Conflict de competenţă. Contestarea Hotărârii Consiliului de Administrație de către un sindicat. Calificarea acţiunii şi stabilirea competenţei materiale.

Conform alin. (7) al art. 216 cod civil, prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel, caz in care revenea secţiei specializate în judecarea litigiilor cu profesionişti să determine o astfel de excepţie de la procedura de drept comun reglementată în materie de contestare a unei hotărâri emise de Consiliul de Administrație al unei persoane juridice.

Or, este o diferenţă între hotărările ce materializează manifestarea de voinţă a organelor de administrare ale persoanei juridice şi o hotărâre ce emană de la persoana juridică, angajator in derularea raportului de muncă ce derivă din încheierea unui contract individual de muncă cu o anume persoană fizică.

Litigiul pendinte nu vizează un contract individual de muncă încheiat între angajator şi o persoană fizică concretă ce ocupă o anumită funcţie în cadrul societăţii, ci ar putea eventual viza raporturile juridice dintre partenerii sociali, adică între patronat şi sindicat.

Dincolo de trimiterile marginale la prevederile unui contract colectiv de muncă, în speţă, instanţa este sesizată cu o acţiune în anularea unei hotărâri ce emană de la consiliul de administraţie, act emis în baza prevederilor actului constitutiv al societăţii, urmând a se stabili dacă o asemenea hotărâre este sau nu contrară prevederilor legii, actului de constituire ori statutului, prin calificarea în drept a situaţiei de fapt expusă în cererea de chemare în judecată.

Singura limitare legală este ca motivele de nulitate să aibă regimul juridic al nulităţii absolute, caz in care cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, inclusiv de sindicat, iar nu numai de membrii organului de administrare.

Din posibilitatea facultativă a angajatorului de a invita sindicatul la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social nu se naşte un drept de a contesta actul adoptat de consiliul de administraţie în alte condiţii decât cele specifice oricărei terţe persoane de membrii consiliului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei T la data de 21.03.2021, reclamantul Sindicatul, în contradictoriu cu pârâta S SA, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună anularea parţială a Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art. 1, lit. a) privind înființarea unui post de director de producţie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 3732/04.06.2021, pronunţată de Judecătoria T- Secţia Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Sindicatul, în contradictoriu cu pârâta S SA, în favoarea Tribunalului-Secția a II-a Civilă.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat următoarele:

Potrivit disp. art. 247 pct. 1 C.pr.civ. excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit disp. art. 248 pct.1 C.pr.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin cererea de învestire a instanței, reclamantul Sindicatul în contradictoriu cu pârâta S SA, a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație nr.13/12.02.2021, hotărâre  prin care s-a aprobat un nou stat de funcții și a unei noi organigrame valabile începând cu data de 1.03.2021, cerere de competența materială a Tribunalului Gorj - Secţia a II a civilă, prin raportare la dispoziţiile înscrise în legea 31/1991 privind societățile comerciale și la disp. art. 95 pct.4 C. pr.civ.

Pentru considerentele expuse, instanța văzând disp. art. 131 alin.1 coroborat cu disp. art. 132 alin.1 și a disp. art. 95 pct.4 C. pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare şi în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului -Secția a II-a Civilă.

Prin sentinţa nr. 104/27.09.2021, pronunţată de Tribunal- Secţia a II-a Civilă a fost admisă excepția necompetenţei.

A declinat competenta soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL, în contradictoriu cu pârâta SA, având ca obiect acţiune în anulare, în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat următoarele:

La termenul de judecată din 27.09.2021, reținând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului – Secția a II-a civilă, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună anularea parțială a Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art.1, lit. a) privind înființarea unui post de director de producție, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, însă litigiul este unul ce vizează raporturile de muncă, astfel că, față de această împrejurare, urmează a fi admisă excepția necompetenței procesuale materiale a secției a II-a din cadrul Tribunalului și declinată competenta soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului.

Prin încheierea din data de 3.12.2021, pronunţată de Tribunalul - Secţia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă excepția necompetenţei.

A declinat competenta soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL, în contradictoriu cu pârâta SA, având ca obiect acţiune în anulare, în favoarea Secției a II-a civilă din cadrul Tribunalului.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Curtea de apel Craiova.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că este incidentă în cauză excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului - Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,  având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de față, reclamantul Sindicatul, în contradictoriu cu pârâta S SA, a solicitat anularea parţială a Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art.1 lit. a).

Instanța constată că, prin Hotărârea Consiliului de Administrație, adoptată la 12.02.2021, contestată de reclamant, la art. 1 alin. 1 lit. a, se aprobă modificarea și aprobarea unui nou Stat de Funcții și a unei noi Organigrame valabile începând cu data de 01.03.2021, cu următoarele modificări în structura organizatorică: înființarea unui post de director producție, prin transformarea postului de responsabil tehnic cu execuția aflat vacant în structura societății, cu următoarele compartimente în subordine: Serviciu Tehnic investiții, Serviciul producție Tarife CTC Mediu Autorizări Avize Metrolog, Secția Salubrizare Străzi, Secția Sere Zone Verzi, Secția administrația Parcurilor.

Hotărârea Consiliului de Administrație, adoptată la 12.02.2021, contestată de reclamant, a fost dată având în vedere prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prevederile art. 19 pct. 16 din Actul constitutiv al societății comerciale și prevederile OUG 109/2011, privind guvernanţa corporativă a Întreprinderilor publice așa cum a fost modificată și completată prin acte normative ulterioare.

Conform art. 2 pct. 1 din OUG nr. 109/2011, ” În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice - ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară şi organele întreprinderii publice, dintre consiliul de administraţie sau de supraveghere, directori sau directorat, acţionari şi alte persoane interesate”. Conform art. 25 din același act normativ, ”Organizarea şi funcţionarea întreprinderilor publice - societăţi, prevăzute la art. 2 pct. 2 lit. b) şi c), sunt reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi, unde aceasta nu dispune, de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Potrivit prevederilor art. 266 din Codul muncii (republicat): ”Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 231 din Codul muncii (republicat), ,,conflictele de muncă sunt conflictele dintre salariaţi şi angajatori  privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă”.

Ori, obiectul cauzei nu îl constituie un conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul Muncii sau de asigurări sociale, pentru a se reține competența Secţiei de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului, în soluționarea sa.

Mai mult, măsura dispusă prin Hotărârea consiliului de administrație, nu transformă litigiul în unul de muncă. Se reține că, potrivit art.137 din Legea nr.31/1990 “(1) Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie”. În baza art.137 indice 1 din același act normativ, ”Administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, cu excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv. (2) Candidaţii pentru posturile de administrator sunt nominalizaţi de către membrii actuali ai consiliului de administraţie sau de către acţionari. (3) Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului. (4) Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese. Membrii consiliului de administraţie și directorii, nu îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, aceştia fiind desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor.

Conform art. 95 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Așadar, și cererile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, în afară de cele date în competența altor instanțe.

 Prin urmare, raportat la obiectul cauzei şi dispozițiile legale enunțate, instanţa reţine că Tribunalul este competent să soluţioneze în primă instanţă prezenta acţiune, Secția a II a Civilă. Este de menționat în acest sens, și Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului, nr. 11 din 3 iulie 2017, privind reglementarea atribuţiilor şi competenţelor Secţiei I-a Civilă şi Secţiei a II-a Civilă, care stabileşte în competenţa Secţiei a II-a Civilă următoarele cauze civile: litigiile născute între persoane fizice şi persoane juridice, având ca obiect actele/contractele încheiate şi faptele săvârșite în exploatarea întreprinderii sau numai cu o parte din elementele componente ale acestuia.

Față de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, se va admite excepția necompetenței funcționale procesuale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului, se va declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată,  în favoarea Tribunalului - Secţia a II a Civilă.

Se va constata intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunal -Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi Tribunalul - Secţia a II a Civilă şi în consecinţă, în baza art.134 Cod pr. civilă, se va suspenda din oficiu judecata cauzei şi în temeiul art. 135 Cod pr. civilă raportat la art.136 Cod pr.civilă, se va înainta dosarul Curţii de Apel Craiova- Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.

Curtea, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului  - Secţia a II-a Civilă, pentru următoarele considerente:

 Obiectul litigiului pendinte este reprezentat de solicitarea reclamantului Sindicatul, ca în contradictoriu cu pârâta S SA, să fie dispusă anularea parţială a Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art. 1 lit. a).

Or, prin Hotărârea Consiliului de Administrație, adoptată la 12.02.2021, contestată de reclamant, la art. 1 alin. 1 lit. a, se aprobă modificarea și se aprobă un nou Stat de Funcții și o nouă Organigramă, valabile începând cu data de 01.03.2021, cu următoarele modificări în structura organizatorică: înființarea unui post de director producție, prin transformarea postului de responsabil tehnic cu execuția aflat vacant în structura societății, cu următoarele compartimente în subordine: Serviciu Tehnic investiții, Serviciul producție Tarife CTC Mediu Autorizări Avize Metrolog, Secția Salubrizare Străzi, Secția Sere Zone Verzi, Secția administrația Parcurilor.

Hotărârea Consiliului de Administrație, are ca preambul următoarele prevederi legale: Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 19 pct. 16 din Actul constitutiv al societății comerciale și prevederile OUG 109/2011, privind guvernanţa corporativă a Întreprinderilor publice așa cum a fost modificată și completată prin acte normative ulterioare.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Conform disp. art. 136 C. proc. civ., dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Astfel, Curtea constată că Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi Secţia a II-a Civilă din cadrul Tribunalului şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art. 1 lit. a.

În justificarea opiniei sale, completul de judecată din cadrul Secţiei a II-a Civile, învestit cu soluţionarea cererii de anulare parțială a Hotărârii din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație, cu privire la art. 1, lit. a, vizând înființarea unui post de director de producție, se rezumă într-o singură frază la a reţine că litigiul este unul ce vizează raporturile de muncă.

O astfel de constatare nu are la bază un temei legal, cu toate că disp. art. 22 cpc privind rolul judecătorului în aflarea adevărului impune ca judecătorul să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, operaţiune care impune deci identificarea unei asemenea reguli de drept, indiferent de modul de formulare a cererii.

Judecătorul are îndatorirea totodată să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

În acest sens, secţia specializată în soluţionarea litigiilor având ca obiect actele şi faptele săvârșite în exploatarea întreprinderii, in raport de Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului, cu nr. 11 din 3 iulie 2017, privind reglementarea atribuţiilor şi competenţelor Secţiei I-a Civilă şi Secţiei a II-a Civilă, trebuie să fi luat la cunoştiinţă de  Secţiunea a 2-a a Codului civil, ce reglementează capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea persoanei juridice.

Or, în funcţionarea persoanei juridice, conform disp. art. 212 cod civil, organele de conducere ale persoanei juridice, emit o serie de hotărâri sau decizii, care concretizează manifestarea de voinţă a organului de conducere sau administrare.

Aceste hotărâri sau decizii luate de organele de conducere şi administrare în condiţiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar şi pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă.

 Faţă de terţi, hotărârile şi deciziile luate în condiţiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.

Potrivit disp. art. 216 cod civil, hotărârile şi deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiţie de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data când a avut loc şedinţa, după caz.

Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către instanţa competentă în circumscripţia căreia persoana juridică îşi are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.

Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, pe calea aceleiaşi proceduri.

Conform alin. (7) al art. 216 cod civil, prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel, caz in care revenea secţiei specializate în judecarea litigiilor cu profesionişti să determine o astfel de excepţie de la procedura de drept comun reglementată în materie de contestare a unei hotărâri emise de Consiliul de Administrație al unei persoane juridice.

Or, este o diferenţă între hotărările ce materializează manifestarea de voinţă a organelor de administrare ale persoanei juridice şi o hotărâre ce emană de la persoana juridică, angajator in derularea raportului de muncă ce derivă din încheierea unui contract individual de muncă cu o anume persoană fizică.

Potrivit disp. art. 266 codul muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Litigiul pendinte nu vizează un contract individual de muncă încheiat între angajator şi o persoană fizică concretă ce ocupă o anumită funcţie în cadrul societăţii, ci ar putea eventual viza raporturile juridice dintre partenerii sociali, adică între patronat şi sindicat.

Dincolo de trimiterile marginale la prevederile unui contract colectiv de muncă , în speţă, instanţa este sesizată cu o acţiune în anularea unei hotărâri ce emană de la consiliul de administraţie, act emis în baza prevederilor actului constitutiv al societăţii, urmând a se stabili dacă o asemenea hotărâre este sau nu contrară prevederilor legii, actului de constituire ori statutului, prin calificarea în drept a situaţiei de fapt expusă în cererea de chemare în judecată.

Singura limitare legală este ca motivele de nulitate să aibă regimul juridic al nulităţii absolute, caz in care cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, inclusiv de sindicat, iar nu numai de membrii organului de administrare.

Disp. art. 30 din legea nr. 62/2011 prevăd că „angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”.

Din posibilitatea facultativă a angajatorului de a invita sindicatul la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social nu se naşte un drept de a contesta actul adoptat de consiliul de administraţie în alte condiţii decât cele specifice oricărei terţe persoane de membrii consiliului.

Legea societăţilor permite deci terţilor să atace hotărârile organului de administrare, dar numai cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului respectiv.

Cu toate că pare excesiv pentru o societate comercială ca terţilor să li se permită a contesta hotărârile organelor de administrare, care sunt in majoritatea cazurilor decizii de afaceri, ce presupun independenţa şi asumarea riscurilor din partea organelor de conducere, textul art. 216 din codul civil nu face nicio distincţie, de vreme ce pot exista hotărâri ale organelor de administrare care pot ridica probleme de legalitate şi care pot afecta în mod direct terţii, adică persoanele care nu sunt implicate în procesul de conducere al societăţii.

Trebuie făcută totuşi o demarcare între legalitate şi chestiuni de oportunitate, unde nu ar trebui să se permită interferenţa terţilor, deoarece ar fi de natură a dăuna securităţii circuitului civil.

Această apreciere aparţine însă judecătorului specializat în litigiile cu profesioniştii, judecător care face parte din compunerea Secţiei a II-a Civilă a tribunalului, de vreme ce art. 1 lit. a din Hotărârea din data de 12.02.2021 a Consiliului de Administrație nu vizează probleme de aplicare sau de negociere a contractului colectiv de muncă, iar competenţa este atrasă de natura juridică a actului contestat, iar nu de motivele marginale cuprinse în contestaţie, care pot avea sau nu legătură cu actul contestat.

 Așa fiind, în conformitate cu art. 135 alin. 1 și art. 136 C.proc.civ., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei  în favoarea Tribunalului - Secţia a II-a Civilă.

Domenii speta

Spete similare