„Înscrisuri doveditoare” în sensul art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secţia civilă la data de 26 iunie 2020, sub nr. 1944/86/2020, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, a solicitat repunerea în termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru recuperarea drepturilor salariale prev. de art. 1 şi art. 3 din H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata diurnei în valută şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere cuvenite conform art. 1 şi 3 din H.G. nr. 1086/2004 aferente perioadelor 18.06.2008 - 17.09.2009 (misiunea Afganistan), respectiv 06.08.2010 - 08.08.2011 (misiunea Sudan); actualizarea sumelor cu dobânda legală calculată până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază a invocat excepţia de necompetenţă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa trimiterii dosarului spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Referitor la cererea de repunere în termenul de prescripţie pentru cererea de obligare la plata diurnei în valută a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Prin sentinţa nr. 719 din 4 noiembrie 2020, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantului de repunere în termenul de prescripție și a repus reclamantul în termenul de exercitare a dreptului la acțiune; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază Bucureşti.

Prin decizia nr. 57 din 19 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamantul X împotriva sentinţei nr. 719 din 4 noiembrie pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimat fiind pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază; a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a diurnei în valută, cuvenită conform dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din HG nr. 1086/2004, aferentă perioadelor 18.06.2008-17.09.2009 (misiune Afghanistan), 06.08.2010-08.08.2011 (misiune Sudan), sumele urmând a fi actualizate cu dobânda legală, calculată până la data plăţii efective. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, solicitând admiterea cererii şi schimbarea deciziei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, a arătat că ulterior pronunţării deciziei nr. 57/19.01.2022, la data de 16.03.2022, la Serviciul de Protecţie şi Pază a fost primită corespondenţa transmisă de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) din care rezultă că reclamantul X a beneficiat pe perioada misiunilor de următoarele drepturi: salariu brut; alocaţie de recrutare; alocaţie de deplasare şi primă de relocare; alocaţie de subzistenţă pentru misiune (MSA), context în care apreciază că devin aplicabile pct. 73, 74 şi 75 din Decizia ÎCCJ nr. 38 din 7 iunie 2021. Astfel, în cazul de faţă, sumele de bani au fost achitate de organizaţia internaţională, aspect ce rezultă din corespondenţa ulterioară pronunţării deciziei civile atacate, astfel că nu se mai justifică acordarea sumelor prevăzute de H.G. nr. 1086/2004.

A arătat că dosarul nr. 1944/86/2020 a fost soluţionat fără depunerea contractelor încheiate între reclamantul X şi Organizaţia Naţiunilor Unite, deşi acestea ar fi fost în măsură să dovedească drepturile băneşti de care a beneficiat pe parcursul misiunilor. Contractele nu au fost depuse de reclamant, iar pârâta nu a fost în posesia acestora şi nu au fost solicitate nici de instanţă, în virtutea rolului activ al judecătorului consacrat prin art. 22 Cod procedură civilă. Astfel, dosarul a fost soluţionat fără a se cunoaşte drepturile de care a beneficiat reclamantul, iar corespondenţa primită ulterior de la ONU dovedeşte incidenţa considerentelor din Decizia  ÎCCJ nr. 38/2021, în sensul că aceste drepturi fuseseră acordate de organizaţia internaţională.

În susţinerea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, constând în corespondenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite, la care a făcut referire.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 şi art. 513 C.pr.civ.

Intimatul X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Astfel, a arătat că practica judiciară a relevat faptul că nu pot fi considerate „înscrisuri doveditoare”, în accepţiunea art. 509 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., nici înscrisurile întocmite ori emise ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere şi nici cele despre a căror existenţă şi conţinut părţile aveau cunoştinţă în timpul judecăţii. Simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunţării hotărârii anumite înscrisuri, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.

Mai mult decât atât, prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, în cursul judecăţii revizuentul a invocat la pagina 7 alineatul 3 faptul că reclamantul a fost plătit integral de ONU şi că ar fi neîntemeiată solicitarea de plată a unor drepturi suplimentare de către altcineva decât organizaţia internaţională angajatoare. Or, în aceste condiţii, revizuentul avea cunoştinţă despre înscrisurile depuse ca şi temei al cererii de revizuire şi putea să-şi probeze susţinerile, nefiind îndeplinită condiţia de forţă majoră privind imposibilitatea înfăţişării documentelor în cursul procesului.

A mai arătat că acţiunea a fost înregistrată la data de 26 iunie 2020, Decizia ÎCCJ nr. 38 din 07 iunie 2021 invocată în cererea de revizuire a fost publicată la 27.09.2021, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 19 ianuarie 2022, iar mail-urile care îl vizează pe intimat depuse ca şi probe la cererea de revizuire au data ulterioară pronunţării soluţiei în recurs, deşi nimic nu-l împiedica pe revizuent să poarte această corespondenţă în timpul procesului şi să intre în posesia acestor înscrisuri.

Ca urmare, în condiţiile în care înscrisurile se aflau în arhiva organismului internaţional, nu au fost reţinute de către reclamant şi cu privire la care nu s-a dovedit imposibilitatea de prezentare „mai presus de voinţa părţii”, cererea de revizuire nu poate fi admisă, deoarece acel înscris nu constituie un act nou în sensul legii, putând fi solicitat printr-o simplă cerere.

Referitor la valoarea probatorie a înscrisurilor, a precizat că reclamantul a solicitat doar „diurna în valută”, a cărei acordare, spre deosebire de „cheltuielile de hrană şi de cazare”, cade în sarcina Statului Român. Dacă în cazul „cheltuieli de hrană şi de cazare” legiuitorul a dorit să le plătească doar în lipsa unor acorduri/ înţelegeri internaţionale, în cazul „diurnei în valută” legiuitorul a dorit să le acorde separat. „Diurna în valută” reglementată de HG nr. 1086/2004 reprezintă un drept bănesc care este diferit de „cheltuielile de hrană şi de cazare”, iar „MSA”-ul plătit de ONU pe perioada participării în misiune avea drept destinaţie acoperirea cheltuielilor de cazare şi hrană. „Diurna în valută” este un drept distinct de „MSA”, altul decât cazarea, hrana, transportul.

Or, în condiţiile în care faptele consemnate în actele de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecării fondului şi găsite neconcludente, acestea nu pot fi considerate înscrisuri doveditoare în sensul prevăzut de legiuitor şi nici de natură să schimbe soluţia pronunţată în recurs

Curtea a apreciat că cererea este neîntemeiată şi a respins-o pentru următoarele considerente:

Pentru început, curtea aminteşte că textul art. 509 din Codul procedură civilă prevede, limitativ, cazurile în care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti. Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta se poate exercita numai în condiţiile şi în cazurile expres stabilite de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. În cadrul revizuirii, nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente şi împrejurări noi, ce nu au format obiectul judecăţii finalizate cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Prin prezenta cale de atac se solicită revizuirea Deciziei nr. 57 din 19.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 1944/86/2020, prin care a fost admis recursul formulat de reclamantul X, a fost casată în parte sentinţa şi, în rejudecare, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamant.

În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că drepturile bănești reprezentate de diurna în valută reglementată la art. 1 alin. (1) din HG nr. 1086/2004 nu au fost niciodată achitate reclamantului, nici de statul român și nici de organizațiile internaționale. De altfel, organizațiile internaționale sub egida cărora a fost în misiune reclamantul nu aveau obligația de a plăti reclamantului aceste drepturi salariale întrucât ele nu erau reglementate de acordurile/ înțelegerile tehnice internaționale, fiind prevăzute doar de HG nr. 1086/2004.

Potrivit art. 509 alin. (1) Cod procedură civilă, revizuirea se poate declara împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, pentru motivul de revizuire invocat de revizuent, prevăzut la pct. 5, fiind obligatorie condiţia evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care a fost dată până în acel moment.

Potrivit pct. 5 al art. 509 Cod procedură civilă, pe care se întemeiază prezenta cerere de revizuire, revizuirea se poate exercita dacă după pronunţarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea adversă sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. 

Pentru a fi considerat „înscris nou” în sensul legii, este necesar ca acesta să fi existat la data judecăţii, dar să nu fi putut fi valorificat în proces fie din cauza atitudinii culpabile a părţii adverse, care l-a reţinut, fie din cauza unei împrejurări mai presus de voinţa părţii care avea interes în administrarea probei respective.

Nu se regăseşte în niciuna din ipotezele vizate de textul de lege mai sus citat atunci când înscrisul respectiv este procurat de parte ulterior finalizării procesului întrucât, într-o atare situaţie  s-ar ajunge la repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive, intrată în puterea lucrului judecat. De asemenea, nu este incidentă niciuna din ipotezele amintite în cazul în care emitent al înscrisului invocat este un organism internațional, întrucât partea avea posibilitatea de a-l procura şi înfăţişa în cadrul procedurii judiciare desfăşurate, dacă aprecia că este relevant pentru soluţionarea cauzei respective.

În speţă, revizuentul prezintă drept cauză a revizuirii corespondența transmisă de Organizația Națiunilor Unite (ONU), după data pronunțării Deciziei nr. 57/19.01.2022.

Această corespondență a fost purtată între revizuentă și ONU, ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, prin intermediul seriviciului de e-mail, și conține informații despre drepturile bănești de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada în care a participat la misiunile din Afganistan și Sudan, misiuni sub egida ONU.

Or, fiind vorba de informații care se aflau în arhiva organismului internațional, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 26 iunie 2020, revizuentul avea posibilitatea să le solicite și să le invoce în cursul procesului finalizat cu pronunţarea hotărârii supuse revizuirii, în măsura în care considera că sunt relevante pentru soluţionarea cauzei, astfel încât nu poate fi reţinută ipoteza susţinută de acesta – că a existat vreo împrejurare mai presus de voinţa părţilor care să fi împiedicat revizuentul să invoce şi să depună înscrisurile în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii.

În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de textul de lege pe care revizuentul îşi întemeiază cererea şi că actul invocat de acesta nu are caracterul de înscris doveditor în sensul art. 509 alin. (1) pct.5 C.pr.civ., curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare