Majorare pensie militara.

Decizie 92/A din 27.02.2020


Prin Sentinţa civilă nr. x/19 septembrie 2019, Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, privind revizuirea Deciziei nr. x/19.07.2018 şi plata diferenţelor de pensie datorate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că majorarea corespunzătoare semnului onorific deţinut, în sumă de 1.232 lei, este legal aplicată şi însumată în pensia militară brută de 7.392 lei, care a determinat pensia militară netă de 4.239 lei, obţinută potrivit Codului fiscal prin utilizarea noţiunii definite de art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare (pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare).

În acest sens, Tribunalul a subliniat că modificarea adusă prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin dispoziţiile art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 produce efecte asupra beneficiarilor care au trecut în rezervă ori le-au încetat raporturile de serviciu cu unitatea după data de 15.09.2017, în sensul că pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei, astfel cum acestea au fost comunicate de către fostul angajator.

Reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii anterior descrise, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la revizuirea Deciziei nr. x/19.07.2018, corelativ cu plata diferenţelor de pensie datorate.

Prin intermediul memoriului de apel s-a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prima instanţă şi-a însuşit întru totul poziţia pârâtei, fără a verifica dacă la acordarea sporului cuvenit deţinătorilor Semnului onorific „În Serviciul Patriei” au fost respectate prevederile legale în domeniu şi ignorând faptul că în situaţia de faţă este vorba despre drepturi materiale ce se cuvin şi trebuie acordate în baza a două acte normative diferite, respectiv Legea nr. 80/1995 şi Legea 223/2015.

În acest sens, apelantul a precizat că art. 28 din Legea nr. 223/2015 prevede care este baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare, precum şi elementele salariale care intră în componenţa acesteia, iar art. 29 conţine prevederi referitoare la cuantumul pensiei militare, însă nicio dispoziţie privind sporul ce se cuvine deţinătorilor Semnului onorific „În Serviciul Patriei” în baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 80/1995.

Prin urmare, a susţinut apelantul, limitarea prevăzută de art. 60 alin. 1 din Legea nr. 223/2015 poate avea efect doar asupra pensiei militare de stat stabilite în baza respectivei legi, iar nu şi în privinţa majorării corespunzătoare semnului onorific deţinut, sumă care ar trebui să fie adăugată la pensia plafonată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că este corectă aprecierea primei instanţe, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului au fost respectate întru totul prevederile legale, deoarece chiar dacă beneficiul sporului pentru semnul onorific nu face parte din baza de calcul a pensiei determinate potrivit art. 28 din Legea nr. 223/2015, acesta intră în cuantumul pensiei brute, determinând mai apoi pensia militară netă obţinută potrivit Codului fiscal prin utilizarea noţiunii definite de art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015.

Apelantul a depus răspuns la întâmpinare, prin intermediul căruia a reiterat parte din argumentele invocate în motivarea căii de atac şi practica judiciară a altor instanţe.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. x/19.07.2018 s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie militară brută în cuantum de 7.392 lei, compusă din 6.160 lei pensie militară de stat şi 1.232 lei spor corespunzător semnului onorific „În serviciul Patriei”, iar în urma aplicării prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a rezultat o pensie netă în plată de 4.239 lei, prin dispoziţiile menţionate - în vigoare din data de 7 august 2017, fiind modificat art. 60 din Legea nr. 223/2015, în sensul că la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei.

Deşi este reală susţinerea apelantului, potrivit căreia beneficiul sporului pentru semnul onorific nu face parte din elementele bazei de calcul a pensiei militare de stat, prevăzute la art. 28 din Legea nr. 223/2015, acordarea acestuia are ca efect majorarea cuantumului brut al pensiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) din legea menţionată, pensia netă se determină prin deducerea impozitului pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare.

Or, pensia netă rezultată în situaţia reclamantului - după deducerea din cuantumul brut de 7.392 lei a impozitului de 539 lei, era în sumă de 6.853 lei, depăşind astfel media de 4.239 lei a salariilor nete corespunzătoare salariilor brute realizate de acesta în perioada aleasă potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, pentru a fi cuprinse în baza de calcul a pensiei.

Prin urmare, Curtea a constatat că este corectă aprecierea primei instanţe, în sensul respectării de către pârâtă a prevederilor legale incidente în procedura de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, neputând fi primită critica potrivit căreia majorarea corespunzătoare semnului onorific deţinut de acesta ar fi trebuit să se reflecte distinct în cuantumul pensiei aflate în plată, respectiv prin adăugare la media de 4.239 lei a salariilor nete corespunzătoare salariilor brute din baza de calcul, sub care aspect nu este de natură a conduce la o altă concluzie reglementarea sporului în discuţie printr-un alt act normativ (Legea nr. 80/1995), întrucât dispoziţiile modificatoare ale art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 au caracter general şi obligatoriu.

Din perspectiva considerentelor anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul examinat, constatând că soluţia criticată prin intermediul acestei căi de atac este legală şi temeinică.