2.Cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenţei. Natura juridică de creanţă bugetară a sumelor provenite din finanţarea nerambursabilă acordată din bugetul ue

Prin Sentinţa civilă nr. x din 04.12.2019, Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2019 a respins cererea formulată de debitorul SC P.L.E. SRL, prin administrator, de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, ca inadmisibilă.

A reţinut prima instanţă că debitorul a indicat existenţa datoriilor certe, lichide şi exigibile în cuantum de 848.872 lei. Conform fişei sintetice totale (filele 70-71 ), societatea are o datorie faţă de bugetul statului în cuantum de 346 lei. Iar, la filele 59-60 este adresa prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a comunicat Serviciului Fiscal Municipal O.S. din cadrul ANAF cu privire la posibilitatea SC P.L.E. SRL de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii potrivit OG nr. 6/2019, că recuperarea finanţării nerambursabile acordate prin P.N.D.R. se face conform regulamentelor europene şi legilor speciale. Au fost menţionate art. 22, art. 23 alin. 7 şi art. 33 din OG nr. 6/2019.

Analizând condiţiile desprinse din art. 66 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 vizând valoarea-prag necesară pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență judecătorul a constatat că admiterea unei asemenea cereri este condiţionată de îndeplinirea unor condiţii de admisibilitate, iar una dintre aceste condiţii, care a suferit modificări prin OUG nr. 88/2018 este aceea potrivit căreia, ,,când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului;’’ (art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea nr. 85/2014).

Constatând acestea a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel petenta debitoare care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei atacate, trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Apelanta a apreciat că prima instanţă a interpretat în mod greşit caracterul creanţei Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) precum şi dovezile depuse în susţinerea cererii.

Cu privire la creanţa A.F.I.R., în cuantum de 848872 lei a menţionat că ea a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 27050 din 23.07.2015, încheiat în urma unei verificări ex-post, contractul de finanţare având drept obiect achiziţionare utilaje performante, fiind declarat neeligibil.

Deşi au contestat această creanţă, prin decizia nr. 3020 din 04.06.2019 I.C.C.J a respins definitiv demersul apelantei (dosar nr. x/43/2016).

Apelanta susţine regimul special al creanţei, apreciind că aceasta nu intră în categoria creanţelor bugetare definite de art. 1 pct. 7 din Codul de procedură fiscală şi 5 pct. 14 din Legea nr. 85/2014, ele fiind datorate către bugetul Uniunii Europene.

În continuare, apelanta susţine că atacată creanţă se comune din 679.097,60 lei aferentă bugetului U.E. şi suma de 169.774,40 lei aferentă bugetului de stat.

Or, acest ultim component nu depăşeşte pragul de 50% impus de lege.

Un argument îl reprezintă şi menţiunea din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, vizând contribuţia publică de 848.872 lei, reprezentând 70% din valoarea eligibilă a proiectului şi contribuţie privată de 643580 lei, reprezentând 30% din valoarea eligibilă.

Raportat la definiţiile creanţei bugetare şi la lista creditorilor apreciază că sunt întrunite condiţiile deschiderii procedurii.

Apreciază că dispoziţiile O.U.G. nr. 88/2018 au ridicat probleme în practică şi în doctrină, că se înregistrează o modificare prin legea de aprobare.

Apreciază că reprezintă o mai bună măsură de recuperare a creanţelor deschiderea procedurii şi reorganizarea în baza unui plan, pe când efectuarea executării silite fiscale nu conduce decât la blocarea conturilor, disponibilizarea personalului, vânzarea utilajelor.

Un alt argument favorabil admiterii cererii de apel îl constituie obligaţia legală de a formula cererea de deschidere a procedurii, legea nedistingând în funcţie de tipul datoriilor.

Introducerea acestei noi valori prag intră în contradicţie cu obligaţia debitorului de a introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenţei conform art. 66 din Lege alin.1 sau 4.

Un ultim argument în reprezintă poziţia exprimată de A.F.I.R. care prin întâmpinarea depusă a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei.

În cadrul acestui argument, apelanta susţine că suma datorată nu se încadrează nici în prevederile de restructurare sau de acordare de facilităţi fiscale ale O.G. nr. 6/2019, deşi autoritatea care administrează această creanţă a interpretat că aceasta are un regim special şi poate fi supusă procedurii insolvenţei.

Au fost depuse în susţinerea apelului înscrisuri: procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 27050 din 23.07.2015, hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 136/43/2016, adresa de înfiinţare a popririi, proces-verbal de sechestru pentru bunuri mobile.

Analizând apelul declarat Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin.7 din Legea nr.85/2014 „Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei.”

În cauză, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin.1 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 care prevăd suplimentar cerinţei valorice (cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori) şi condiţia ca, în cazul în care cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.

În mod esenţial şi just, în opinia Curţii, prima instanţă a analizat caracterul creanţei înfăţişate de A.F.I.R. concluzionând asupra caracterului ei de creanţă bugetară.

Prin O.U.G. nr. 88/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în 2 octombrie 2018, incidentă deci în procedura declanşată de debitoare, a fost introdus un element nou necesar deschiderii procedurii de insolvenţă şi care impune verificarea creanţelor înfăţişate de debitor în propria cerere din perspectiva caracterului lor bugetar şi al ponderii în totalul creanţelor.

Natura de creanţă bugetară trebuie verificată în primul rând în raport de definiţia oferită de legea specială, aşa cum a procedat şi prima instanţă (art. 5, pct. 14 din Legea nr. 85/2014, creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora.)

Lista creditorilor prezentată de debitoare (f.39 dosarul primei instanţe) menţionează A.F.I.R. pentru suma de 848.872 lei, AJ.F.P. Harghita pentru suma de 346 lei, respectiv asociaţi pentru suma de 31.293,42 lei.

O primă observaţie se extrage din faptul că debitoarea nu a defalcat creanţa A.F.I.R, în componente datorate bugetului UE, respectiv bugetului naţional, aşa cum procedează acum în apel.

O a doua observaţie vizează procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înscrisul constatator al creanţei A.F.I.R., care face menţiune expresă cu privire la natura acestor creanţe atât în titlu cât şi în tot cuprinsul său.

Mai mult, O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul căruia a fost emis acest proces-verbal deşi distinge între fonduri europene şi fonduri publice naţionale aferente acestora, nu conferă o altă natură decât bugetară acestor sume.

Toate sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene şi/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei nu au altă natură decât cea impusă de lege, neexistând nici un argument serios pentru a aprecia că acestea nu sunt venituri bugetare, încadrabile în definiţia art. 5 alin.1 pct. 14 din Legea nr. 85/2014. De altfel, conform art. 2 alin.1 lit. j din O.U.G. nr. 66/2011 creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, exact situaţia înfăţişată de debitoare.

Faptul că sumele provin din un buget sau altul (european sau naţional) nu trebuie distins în analiza noastră, în condiţiile în care chiar legiuitorul le atribuie aceeaşi natură, instituind un regim identic de recuperare.

Aplicarea art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 în forma modificată prin OU.G. nr. 88/2018 se impunea judecătorului în condiţiile în care face parte din fondul activ legislativ, neavând nici o relevanţă dificultatea de interpretare sau opiniile divergente exprimate în doctrină.

De asemenea, nu impun o altă concluzie considerentele apelantei referitoare la ipotezele descrise de art. 66 alin.1, respectiv alin.4 din Lege, în ambele situaţii aplicându-se art. 5 pct.72 din acelaşi act normativ şi nici cele referitoare la poziţia exprimată de A.F.I.R. care prin întâmpinare propunea o soluţie contrară legii, pe care de altfel prima instanţă nici nu a valorificat-o.

În consecinţă, în temeiul art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a fost respins apelul declarat de SC P.L.E. SRL, cu sediul în xxx, CUI x, înmatriculată la ORC Harghita sub nr. xxx, împotriva sentinţei civile nr. x din 04.12.2019, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul x/96/2019.

Domenii speta

Spete similare