Limitele libertăţii de exprimare în cadrul relaţiilor de muncă a salariatului lider de sindicat

Libertatea de exprimare, drept fundamental ocrotit atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, nu este absolută, iar dreptul la liberă opinie, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, fără a prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane. Această libertate, cu o aplicație specifică în domeniul mass media, implică unele restricții generate de necesitatea protecției altor valori fundamentale ocrotite – demnitatea, onoarea persoanei, dreptul la reputație, dreptul la imagine – astfel încât să se găsească acel echilibru între diversele interese aflate în joc.

Activitatea liderului de sindicat pentru apărarea drepturilor membrilor sindicatului nu trebuie să prejudicieze imaginea societăţii. Acesta dispune de pârghiile legale prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, așa încât fapta sa nu poate fi justificată prin prisma calităţii sale de lider de sindicat în condițiile existenței unor dispoziții legale care îi interzic publicarea prin mijloacele mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii.

În cadrul relațiilor de muncă, în situaţia în care sunt depășite limitele libertății de exprimare ce vizează apărarea drepturilor și libertăților altei persoane, în speță – dreptul la propria imagine a angajatorului, angajarea răspunderii celui vinovat trebuie realizată cu condiția ca sancțiunea aplicată să fie proporțională cu fapta.

Prin sentinţa civilă nr. ____ din ______ pronunţată de Tribunalul ____, Secţia I Civilă în dosarul nr. _____ s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul ____ în contradictoriu cu intimata ____.

S-a dispus anularea în parte a deciziei de sancţionare nr. ____, în sensul înlocuirii sancţiunii de reducere a salariului de bază de 10% pe trei luni, cu sancţiunea diminuării salariului de bază cu 10% pe o lună, prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.

S-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată de contestator pe cale separată.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia contestată, reclamantul – salariat al pârâtei în funcţia de maistru mecanic în Secţia ______, a fost sancţionat disciplinar, în baza art. 248 alin. (l) lit. c din Codul muncii – republicat, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii deciziei de sancţionare, invocată de contestator, ca  urmare a lipsei unuia din elementele prevăzute în mod obligatoriu de lege, la art. 252 Codul muncii, instanţa a reţinut:

Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În acest sens, art. 252 alin. 2 Codul muncii prevede că, „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”.

Contestatorul consideră ca nefiind îndeplinită condiţia imperativă impusă de art. 252 alin.2 lit. c) din Codul muncii, respectiv pârâta nu a indicat în cuprinsul deciziei motivele concrete pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în calitate de salariat în timpul cercetării disciplinare.

Instanţa, observând decizia de sancţionare contestată, a constatat că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 252 alin. 2 Codul muncii, inclusiv pe cele prevăzute la lit. c) - „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile”, astfel că susţinerile contestatorului nu sunt întemeiate.

Astfel, a reținut că decizia cuprinde descrierea explicită a faptei care constituie abatere disciplinară pentru care a fost aplicată sancţiunea disciplinară (aliniatul 1 al deciziei), temeiurile care au stat la baza aplicării acestei sancţiuni, respectiv prevederile regulamentului de ordine interioară, a fişei postului, a contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestator. Cuprinde, de asemenea, şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, ele fiind expuse în alineatul ultim de pe a treia pagină a deciziei de sancţionare şi primele două alineate de pe pagina a patra a deciziei.

Întrucât contestatorul nu este mulţumit de motivarea înlăturării susţinerilor sale, dată de pârâtă în decizie, nu înseamnă că sunt îndeplinite cerinţele art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, legiuitorul referindu-se doar la absenţa lor.

În consecinţă, s-a apreciat că pârâta a respectat în totalitate dispoziţiile imperative prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii, astfel că susţinerile contestatorului au fost respinse.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că la baza luării măsurii sancţionării disciplinare a contestatorului au stat: Raportul de cercetare disciplinară nr. _____, înregistrările video şi comentariile personale postate de acesta pe pagina de Facebook proprie, articolul din cotidianul ____/27.01.2020, apărut în urma postărilor contestatorului, fişa postului, toate aflate la dosarul cauzei dosar, raportat la obligaţiile pe care le avea ROI şi a CCM 2019.

În ceea ce priveşte faptele săvârşite de contestator pentru care pârâta a considerat necesară aplicarea acestei sancţiuni, în decizie se menţionează că abaterea disciplinară cercetată constă în postarea pe pagina personală de Facebook „______” în data de 23.01.2020 şi 24.01.2020, a patru înregistrări video, realizate în timpul procesului tehnologic, desfăşurat în Secţia ______________ la cuptorul electric şi zona zgură, însoţite de comentarii defăimătoare privind societatea.

Astfel, cele patru înregistrări postate în data de 23 şi 24 ianuarie 2020, la care a fost ataşat comentariul „În atenţia Ministerului Mediului! Condiţii Normale de muncă în _______ din cadrul ________, Noaptea. Sindicatul ______________ prezintă imagini din __________, unde sunt declarate Condiţii Normale de Muncă, iar lucrătorii care mai apucă, se pensionează la vârsta de 65 de ani, sau la unul din Parastase de până la 7 ani”, au generat apariţia în ziarul _________ din data de 27.01.2020, a unui amplu articol care au afectat imaginea societăţii.

Prin faptele săvârşite contestatorul a încălcat prevederile din Fişa postului, Angajamentului de fidelitate, prevederile art.9 lit. 1), lit. q), art. 12 lit. a), lit. b), lit. c), lit. e), lit. u), lit. a), art.21 (2) lit. g), lit. h), lit. v), art. 30 (2) lit. p) din Regulamentul Intern, art.84 lit. a), lit. b), art. 85(1) din CCM, unde sunt prevăzute obligaţiile „(...) să îndeplinească atribuţiile ce le revin conform fişei postului”, obligaţia „să respecte disciplina muncii”, obligaţia „să execute întocmai sarcinile specifice locului de muncă (...)”, obligaţia „(...) să presteze numai acele activităţi legate de realizarea sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu”, obligaţia „să ia masuri pentru protecţia datelor şi informaţiilor deţinute şi utilizate în sector”, obligaţia „să respecte prevederile Regulamentului Intern, Contractului Colectiv de Muncă şi ale celorlalte reglementări interne”, obligaţia „să respecte programul de muncă şi să presteze numai acele activităţi legate de realizarea sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu”, obligaţia „să nu procedeze la lansarea de zvonuri, care pot perturba desfăşurarea normală a activităţii şi defăima pe unii salariaţi sau societatea”, obligaţia „să respecte normele legale şi interne privind caracterul de secret de serviciu şi de confidenţialitate a unor date, informaţii şi documente”, obligaţia „să nu încalce regulile privind securitatea datelor şi a secretelor de serviciu”, obligaţia „să nu publice prin mijloacele mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii”.

Conform art. 85 (1) din CCM: „Încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu constituie abatere disciplinară şi se sancţionează funcţie de gravitatea faptelor, inclusiv cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, sancţiunile care se pot aplica sunt conforme cu prevederile Codului muncii, republicat cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului Intern şi Contractului Colectiv de Muncă aplicabil.”

Instanţa coroborând proba cu înscrisuri administrată de părţi în cauză, respectiv Raportul de cercetare disciplinară ______, declaraţia contestatorului la cercetarea disciplinară, înregistrările video vizionate la termenul din data de 21.09.2020, a reţinut că fapta imputată s-a petrecut în data de 23 şi 24 ianuarie 2020, când contestatorul a postat pe pagina personală de Facebook înregistrările video.

Aceste  postări au avut un impact social negativ privind imaginea societăţii pârâte, în sensul că în cotidianul local „__________”, în data de 27.01.2020, a apărut un articol „Iată ce se întâmplă în topitoriile ______”, iar conducerea pârâtei a efectuat o anchetă internă cu privire la înregistrările apărute în mass – media referitoare la condiţiile de lucru din secţia _________ – Notă tehnică/11.02.2020 şi Raport privind condiţiile de lucru din _________/12.02.2020, care au concluzionat faptul că „gazele degajate în timpul acestor operaţii sunt captate cu ajutorul hotelor şi introduse pentru neutralizare în staţia de tratare gaze ________”.

De altfel, în timpul cercetării disciplinare s-a constatat că aceste înregistrări nu erau actuale, ci erau anterioare lunii mai 2019.

Susţinerile contestatorului în sensul că şi-a asumat postările de pe reţelele de socializare, însă le-a postat în calitate de Preşedinte de Sindicat, că nu a fost de acord cu ROI al pârâtei şi în calitate de lider de sindicat nu l-a semnat, că a sesizat conducerea _______ încă din anul 2017, legat de condiţiile de lucru din topitorie, că filmările nu au fost efectuate de acesta, nu sunt de natură să-l exonereze de răspunderea disciplinară, atât timp cât la art. 20 lit. v din ROI, este prevăzută ca abatere disciplinară: „publicarea prin mijloacele mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii.”, faptă pe care acesta a recunoscut că a săvârşit-o”.

La fila 88 dosar, se observă ca ROI a fost semnat de alte 5 organizaţii sindicale, astfel încât chiar dacă reclamantul în calitate de Preşedinte al Sindicatului _____________ nu l-a semnat, acesta i se aplică şi respectarea lui este obligatorie pentru toţi angajaţii pârâtei.

În analiza legalităţii şi temeiniciei dispoziţiei contestate, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 247 alin. 2 din Codul muncii caracterizează abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În acest context, pentru ca fapta săvârşită să fie considerată abatere disciplinară, instanţa trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite în cauză aceste condiţii, respectiv dacă salariatul a săvârşit cu vinovăţie o acţiune sau inacţiune, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau clauzele generale privind raporturile de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Astfel, condiţia referitoare la producerea unui rezultat dăunător nu presupune producerea unei pagube care ar fi putut atrage eventual o răspundere patrimonială a salariatului, ci presupune ca săvârşirea faptei să conducă la un rezultat de natură a pune în pericol desfăşurarea în bune condiţii a activităţii în unitatea respectivă, în situaţia dedusă judecăţii afectarea imaginii publice a pârâtei.

În acest sens, nu a putut fi reţinută susţinerea reclamantului conform căreia fapta sa nu a produs nicio consecinţă dăunătoare, această consecinţă fiind tocmai rezonanţa socială şi articolul defăimător apărut în cotidianul local „__________”.

Ca atare, în ceea ce îl priveşte pe contestator, s-a făcut dovada încălcării atribuţiilor invocate de pârâtă, situaţie în care angajatorul îşi poate exercita prerogativa disciplinară de care dispune  prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare.

Raportat la întregul context în care s-a desfăşurat abaterea disciplinară a contestatorului, urmările abaterii disciplinare, faptul că nu a mai avut abateri disciplinare în ultimele 12 luni, instanţa a înţeles însă să individualizeze sancţiunea aplicabilă reclamantului, respectiv înlocuirea sancţiunii de reducere a salariului de bază cu 10% pe 3 luni, cu reducerea salariului de bază cu  10% pe o lună, ţinând cont şi de faptul că în ultimele 12 luni nu a mai săvârşit abateri disciplinare.

Posibilitatea instanţei în acest sens a fost statuată şi prin Decizia ÎCCJ nr. 11 din 10 iunie 2013 (Decizia nr. 11/2013) în recurs în interesul legii. S-a decis: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii că: Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară.”

Astfel, în soluţionarea acestui conflict de muncă, s-a reţinut că instanţa exercită un control devolutiv de natură jurisdicţională, deoarece verifică legalitatea şi temeinicia măsurii luate, nu numai prin prisma materialului administrat, dar are şi posibilitatea efectuării unui probatoriu suplimentar. În măsura în care constată că măsura sancţionării este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanţa dispune admiterea contestaţiei, anularea parţială a deciziei contestate şi înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator cu o altă măsură de sancţionare. Procedând în acest mod, instanţele de judecată nu se transformă în organe disciplinare, pentru că ele nu fac din oficiu cercetări administrative pentru stabilirea actelor şi faptelor juridice prin care s-a încălcat disciplina muncii, ci doar cenzurează măsura sancţionatoare aplicată deja de către angajator, asigurând un cadru de protecţie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Au fost înlăturate apărările pârâtei privind ulterioarele controale efectuate după postarea înregistrărilor de către contestator, aceste controale nu au avut loc, astfel că la individualizarea sancţiunii a fost avut în vedere şi acest aspect legat de rezonanţa socială a postărilor şi afectarea imaginii societăţii pârâte.

Nota de constatare încheiată de _____________ – _____________ şi ________ pentru ____________ arată în conţinutul ei faptul că: „Motivul revizuirii îl constituie finalizarea lucrărilor de investiţii privind proiectul (...)” şi deci nu ca urmare a postărilor înregistrărilor video de către contestator.

Faţă de cele menţionate, instanţa a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul ________ în contradictoriu cu pârâta _________. A dispus anularea în parte a deciziei de sancţionare nr. ______, în sensul înlocuirii sancţiunii de reducere a salariului de bază cu 10% pe trei luni, cu sancţiunea diminuării salariului de bază cu 10% pe o lună, prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.

S-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată de contestator pe cale separată.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 Criticile formulate de apelantul contestator sunt în esenţă următoarele:

Sentința instanței de fond este netemeinică şi nelegală având în vedere faptul că înlătura apărările pe care apelantul le-a formulat în faţa comisiei de disciplină, şi implicit în faţa instanţei de fond, respectiv că: şi-a asumat postările din data de 23.01.2020 şi 24.01.2020, în calitatea pe care o are, şi anume aceea de preşedinte al Sindicatului ________ din cadrul __________; adresa de Facebook îi aparţine; nu a fost de acord cu Regulamentul Intern al societăţii _______, motiv pentru care, în calitatea sa de lider al Sindicatului __________, nu l-a semnat, deoarece încalcă legislaţia internă şi Constituția României; conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 şi 2 din Constituția României, a considerat şi consideră ca are dreptul la opinie publică, cu atât mai mult în calitatea pe care o are, şi anume aceea de Președinte al Sindicatului ___________, calitate în care a notificat conducerea societăţii _________, încă din anul 2017 prin adresa nr. _______, adresă la care societatea a răspuns prin adresa nr. _______; a arătat faptul că filmările pe care le-a postat au fost primite de la salariaţii din _______; a postat filmările întrucât societatea nu a luat niciun fel de măsuri ca urmare a adresei nr. _______, măsuri necesare pentru a se încadra în condiţii normale de muncă _______ din societate şi secţia ______, în caz contrar societatea să dispună acordarea/încadrarea în grupe speciale de muncă a acestor sectoare; aspectele postate de acesta în mass-media nu reprezintă decât neajunsuri ale procesului tehnologic, care pun în pericol viaţa şi sănătatea salariaţilor şi pe care le-a adus la cunoștința conducerii societăţii încă din anul 2017; scopul acestor postări a fost acela de a atrage atenţia tuturor factorilor responsabili pentru această stare de lucru şi pentru îndreptarea lor, iar nu pentru a denigra ori a aduce prejudicii societăţii.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește angajamentul de fidelitate depus la dosarul cauzei de societatea pârâtă şi reținut de către instanța de fond, apelantul solicită sa fie avut în vedere ca acesta nu are număr de înregistrare, nu are dată, iar semnătura nu îi aparține.

Apelantul a învederat că a arătat, atât în faţa comisiei de disciplină, cât şi în faţa instanţei de fond, ca aceste înregistrări i-au fost aduse la cunoștință şi au fost realizate de salariați, salariați care i-au cerut, dată fiind calitatea sa de lider de sindicat, sa le aducă la cunoștința opiniei publice în vederea luării masurilor ce se impun pentru a fi remediate.

De altfel, a arătat că instanța de fond a reținut că s-a constatat ca aceste înregistrări nu erau actuale, ci erau anterioare lunii mai 2019.

În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond în sensul că, în situația dedusă judecații a fost afectată imaginea publică a pârâtei, apelantul solicită să fie avute în vedere apărările pe care le-a făcut în faţa instanței de fond, în sensul că cele două postări nu au produs nicio consecință dăunătoare societăţii, că în decizia de sancţionare nu se arată, nu se menționează şi nici nu se cuantifică în ce constă prejudiciul material sau moral defăimător suferit de societate (contracte anuale, conducerea societăţii sancționată, declanşarea unor acţiuni civile sau penale în justiţie, luări de poziție din partea partenerilor de afaceri, etc.).

Apelantul a apreciat că abaterea disciplinară reținută în sarcina sa nu a fost săvârşită cu nicio formă de vinovăţie dintre cele prevăzute de legislația în vigoare, susținând că nu este vinovat.

Singurul aspect pe care instanța de fond l-a reținut în favoarea sa şi, pe cale de consecință, a înţeles să individualizeze sancţiunea aplicată, respectiv să înlocuiască sancțiunea de reducere a salariului de baza cu 10% pe 3 luni, cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o lună, a fost acela că în ultimele 12 luni nu a mai săvârşit abateri disciplinare.

Privitor la reținerile instanței de fond în sensul că apelantul a postat imagini din interiorul societăţii unde este angajat, fără acordul conducerii acesteia, apelantul solicită a fi avut în vedere faptul ca motivarea instanței de fond este unilaterală, instanța de fond fondându-si raționamentul judiciar în exclusivitate pe susținerile intimatei, context în care apreciază ca au fost încălcate principiile contradictorialității, accesului la justiție, egalităţii de tratament, dreptului la apărare şi art. 6 CEDO.

Din cauza faptului că nu au fost luate măsurile necesare pentru a se încadra în condiții normale de munca la _________ din societate şi secția ________, starea de sănătate a salariaților este una precară, dovadă fiind faptul că _________, în doar 5 ani lucraţi în _______ din _______ a dobândit astm bronşic profesional, iar recent un alt salariat care lucra la secţia ______, a decedat, medicii constatând că mai avea un plămân funcţional, iar celalalt plămân funcționa doar parțial, apelantul susținând că va depune documente care sa dovedească cele arătate.

Apelantul a mai arătat că inclusiv el are astm bronşic profesional, iar starea sa de sănătate s-a agravat în ultima perioadă, tocmai din cauza faptului că Societatea ________ nu a luat măsuri suficiente de încadrare în condiţii normale de muncă, aşa cum prevede legea, aceste măsuri fiind luate doar la nivel declarativ, realitatea fiind tocmai cea prezentată în filmuleţele existente la dosar. Conducerea _______ este interesată doar să îşi maximizeze profitul, nu şi de sănătatea oamenilor, acest lucru fiind vizibil şi la rezultatele evaluării stării de sănătate a salariaților la Controlului periodic anual, făcut de salariați.

Apelantul contestator a solicitat admiterea apelul, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În dovedire, apelantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi înscrisurile noi, care să fie depuse de ___________, respectiv rezultatele evaluării stării de sănătate a salariaților la controlul periodic anual, numărul zilelor de concedii medicale acumulate de salariații __________ în ultimul an de zile şi înscrisurile noi anexate prezentei cereri, proba testimonială cu martorul __________, al cărui domiciliu a fost precizat de către apelant, precum şi orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 Cod de procedură civilă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

 Prin apelul formulat intimata _________ a susţinut următoarele:

 Prin Decizia nr. _____, intimatul-contestator a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 (trei) luni, deoarece în data de 23.01.2020, la ora 09:28 PM, respectiv în data de 24.01.2020, ora 07:28 AM, a postat în mediul on-line, precum şi pe una din rețelele de socializare (Facebook), patru înregistrări video din cadrul societăţii _________, încălcând astfel prevederile Regulamentului Intern, ale CCM aplicabil, care interzic publicarea, prin mijloacele mass-media, a unor materiale ce pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii.

Înregistrările video au fost realizate în timpul procesului tehnologic desfășurat în secția __________ la Cuptorul electric, secția _________ şi zona zgură, iar cu ocazia acestor postări, intimatul-reclamant a scris următoarele: „În atenția Ministerului Mediului! Condiții normale de muncă în ____________ din cadrul __________, noaptea. Sindicatul ________, prezintă imagini din ____________, unde sunt declarate Condiții normale de muncă, iar lucrătorii care mai apucă, se pensionează la vârsta de 65 de ani, sau la unul din Parastase de până la 7 ani”. Aceste postări au generat apariția în ziarul _______ din data de 27.01.2020 a unui amplu articol care a afectat imaginea societăţii.

Apelanta a susținut că nu este corectă motivarea instanței de fond potrivit căreia „raportat la întregul context în care s-a desfășurat abaterea disciplinară a contestatorului, urmările abaterii disciplinare, faptul că nu a mai avut abateri disciplinare în ultimele 12 luni, instanța înțelege însă să individualizeze sancțiunea aplicabilă reclamantului, respectiv înlocuirea sancțiunii de reducere a salariului de bază cu 10% pe 3 luni, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, ținând cont şi de faptul că în ultimele 12 luni nu a mai săvârşit abateri disciplinare”.

Faptul că intimatul-reclamant nu a mai avut abateri disciplinare în ultimele 12 luni calendaristice nu înseamnă că nu se poate aplica sancțiunea de reducere a salariului de baza cu 10% pe 3 (trei) luni, deoarece sancțiunea nu se aplică gradual, ci în funcție de gravitatea abaterii săvârşite.

În Regulamentul Intern ________ este prevăzut că pentru astfel de abateri disciplinare se aplică sancțiunea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.

Apelanta a învederat că abaterea disciplinară a fost săvârşită cu intenție directă, nu din culpă, scopul contestatorului fiind clar: acela de a aduce atingere prestigiului societăţii deoarece, prin postările din zilele de 23 şi 24.01.2020 şi prin comentariile la postările efectuate pe rețelele de socializare, în care intimatul-reclamant a susținut că activitatea la _________ nu s-ar desfășura în condiții normale de muncă, a solicitat distribuirea publică a acestor postări.

De asemenea, apelanta a susţinut că au fost aduse denigrări unor persoane din cadrul societăţii şi prejudicii de imagine societăţii, fără a prezenta dovezi în acest sens, împrejurare care confirmă că intenția intimatului-reclamant a fost de a denigra prin orice mijloace societatea şi conducerea acesteia.

La pagina 17 alin. 2, instanța de fond a reținut că „aceste postări au avut un impact social negativ privind imaginea societăţii pârâte, în sensul că în cotidianul local „_________”, în data de 27.01.2020, a apărut un articol intitulat „Iată ce se întâmplă în topitoriile _______” şi deși a constatat că fapta a fost săvârşită cu intenție şi a avut un impact social negativ privind imaginea societăţii, totuși a înlocuit sancțiunea aplicată de angajator.

Apelanta a învederat că nu este vorba de o greșeală săvârşită de intimatul-reclamant în timpul realizării sarcinilor de serviciu care, într-o anumită măsură, putea justifica înlocuirea de către instanța de fond a sancțiunii aplicate de angajator, ci este vorba de o abatere disciplinara, care a fost săvârşită cu intenție directă şi este considerată abatere gravă.

Postarea unor imagini din interiorul unei societăţi private la care este angajat, fără acordul conducerii societăţii, constituie abatere disciplinară așa cum aceasta este definită în Regulamentul Intern şi Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.

Apelantul a învederat că este o situație asemănătoare cu cea prevăzută la art. 61 lit. a) din Codul muncii republicat, cu modificările şi completările ulterioare, unde este menționat că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă, deci fără a fi necesară săvârşirea unor abateri repetate.

Apelantul a mai învederat că, așa cum se poate aplica măsura concedierii în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă, tot așa se poate aplica şi sancțiunea de reducere a salariului de bază cu 10% pe 3 luni, pentru săvârşirea unei abateri grave, chiar dacă salariatul nu mai are alte sancțiuni disciplinare în ultimele 12 luni calendaristice.

S-a susținut totodată că intră în categoria abaterilor grave săvârşite de salariați cu vinovăţie abaterile care tulbură profund activitatea angajatorului.

Apelantul a susţinut că săvârşirea faptei de către intimatul-reclamant a condus la un rezultat de natură a pune în pericol desfășurarea în bune condiții a activității în unitate, afectarea imaginii publice a ___________, având drept consecințe rezonanţa socială şi articolul defăimător apărut în cotidianul „_________”.

Codul muncii nu definește şi nu enumeră abaterile grave, dar ele sunt stabilite prin regulamentele interne şi contractele colective de muncă, asemenea calificare fiind făcută de la caz la caz, de angajator.

Potrivit art. 21(2) lit. v) din Regulamentul Intern, constituie abatere disciplinară: „publicarea prin mijloace mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii”.

Conform art. 30(1) din Regulamentul Intern, se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă situațiile în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori a celor stabilite prin Contractul Individual de Muncă, Contractul Colectiv de Muncă aplicabil sau Regulamentul Intern.

Potrivit art. 30(2) din Regulamentul Intern, sunt considerate abateri deosebit de grave şi sunt sancționate cu desfacerea disciplinară a Contractului Individual de Muncă şi sesizarea după caz, a organelor de urmărire penală, şi următoarele fapte prevăzute în lit. p), respectiv transmiterea de date confidențiale şi acțiuni de natură a prejudicia interesele şi imaginea societăţii.

Consecințele abaterii disciplinare constau în faptul că, urmare a postării imaginilor video şi a comentariilor, intimatul-reclamant a adus prejudicii de imagine societăţii, în sensul că a indus în eroare atât mass-media cât şi publicul, că activitatea desfășurată la locurile de munca din înregistrările video postate nu s-ar desfășura în condițiile de lucru normale stabilite pentru aceste sectoare de activitate, potrivit legislației în vigoare şi autorizațiilor de funcționare.

De asemenea, a pretins că societatea ar fi unul din factorii poluanți ai zonei, în contextul în care au fost făcute demersuri tocmai în sensul îndeplinirii condițiilor de mediu.

Apelantul a susținut că prin faptele săvârşite intimatul-reclamant, acesta a încălcat prevederile din Fişa postului, Angajamentului de fidelitate, prevederile art. 9 lit. l), lit. q), art. 12 lit. a), lit. b), lit. c), lit. e), lit. u), lit. aa), art. 21 (2) lit. g), lit. h), lit. v), art. 30 (2) lit. p) din Regulamentul Intern, art. 84 lit. a), lit. b), art. 85(1) din CCM ______, unde sunt prevăzute obligațiile „să îndeplinească atribuțiile ce le revin conform fişei postului”, obligația „să respecte disciplina muncii”, obligația „să execute întocmai sarcinile specifice locului de muncă”, obligația „să presteze numai acele activităţi legate de realizarea sarcinilor şi atribuțiilor de serviciu”, obligația „sa ia masuri pentru protecția datelor şi informațiilor deținute şi utilizate în sector”, obligația „să respecte prevederile Regulamentului Intern, Contractului Colectiv de Muncă şi ale celorlalte reglementari interne”, obligația „să respecte programul de muncă şi să presteze numai acele activităţi legate de realizarea sarcinilor şi atribuțiilor de serviciu”, obligația „să nu procedeze la lansarea de zvonuri, care pot perturba desfășurarea normală a activității şi defăima pe unii salariați sau societatea”, obligația „să respecte normele legale şi interne privind caracterul de secret de serviciu şi de confidențialitate a unor date, informații şi documente”, obligația „să nu încalce regulile privind securitatea datelor şi a secretelor de serviciu”, obligația „să nu publice prin mijloacele mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii”.

Conform Angajamentului de fidelitate faţă de societate, semnat de intimatul-reclamant, acesta s-a angajat să „respecte întocmai regulamentul şi statutul societăţii” şi „să presteze serviciul exclusiv în folosul societăţii, păstrând secretul profesional (de fabricație etc.).

Instanța a mai motivat că „vor fi înlăturate apărările pârâtei privind ulterioarele controale efectuate după postarea înregistrărilor de către contestator, aceste controale nu au avut loc, astfel că la individualizarea sancțiunii se are în vedere şi acest aspect legat de rezonanţa socială a postărilor şi afectarea imaginii societăţii pârâte”, însă această motivare nu are relevanţă deoarece: pe de o parte, indiferent dacă verificarea din data de 05.02.2020 efectuată la _________ de către _______________ – ________________ şi ________ pentru ________________ a fost făcută ca urmare sau nu a postărilor făcute de intimatul-reclamant, organele de control nu au constatat aspecte cu privire la neîndeplinirea condițiilor de muncă normale şi nici cazuri de poluare de către societate; pe de cealaltă parte, unul dintre obiectivele verificate a fost chiar Secția __________, sector de activitate din care intimatul-reclamant a postat înregistrări, susținând că activitatea nu s-ar desfășura în condiții normale de muncă; şi, de asemenea, nu s-au constatat încălcări ale legislației în domeniu şi nu s-au impus măsuri de implementare.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466, art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevederile din Fişa postului, Angajamentului de fidelitate, prevederile art. 9 lit. l), lit. q), art. 12 lit. a), lit. b), lit. c), lit. e), lit. u), lit. aa), art. 21(2) lit. g), lit. h), lit. v), art. 30 (2) lit. p) din Regulamentul Intern, art. 84 lit. a), lit. b), art. 85(1) din CCM.

În baza art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. _____ din ______, în sensul respingerii contestației formulate de intimatul-reclamant _________ şi menținerea ca temeinică şi legală a Deciziei nr. ______ emise de ________.

 Apelantul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta intimată ca nefondat, admiterea apelului său, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.

 S-a depus răspuns la întâmpinare de către apelanta intimată prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de apelantul contestator şi admiterea apelului declarat de unitate, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi menţinerea ca temeinică şi legală a acesteia.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin apelul formulat de contestatorul ___________ au fost reluate apărările de fond invocate în faza cercetării disciplinare, cât și la prima instanță, apelantul fiind nemulțumit de faptul că aceste apărări au fost înlăturate de către instanță.

Curtea reține că în mod corect prima instanță a înlăturat apărările contestatorului.

Astfel, faptul că acesta și-a asumat postările din data de 23.01.2020 şi 24.01.2020, pe adresa de Facebook ce îi aparţine, în calitate de preşedinte al Sindicatului _________ din cadrul __________, nu-l exonerează de răspunderea disciplinară, iar împrejurarea că nu a semnat Regulamentul Intern în calitatea sa de lider de sindicat deoarece ar încălca legislaţia internă şi Constituția României nu înseamnă că dispozițiile acestui regulament nu i se aplică.

Potrivit art. 241 din Codul muncii, regulamentul intern se întocmește de către angajator cu consultarea sindicatului, rolul organizației sindicale fiind, așadar, unul consultativ, nu decizional. Din analiza normelor legale care reglementează regulamentul intern se reține că în condițiile în care contestatorul cunoștea conținutul regulamentului intern, astfel cum a și recunoscut, nu există niciun temei legal în baza căruia prevederile acestui document să fie lipsite de eficiență juridică. În cazul în care în care contestatorul aprecia că regulamentul intern contravine Constituției, legislației interne sau îi încalcă vreun drept, astfel cum se susține prin motivele de apel, avea posibilitatea de a-l contesta potrivit procedurii reglementate de art. 245 din Codul muncii. În acest sens, putea sesiza angajatorul în condițiile art. 245 alin. 1 din Codul muncii, iar dacă acesta nu-i răspundea sau răspunsul nu era favorabil, se putea adresa instanței de judecată și în acel demers judiciar putea supune controlului instanței legalitatea dispozițiilor cuprinse în regulamentul intern. În atare condiții, nefăcându-se dovada anulării regulamentului intern, acesta produce efecte juridice, iar apărările contestatorului ce vizează legalitatea acestui act nu pot fi primite.

Privitor la calitatea de lider de sindicat, se reține că, deși legislația muncii instituie norme de protecție a liderilor sindicali, acest fapt nu are semnificația recunoașterii unei imunități depline a acestora.Astfel, liderul de sindicat este protejat legislativ de concedierile abuzive ce au la bază activitatea sindicală și, per a contrario, celelalte sancțiuni disciplinare îi pot fi aplicate. A extinde imunitatea liderului de sindicat la concedierea pentru motive ce țin de activitatea sindicală și la alte măsuri sancționatorii constituie o adăugare la lege, fapt nepermis.

În plus, Curtea reține că separarea totală a calităților contestatorului, de salariat și de lider sindical, nu este practic posibilă, calitatea de salariat fiind situația premisă pentru cealaltă calitate. Ca atare, nu poate fi acceptată ideea potrivit căreia o faptă care întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare nu poate atrage răspunderea disciplinară a celui care se face vinovat de săvârșirea ei, deoarece a fost comisă în calitate de lider de sindicat. Înainte de această din urmă calitate, persoana în cauză este salariat și nu poate uza de cele două calități în vederea obținerii unei imunități disciplinare.

Nu se neagă dreptul liderului sindical de a-și susține cauza, însă această activitate nu trebuie să lezeze drepturile altora sau să prejudicieze imaginea unității.

Referitor la justificarea acțiunilor sale prin prisma calității de lider al Sindicatului ________, calitate în care a notificat conducerea societăţii încă din anul 2017 prin adresa nr. ________, iar postarea filmărilor s-a datorat faptului că societatea nu a luat niciun fel de măsuri ca urmare a adresei respective, măsuri necesare pentru a se încadra în condiţii normale de muncă ________ din societate şi secţia _______, se reține că pentru apărarea drepturilor membrilor sindicatului apelantul putea uza, în toți acești ani de la data notificării menționate, de pârghiile legale prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, așa încât acea notificare nu-i justifică acțiunea și nu-i conferă legalitate în condițiile existenței unor dispoziții legale care îi interziceau publicarea prin mijloacele mass-media a unor materiale care pot aduce prejudicii materiale şi de imagine societăţii.

Având în vedere că avea la dispoziție măsuri legale pentru a obține îmbunătățirea condițiilor de muncă invocate ca motiv al acțiunilor sale, că îi erau cunoscute obligațiile ce-i reveneau, contestatorul declarând în faza de cercetare disciplinară că avea cunoştinţă că, în conformitate cu prevederile Regulamentului Intern al societăţii, nu avea voie să posteze imagini din societate în mass-media, ținând cont și de momentul ales pentru postarea filmărilor, respectiv la scurt timp după ce Ministrul Mediului vizitase societatea ________, rezultă că a acționat în deplină cunoștință de cauză, ceea ce denotă vinovăția în săvârșirea faptei imputate, motiv pentru care nu poate fi reținută apărarea potrivit căreia abaterea nu a fost săvârșită cu nicio formă de vinovăție, iar scopul postărilor a fost acela de a atrage atenţia tuturor factorilor responsabili şi nu pentru a denigra ori a aduce prejudicii societăţii.

Chiar presupunând că îmbunătățirea condițiilor de muncă ar putea constitui un motiv al acțiunilor sale, nu se poate reține că reclamantul a acționat cu buna-credință în contextul în care dispunea de alte modalități de remediere a pretinselor acte ilicite comise de angajator.

A mai fost invocat de către contestator faptul că filmările au fost realizate de salariați care i-au cerut, dată fiind calitatea sa de lider de sindicat, să le aducă la cunoștința opiniei publice. Cu privire la aceste aspecte, se reține în primul rând că nu s-a făcut dovada lor, iar în al doilea rând, că nu prezintă relevanță pe planul angajării răspunderii disciplinare atâta vreme cât apelantul contestator a fost cel care a postat filmările, iar fapta imputată constă în publicarea, ci nu realizarea acestora. Cunoscând prevederile regulamentului intern, avea obligația de a refuza solicitarea salariaților, iar pentru apărarea drepturilor acestora trebuia să uzeze de mijloacele legale pe care le avea la dispoziție, astfel cum am arătat mai sus.

Nici împrejurarea că înregistrările nu erau actuale nu schimbă datele speței, interdicția publicării acestora subzistând indiferent de data la care au fost realizate. De altfel, faptul că înregistrările nu erau recente nu poate fi reținut în niciun caz ca fiindu-i favorabil contestatorului, prin postarea acestora în anul 2020, fără alte mențiuni referitoare la data realizării lor, creând falsa impresie că sunt de dată recentă. Nici ipoteza necunoașterii împrejurărilor în care au fost realizate filmările nu-i este favorabilă contestatorului, întrucât semnifică faptul că le-a publicat fără să facă un minim de verificări privind data și modul concret în care au fost obținute, caracterul real al acestora.

A mai susținut apelantul contestator prin motivele de apel că angajamentul de fidelitate depus la dosarul cauzei de societatea pârâtă și reținut de către prima instanță nu are număr de înregistrare și dată, iar semnătura nu-i aparține.

Referitor la această critică, se constată că apelantul contestator nu a contestat semnătura la primul termen după depunerea acestui înscris și nu s-a înscris în fals în termenul legal, imperativ, prevăzut de art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii, potrivit art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă. În plus, dispoziții similare celor din angajamentul de fidelitate reținute în decizia de sancționare se regăsesc și în textele de lege din celelalte acte interne menționate ca fiind încălcate de către contestator.

Nici critica apelatului potrivit căreia cele două postări nu au produs nicio consecință dăunătoare societății, iar în decizia de sancționare nu se menționează și nu se cuantifică prejudiciul suferit de societate nu poate fi primită.

Așa cum corect a reținut prima instanță, consecința dăunătoare a constat tocmai în rezonanţa socială şi articolul defăimător apărut în cotidianul local „___________”, iar pentru angajarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unei pagube care ar putea atrage eventual o răspundere patrimonială a salariatului, ci este suficient ca săvârşirea faptei să conducă la un rezultat de natură a pune în pericol desfăşurarea în bune condiţii a activităţii în unitatea respectivă, în situaţia dedusă judecăţii afectarea imaginii publice a pârâtei.

De asemenea, se observă că în decizia de sancționare, contrar celor susținute de apelant, au fost menționate consecințele abaterii disciplinare, în sensul că acestea constau în faptul că urmare a postării, comentariilor și imaginilor video, salariatul _________ a adus prejudicii de imagine societății, dezvoltând în continuare modul în care a fost afectată această imagine.

O altă critică a apelantului vizează faptul că prima instanță și-a fondat raționamentul judiciar în exclusivitate pe susținerile intimatei, context în care apreciază că au fost încălcate principiile contradictorialității, accesului la justiție, egalităţii de tratament, dreptului la apărare şi art. 6 CEDO.

Curtea nu poate primi această critică, prima instanță analizând deopotrivă susținerile ambelor părți, iar faptul că argumentele invocate de către pârâtă, după ce au fost trecute prin propriul filtru de analiză, au format convingerea instanței în sensul soluției adoptate nu poate avea, sub nicio formă, semnificația încălcării principiilor enunțate de apelant.

Aspectele invocate de apelantul contestator prin întâmpinarea depusă la dosar, și anume că prin decizia contestată ar fi fost încălcat art. 9 din Legea nr. 62/2011 și că fapta nu ar avea legătură cu funcția de maistru mecanic din cadrul secției _______, reprezintă motive noi ce nu au fost invocate în fața primei instanțe, iar în apel nu pot fi formulate pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește libertatea de exprimare, se reține că această libertate nu este absolută, iar dreptul la liberă opinie invocat de către apelantul contestator, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, fără a prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane.

Limitele dreptului la liberă exprimare sunt stabilite de prevederile art. 30 alin. 1 și 6 din Constituția României, potrivit cărora sunt considerate a fi inviolabile libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, fără ca această libertate să prejudicieze, însă, demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine.

Potrivit dispozițiilor art. 72 din Codul civil „orice persoană are dreptul la propria imagine”.

Art. 75 din Codul civil prevede că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în secțiune, printre care se numără și dreptul la propria imagine.

Articolul 10 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare (libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere).

La nivel european s-a stabilit deja că libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului și este ocrotit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această libertate, cu o aplicație specifică în domeniul mass media, nu este însă una absolută, pentru că ea implică unele restricții generate de necesitatea protecției altor valori fundamentale ocrotite – demnitatea, onoarea persoanei, dreptul la reputație, dreptul la imagine – astfel încât să se găsească acel echilibru între diversele interese aflate în joc.

Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută în speță, Curtea constată că exercitarea dreptului la liberă exprimare a depășit sfera bunei-credințe cerute de prevederile Codului civil. Libertatea de exprimare trebuie să cunoască limitări, respectiv libertatea de exprimare a unei persoane nu trebuie să prejudicieze dreptul la propria imagine a altor persoane, iar dacă astfel de prejudicii se aduc, faptele nu trebuie ignorate, în numele principiului libertății de exprimare.

În cadrul relațiilor de muncă, îndatorirea angajatorului este să vegheze ca angajații săi să respecte valorile fundamentale ocrotite, iar dacă descoperă încălcări ale acestora, să-și exercite prerogativa disciplinară împotriva celui care nesocotește respectivele valori.

Angajatorii nu pot fi feriți de critici asupra aspectelor din activitatea lor, însă atunci când sunt depășite limitele libertății de exprimare care vizează apărarea drepturilor și libertăților altei persoane, în speță, dreptul la propria imagine a angajatorului, nu este contrar reglementărilor să fie angajată răspunderea celui vinovat, cu condiția ca sancțiunea aplicată să fie proporțională cu fapta.

În jurisprudența CEDO – cauza Palomo Sanchez și alții împotriva Spaniei, instanța europeană a reținut că art. 10 din convenție nu garantează o libertate de exprimare nelimitată, iar protecția reputației sau a drepturilor altora constituie un scop legitim care permite restrângerea acestei libertăți de exprimare.

În speță, prin decizia de sancționare contestată apelantul contestator a fost sancţionat disciplinar, în baza art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii – republicat, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, iar prin sentința civilă apelată prima instanță a înlocuit această sancțiune cu  reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună.

Prin apelul declarat de intimata __________ au fost aduse critici hotărârii primei instanțe în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii aplicate, critici apreciate ca fiind nefondate în raport de argumentele ce urmează a fi expuse.

Instanța poate verifica modalitatea în care angajatorul a respectat criteriile prevăzute de art. 250 din Codul muncii la momentul stabilirii sancțiunii disciplinare, raportat la gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat.

Aprecierea unei abateri disciplinare ca având o anumită gravitate în regulamentele de ordine interioară, cum este cazul în speță, nu împiedică instanța să verifice, potrivit situației de fapt ce rezultă din probele administrate, criteriile prevăzute de Codul muncii în raport de care se individualizează sancțiunea.

Astfel, împrejurarea că prin regulamentul intern fapta imputată contestatorului a fost încadrată în categoria abaterilor disciplinare grave, ce se sancționează cu desfacerea contractului de muncă, nu este de natură a împiedica instanța să procedeze la verificarea individualizării sancțiunii disciplinare.

În raport de criteriile prevăzute de art. 250 din Codul muncii, Curtea apreciază, contrar celor susținute de apelanta intimată _________, că sancțiunea disciplinară aplicată este prea aspră, astfel că în mod corect a procedat prima instanță la înlocuirea acesteia cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o lună, sancțiune ce respectă cerința proporționalității în raport cu gravitatea faptei.

De asemenea, Curtea reține că sancțiunea la care s-a oprit prima instanță este justificată și proporțională cu scopul legitim urmărit, protejarea imaginii apelantei pârâte, fiind astfel păstrat un just echilibru între cele două valori fundamentale ocrotite, și anume libertatea de exprimare și imaginea societății.

Astfel, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită constituie abatere disciplinară, reținând în mod just că, raportat la întregul context în care s-a desfăşurat, urmările acesteia, faptul că în ultimele 12 luni contestatorul nu a mai avut abateri disciplinare, se impune să individualizeze sancţiunea aplicabilă reclamantului, dispunând înlocuirea sancţiunii de reducere a salariului de bază cu 10% pe 3 luni, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună. Este pertinentă și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză și motivația primei instanțe pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei privind ulterioarele controale efectuate după postarea înregistrărilor de către contestator, astfel că la individualizarea sancţiunii a fost avut în vedere şi acest aspect legat de rezonanţa socială a postărilor şi afectarea imaginii societăţii pârâte.

Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că atât apelul declarat de apelantul contestator ___________, cât şi apelul declarat de apelanta intimată _________ sunt nefondate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează să le respingă.

Domenii speta

Spete similare