plan psihic, dar şi afectarea, eventual, a prestigiului său profesional.

Faţă de funcţia de jurist a reclamantei, aceasta avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa unităţii pârâte orice neregularităţi care puteau afecta relaţiile contractuale în care se afla.

În drept invocă dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării, iar în probaţiune proba cu înscrisuri.

Intimata a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 şi obligarea reclamantei-pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată.

Intimata a reiterat aspectele cu privire la situaţia de fapt şi s-a arătat că s-a încheiat contractul individual de muncă fără a fi organizat un concurs  în acest sens. Potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (6) Codul muncii, constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul  părţilor. Dacă părţile nu se înţeleg asupra nulităţii, conform art. 57 alin. (7), se pronunţă instanţa judecătorească. In virtutea calităţii intimatei de instituţie publică, încadrarea salariaţilor în cadrul instituţiei se face numai prin concurs sau examen, după caz, astfel cum este reglementat în cuprinsul art. 30 alin. (1) Codul muncii. Principiile generale privind modalitatea de încadrare a salariaţilor în cadrul unei instituţii publice sunt prevăzute în cuprinsul Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice din 23.03.2011 (denumit în continuare Regulamentul). Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană ce justifică interes.

S-a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului contractual faţă de nerespectarea dispoziţiilor legale privind încheierea valabilă a unui contract individual de muncă.

 Faţă de nulitatea absolută a contractului individual de muncă, s-a solicitat să se observe că Decizia nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă al petentei a fost emisă în baza prevederilor art. 30 alin. (1) din Codul muncii şi ca urmare a măsurilor impuse de către ITM. Nulitatea este sancţiunea care lipseşte actul juridic de efecte în cazul nerespectării normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Nulitatea absolută nu poate fi confirmată, iar potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, urmare a constatării nulităţii absolute, contractul individual de muncă încetează de drept.

Intimata a mai formulat şi întâmpinare cu privire la cererea modificatoare a cererii iniţiale de chemare în judecată, prin care solicită cu titlu prealabil, să se pună în vedere reclamantei să precizeze temeiul de drept al noilor solicitări formulate.

Respingerea contestaţiei, ca fiind tardiv formulată, prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. (î) lit. a) Codul muncii şi art. 211 lit. a) Legea dialogului social.

Respingerea contestaţiei, ca fiind inadmisibilă, în privinţa solicitărilor referitoare la transformarea actului adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător şi (ii) analiza legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant, iar pe fondul cauzei, solicită să se ia act de achiesarea reclamantei la pretenţia formulată de către intimată prin cererea reconvenţională.

Respingerea solicitării privind transformarea actului adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător, ca neîntemeiată.

Respingerea solicitării privind verificarea de către instanţă a legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant, ca neîntemeiată.

Faţă de obiectul dedus judecăţii, pe cale reconvenţională a solicitat constatarea nulităţii contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 şi a actului subsecvent, respectiv actul adiţional nr. 74/28.06.2019.

Prin modificarea cererii iniţiale, reclamanta achiesează la pretenţia formulată de către subscrisă, fiind de acord cu constatarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 motivat de faptul că nu a participat la un concurs în vederea încadrării într-o funcţie în cadrul instituţiei.

Tot pe calea modificării cererii iniţiale, reclamanta formulează noi solicitări, fără a indica temeiul de drept în baza căruia emite noile pretenţii.

Având în vedere că reclamanta este jurist, apreciem că aceasta este în măsură să califice în drept noile cereri formulate, indicând expres şi dacă a înţeles să învestească instanţa de judecată cu cereri în constatare sau în realizare.

Dacă se va califica cererea ca fiind o cerere în realizare, aceasta se impune a fi respinsă ca tardiv formulată, prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. a) Codul muncii şi art. 211 lit. a) Legea dialogului social.

Dacă se va califica cererea ca fiind o cerere în constatare, aceasta se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 268 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

Potrivit art. 211 lit. a) Legea dialogului social, Cererile (n.n. referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă) pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.

Reclamanta a luat cunoştinţă de măsura de încetare a contractului individual de muncă la data de 13.12.2019, astfel cum rezultă din cuprinsul menţiunilor din Decizia nr. 184/13.12.2019.

Reclamanta a învestit deja instanţa cu o contestaţie formulată împotriva Deciziei nr. 184/13.12.2019, solicitând anularea acestei decizii, acordarea de despăgubiri şi reintegrarea în funcţie.

Cu toate acestea, printr-o nouă cerere modificatoare, reclamanta înţelege să “completeze motivarea” cu noi solicitări. Întrucât la data formulării noilor pretenţii, termenele stabilite prin legislaţia specială sunt împlinite, cererea modificatoare se impune a fi respinsă ca tardiv formulată.

Pe calea formulării cererii modificatoare, reclamanta înţelege să îşi schimbe strategia procesuală, prin formularea unor noi pretenţii care, aşa cum am arătat anterior, intră în contradicţie cu pretenţiile formulate prin contestaţia iniţială.

Modificarea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018 în sensul transformării acestui act adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător.

Pe calea unei cereri referitoare la soluţionarea unui conflict individual de muncă nu se poate obţine o hotărâre judecătorească care să suplinească manifestarea de voinţă a părţilor care au înţeles să încheie un simplu act adiţional la un contract individual de muncă nul absolut, act adiţional ce nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, faţă de lipsa elementelor esenţiale prevăzute în art. 17 alin. (3) Codul muncii.

Cu alte cuvinte, conflictul individual de muncă din prezenta cauza are ca obiect modalitatea de încheiere şi încetare a contractului individual de muncă.

Unul dintre motivele care au stat la baza Deciziei nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă este reprezentat de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Regulament care stabilesc că persoanele nominalizate în comisia de concurs şi în comisia de soluţionare a contestaţiilor, cu excepţia secretarului, sunt persoane cu pregătire şi experienţă profesională în domeniul postului pentru care se organizează concursul.

Actul adiţional nr. 74/28.06.2019 nu respectă condiţiile de formă prevăzute de art. 17 alin. (3) Codul muncii, nefiind regăsite toate elementele esenţiale care trebuie să fie cuprinse într-un contract individual de muncă. Această constatare face inutilă verificarea oricăror alte condiţii prevăzute de lege pentru încheierea unui contract individual de muncă.

Actul adiţional nr. 74/28.06.2019 face parte integrantă din contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018, nefiind posibilă o existenţă de sine stătătoare a acestui act adiţional. Faţă de caracterul subsecvent al actului adiţional, acesta urmează soarta contractului individual de muncă cu care se completează. Însă, cu privire la contractul individual de muncă, însăşi reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, achiesând la pretenţiile subscrisei formulate pe cale reconvenţională.

Pe calea cererii modificatoare, reclamanta susţine că în mod eronat s-a încheiat actul adiţional nr. 74/28.06.2019 la contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018, fiind necesar şi obligatoriu a fi încheiat un nou contract individual de muncă. Conform art. 41 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Ambele părţi şi-au manifestat voinţa de a modifica contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018 prin încheierea actului adiţional nr. 74/28.06.2019 în care au înţeles să modifice doar câteva elemente (funcţie, salariu).

Faţă de argumentele expuse pe larg anterior, solicită admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii ca fiind tardiv formulată, respectiv ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

Intimata a  formulat şi concluzii scrise cu privire la precizările formulate de către reclamantă în privinţa cererii de modificare a cererii iniţiale de chemare în judecată şi a reiterat susţinerile anterioare.

Pentru a nu relua argumentele prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate cu privire la cererea modificatoare a reclamantei, solicită respectuos să fie avute în vedere excepţiile invocate (excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii), dar şi susţinerile formulate în ceea ce priveşte netemeinicia pretenţiilor formulate de către reclamantă, susţineri pe care le prezintă succint.

 În cadrul dezbaterilor pe fond contestatoarea ..., având cuvântul pe excepţii, solicită respingerea excepţiilor invocate deoarece în cererea de chemare în judecată şi în cererea modificatoare a arătat că a fost candidata unui concurs pe postul de consilier juridic, concurs ce nu a fost contestat.

Pe fond, solicită admiterea acţiunii şi a cererii completatoare. Este de acord cu anularea contractului individual de muncă, fără cheltuieli de judecată.

Solicită modificarea cuantumului despăgubirilor având în vedere Ordinul MAI din 24 martie 2020, din starea de urgenţă, respectiv indemnizaţia care s-ar fi cuvenit soţului în cazul în care ea ar fi lucrat, iar instituţia de învăţământ a copilului nu funcţiona la momentul respectiv.

De acest aspect a aflat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată pentru că atunci nu exista acel ordin.

Instanţa, în raport de disp. art. 204 alin 3 Cod procedură civilă a constatat că solicitarea reclamantei formulată în cursul dezbaterilor pe fondul cauzei reprezintă un nou capăt de  cerere completator şi având în vedere lipsa acordului părţii adverse s-a respins ca tardiv formulată această nouă completare de cerere, fiind depăşit momentul procesual până la care reclamanta putea să îşi modifice sau să completeze cererea.

La termenul de judecată din 22 iunie a fost respinsă excepţia de tardivitate a cererii modificatoare iniţial formulată. S-a prorogat discutarea celorlalte excepţii.

La termenul din 14.09.2020 au fost unite cu fondul excepţiile invocate în cauză de intimată prin cele două întâmpinări, respectiv:  inadmisibilitate şi lipsa de interes - în ceea ce privește contestația inițial formulată şi excepţia de inadmisibilitate a capetelor de cerere completatoare.

La acelaşi termen s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului intimatei.

Analizând cu prioritate, conform art.248 C.pr.civilă, excepţiile invocate raportat la cererea introductivă/iniţială Tribunalul apreciază că sunt nefondate.

Excepţia de inadmisibilitate în ceea ce priveşte contestaţia iniţial formulată e nefondată în raport de prevederile art. 268 al.1 lit. a din Codul muncii, respectiv art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimată, se reţine că s-a susţinut de către intimată că reintegrarea într-o funcţie pentru care nu s-a organizat un concurs ar fi inadmisibilă, dar tribunalul consideră că aceste aspecte nu sunt în măsură să atragă inadmisibilitatea prezentei contestaţii, întrucât ţin de fondul cauzei, urmând să fie analizate ca atare.

Excepţia lipsei de interes este de asemenea nefondată întrucât nu se poate afirma lipsa unui interes legitim în promovarea unei acţiuni  prevăzute de lege, privind contestarea unei decizii de încetare a contractului de muncă, întrucât refuzul de a i se acorda acces la o instanţă ar conduce la vătămarea acestui drept al reclamantei.

Referitor la excepţia lipsei de interes, Tribunalul apreciază că în cauză contestatoarea şi-a justificat interesul în promovarea prezentei contestaţii, fiind evident că interesul său în anularea deciziei prin care i-a fost încetat contractul de muncă este determinat, legitim, personal şi actual. 

Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii se observă că aceasta a fost întemeiată pe faptul că nu mai există contractul de muncă, dar acest argument nu poate fi reţinut în condiţiile în care în prezenta cauză s-a contestat decizia de încetare a contractului de muncă, urmând să fie analizată legalitatea şi temeinicia încetării acestui contract.

Pe fondul cauzei, din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea …, în contradictoriu cu intimata … a formulat contestaţie la decizia nr. 184/13.12.2019 de încetare a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta anularea deciziei nr. 184/13.12.2019 ca fiind nelegală şi netemeinică, conform art. 80 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, în urma anulării deciziei, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care aş fi beneficiat din momentul încetării contractului individual de muncă şi până la momentul judecării definitive şi irevocabile a acestui litigiu, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului creat în acest timp, conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: contravaloarea stimulentului de inserţie de care ar fi beneficiat până la împlinirea vârstei de 3 ani a fiului; contravaloarea tichetelor de creşă de care urma să beneficieze conform referatului întocmit şi înregistrat la secretariatul instituţiei; contravaloarea voucherelor de vacanţă pe care ar fi fost îndreptăţită să le primească de la momentul încetării contractului individual de muncă şi până la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei cauze; contravaloarea indemnizaţiei de hrană şi a sporului pentru condiţii vătămătoare acordate la timpul efectiv lucrat de care ar fi beneficiat conform Legii nr. 153/2017 actualizată şi a buletinului de determinare întocmit de … în acest sens.

A mai solicitat obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deţinut anterior producerii efectelor deciziei contestate, respectiv postul de consilier juridic debutant, iar dacă postul respectiv nu mai există, pe un alt post conform pregătirii mele profesionale, potrivit art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

 Obligarea pârâtei la plata unei sume de 4000 lei reprezentând daune morale ce constau în consecinţele negative morale suferite ca urmare a încetării contractului individual de muncă cu scurt timp înaintea sărbătorilor de iarnă, prin decizia contestată cauzându-se reale suferinţe psihice, precum şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

Ulterior a formulat cerere de modificare a cererii iniţiale, în sensul ca solicită, astfel cum a solicitat şi partea adversă, anularea contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, însă, pe lângă anularea contractului, solicită şi modificarea actului adiţional la contractul mai sus menţionat, mai exact ca prin hotărârea instanţei să se transforme actul adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător, conform concursului organizat pentru postul de consilier juridic debutant.

Reclamanta a fost angajată în cadrul instituţiei în data de 25.10.2018, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 3/25/10.2018, fără ca reclamanta să participe la un concurs pentru ocuparea postului de operator control date, astfel cum dispun dispoziţiile legale aplicabile instituţiilor publice.

Angajarea a fost efectuată în urma unei cereri formulate de către reclamantă, la data de 25.10.2018, prin care a solicitat aprobarea angajării pe unul din posturile vacante existente în unitate.

Ulterior, a fost încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă prin care s-a schimbat postul reclamantei, din operator control date, în acela de consilier juridic debutant.

În urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă … s-a constatat faptul că subscrisa trebuie să ia măsuri în privinţa raporturilor juridice de muncă ale persoanelor care au fost încadrate în lipsa organizării unui concurs sau examen.

Prin urmare, în vederea respectării măsurilor impuse de ITM, a emis Decizia nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

Intimata a fost supusă unei serii de controale efectuate de Camera de Conturi …, corpul de control al … şi al I.T.M. în urma acestor controale au fost impuse măsuri drastice în ceea ce priveşte modalitatea în care au fost efectuate angajări în cadrul instituţiei.

Din cuprinsul procesului verbal de control nr. 21909/29.10.2019 întocmit de I.T.M. s-a reţinut că, în urma verificării prin sondaj a actelor privind încheierea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă s-a constatat că în perioada 2016-2019 ar fi fost necesară organizarea unui concurs sau examen pentru încadrarea unui număr de 21 de salariaţi pe posturi vacante.

Soluţia dispusă a fost aceea de a fi luate măsuri potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1), art. 57 alin. (1) şi (6-7) din Codul muncii coroborate cu prevederile Regulamentului.

Pentru a se conforma măsurilor dispuse de I.T.M., a emis decizii de încetare pentru cei 21 de salariaţi identificaţi de I.T.M., iar nulitatea absolută a acestor contracte individuale de muncă a fost constatată de comun acord cu angajaţii.

In considerarea aceloraşi măsuri dispuse de I.T.M. şi având în vedere aceleaşi motive de drept privind modalitatea de încadrare a personalului în cadrul unei instituţii publice, a emis şi decizia privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

Aceasta nu a înţeles să constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat în lipsa organizării unui concurs.

Având în vedere controalele efectuate de Curtea de conturi a României şi de I.T.M, prin care s-a reţinut că angajarea personalului s-a făcut fără organizarea concursului/examenului, prin adresa nr. 6698/13.11.2019, … a solicitat să se ia măsuri, iar faţă de constatările instituţiilor de control anterior amintite, a procedat la efectuarea demersurilor necesare în vederea punerii în acord cu cele constatate în ceea ce priveşte modalitatea în care au fost efectuate angajări în cadrul instituţiei.

Principiile generale privind modalitatea de încadrare a salariaţilor în cadrul unei instituţii publice sunt prevăzute în cuprinsul Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii.

Încadrarea contestatoarei în cadrul intimatei în lipsa organizării unui concurs atrage nulitatea absolută a contractului individual încheiat cu nesocotirea condiţiilor legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului, contractul fiind considerat a nu fi fost niciodată încheiat, cu reţinerea particularităţii din cuprinsul art. 57 alin. (2) din Codul muncii.

Decizia nr. 184/13.12.2019 privind încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta este lovită de nulitate deoarece e emisa în conformitate cu art. 57 al. 1 Codul muncii, însă temeiul e de anulare a contractului de muncă, care fie se face prin acord conform art.57 Codul muncii, fie prin hotărâre judecătorească definitivă.

Acord nu a existat, reclamanta făcând obiecţiuni la încetarea CIM, iar conform art. 56 lit. d încetarea CIM putea avea loc doar in baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Faţă de cele expuse, reţinând nelegalitatea deciziei contestate, Tribunalul apreciază ca fondată solicitarea contestatoarei de anulare a deciziei nr.184/13.12.2019.

Raportat la dispoziţiile art.30 alin.1 şi art.57 alin.1 Codul muncii, Tribunalul apreciază însă ca fondată şi cererea reconvenţională ce vizează constatarea nulităţii contractului individual de muncă.

Astfel, se reţine că potrivit dispoziţiilor art.30 alin.1 Codul muncii în situaţia unităţilor bugetare şi a instituţiilor şi autorităţilor publice angajarea se va realiza numai după susţinerea unui concurs sau a unui examen, după caz, şi declararea ca admis în condiţiile stabilite prin acte normative.

După parcurgerea acestei etape prealabile şi obligatorii urmează etapa manifestărilor de voinţă, adică a semnării contractului individual de muncă. Sancţiunea încheierii unui contract individual de muncă fără susţinerea examenului sau a concursului şi declararea ca admis, după caz, o constituie nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat în unităţile bugetare sau în instituţiile şi autorităţile publice fără această procedură prealabilă.

În speţă, se reţine că încheierea între părţi a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 s-a efectuat cu nerespectarea dispoziţiilor art.30 alin.1 Codul muncii întrucât încadrarea contestatoarei la instituţia intimată, în baza acestui contract, nu s-a făcut ca urmare a susţinerii unui concurs sau examen.

Prin urmare, se constată că nu a fost respectată o condiţie necesară pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului în conformitate cu dispoziţiile art.57 alin.1 Codul muncii.

În aceste condiţii pentru încheierea unui nou contract trebuiau respectate cerinţele impuse de dispoziţiile legii referitoare la încadrarea prin concurs sau examen.

Faţă de cele mai sus reţinute, Tribunalul apreciază ca fondată cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă.

Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, respectiv în speţă acestea se vor produce de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În condiţiile în care s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă pe motiv că încadrarea s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor legale, Tribunalul a considerat că nu se mai poate dispune reintegrarea contestatoarei pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă, fiind nefondată cererea formulată în acest sens.

Referitor la cererea privind plata drepturilor băneşti la zi, având în vedere anularea deciziei contestate şi faţă de data producerii efectelor nulităţii contractului, Tribunalul apreciază ca justificată solicitarea contestatoarei de plată a drepturilor băneşti de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei nr.184/13.12.2019 şi până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Despăgubirile nu se stabilesc conform art.80 CM, întrucât nu suntem în prezenţa unei decizii de concediere, însă este evident că în perioada dintre încetarea CIM şi rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, contractul individual de muncă fiind în fiinţă, este necesar ca pârâta să achite reclamantei toate drepturile salariale de care ar fi beneficiat în baza legii, indexate, majorate şi reactualizate, împrejurare care include şi cererea de la pct. 3 al acţiunii, nefiind nevoie de o pronunțare separată. Temeiul acordării despăgubirilor în acest caz îl constituie art. 253 CM si 166 al.4 CM

În ceea ce priveşte cererea de acordare a unor daune morale, Tribunalul a constatat pe de o parte că împrejurările cauzei nu justifică acordarea unor astfel de daune, câtă vreme, deşi decizia de încetare a CIM a fost anulată, a fost anulat şi Contractul individual de muncă, aspect cu privire la care reclamanta a fost de acord. Tot astfel, reclamanta nu a făcut nicio dovadă a prejudiciului moral pretins.

Tribunalul a constatat că sunt inadmisibile solicitările reclamantei referitoare la transformarea actului adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător şi analiza legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant. Contractul individual de muncă se încheie în baza acordului de voinţă al părţilor, în cazul concret şi cu îndeplinirea altor cerinţe prevăzute de lege, iar legalitatea procedurii unui concurs nu poate face obiect al unui conflict de muncă.

Pentru considerentele mai sus reţinute, Tribunalul a constatat ca fondată în parte contestaţia astfel că o va admite ca atare. Totodată va admite ca fondată cererea reconvenţională.

S-a anulat Decizia nr.184/13.12.2019 emisă de … şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018. 

Tribunalul a obligat pe intimată să plătească contestatoarei drepturile băneşti de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei nr.184/13.12.2019 şi până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Având în vedere cele reţinute cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes, şi cu privire la cererea de reintegrare, Tribunalul a respins ca nefondate excepţiile invocate, precum şi cererea privind reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr.184/13.12.2019.

Tribunalul a constatat că sunt inadmisibile solicitările referitoare la transformarea actului adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător şi analiza legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant, iar pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta achiesează la pretenţia formulată de către intimată prin cererea reconvenţională.

Referitor la cheltuielile de judecată, intimata a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, cuantumul onorariului avocatului fiind de 19.992 lei.

Tribunalul a apreciat însă cuantumul onorariului avocatului intimatei ca fiind vădit disproporţionat raportat la munca desfăşurată de avocat şi la împrejurările cauzei, sens în care urmează a se face aplicarea art. 451 al.2 Cod procedură civilă. Totodată instanţa urmează să facă şi aplicarea art. 453 al.2 Cod procedură civilă întrucât acţiunea reclamantei a fost parţial admisă. În plus, în privinţa cererii reconvenţionale, de asemenea admisă, Tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 454 Cod procedură civilă, atâta timp cât prin întâmpinare, reclamanta-pârâtă a achiesat la această cerere care viza anularea contractului individual de muncă. În raport de toate aceste împrejurări, Tribunalul a apreciat că suma de 2000 de lei este suficientă şi justificată, reclamanta fiind obligată la plata către pârâtă a acestei sume reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel: contestatoarea …, precum şi  intimata …, care a declarat apel şi împotriva Încheierilor de şedinţă din 22.06.2020 şi 14.09.2020 pronunţate de Tribunalul Brăila.

Apelanta-contestatoare … a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive:

Instanța de fond a realizat aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, deși la dosarul cauzei au fost depuse toate înscrisurile necesare din care rezulta că nulitatea era acoperită la data emiterii Deciziei nr.184/13.12.2019, şi cu atât mai mult, la data formulării cererii reconvenționale.

Potrivit prevederilor art.57 din Codul muncii:

“Art. 57 - (1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.”

În speță, a fost încadrată pe funcția de operator controlor date, începând cu data 26.10.2018, până la organizarea concursului, cu un salariu lunar de 2501 lei, în baza contractului individual de muncă nr.3/25.10.2018. Așa fiind, elementele esențiale ale acestui contract de muncă (durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă) erau cele specifice postului de operator controlor dale, pe o durată determinată - până la organizarea concursului.

Ulterior, elementele esențiale ale acestui contract au fost schimbate parțial, prin actele adiționale nr.34/20.12.2018 (schimbarea salariului), nr.10/18.01.2019 (schimbarea salariului) și au fost schimbate total, prin actul adițional nr. 74/28.06.2019, când a fost încadrată pe funcția de consilier juridic debutant, pe perioadă nedeterminată (începând cu data de 01.07.2019) și cu un salariu de 4037 lei lunar (stabilit prin Decizia nr.35/28.06.2019 a …).

Astfel pe de o parte, elementele esențiale ale Contractului individual de muncă nr.3/25.102018, a cărui nulitate s-a cerut a se constata în fața instanței de judecată, așa cum erau stipulate la momentul semnării acestui contract, nu mai erau de actualitate, astfel că instanța nu mai putea constata nulitatea absolută a unui contract, care încetase la organizarea concursului.

Pe de altă parte, prin susținerea concursului pentru postul de consilier juridic debutant, prin declararea subsemnatei ca fiind admisă, prin emiterea Deciziei nr.35/28.06.2019 de încadrare pe post, precum și prin modificarea integrală a elementelor contractului individual de muncă, (prin actul adițional nr.74/28.06.2019), nulitatea contractului inițial a fost acoperită, conform dispozițiilor art.57 alin.3 din Codul muncii.

Instanța de fond a admis în mod greșit cererea reconvențională a intimatei, cu atât mai mult cu cât Decizia nr.184/13.12,2019 a fost semnată cu obiecțiuni, arătând în mod expres faptul că la data emiterii acesteia, 13.12.2019, nulitatea era acoperită, ca urmare a câștigării concursului organizat pentru postul de consilier juridic debutant, încă din luna iunie 2019, fapt pentru care s-a emis și Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019.

Modalitatea în care a înțeles intimata să pună în aplicare Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019, ca urmare a câștigării concursului, a fost în responsabilitatea exclusivă a acesteia, în calitate de salariat, neputând a fi sancționată pentru deficiențele de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.80 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.“

În speță, instanța a constatat că Decizia nr. 184/13.12.2019 a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că a anulat acest act unilateral emis de către intimată. Consecința firească și obligatorie, atâta timp cât decizia a fost anulată, iar apelanta a solicitat reintegrarea, era aceea de a realiza aplicarea prevederilor art.80 alin.2 din Codul muncii.

Reintegrarea se impunea cu atât mai mult cu cât ocupa la data emiterii deciziei anulate, postul de consilier juridic debutant, ca urmare a susținerii și promovării unui concurs, pentru care se emisese și Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019.

În mod greșit, instanța nu a avut în vedere situația dedusă judecății, așa cum era la data emiterii deciziei contestate, respectiv 13.12.2019, ci situația de la data încheierii contractului individual de muncă, 25.10.2018, pentru postul de operator date, pe care nu îl mai ocupa din data de 01.07.2019.

A solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității Contractului individual de muncă nr.3/25.10.2018, contract ce a continuat să producă efectele legale stabilite prin actul adițional nr.74/28.06.2019 şi reintegrarea pe postul de consilier juridic debutant, ca urmare a susținerii și promovării concursului organizat în acest sens.

În drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art.57 și art.80 din Codul muncii.

Apelanta-intimată … a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive:

Instanța de fond a făcut o confuzie în privința excepției decăderii invocate oral de către subscrisa la termenul din 22.06.2020 și excepția tardivității formulării cererii modificatoare invocată prin întâmpinare.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că a respins excepția tardivității cererii modificatoare la termenul din 22.06.2020, cu toate că la acel moment s-a pus în discuție exclusiv decăderea intimatei contestatoare din dreptul de a formula precizările solicitate de instanță.

În al doilea rând, la termenul din 22.06.2020 nu s-ar fi putut pune în discuție excepția tardivității cererii modificatoare, întrucât această excepție a fost invocată prin întâmpinare, iar aceasta a fost comunicată intimatei contestatoare tocmai la termenul din 22.06.2020, la solicitarea acesteia, în vederea respectării dreptului la apărare și pentru ca aceasta să ia cunoștință de excepțiile și apărările formulate de către subscrisa.

Tot în vederea respectării dreptului la apărare, la același termen i-au fost comunicate precizările asupra cărora prima instanță nu a dispus sancțiunea decăderii. Cu privire la aceste precizări a formulat concluzii scrise prin care a solicitat să fie avute în vedere excepțiile invocate de către subscrisa în privința cererii modificatoare (excepția tardivității și inadmisibilității).

În al treilea rând, soluția primei instanțe încalcă principiul contradictorialității și principiul oralității. Cu toate că la termenul din 22.06.2020 au fost prorogate toate excepțiile invocate de către subscrisa prin întâmpinări, la termenul ulterior din 14.09.2020 au fost puse în discuția contradictorie a părților doar trei excepții din totalul de patru excepții invocate.

În acest sens, prima instanță nu a acordat cuvântul asupra excepției tardivității formulării cererii modificatoare, apreciind, în mod greșit, că s-a pronunțat asupra acesteia la termenul anterior. Cu toate că în cadrul ședinței din 14.09.2020 a solicitat să fie acordat cuvântul pe toate excepțiile invocate, evidențiind confuzia pe care instanța a făcut-o la termenul anterior, prima instanță a menționat că acest aspect poate fi analizat exclusiv prin formularea unei căi de atac, fără însă a fi consemnate aceste aspecte în cuprinsul încheierii de ședință din 14.09.2020.

Excepția tardivității vizează momentul la care a fost formulată cererea modificatoare (03.04.2020), prin prisma datei la care intimata contestatoare a luat cunoștință de măsura de încetare a contractului individual de muncă (13.12.20219) și în considerarea art. 268 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 211 lit. a) din Legea dialogului social.

Excepția decăderii vizează exclusiv modul în care intimata contestatoare a înțeles să “respecte” obligațiile stabilite de instanță în sarcina acesteia, sub sancțiunea suspendării judecății, prin înregistrarea unor precizări în ședința publică din 22.06.2020.

Prima instanță nu doar că nu a aplicat sancțiunea suspendării judecății, ca urmare a faptului că intimata contestatoare nu s-a conformat dispozițiilor instanței, dar a și dispus respingerea unei excepții care, în realitate, nu a fost pusă în discuția părților niciodată, respectiv excepția tardivității formulării cererii modificatoare.

Instanța de fond a apreciat că aspectele invocate de către subscrisa în susținerea excepției inadmisibilității nu sunt în măsură să atragă admiterea excepției întrucât aspectele țin de fondul cauzei. În plus, s-a reținut caracterul nefondat al excepției invocate, justificat de dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și art. 211 lit. a) din Legea dialogului social.

Argumentul instanței de fond este greșit, după cum vom arăta în cele ce urmează.

Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 211 lit. a) Legea dialogului social reglementează termenul în care pot fi formulate cereri în soluționarea unui conflict de muncă. Nu poate fi considerată admisibilă, de plano, orice cerere formulată în rezolvarea unui conflict de muncă și care urmărește eludarea dispozițiilor legale.

Învederăm instanței faptul că modalitatea de încadrare a salariaților într-o instituție publică se realizează numai prin organizarea unui concurs sau a unui examen. Așadar, instanța nu poate să dispună reintegrarea intimatei contestatoare pe un post pentru care nu a fost organizat un concurs. Dacă s-ar accepta o astfel de posibilitate, s-ar permite eludarea dispozițiilor exprese regăsite în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Codul muncii.

Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, potrivit art. 57 alin. (1) din Codul muncii. Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu dreptul comun în materia contractelor civile, mai exact cu art. 1.247 Codul civil, care conduc la nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

Încălcarea normei de interes general nu poate fi acoperită, iar protecția efectivă a valorii sociale se realizează prin sancționarea actului și, indirect, a celui ce a uzat de acesta. În consecință, solicitarea privind reintegrarea într-o funcție pentru care nu s-a organizat un concurs este în mod evident inadmisibilă întrucât legiuitorul a prevăzut în mod exhaustiv modalitățile în care poate fi încadrat personalul într-o instituție publică.

În considerarea nulității absolute a contractului individual de muncă, demersul intimatei contestatoare urmărește să încalce regulile instituite de către legiuitor. Scopul urmărit de către intimata contestatoare este reprezentat de reîncadrarea într-o funcție în care acesta nu a fost încadrat, în mod legal, încă de la început,

În consecință, singura modalitate legală de a fi dispusă încadrarea intimatei contestatoare în cadrul instituției noastre este aceea de a participa la un concurs sau examen.

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către intimată, instanța de fond a apreciat că intimata contestatoare și-a justificat interesul în ceea ce privește formularea contestației, reținând că “interesul său în anularea deciziei prin care i-a fost încetat contractul de muncă este determinat, legitim, personal și actual”.

Instanța de fond nu a motivat și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunțată nu creează transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să redea și să justifice soluția pronunțată. Aspectul nesocotit de către instanța de fond a fost tocmai scopul urmărit de către intimata contestatoare, scop care nu poate justifica existența unui interes legitim.

Mai mult decât atât, motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.

Scopul demersului juridic efectuat de către intimata contestatoare este reintegrarea în funcția de consilier juridic. Însă, în vederea promovării contestației formulate, intimata contestatoare trebuie să justifice un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, potrivit art. 33 Cod procedură civilă.

Interesul nu poate fi considerat ca fiind legitim întrucât prin acțiunea formulată se urmărește eludarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Codul muncii. O reintegrare  într-o funcție pentru  care nu s-a organizat un concurs reprezintă o încălcare profundă a voinței legiuitorului.

Așadar, Decizia nr. 184/13.12.2019 a fost emisă în considerarea respectării măsurilor impuse de către ITM …, având în vedere faptul că raportul contractual încheiat cu intimata contestatoare este lovit de nulitate absolută.

Având în vedere faptul că interesul intimatei contestatoare este acela de a ocupa funcția de consilier juridic în cadrul instituției noastre, trebuie să observați faptul că singura modalitate legală în care se poate dispune o astfel de încadrare este prin participarea la un concurs sau examen, iar nu pe calea unei acțiuni în instanță.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt referitoare la modalitatea în care intimata contestatoare a fost încadrată în interiorul instituției noastre.

Inițial, intimata contestatoare a fost angajată în cadrul instituției în data de 25.10.2018, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018, fără ca aceasta să participe la un concurs pentru ocuparea postului de operator control date, astfel cum dispun dispozițiile legale aplicabile instituțiilor publice.

Angajarea a fost efectuată în urma unei cereri formulate de către intimata contestatoare, la data de 25.10.2018, prin care a solicitat aprobarea angajării pe unul din posturile vacante existente în unitate.

Ulterior, a fost încheiat un act adițional la contractul individual de muncă lovit de nulitate absolută, prin care s-a schimbat postul, din operator control date, în acela de consilier juridic debutant.

Prin raportare la situația de fapt reținută, instanța de fond a aplicat, în mod corect, dispozițiile art. 30 alin. (1) din Codul muncii potrivit cărora încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz, precum și ale art. 57 alin. (1) din Codul muncii potrivit cărora nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

În considerarea dispozițiilor legale anterior amintite, instanța de fond a reținut în mod corect că încheierea între părți a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) Codul muncii, reținând în acest sens că nu a fost respectată o condiție necesară pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului, în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (1) Codul muncii.

În mod corect s-a dispus constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă și respingerea cererii de reintegrare a intimatei contestatoare în funcția deținută anterior emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă.

Cu toate acestea, în cuprinsul hotărârii civile apelate s-a reținut că Decizia nr. 184/13.12.2019 ... este lovită de nulitate deoarece este emisă în conformitate cu art. 57 alin. (1) Codul muncii, însă temeiul e de anulare a contractului de muncă, care fie se face prin acord conform art. 57 Codul muncii, fie prin hotărâre judecătorească definitivă. În continuare, s-a reținut că acordul nu a existat, reclamanta făcând obiecțiuni la încetarea CIM, iar conform art. 56 lit. d), încetarea CIM putea avea loc doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Așadar, se observă o schimbare de optică a instanței de fond, în ceea ce privește același raport juridic cu privire la care a constatat nulitatea absolută.

Cu alte cuvinte, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că raportul contractual este lovit de nulitate absolută (observând că inclusiv partea adversă a fost de acord cu constatarea nulității absolute), iar, pe de altă parte, a apreciat că modul de încetare a acestui raport contractual, la inițiativa subscrisei, este nelegal.

În primul rând, Decizia nr. 184/13.12.2019 reprezintă o decizie unilaterală a subscrisei, în calitate de angajator, în temeiul art. 55 lit. c) coroborat cu art. 30 alin. (1) și art. 57 alin. (1) din Codul muncii, respectiv o constatare a încetării contractului individual de muncă care nu a respectat condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă, motiv pentru care contractul a fost sancționat cu nulitatea absolută.

Decizia nr. 184/13.12.2019 a fost emisă la inițiativa subscrisei, fiind motivată în fapt și în drept. Emiterea acestei decizii s-a efectuat pentru a stopa o stare de nelegalitate. Prin formularea contestației împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă, intimata contestatoare își invocă propria culpă și dovedește, fără putință de tăgadă, că nu ar fi fost niciodată de acord cu constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă.

Ca atare, un acord de voințe asupra nulității absolute nu s-ar fi realizat niciodată, întrucât lipsa constatării nulității absolute a contractului individual de muncă profita angajatului care își primea lunar salariul. Cu toate acestea, nu trebuie ignorată schimbarea de strategie a părții adverse, care, pe calea formulării unei cereri modificatoare, a învederat instanței că este de acord cu constatarea nulității contractului individual de muncă.

În al doilea rând, constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018 nu poate coexista cu anularea Deciziei nr. 184/13.12.2019, pentru motivele reținute de către instanța de fond.

În baza unui raționament eronat, instanța de fond a apreciat că instituţia a emis Decizia nr. 184/13.12.2019 în mod nelegal, motiv pentru care a dispus obligarea subscrisei la plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat intimata contestatoare.

În realitate, instanța a dispus sancționarea, în mod neîntemeiat și nelegal, a unui angajator care a înțeles să stopeze perpetuarea unei stări de fapt care încălca profund dispozițiile art. 30 alin. (1) Codul muncii, prin acordarea unui avantaj nelegal salariatului care a cunoscut, pe întreaga perioadă contractuală, că asupra contractului său de muncă planează nulitatea absolută.

Totodată, prima instanță a ignorat să valideze, în etapa analizării modalității de încetare a contractului individual de muncă, manifestarea de voință formulată de către însăși intimata contestatoare care a învederat că este de acord cu constatarea nulității absolute a acestui contract.

Cu alte cuvinte, considerentele hotărârii civile apelate redau opiniile contrare ale instanței de fond, cu privire la același raport juridic analizat, prin prisma acelorași dispoziții legale.

Referitor la cererea privind plata drepturilor bănești, instanța de fond a reținut că, având în vedere anularea deciziei contestate și față de data producerii efectelor nulității contractului, apare ca fiind justificată solicitarea contestatoare de plată a drepturilor bănești de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei nr. 184/13.12.2019 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În privința temeiului de drept în baza căruia intimata contestatoare a pretins aceste drepturi bănești, instanța de fond a apreciat că despăgubirile nu se stabilesc potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii, ci în temeiul art. 253 și 166 alin. (4) din Codul muncii.

Cu încălcarea evidentă a principiului contradictorialității, a dreptului de dispoziție al părților și a rolului judecătorului în aflarea adevărului, instanța de fond a dispus cu privire la una dintre cererile formulate de către intimata contestatoare, fără a supune dezbaterii contradictorii, în prealabil, calificarea juridică exactă.

În considerarea dreptului de dispoziție, intimata contestatoare a întemeiat cererea privind plata drepturilor bănești (salarii), prin raportare la dispozițiile art. 80 alin. (1) din Codul muncii, iar cererea privind plata daunelor interese, prin raportare la dispozițiile art. 166 alin. (4) din Codul muncii.

În apărare, a solicitat să se constate netemeinicia cererilor formulate, invocând totodată și dispozițiile art. 57 alin. (5) și art. 159 alin. (2) din Codul muncii, în considerarea faptului că, începând cu data emiterii Deciziei nr. 184/13.12.2019, intimata contestatoare nu și-a mai îndeplinit atribuțiile de serviciu, iar îndeplinirea în integralitate și la timp a obligației de plată a salariului nu poate justifica pretinderea unor daune interese pentru repararea unui prejudiciu inexistent.

Nesocotind obligația de a pune în dezbatere contradictorie orice aspect de drept pe care urma a fi întemeiată hotărârea judecătorească, instanța de fond a schimbat temeiul de drept al cererii analizate, ulterior închiderii dezbaterilor.

Chiar și în situația în care, ad absurdum, s-ar considera că prima instanță a respectat normele de procedură civilă, învederăm respectuos onoratei instanțe faptul că dispozițiile ar. 253 din Codul muncii nu justifică obligarea subscrisei la plata drepturilor bănești către intimata contestatoare.

În pofida admiterii cererii privind plata drepturilor bănești, apreciată ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 253 din Codul muncii, prima instanță nu a analizat niciuna dintre condițiile mai sus enunțate, pentru a dovedi temeinicia soluției dispuse. În orice caz, în aprecierea eventualei culpe a angajatorului, se impunea a fi analizat inclusiv motivul care a stat la baza constatării nelegalității Deciziei nr. 184/13.12.2019, mai exact, lipsa acordului dintre părți.

Nesocotind apărările formulate, prima instanță a refuzat să observe duplicitatea de care a dat dovadă intimata contestatoare. Inițial, aceasta a refuzat să își exprime acordul în privința constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, formulând chiar obiecțiuni la decizia de încetare de drept a raportului contractual, însă, pe calea modificării contestației, a achiesat la cererea reconvențională, solicitând constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă.

Anularea Deciziei nr. 184/13.12.2019 nu poate da naștere unor drepturi bănești la care să fie îndreptățită intimata contestatoare, întrucât raportul contractual în baza căruia intimata contestatoare și-a îndeplinit atribuțiile a fost constatat ca fiind nul absolut.

Este adevărat că efectele nulității se produc pentru viitor, dar aceste efecte se produc în această modalitate din perspectiva prestațiilor efectuate de părți.

În realitate, prin constatarea nulității absolute a unui contract individual de muncă se invalidează acest contract, încă de la momentul încheierii sale.

Un contract nul absolut, încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale, nu poate genera nașterea unor drepturi bănești suplimentare, în favoarea unui angajat care, începând cu data de 16.12.2019, nu și-a mai îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Potrivit art. 57 alin. (5) din Codul muncii, persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

Pentru aceste motive, intimata contestatoare nu este îndreptățită să solicite și să primească despăgubiri suplimentare din partea instituţiei.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre plus petita, prin obligarea subscrisei la plata unor drepturi bănești calculate de la 16.12.2019 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, în condițiile în care, în virtutea principiului disponibilității, intimata contestatoare a înțeles să își restrângă pretențiile formulate inițial, manifestându-și expres acordul cu privire la constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă.

Instanța de fond a apreciat cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de către instituţie ca fiind vădit disproporționat raportat la munca desfășurată de avocat și la împrejurările cauzei, astfel încât a dispus reducerea cheltuielilor la suma de 2.000 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă., partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților poate fi redusă motivat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Apreciază  vădit greșită și netemeinică dispoziția instanței de fond de a reduce cheltuielile de judecată solicitate de către subscrisa, prin raportare la toate actele de procedură întocmite în cauză (întâmpinare, cerere reconvențională, întâmpinare la cererea modificatoare, concluzii scrise), prezența la termenele de judecată, complexitatea cauzei și inclusiv circumstanțele cauzei generate tocmai de către culpa intimatei contestatoare și de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către partea adversă.

A solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației și menținerii Deciziei nr. 184/13.12.2019, ca fiind temeinică și legală și respingerii, ca neîntemeiate, a cererii privind obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor bănești de care ar fi beneficiat sau la care ar fi avut dreptul intimata contestatoare.

Totodată, solicită schimbarea în parte a sentinței civile apelate și în ceea ce privește soluția instanței de fond de reducere a cheltuielilor de judecată solicitate de subscrisa, în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate.

Solicită obligarea părții adverse la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile legale indicate în cuprinsul prezentei căi de atac.

Intimata … a formulat întâmpinare, solicitând respingerea  apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei apelate.

În esenţă a invocat faptul că,nemulțumirea apelantei în ceea ce privește hotărârea atacată vizează, în primul rând, soluția instanței de fond privitoare la cererea reconvențională (cerere ce i-a fost admisă în mod întemeiat).

Aplicabilitatea dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute de către instanța de fond a fost realizată în concordanță cu voința legiuitorului, constatându-se că trebuiau respectate cerințele impuse de dispozițiile legii referitoare la încadrarea prin concurs sau examen, și că nu a fost respectată o condiție necesară pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (1) Codul muncii.

Apelanta reclamantă face o confuzie în privința caracterului subsecvent al actelor adiționale încheiate cu privire la contractul individual de muncă și neagă principiul accesorium sequitur principale.

Sunt vădit neîntemeiate susținerile potrivit cărora elementele esențiale ale contractului individual de muncă au fost schimbate total prin actul adițional nr. 74/28.06.2019. În realitate, niciun act adițional nu cuprinde toate elementele esențiale care trebuie să fie regăsite într-un contract individual de muncă.

Potrivit raționamentului apelantei reclamante, câtă vreme elementele esențiale ale contractului individual de muncă nu mai erau de actualitate ... instanța nu mai putea constata nulitatea absolută a unui contract, care încetase la organizarea concursului.

Raționamentul propus este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, precum și a actelor subsecvente, iar pe de altă parte, un contract individual de muncă poate înceta doar în situațiile limitativ prevăzute de Codul muncii, iar nu potrivit aprecierilor apelantei reclamante.

Or, la momentul încheierii contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, apelanta reclamantă nu a susținut niciun concurs pentru ocuparea postului de operator control date, astfel încât nu se poate pune problema încheierii valabile a acestui contract. În plus, nulitatea contractului de muncă atrage atât desființarea acestuia, cât și a tuturor actelor subsecvente.

Faptul că apelanta reclamantă a fost integrată în funcția de operator control de date fără respectarea unei condiții necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, a fost sancționat în mod corect de instanța de fond. Participarea ulterioară a apelantei reclamante la un concurs pentru ocuparea funcției de consilier juridic debutant (concurs care a fost anulat) nu este de natură a constitui o acoperire a nulității contractului individual de muncă inițial, în sensul art. 57 alin. (3) Codul muncii.

În considerarea lipsei de pregătire juridică de care dă dovada apelanta reclamantă care a fost angajată în cadrul instituției, este nevoită să amintească măsurile drastice aplicate de Curtea de Conturi, ITM și Corpul de Control …, în urma controalelor efectuate, măsuri care au fost generate tocmai de lipsa de pregătire profesională a personalului angajat de către vechea conducere a subscrisei, cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Soluția instanței de fond referitoare la respingerea cererii privind reintegrarea în funcția deținută anterior este întemeiată.

Urmând un raționament temeinic și aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de fond a reținut că în condițiile în care s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă pe motiv că încadrarea s-a făcut cu nerespectarea cerințelor legale, tribunalul consideră că nu se mai poate dispune reintegrarea contestatoare (n.n. apelanta reclamantă) pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă, fiind nefondată cererea formulată în acest sens.

Soluția pronunțată este temeinică și în acord cu voința legiuitorului. Modalitatea de încadrare a salariaților într-o instituție publică se realizează doar prin organizarea unui concurs sau a unui examen. Așadar, instanța nu poate să dispună reintegrarea apelantei reclamante pe un post pentru care nu a fost organizat un concurs. Dacă s-ar accepta o astfel de posibilitate, s-ar permite eludarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 30 alin. (1) din Codul muncii.

Soluția instanței de a nu dispune reintegrarea este un efect al pronunțării nulității contractului individual de muncă care are efecte pentru viitor și, de aceea, nu se poate dispune reintegrarea pe același post. Soluția este corectă și respectă dispozițiile art. 57 alin. (2) Codul muncii.

Faptul că apelanta reclamantă ar fi susținut un concurs/examen la un alt moment pentru încadrarea în muncă nu înseamnă că este acoperită condiția legii și că acest contract individual de muncă ar fi fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse de lege, întrucât la încheierea acestui contract apelanta reclamantă nu a susținut un examen sau concurs.

Apelanta reclamantă apreciază că anularea Deciziei nr. 184/13.12.2019 implică în mod obligatoriu reintegrarea în funcție, în considerarea prevederilor art. 80 alin. (2) Codul muncii.

Or, dispozițiile invocate în susținerea acestei afirmații vizează o altă situație decât cea dedusă judecății, respectiv situația deciziilor de concediere, iar nu a deciziilor privind încetarea contractului individual de muncă, ca urmare a constatării nulității absolute. Pentru identitate de rațiune, doctrina depusă de către apelanta reclamantă nu este relevantă în prezenta cauză.

Aminteşte  că instanța a fost învestită, în esență, cu analiza modalității în care a fost încheiat contractul individual de muncă, dar și a modalității în care acest contract a încetat. În consecință, instanța a fost chemată să analizeze întregul raport contractual care a existat între subscrisa și apelanta reclamantă, astfel cum acesta a fost modificat pe parcursul timpului, iar nu doar prin prisma ultimului act adițional încheiat cu privire la contractul individual de muncă.

Intimata-contestatoare ... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii ca fiind legală şi temeinică.

În mod corect a dispus instanța de fond respingerea excepției tardivității formulării cererii modificatoare, în raport de dispozițiile art.268 alin. l lit. a) Codul muncii și art.211 lit. a) din Legea dialogului social, această excepție fiind recalificată de către instanța de judecată, prin asimilarea acesteia cu precizări completatoare la cererea introductivă.

Referitor la respingerea excepției inadmisibilității, apreciază că soluția instanței de fond a fost corectă, prin raportare la obiectul cauzei - contestație decizie unilaterală a angajatorului.

Emiterea unei decizii, care modifică raporturile de muncă, în mod unilateral, de către angajator, deschide în mod legal, potrivit dispozițiilor art.268 din Codul muncii și art.208 și următoarele din Legea dialogului social, calea unei acțiuni de contestare a acesteia, instanța de judecată având un rol esențial de verificare a legalității emiterii și întocmirii unor astfel de acte juridice.

Existența unor prevederi în legislația specială, bazate pe dreptul fundamental de acces liber la justiție, conferă contestației formulate în fața unei instanțe specializate în materia conflictelor de muncă, caracterul unei acțiuni perfect admisibile.

În ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes, este de subliniat faptul că, instanța de fond a reținut în mod corect existența unui interes determinat, legitim, personal și actual, ce aparține oricărui salariat a cărui contract de muncă a suferit modificări dispuse prin acte unilaterale ale angajatorului. Este evident și este recunoscut chiar de către legiuitor acest interes direct al salariatului, atâta timp cât stabilește faptul că:

În speță, încetarea contractului de muncă al său dispusă prin decizia unilaterală a angajatorului, naște un interes determinat, legitim, personal și actual, de a contesta măsura considerată nelegală.

Cu privire la fondul cauzei, apreciază că nu s-a avut în vedere situația dedusă judecății, așa cum era la data emiterii deciziei contestate, respectiv 13.12.2019, ci situația de la data încheierii contractului individual de muncă, 25.10.2018, pentru postul de operator date, pe care nu îl mai ocupa din data de 01.07.2019. Aceste aspecte, au fost pierdute din vedere atât de apelanta-intimată, cât și de instanța de fond.

În speță, instanța de fond a realizat aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, deși la dosarul cauzei au fost depuse toate înscrisurile necesare din care rezulta că nulitatea era acoperită la data emiterii Deciziei nr.184/13.12.2019, şi cu atât mai mult, la data formulării cererii reconvenționale.

Potrivit prevederilor art.57 din Codul muncii:

“Art. 57- (1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

(2)Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(3)Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.”

În fapt, a fost încadrată pe funcția de operator controlor date, începând cu data 26.10.2018, până la organizarea concursului, cu un salariu lunar de 2501 lei, în baza Contractului individual de muncă nr.3/25.10.2018. Așa fiind, elementele esențiale ale acestui contract de muncă (durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă) erau cele specifice postului de operator controlor date, pe o durată determinată - până la organizarea concursului.

Ulterior, elementele esențiale ale acestui contract au fost schimbate parțial, prin actele adiționale nr.34/20.12.2018 (schimbarea salariului), nr.10/18.01.2019 (schimbarea salariului) și au fost schimbate total, prin actul adițional nr.74/28.06.2019, când am fost încadrată pe funcția de consilier juridic debutant, pe perioadă nedeterminată (începând cu data de 01.07.2019) și cu un salariu de 4037 lei lunar (stabilit prin Decizia nr.35/28.06.2019 a SCDA Brăila).

Astfel pe de o parte, elementele esențiale ale Contractului individual de muncă nr.3/25.10.2018, a cărui nulitate s-a cerut a se constata în fața instanței de judecată (prin cererea reconvențională) așa cum erau stipulate la momentul semnării acestui contract, nu mai erau de actualitate, astfel că instanța nu mai putea constata nulitatea absolută a unui contract, care încetase la organizarea concursului.

Pe de altă parte, prin susținerea concursului pentru postul de consilier juridic debutant, prin declararea contestatoare ca fiind admisă, prin emiterea Deciziei nr.35/28.06.2019 de încadrare pe post, precum şi prin modificarea integrală a elementelor contractului individual de muncă (prin actul adițional nr.74/28.06.2019), nulitatea contractului inițial a fost acoperită, conform dispozițiilor art.57 alin.3 din Codul muncii.

În concluzie, instanța de fond a admis în mod greșit cererea reconvențională a intimatei, cu atât mai mult cu cât Decizia nr.184/13.12.2019 a fost semnată cu obiecțiuni, contestatoarea arătând în mod expres faptul că la data emiterii acesteia, 13.12.2019, nulitatea era acoperită, ca urmare a câștigării concursului organizat pentru postul de consilier juridic debutant, încă din luna iunie 2019, fapt pentru care s-a emis și Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019.

Modalitatea în care a înțeles intimata-apelantă să pună în aplicare Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019, ca urmare a câștigării concursului, a fost în responsabilitatea exclusivă a acesteia, subsemnata, în calitate de salariat, neputând a fi sancționată pentru deficiențele de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie.

Cu privire la obligația de plată a drepturilor salariale, pe care intimata-apelantă o consideră nelegală, art.57 alin.5 din Codul muncii, o reglementează în mod imperativ:

Or, în speță, şi-a  îndeplinit în mod corespunzător şi complet toate atribuțiile de serviciu, corespunzătoare postului de consilier juridic debutant, ocupat în mod legal prin examen, validat prin Decizia de încadrare nr.35/28.06.2019.

Pentru munca prestată în mod corespunzător, contestatoare i se cuvin, în temeiul dispozițiilor art.57 alin.5 din Codul muncii, drepturi salariale, nu despăgubiri, cum apreciază în mod greșit apelanta-intimată.

Cu privire la motivele de apel referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată, apreciază că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale, respectiv a art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția pronunțată:

Examinând sentința civilă apelată potrivit motivelor invocate de ambele părți și dispoziţiilor legale incidente în materie, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă Curtea reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că deși apelul are efect devolutiv, provocând o nouă judecată asupra fondului, atât în fapt, cât și în drept, nu poate fi ignorat faptul că acesta este o cale de atac îndreptată împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, prin care se asigură controlul judiciar de către o instanță de grad superior, în limitele stabilite de partea care a declarat apel în situația motivării apelului, cum este cazul în speță.

Corespunzător prevederilor art. 476 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept, iar potrivit art. 477 instanţa de apel procedează la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

Textele legale enunţate relevă caracterul devolutiv al apelului, astfel că instanţa de apel analizează legalitatea şi temeinicia soluţiei ce se reflectă în dispozitiv, dar, implicit, şi a considerentelor decisive şi decizorii, care susţin soluţia pronunţată, și cuprind rezolvări ale chestiunilor litigioase ce fac obiectul judecății.

Totodată, mai semnifică faptul că instanța de apel este ținută să judece în limita criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la aspectele criticate de apelant.

Criticile apelantei … vizând nemotivarea hotărârii primei instanțe nu pot fi primite.

În acest sens, se are în vedere că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Din hotărârea apelată în cauză rezultă cu claritate considerentele de fapt și de drept care au stat la baza raționamentului instanței și la pronunțarea soluției adoptate, prima instanță analizând în mod obiectiv situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile.

Potrivit principiilor deprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația pe care o impune art. 6 par. 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, ci argumentele pot fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză, fiind suficient ca din  întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de părți, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată.

Prin urmare, având în vedere că din  analiza efectuată de prima instanță se desprind argumentele pentru care susținerile și apărările părților au primit eficiență, respectiv au fost înlăturate, nu poate fi  reținută încălcarea art. 6 par. 1 din CEDO.

În primul rând, Curtea va examina motivele de apel invocate de apelanta-intimată …, vizând nelegalitatea încheierilor de şedinţă.

Astfel, prin rezoluţia din 19.05.2020, s-a fixat termenul de judecată la data de 22.06.2020 şi s-a pus în vedere contestatoarei să precizeze capătul de cerere modificator prin care se solicita instanţei să se pronunţe cu privire la legalitatea procedurii de concurs, precizările vor viza atât dezvoltarea acestei cereri cu indicarea clară a concursului criticat, cât şi temeiul de drept al cererii sub sancţiunea suspendării judecăţii.

Este adevărat că, potrivit prevederilor art.242 alin. (1) privind suspendarea judecăţii cauzei, atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, cu arătarea în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate, însă, la data de 07.04.2020, anterior termenului de judecată, contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţiile ce i-au fost stabilite de către instanţă, respectând termenul acordat în acest sens.

Curtea, verificând conținutul încheierii de ședință din 22 Iunie 2020, constată că apelanta contestatoare s-a conformat dispoziţiilor  dispuse de instanţă prin rezoluţie şi având în vedere faptul că i s-a pus în vedere contestatoarei prin citaţie să facă precizări ale temeiului de drept al cererii privind constatarea legalităţii unui concurs, fără să i se dea un termen în acest sens, iar pe de altă parte precizările depuse la dosar nu au caracter modificator/completator, în mod corect instanţa de fond  a respins excepţia de decădere invocată de intimată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.09.2020, instanţa în raport de prevederile art.248 alin.4 din Codul de procedură civilă a unit excepţiile invocate în cauză de către intimată prin cele două întâmpinări, respectiv excepţia de inadmisibilitate şi lipsa de interes în ceea ce priveşte contestaţia iniţial formulată şi excepţia de inadmisibilitate a capetelor de cerere completatoare apreciind necesar că pentru soluţionarea acestora este necesară o minimă analiză de fond a situaţiei.

Curtea, verificând conţinutul încheierii menţionate, constată că instanţa de fond a unit excepţiile invocate de intimată prin întâmpinări (de inadmisibilitate şi lipsă de interes) şi nu s-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 22.06.2020 s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate, cum susţine apelanta.

Mai mult, cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la termenul de judecată din data de 14.09.2020, apelanta-intimată nu a reiterat excepţia de tardivitate a contestaţiei prin raportare la dispoziţiile art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii şi art.211 lit.a din Legea dialogului social, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 15.06.2020, aceasta a pus concluzii pe pretenţiile noi care au fost solicitate de contestatoare în cursul dezbaterilor invocând excepţia de tardivitate a formulării oricăror alte pretenţii potrivit art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii.

Este adevărat că în considerente s-a reţinut faptul că, prin încheierea de şedinţă din data de 22.06.2020 a fost respinsă excepţia de tardivitate a cererii modificatoare iniţial formulată, în loc de excepţia decăderii, însă această eroare strecurată în considerente nu constituie un motiv de nelegalitate, partea avea posibilitatea să uzeze de dispoziţiile art.442 din Codul de procedură civilă.

Prin precizările depuse la dosar la data de 07.04.2020, contestatoarea a formulat cerere de modificare a cererii iniţiale, în sensul că solicită, astfel cum a solicitat şi partea adversă, anularea contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, însă, pe lângă anularea contractului, solicită şi modificarea actului adiţional la contractul mai sus menţionat, mai exact ca prin hotărârea instanţei să se transforme actul adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător, conform concursului organizat pentru postul de consilier juridic debutant.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art.204 alin.1 pct. 1 şi pct.3 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată.

În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

Curtea constată că cererea de modificare a cererii de chemare în judecată a fost formulată la data de 07.04.2020, anterior primului termen de judecată stabilit în cauză la data de 22.06.2020, cu respectarea termenului prevăzut de art.204 alin.1 din Codul de procedură civilă, şi prin urmare, cererea de modificare nu este tardiv formulată.

Mai mult, Tribunalul a constatat ca fiind inadmisibile solicitările referitoare la transformarea actului adiţional într-un contract individual de muncă de sine stătător şi analiza legalităţii procedurii de concurs pentru postul de consilier juridic debutant, aspecte ce nu au fost criticate de către contestatore, iar potrivit prevederilor art. art. 477 din noul Cod de procedură instanța de apel este ținută să judece în limita criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la aspectele criticate de apelant.

Criticile apelantei-intimată referitoare la modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilităţii şi lipsei de interes al contestatoarei în promovarea acțiunii sunt  nefondate.

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamantă prin promovarea demersului judiciar și se cere ca acesta să fie personal, în sensul că folosul practic trebuie să îl privească pe reclamant, direct, în sensul că reclamanta nu poate apăra dreptul altei persoane, dar și născut și actual, în sensul că dacă reclamanta nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta unui prejudiciu.

În speță în mod judicios Tribunalul a reținut că, contestatoarea justifică un interes legitim în acțiunea promovată având ca obiect contestarea Deciziei nr. 184/13.12.2019 emisă de apelanta intimată.

Nu se poate reține că acțiunea contestatoarei are un interes nelegitim pentru că urmărește eludarea dispozițiilor art. 30 alin.1 din Codul muncii pentru că în prezenta cauză contestatoarea nu a solicitat încheierea unui contract individual de muncă cu eludarea dispozițiilor legale.

Decizia 184/13.12.2019, chiar dacă a fost emisă în considerarea respectării măsurilor impuse de către … având în vedere faptul că raportul contractual încheiat între părți era lovit de nulitate absolută, aceasta nu înseamnă că a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța a dispus anularea deciziei contestate având în vedere că aceasta a fost emisă fără a exista acordul ambelor părți sau fără a exista o hotărâre judecătorească definitivă. Prin urmare, angajatorul nu avea la dispoziție un astfel de mijloc legal  pentru a dispune nulitatea absolută a contractului individual de muncă sau pentru a intra în legalitate.

Angajatorul, odată ce nu exista acordul salariatului, trebuia să se adreseze instanței de judecată pentru pronunțarea nulității absolute a contractului individual de muncă. Acesta a fost și motivul pentru care cererea reconvențională a fost admisă. Instanța a constatat că între părți a intervenit un contract individual de muncă încheiat cu nerespectarea dispozițiilor exprese prevăzute de lege.

Raționamentul instanței nu este unul contradictoriu, iar aceasta nu a dat două interpretări diferite cu privire la aceleași dispoziții legale, așa cum interpretează apelanta ... Contractul individual de muncă este lovit de nulitate, dar acest lucru nu putea fi constatat de către angajator pe motiv că nu avea acordul expres al salariatului.

În formularea contestației contestatoarea nu își invocă propria culpă, așa cum susține apelanta, ci invocă nerespectarea dispozițiilor legale de către ambele părți, dispoziții legale ce  nu au fost respectate pentru că ele nu au fost observate de către părți la încheierea contractului ori pentru faptul că părțile au socotit că au îndeplinit toate cerințele legii.

Curtea constată că, în mod corect a soluționat instanța de fond excepția de inadmisibilitate a contestației, în raport de prevederile art.268 alin. 1 lit.a din Codul muncii coroborate cu prevederile art.211 lit. a din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Chiar dacă contestatoarea a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior și plata drepturilor bănești în acțiunea formulată, ea urmărește anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, verificarea valabilității contractul individual de muncă, iar solicitarea reintegrării este consecința  acestei solicitări.

Nu se poate reține că, contestatoarea nu se poate adresa instanței pentru verificarea valabilității unui  contract individual de muncă. Această teză nu rezultă din nicio dispoziție legală, iar exercițiul dreptului la acțiune nu este afectat de vreo altă condiție. Reintegrarea ține de fondul cauzei și nu de admisibilitatea acțiunii.

Pe fondul cauzei, apelanta contestatoarea ...  a fost angajată în cadrul … în baza contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, în funcţia de operator controlor date până la ocuparea postului prin concurs, începând cu data de 26.10.2018.

Ulterior, între aceleași părți a intervenit actul adiţional nr.74/28.06.2019 la contractul individual de muncă nr.3/25.10.2018 prin care apelanta contestatoare a fost angajată în funcţia de consilier juridic debutant, în cadrul Compartimentului juridic, începând cu data de 01.07.2019.

La data de 16.12.2019, intimata … a emis Decizia nr.184/13.12.2019,  având în vedere măsura dispusă prin adresa nr.3745/10.07.2019 emisă de preşedintele … prin care s-a adus la cunoştinţă compartimentului Resurse Umane al … că nu au fost respectate prevederile legale privind alcătuirea comisiei de concurs a postului de consilier juridic debutant şi solicitarea unor măsuri de intrare în legalitate a decis că, începând cu data de 16.12.2019 încetează conform art.57 alin.1 Codul muncii contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018 al salariatei ...

S-au avut în vedere prevederile art. 30 alin.1 din Codul muncii privind faptul că „încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”, iar nerespectarea oricăreia din condiţiile necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage anularea acestuia, astfel că nu s-a acordat preaviz.

În drept, se reţine că potrivit art.30 alin.1 din Codul muncii „Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”.

Conform art. 56  alin. (1)  lit. d din Codul muncii „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă”.

Art. 57 Codul muncii prevede „Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia. (2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. (3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege. (4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri. (5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu. (6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor. (7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească”.

Nulitatea contractului individual de muncă, absolută sau relativă, decurge din lege, nu din voința părților. Ea trebuie să fie constatată prin actul organului care este competent să hotărască și încheierea contractului. Dar, ori de câte ori părțile nu cad de acord asupra nulității trebuie să se pronunțe organul de jurisdicție.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, Curtea  reţine că încetarea contractului individual de muncă ca urmare a nulităţii contractului se poate dispune doar în conformitate cu prevederile art.56 alin.1 lit. d Codul muncii, la data emiterii deciziei de încetare fiind necesar să fie constatată nulitatea absolută fie prin acordul părţilor, fie prin hotărâre judecătorească definitivă.

Analizând legalitatea Deciziei nr. 184/13.12.2019, contestată în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus redate, se constată că decizia a fost emisă cu nerespectarea cerinţelor impuse de dispoziţiile art.56 lit. d din Codul muncii, între părţi neintervenind vreun acord cu privire la constatarea nulităţii contractului de muncă şi nici nu se pronunţase vreo hotărâre judecătorească în acest sens.

Astfel, în condițiile în care încetarea contractului individual de muncă, urmare a constatării nulității acestuia, s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzute  de lege, corect prima instanţă a constatat că decizia nr. 184/13.12.2019 este nelegală urmând a fi desființată.

Simpla referire în cuprinsul deciziei la dispoziţiile art.57 alin.1 şi art.30 alin.1 Codul muncii nu este suficientă pentru a se putea reţine nulitatea contractului, atât timp cât textul de lege impune în mod expres existenţa unui acord sau a unei hotărâri judecătoreşti cu privire la constatarea nulităţii.

Critica apelantei-intimată vizând diminuarea cheltuielilor de judecată este nefondată.

Față de acest motiv, instanța de apel va reține că, potrivit prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată, acestea se acordă la cerere, părții care a câștigat procesul în condițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care:

Art. 453 - (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire însă la cuantum, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

În acest context, față de prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, prima instanță a redus onorariul de avocat de la suma totală de 19.992 lei la suma de 2.000 lei la care a fost obligată contestatoarea  și caracterul rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, din care se poate desprinde faptul că instanța s-a raportat la criteriile enumerate de prevederile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pe care le-a reținut în mod corect.

Astfel, instanța de apel reține că soluția primei instanțe de a reduce cheltuielile de judecată ce urmează a fi puse în sarcina părții care a pierdut procesul și care este terț față de convenția părții potrivnice cu apărătorul ales, la un cuantum apreciat ca fiind rezonabil față de valoarea, natura pricinii și complexitatea cauzei cât și a aspectelor asupra cărora instanța s-a pronunțat este corectă.

Fără ca acest lucru să afecteze raporturile dintre intimată și avocații săi, instanța de apel apreciază că elementele arătate de apărătorul intimatei nu justifică obligarea contestatoarei la plata sumei de 19.992 lei, plata acestei sume fiind apreciată ca disproporționată, iar reducerea aplicată fiind suficientă, având în vedere durata procedurii judiciare care s-a finalizat la al doilea termen de judecată, natura și complexitatea cauzei, aspectul că în cauză s-a administrat doar proba cu înscrisuri.

Însă, obligarea intimatei-apelante, în calitate de angajator la plata drepturilor băneşti este netemeinică atâta timp cât contestatoarea apelantă nu a fost prezentă la serviciu din data de 13.12.2019, data notificării de încetare a contractului de muncă, nefiind aplicabilă dispoziția art. 57 alin.5 Codul muncii în privința contractului cu prestări succesive care nu se pot returna (munca prestată de salariat nu se poate returna de către angajator) întrucât angajatorul nu a beneficiat de munca contestatoarei.

Textul acestui act normativ precizează foarte clar că persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul, are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de aducere la îndeplinire a atribuțiilor de serviciu – ceea ce nu s-a realizat în speța de față, contestatoarea apelantă nu a continuat aducerea la îndeplinire a atribuțiilor de serviciu după data emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă.

 Dat fiind faptul că, potrivit art.159 alin.1 și 2 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar dreptul la plata salariului poate fi recunoscut doar pentru munca prestată în baza acestui contract, pretenția de plată a unei despăgubiri și ulterior datei de la care contestatoarea apelantă nu s-a mai prezentat la serviciu, din data de13.12.2019, este lipsită de temei și nu poate fi primită.

Curtea mai  constată că  temeiul juridic al acordării  unor drepturi băneşti nu poate fi art.253 din Codul muncii, care se referă la răspundere patrimonială, temei legal reţinut de instanţă în considerente, fără respectarea prevederilor art. 22 din Codul de procedură civilă.

Criticile apelantei ... vizând admiterea cererii reconvenţionale şi respingerea cererii privind reintegrarea în funcţia deţinută anterior sunt nefondate.

Curtea reține că, în acest caz, potrivit convenției părților, ne aflăm în situația unui contract individual de muncă pe durată determinată, până la ocuparea prin concurs a postului de operator control date.

De menţionat faptul că „angajatorul avea obligaţia de a declanșa procedurile de derulare a concursului pentru postul de  operator control date ocupat temporar, în conformitate cu prevederile HG nr. 286/2011, însă acesta a înţeles să organizeze concurs pentru ocuparea postului de consilier juridic debutant, fără să existe vreo decizie internă privind transformarea postului de controlor date în consilier juridic.

După ocuparea prin concurs a postului de consilier juridic debutant, conform HG nr. 286/2011 se va desemna un titular al postului (prin încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată), aceasta fiind data la care, contractul iniţial de muncă al contestatoarei va înceta de drept.

Însă, prin actul adiţional nr. 74/28.06.2019 la contractul individual de muncă nr. 3/25.10.2018  s-a modificat doar felul muncii, respectiv apelanta contestatoare a fost angajată în funcţia de consilier juridic debutant, în cadrul Compartimentului juridic, începând cu data de 01.07.2019, (deşi iniţial contestatoarea ocupase postul de operator control date), fără să precizeze salariul de bază lunar şi durata contractului respectiv pe durată determinată sau nedeterminată.

Din dispoziţiile art. 57 alin. 3 din Codul muncii rezultă că nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege, şi permite confirmarea actului afectat de nulitate, indiferent că aceasta este absolută sau relativă.

De menţionat faptul că, la momentul încheierii contractului individual de muncă nr. 3/25.10.2018, apelanta contestatoare nu a susţinut vreun concurs pentru ocuparea postului de operator control date astfel nu se poate pune problema încheierii valabile a acestui contract.

În aceste condiții, este, fără dubiu, că angajarea apelantei a fost realizată fără  îndeplinirea condițiilor legale (susținerea unui concurs sau a unui examen).

Astfel, au fost încălcate dispoziţiilor  art. 30 din Codul muncii:

(l) Încadrarea salariaților la instituțiile si autoritățile publice şi la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen după caz.

(2) Posturile vacante existente în statul de funcții vor fi scoase la concurs, în raport cu necesitățile fiecărei unități prevăzute la alin. (l).

(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulți candidați, încadrarea în muncă se face prin examen.

(4) Condițiile de organizare și modul de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit prevederilor art. l din HG nr. 286/2011 „Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant corespunzător unei funcții contractuale se face prin concurs sau examen, în limita posturilor vacante sau temporar vacante prevăzute în statul de funcții.”

În consecință, potrivit art. 57 din Legea nr. 53/2003: „Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia. Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege.

Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

Faptul că aceasta a susținut un concurs/examen la un alt moment pentru ocuparea funcţiei de consilier juridic debutant, (concurs ce a fost anulat), nu este de natură a constitui o acoperire a nulităţii contractului individual de muncă, în sensul art. 57 alin. 1 din Codul muncii şi că acest contract individual de muncă nr. 3/25.10.2018 a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse de lege, pentru că la încheierea acestuia contestatoarea nu a susținut un examen sau un concurs pentru ocuparea postului de operator controlor date.

Mai mult, prin adresa nr. 3745/10.07.2019 emisă de … s-a adus la cunoştinţă compartimentului Resurse Umane al … că nu au fost respectate prevederile legale privind alcătuirea comisiei de concurs a postului de consilier juridic debutant şi solicitarea unor măsuri de intrare în legalitate.

După cum se poate observa, angajatorul nu a respectat prevederile  art. 8 alin.2 şi  alin. 8 din HG nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice privind alcătuirea comisiei de concurs a postului de consilier juridic debutant, iar concursul nu a fost validat de către …

În urma măsurilor dispuse  de …, de controalele efectuate de Curtea de Conturi a României şi de Inspectoratele teritoriale de muncă la unităţi din subordinea … şi pentru a intra în legalitate, intimata–apelantă a decis ocuparea posturilor cu organizarea concursurilor/examenelor, în conformitate cu prevederile art. 30 alin.1 din Codul muncii, art.31 din Legea nr.153/2017, precum şi ale HG nr.286/2011, pentru toate tipurile de posturi existente la nivelul entităţii, indiferent de durata contractului, respectiv pe durată determinată/nedeterminată.

Analizând anunţul pentru ocuparea unor posturi contractuale vacante, publicat în MO în partea a III-a, în data de 04.02.2020, Curtea constată că, în textul anunţului se regăseşte şi postul de consilier juridic pe perioada nedeterminată  în cadrul Compartimentului juridic.

Susţinerile apelantei că, prin susținerea concursului pentru postul de consilier juridic debutant, prin declararea sa ca fiind admisă, prin emiterea Deciziei nr. 35/28.06.2019 de încadrare pe post, precum și prin modificarea integrală a elementelor contractului individual de muncă, (prin actul adițional nr.74/28.06.2019), nulitatea contractului inițial a fost acoperită, conform dispozițiilor art. 57 alin. 3 din Codul muncii sunt combătute de  probele administrate în cauză.

Dispoziţiile art.80 alin.2 din Codul muncii invocate nu sunt aplicabile în prezenta cauză, aceste dispoziţii vizează situaţia deciziilor de concediere şi nu deciziile privind încetarea contractului individual de muncă, ca urmare a constatării nulităţii absolute.

Soluția instanței de fond de a nu dispune reintegrarea contestatoarei pe  postul avut anterior este ca efect al constatării nulității contractului individual de muncă care produce efecte pentru viitor și, din acest motiv, nu se poate dispune reintegrarea acesteia pe același post. Soluția este corectă și respectă dispozițiile art. 57 alineatul 2 și din Codul muncii.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă va fi admis apelul declarat de intimata ...

Va schimba în parte sentinţa civilă nr. 462 /13.10.2020  a Tribunalului Brăila, în sensul că:

Va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti începând cu data de 16.12.2019, ca nefondat.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de intimată împotriva încheierilor de şedinţă din 22.06.2020 şi 14.09.2020 şi va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea ...

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă contestatoarea-intimată  este partea care a pierdut procesul, aceasta va fi obligată să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată.

Cu împuternicirea avocaţială nr. 4669690/08.12.2020 s-a făcut dovada mandatării în apel de către intimata a apărătorului ales avocat …, fiind depusă factura nr. 10389/28.12.20, pentru suma de 7.497 lei reprezentând onorariu avocat.

În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată ce urmează a fi acordate, Curtea a reținut că, așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.

În cauză Curtea apreciază că suma de 7.497 lei solicitată de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată apare disproporționat de mare față de complexitatea cauzei și munca prestată efectiv de avocat (formularea cererii de apel şi a întâmpinării, reprezentarea la un termen de judecată şi susţinerea de concluzii, astfel făcând aplicarea dispozițiilor art. 451 alin.2 Cod procedură civilă va  dispune reducerea acestui cuantum la suma de 2.000 lei și va obliga apelanta-contestatoare să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Domenii speta

Spete similare