Faliment. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei îndreptată împotriva unei sucursale. Capacitate de folosinţă

. Faliment. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei îndreptată împotriva unei sucursale. Capacitate de folosinţă

-Legea nr. 31/1990: art. 43, 44;

-Legea nr. 85/2014: art. 300,

-Codul civil: art. 1889;

- Codul de procedură civilă: art. 56 

„Sucursalele – inclusiv cele constituite de societățile străine – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.[…]Critica apelantei întemeiată pe dispozițiile art. 1.889 C.civ. este nerelevantă, întrucât, […] împrejurarea că intimata din cauză de față este înregistrată în registrul comerțului nu schimbă statutul juridic al acesteia, ci reprezintă o formalitate în lipsa căreia sucursala nu ar putea funcționa în România.[…]soluția pronunțată de judecătorul sindic este în concordanță cu prevederile art. 300 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, din care rezultă că numai ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale (respectiv împotriva societății mamă) este posibilă deschiderea procedurii în baza legii române împotriva aceluiaşi debitor în măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România, efectele acesteia limitându-se numai la bunurile situate pe teritoriul statului român şi în măsura necesară aplicării cooperării şi coordonării prevăzute la 297-299, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii române, trebuie să fie administrate în procedură.”

(Decizia civilă nr. 147/A din data de 27 ianuarie 2021)

1. Prin sentința civilă nr. 2115/13.07.2020 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă și s-a respins cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei TCE Ltd - SB ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că legislaţia romană prevede că, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societăţii comerciale (art.43 din Legea nr. 31/1990), astfel încât nu beneficiază de un patrimoniu propriu, distinct de cel al societăţii mamă, care să poată fi supus procedurii insolvenţei separat de patrimoniul societăţii mamă.

Prin urmare, toate datoriile înregistrate în urma activităţii comerciale desfăşurată de către TCE Ltd - SB se transferă societăţii mamă din Israel, care are personalitate juridică, patrimoniu şi este beneficiară a veniturilor realizate prin sucursala sa, fiind obligată să le achite.

Deoarece toți creditorii din procedură au solicitat deschiderea procedurii de insolvență față de sucursala din Romania, iar sucursala pârâtă nu are personalitate juridică, aceasta nu are capacitate de folosință și deci nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic și nu poate sta în judecată în nume propriu.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 31/1990, conform cărora societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, sucursale, care sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică şi nu beneficiază de un patrimoniu propriu distinct de cel al societăţii mamă, care să poată fi supus procedurii insolvenţei separat de patrimoniul societăţii mamă. Sucursala nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă datorită lipsei de personalitate juridică şi, implicit, de patrimoniu propriu, dat fiind specificul procedurii insolvenţei.

Din dispoziţiile prevăzute la art. 5 punctul 26 din Legea nr. 85/2014 rezultă că, pornind de la specificul şi finalitatea procedurii insolvenţei, nu există posibilitatea ca împotriva unei sucursale să poată să fie deschisă o astfel de procedură, atât timp cât sucursala este un dezmembrământ al societăţii mamă, fără personalitate juridică şi, mai ales, fără un patrimoniu propriu care să poată fi valorificat în cadrul unei proceduri de insolvenţă. Cu alte cuvinte, verificarea stării de insolvenţă a patrimoniului debitoarei se poate face prin raportare la societatea mamă, deoarece aceasta este titulara unui patrimoniu, iar nu sucursala.

Or, în cauza de faţă, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost introdusă împotriva societăţii sucursală, iar nu împotriva societăţii mamă cu sediu în Israel Telaviv.

Neavând personalitate juridică proprie, nici patrimoniu şi fiind dependentă economic total de societatea mamă, sucursala nu poate face obiectul unei proceduri de insolvenţă, care are ca principiu maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepţia lipsei capacității de folosință și a respins cererea în consecință.

2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta R RTI Romania SRL în contradictoriu cu intimata  prin care T C E Ltd – Sucursala București, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de folosință, cu consecința trimiterii dosarului la prima instanță pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală față de dispozițiile art. 1.889 alin. (3) C.civ., conform cărora societatea dobândește personalitate juridică prin și de la data înmatriculării în registrul comerțului. Or, pârâta este înregistrată în registrul comerțului, având atribuit număr de înregistrare și cod unic de înregistrare. În plus, chiar pârâta a susținut că a încheiat diverse contracte, astfel că avea personalitate juridică. S-a mai arătat că în mod eronat judecătorul sindic a apreciat că debitoarea nu are personalitate juridică proprie, pentru că societatea are patrimoniu, figurând cu bunuri inclusiv la Direcția de Taxe și Impozite, fiind și executată silit de mai multe instituții și creditori privați., nefiind dependentă economic de societatea mamă. S-a apreciat că nu este vorba despre o sucursală, chiar dacă are în denumire această mențiune.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

3. Intimata nu a formulat întâmpinare.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

4. Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate prin cererea de apel, conform art. 479 alin. (1) C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Conform adresei de furnizare de informații nr. 470665/19.08.2019 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului (f. 60-70, vol. I din dosarul primei instanțe), intimata TCE Ltd - Sucursala București are statut juridic de sucursală a societății mamă TCE LTD, societate cu sediul în Israel, aspect care rezultă atât din menționarea societății mamă în registrul comerțului, cât și din lipsa, în privința sucursalei, a oricăror mențiuni referitoare la capitalul social și asociați, acestea aparținând în mod evident societății mamă.

Conform art. 44 rap. la art. 43 din Legea societăților nr. 31/1990, sucursalele – inclusiv cele constituite de societățile străine – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Prin urmare, în speță, intimata TCE Ltd - Sucursala București nu are personalitate juridică, fiind lipsită, pe cale de consecință, de capacitate procesuală de folosință, conform art.56 alin. (1) C.pr.civ., astfel cum în mod legal a reținut prima instanță.

Critica apelantei întemeiată pe dispozițiile art. 1.889 C.civ. este nerelevantă, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, sucursalele se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona. Prin urmare, împrejurarea că intimata din cauză de față este înregistrată în registrul comerțului nu schimbă statutul juridic al acesteia, ci reprezintă o formalitate în lipsa căreia sucursala nu ar putea funcționa în România.

Nu sunt relevante nici susținerile apelantei privind activitatea sucursalei ori deținerea de către aceasta a bunurilor necesare desfășurării activității, sucursalele participând la circuitul juridic civil în numele societății mamă, prin reprezentantul legal înscris în registrul comerțului, în exercitarea unui mandat, cu sau fără reprezentare, în limitele împuternicirilor primite. Faptul că sucursala nu constituie un subiect de drept rezultă și din dispozițiile art. 227 C.civ., care include sucursala în categoria sediilor cu caracter secundar pe care le poate avea o persoană juridică.

Curtea mai reține că soluția pronunțată de judecătorul sindic este în concordanță cu prevederile art. 300 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, din care rezultă că numai ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale (respectiv împotriva societății mamă) este posibilă deschiderea procedurii în baza legii române împotriva aceluiaşi debitor în măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România, efectele acesteia limitându-se numai la bunurile situate pe teritoriul statului român şi în măsura necesară aplicării cooperării şi coordonării prevăzute la art. 297-299, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii române, trebuie să fie administrate în procedură.

Pentru considerentele expuse, constatând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare