Recalcularea salariului de bază al polițiștilor la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituţiei pârâte, începând cu 09.04.2015 şi pe viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitat

Recalcularea salariului de bază al polițiștilor la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituţiei pârâte, începând cu 09.04.2015 şi pe viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate.

- Legea-cadru nr. 284/2010 (cu modificările și completările ulterioare), aplicabilă în anii 2012 - 2017, respectiv Legea nr. 283/2011;

- O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G.. nr. 99/2016 și O.U.G.. nr. 9/2017;

- Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

La 1 iulie 2017 angajații din M.A.I. și M.Ap.N. trebuiau să fie reîncadrați, iar elementele salariale recalculate, întrucât potrivit art. 36 (1) din Legea nr. 153/2017: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.”

Guvernul a constatat că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 51/2019 produce efecte în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea salarizării la nivelul maxim aflat în plată, fiind necesară în acest sens adoptarea în regim de urgenţă a unor soluţii legislative de adaptare şi completare a politicilor salariale actuale.

(Secţia a VIII–a contencios administrativ şi fiscal,

decizia civilă nr. 223 din data de 5 februarie 2021)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti în 09 octombrie 2018, reclamantul în contradictoriu cu pârâta I.G.P.R. a solicitat: 1) obligarea pârâtei la emiterea actelor prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază reclamantul la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituţiei pârâte, începând cu 9.04.2015 şi pe viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate; 2) obligarea pârâtei să plătească reclamantului diferenţele salariale dintre sumele primite de reclamant şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu 9.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamantul arată, în esenţă, că a fost funcţionar public cu statut special (poliţist) şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul I.G.P.R. până la 01 iulie 2017, îndeplinind funcţia de poliţist-agent şef principal de poliţie.

Prin sentința atacată instanța de fond a respins excepţia prescripţiei, ca nefondată, a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să emită actele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care a beneficiat reclamantul la nivelul maxim aflat în cadrul pârâtei pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, clasă şi gradaţie, începând cu 1 septembrie 2015 şi până la 31 iunie 2017, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferenţa dintre salariul acordat şi salariul recalculat, actualizat cu indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 700 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.

În esență, prima instanță a considerat că din aplicarea etapizată a Legii-cadru nr.284/2010 (cu modificările și completările ulterioare), aplicabile în anii 2012 - 2017, respectiv Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 99/2016 și O.U.G. nr. 9/2017 se remarca faptul ca în cuprinsul acestora nu se mai face nicio trimitere la elemente salariale ci doar la cuantumurile acestora, unele sporuri specifice introduse în suma compensatorie nefiind reglementate în noile acte normative. Tribunalul a reţinut că pârâta nu a dovedit faptul că reclamanţii au beneficiat de drepturi salariale la nivelul maxim existent pentru funcţiile ocupate în cadrul I.G.P.R. Conform Deciziei nr. 49/2018 pronunţată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că “În interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din O.U.G. nr. 57/2015, în forma modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național.” În concret, tribunalul a reţinut din actele aflate la dosarul cauzei că existau la nivelul pârâtei persoane care îndeplineau aceleaşi funcţii, însă aveau un salariu mai mare, fiind calculate, spre exemplu, diferit anumite componente ale salariului brut (sporul de fidelitate, sporul de confidenţialitate).

Prin recursul declarat de I.G.P.R. sentința a fost criticată din perspectiva următoarelor motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ.  instanţa de fond în mod eronat a obligat pârâtul I.G.P.R. la plata către reclamant a diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele acordate şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.09.2015. Astfel, Tribunalul Bucureşti a înţeles să nu ţină cont de prevederile legale în materia salarizării poliţiştilor, sens în care precizăm că legislaţia cadru a stabilit în mod distinct elementele salariale aferente fiecărei categorii de personal reglementate, astfel că funcţionarii publici cu statut special (poliţiştii) din cadrul M.A.I. au fost identificaţi în soluţiile legislative adoptate ca politici salariale în perioada 01.01.2010 până în prezent după termenii specifici utilizaţi în aceeaşi legislaţie. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că nu este salarizat la nivel maxim solicitând în acest sens sporul de fidelitate care nu mai este reglementat de legislaţia în vigoare. In acest sens, deşi au prezentat evoluţia salarizării poliţiştilor, vă rugăm să constataţi că atât motivarea, cât şi pretenţiile sunt doar cu titlu pur formal. Esenţial este faptul că o parte dintre reclamanţi, fiind angajaţi anterior reconstrucţiei salariale, drept urmare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 când sporul ce face obiectul prezentei nu a mai fost prevăzut, au beneficiat şi beneficiază în continuare de suma compensatorie cu caracter tranzitoriu corespunzătoare sporului de fidelitate. Ca atare, pretenţiile ce constituie obiectul acţiunii sunt vădit neîntemeiate, salarizarea acestuia fiind făcută în mod temeinic şi legal, împrejurare ce vine să confirme nelegalitatea hotărârii pronunţate, nelegalitate ce îmbracă forma aplicării greşite a normelor de drept material la speţa în cauză. Scopul Legii nr. 71/2015 nu este acela de a oferi o modalitate de valorificare a unor drepturi salariale, în alte condiţii decât normele legale de bază care le-au consacrat. Practic, odată în vigoare cu Legea aclamată în acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, s-a creat posibilitatea ca o parte din personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice cu un nivel al salariului mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii /autorităţi, să fie salarizat la acest nivel, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele rezultate, în numite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010. Aşadar, voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina discrepanţele salariale existente între persoane care îndeplinesc aceleaşi condiţii, iar nu de a oferi o nouă soluţie legislativă pentru valorificarea unor drepturi de natură salarială în alte condiţii decât cele iniţial stabilite prin lege. Practic, prin cererea sa, reclamantul nu arată că este salarizat la nivel inferior faţă de alt coleg, ci încearcă reactivarea unor sporuri ce nu mai sunt acordate din 2009, fiind ilegală aplicarea unor acte normative abrogate. Începând cu anul 2010, ca urmare a reconstrucţiei salariale, salarizarea poliţiştilor s-a făcut potrivit principiului conservării drepturilor salariale al personalului aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009. prin actele normative succesive care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 (în principiu) cuantumul brut al salariilor de funcţie a fost menţinut la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, decembrie 2012, decembrie 2013, decembrie 2014, respectiv decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. In plus, netemeinicia solicitărilor reclamantului rezultă din însuşi ansamblul Legii nr. 71/2015 care nu dă dreptul justiţiabililor la plata sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu aferente sporurilor indicat de reclamant pentru care aceasta ar fi îndeplinit condiţiile ulterior datei de 31.12.2009, ci stabileşte dreptul la un cuantum al salariului de bază egal cu cel al salariaţilor ce îndeplinesc aceleaşi condiţii şi care au beneficiat în plus de elemente salariale prevăzute de legislaţia în vigoare.

Întâmpinarea intimatului a apreciat că Î.C.CJ. prin Decizia nr. 51/2019 pronunţată de  Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabileşte că termenul de „salariu de bază" prevăzut de art. 1 alin. [(5)1] din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul funcţiei de bază" al poliţiştilor. Un element care atestă diferenţele salariale practicate la nivel de instituţie, prin nesocotirea dispoziţiilor legale, este dat de solda de merit şi modalitatea în care aceasta a fost acordată. Poliţiştii care la data de 31.12.2009 beneficiau de această componentă salarială au păstrat-o sub forma includerii în „suma compensatorie". Prin acordarea unor sume compensatorii în mod diferit (spor de fidelitate şi salariu de merit) se ajunge la existenţa unor niveluri diferite de salarizare pentru persoane încadrate pe aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie. Solda de merit a fost stabilită procentual 20% din salariu, iar agentul şef principal V.D. a beneficiat de aceasta încă din anul 2009, spre deosebire de reclamant care nu a beneficiat de această soldă. Timp de aproximativ 7 ani, reclamantul "nu a avut dreptul" la soldă de merit şi nici după modificările aduse de Legea nr. 71/2015, nu s-a găsit de cuviinţă a fi remunerat la nivelul salariului maxim aflat în instituţie.

Prin concluziile scrise, recurenta IGPR a arătat că la data de 31.08.2020 prin emiterea dispoziţiei nr. 6868/31.08.2020, respectiv nr. 6869/31.08.2020 în vederea salarizării la nivel maxim, reclamantului i-a fost acordată valoarea corespunzătoare sporurilor stabilite prin O.U.G nr. 75/2020, ce fac obiectul prezentei căi de atac. Ca atare, dat fiind faptul că reclamanţilor le-a fost acordat dreptul solicitat în cauza pendinte, vă rugăm să admiteţi excepţia lipsei de obiect şi să respingeţi cererea de chemare în judecată.

Prin notele scrise, intimatul a reiterat cele expuse în întâmpinare, dar nu a prezentat un punct de vedere cu privire la emiterea dispoziţiei nr. 6868/31.08.2020, respectiv nr. 6869/31.08.2020 în vederea salarizării la nivel maxim, în temeiul O.U.G. nr. 75/2020.

Examinând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale, Curtea va admite recursul.

Criticile recursului încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material” sunt fondate.

Recurentul nu a criticat soluția pe respingerea excepției prescripției, instanța urmând să judece în aceste limite.

În speță, reclamantul a solicitat recalcularea salariului de bază și a sporurilor începând cu data de 09.04.2015 și până la data pensionării, respectiv data de 31.06.2017, făcând referire specifică la salariul de merit și sporul de fidelitate.

În speță, problema juridică a fost care este tratamentul legal al salariului de merit și al sporului de fidelitate al polițistului raportat la normele legale existente.

Acte normative în materia salarizării poliţiştilor

În ultimii 11 ani au fost adoptate trei legi ale salarizării unitare: Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 153/2017.

Prima lege a salarizării unitare, Legea nr. 330/2009, s-a aplicat parțial și doar timp de un an (în anul 2010). Prin art. 30 din lege au fost preluate elementele de salarizare din decembrie 2009, iar o parte din sporuri au fost introduse în salariul/solda funcției de bază.

Cea de a doua lege a salarizării unitare, Legea nr. 284/2010, nu s-a aplicat niciodată în privința polițiștilor și militarilor, din pricină că nașterea efectelor ei a fost blocată, în ceea ce-i privește pe aceștia, prin ordonanțe de urgență succesive, de șapte ori, în fiecare an, astfel: pentru 2011 prin Legea nr. 285/2010, 2012 prin O.U.G. nr. 80/2010, 2013 prin O.U.G. nr.84/2012, 2014 prin O.U.G. nr. 103/2013, 2015 prin O.U.G. nr. 83/2014, 2016 prin O.U.G. nr. 57/2015, 2017 prin O.U.G. nr. 99/2016 și O.U.G. 9/2017.

Potrivit O.U.G. nr. 83/2014, începând cu luna ianuarie 2015, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit O.U.G. nr. 57/2015, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit O.U.G. nr. 99/2016, în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit O.U.G. nr. 9/2017, în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017, se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

A treia Lege a salarizării unitare este Legea nr. 153/2017 care a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2017, fiind unicul temei pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În opinia curții, la 1 iulie 2017 angajații din M.A.I. și M.Ap.N. trebuiau să fie reîncadrați, iar elementele salariale recalculate, întrucât potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr.153/2017: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.”.

Art. 38 din Legea nr. 153/2017 prevedea o aplicarea etapizată: (2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;

c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 51/2019 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată la data de 30 ianuarie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: 1. identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de art. 1 alin.(5^1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr.83/2014), astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 (Decizia nr. 23/2016), precum şi de art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 57/2015), introdus prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (O.U.G. nr. 20/2016), în raport cu termenii specifici folosiţi de legiuitor pentru definirea drepturilor salariale cuvenite fiecăreia dintre aceste categorii, respectiv dacă aceste dispoziţii se aplică şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în condiţiile în care aceste categorii profesionale, potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, nu beneficiază de un salariu de bază; 2. dacă noţiunea de "salariu de bază", atunci când este utilizată ca atare în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă la toate categoriile de drepturi salariale, respectiv salariul de bază, solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază şi indemnizaţia de încadrare.

Decizia a arătat că principiul caracterului unitar al sistemului de salarizare se opune excluderii, din câmpul de aplicare a operaţiunii egalizării la nivel maxim, a unei largi categorii socioprofesionale din personalul bugetar, aşa cum este şi cazul categoriei de personal a poliţiştilor. Această decizie a interpretat obligatoriu noțiunea de „salariu de bază” astfel: termenul de "salariu de bază" prevăzut de art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014 şi de art. 3^1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 trebuie interpretat extensiv, în sensul că se referă şi la "salariul funcţiei de bază" al poliţiştilor.

Decizia nr. 51/2019 a observat că voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a adoptării celor două norme juridice, aşa cum au fost precizate deja pe larg, sunt subsumate imperativului egalizării şi înlăturării inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, aplicabil - în primul rând şi în mod necesar - elementului principal (de bază) al sistemului de salarizare. Potrivit paragrafului 106 al Deciziei nr. 51/2019, un argument a fortiori este dat de reglementarea unor dispoziţii tranzitorii în cuprinsul art. 93 alin. (2) din secţiunea a II-a "Alte dispoziţii" a anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în sensul indicării "salariului funcţiei de bază" drept noţiune echivalentă "salariului de bază", în contextul în care rezolvarea conflictului între normele succesive era necesară tocmai pentru că noţiunea din urmă nu mai era una de actualitate în reglementarea salarizării poliţiştilor.

Urmarea Deciziei ICCJ nr. 51/2019

Guvernul a constatat că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 51/2019 produce efecte în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea salarizării la nivelul maxim aflat în plată, fiind necesară în acest sens adoptarea în regim de urgenţă a unor soluţii legislative de adaptare şi completare a politicilor salariale actuale.

Guvernul a constatat necesitatea instituirii unor reglementări speciale privind recalcularea şi plata veniturilor salariale ale personalului în activitate, dar şi a celui pensionat și a fost adoptată O.U.G. nr. 75/2020 din 14 mai 2020 pentru completarea O.U.G. nr.114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi alte modificări fiscal-bugetare.

Preambulul O.U.G. nr. 75/2020 menționează întreaga rațiune a aplicării Deciziei ÎCCJ nr. 51/2019.

Curtea a constatat că raportul juridic litigios pendinte intră sub incidența O.U.G. nr.75/2020 care modifică O.U.G. nr. 114/2018 ce stabilește în prezent că potrivit art. 341 alin.(1) lit. a) și alin. (3) că vor fi recalculate sporul de fidelitate, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare: (1) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (1) şi prin derogare de la prevederile art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările ulterioare, se recalculează cuantumurile/valorile salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti din structurile Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la care se acordă majorările salariale din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, având în vedere, după caz, următoarele:

a) valoarea corespunzătoare sporului de fidelitate prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, prin raportare la nivelul aferent perioadelor de activitate ale poliţiştilor desfăşurate şi după această dată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, după caz. Aceasta se include în valoarea salariilor de funcţie ale poliţiştilor;

b) valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009. Aceasta se include doar în valoarea salariilor de funcţie ale agenţilor de poliţie care îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, în mod asemănător cu situaţiile în care agenţii de poliţie beneficiază de această valoare;

c) valoarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare;

d) valoarea sporului pentru complexitatea muncii prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2010, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare.

(2) Recalcularea prevăzută la alin. (1) vizează şi perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020. În cazul personalului în activitate recalcularea se efectuează şi după data respectivă, lunar, corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (2), după recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti în condiţiile alin. (1) şi (2), se recalculează şi cuantumurile sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar, inclusiv pentru perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020, ţinând cont în mod corespunzător de evoluţia legislativă a măsurilor fiscal-bugetare adoptate cu privire la aceste drepturi.

(4) Cuantumurile/Valorile brute ale salariilor de funcţie recalculate în condiţiile alin. (1) şi (2), prin preluarea, după caz, a valorilor sporului de fidelitate, sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, sporului pentru condiţii de pericol deosebit şi sporului pentru complexitatea muncii prevăzute de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009/31 decembrie 2010, dar şi a altor valori pentru unele elemente abrogate la data de 1 ianuarie 2010/1 ianuarie 2011, în conformitate cu legislaţia-cadru de salarizare unitară, la care se adaugă şi majorările salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, reprezintă cuantumurile/valorile brute aflate în plată care fac obiectul comparaţiei reglementate la art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pe întreaga perioadă de aplicare etapizată a legii-cadru.

(5) În situaţia personalului ale cărui raporturi de serviciu au încetat, recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie şi, după caz, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar se realizează până la data încetării raporturilor de serviciu, în cadrul perioadei prevăzute la alin. (2).

În speță, recurenta a mai făcut referire în concluziile scrise la recalcularea realizată pentru intimat conform dispozițiilor nr. 6868 și 6869/31.08.2020, cu privire la sporurile stabilite prin O.U.G. nr. 75/2020, pe care intimatul nu le-a contestat în notele sale scrise subsecvente.

Având în vedere situația juridică a reclamantului în curs de constituire, de-a lungul litigiului, este incidentă interpretarea Deciziei nr. 23/2015 a ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că i se va aplica actul normativ nou, respectiv O.U.G. nr. 75/2020: facta praeterita (faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele produse de acea situaţie juridică) vor fi reglementate de legea veche, dacă nu se prevede altfel în privinţa efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute;

- facta pendentia (situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi) şi facta futura (situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi) vor fi reglementate de legea nouă, adică în speță de O.U.G. nr. 75/2020.

Apreciind că odată cu apariția O.U.G. nr. 75/2020 și indicarea dispozițiilor de recalculare, drepturile reclamantului de recalculare și ulterior de plată a diferențelor sunt satisfăcute, în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa în parte, va respinge acțiunea ca nefondată, păstrând soluția instanţei de fond cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Domenii speta

Spete similare