Elemente de diferenţiere între infracţiunea de „ucidere a nou-născutului de către mamă” prev. de art. 200 Cod penal şi infracţiunea de „violenţă în familie cu raportare la omor calificat cu premeditare”, prev. de art. 199, art. 188 şi art. 189 lit. a)

Prin încheierea din data de 25 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2868/86/2019, au fost respinse cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 199, art. 188 şi art. 189 lit. a Cod penal în infracțiunea prev de art. 200 alin. 1 Cod penal, precum şi aceea de schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 199, art. 188 şi art. 189 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 199 rap. la art. 188 Cod penal.

Pentru a dispune în acest sens Curtea a reţinut după cum urmează:

În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, apreciază că sunt neîntemeiate. În disp. art. 200 alin. 1 Cod penal este incriminată fapta de ucidere a copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică.

Deopotrivă, în prev. art. 188, art. 189 alin. 1 lit. a Cod penal, cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal, este incriminată fapta de ucidere a unei persoane cu reținerea variantei agravante a săvârșirii faptei asupra unui membru de familie și a elementului circumstanțial constând în premeditarea faptei.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 200 alin. 1 Cod penal se realizează printr-o activitate de ucidere a copilului nou-născut, care poate consta într-o acţiune sau într-o inacţiune. Pentru întregirea laturii obiective a acestei infracțiuni, activitatea de ucidere trebuie să se realizeze imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore. Pentru ca legătura cu nașterea să fie mai clar conturată, condiția obiectivă ca fapta să fie comisă imediat după naștere a fost completată, față de vechiul Cod penal, cu un termen ferm calculat pe ore. 

În doctrină s-a conturat opinia potrivit căreia, termenul de 24 de ore a fost stabilit în acord cu observațiile medico-legale, atât cu privire la intervalul în care pot să apară de regulă tulburări asociate cu nașterea, cât și cu privire la perioada în care copilul păstrează caracteristicile de nou-născut.  Este real că în noua reglementare legiuitorul nu mai prevede cerinţa ca starea de tulburare să fie pricinuită de naştere, care era prevăzută explicit în incriminarea din legea anterioară. Această stare de tulburare psihică trebuie stabilită însă printr-o expertiză medico-legală psihiatrică, ce este obligatorie în acest caz, potrivit art. 184 alin. (1) Cod procedură penală.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză de IML Iași, cu privire la inculpata P.A., avizat de Comisia superioară medico-legală, s-a concluzionat că inculpata a fost diagnosticată cu „Episod depresiv sever reactiv. Tulburare de personalitate de tip evitantă.” Starea actuală a afecțiunii psihice prezentate de aceasta necesită tratament de specialitate în condiții de ambulator, comisia recomandând obligarea inculpatei la tratament de specialitate, conform art. 109 Cod penal. La data comiterii faptei, inculpata avea discernământul critic prezent și nu se afla într-o stare de tulburare psihică determinată de naștere. 

La nivelul laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 200 alin. 1 Cod penal, în mod unitar s-a exprimat în doctrină că intenția este una spontană, repentină, fiind necesar ca decizia de a agresa copilul nou-născut să se fi format sub imperiul stării de tulburare psihică, pricinuită sau nu de naștere.

În jurisprudența instanței supreme s-a arătat că, „dacă se dovedește că mama, care și-a ucis copilul nou-născut imediat după naștere, nu a acționat cu o intenție spontană determinată de o stare de tulburare, ci a pus în executare o hotărâre luată anterior acestui moment, fapta săvârșită urmează a fi încadrată ca infracțiune de omor și nu ca infracțiune de pruncucidere.” S-a mai arătat că fapta inculpatei de a ascunde sarcina și de a lua măsuri ca nașterea să aibă loc în condiții improprii menținerii în viață a nou-născutului – condiții în care acesta a decedat la scurt timp după naștere – învederând în plan subiectiv intenția de a-și ucide copilul, constituie infracțiunea de omor calificat, iar nu aceea de pruncucidere” (Tribunalul Suprem, secția penală, decizia 2067/04.11.1977, în repertoriu 1976-1980, p 282).

Relativ la elementul circumstanțial al premeditării, în doctrină s-a stabilit că există trei condiții care trebuie îndeplinite pentru a putea reține această stare: 1) adoptarea rezoluției infracționale și chibzuirea sau meditarea asupra faptei, ceea ce ține de latura subiectivă; 2) exteriorizarea rezoluției infracționale prin acte de pregătire a executării infracțiunii, ceea ce ține de latura obiectivă; 3) existența unui interval de timp între luarea hotărârii de a ucide și punerea ei în executare.

Totodată, în practica judiciară s-a decis că: „pentru a reține premeditarea, este necesar să se constate că făptuitorul a luat hotărârea cu suficient timp înainte pentru a reflecta asupra împrejurărilor, locului și momentului de săvârșire a faptei și de a persista în această hotărâre.”

Transpunând aspectele doctrinare și cele statuate de practica judiciară la elementele concrete în care inculpata P.A. a săvârșit fapta, reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, Curtea a reținut că încadrarea juridică este aceea de omor calificat, cu reținerea elementului circumstanțial al premeditării și a variantei agravante a săvârșirii faptei asupra unui membru de familie prev. de art. 188, art. 189 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal.

Curtea a avut în vedere elementele care se degajă din materialul probator existent la dosar care converg spre intenţia anterioară a inculpatei de a suprima viaţa copilului său nou-născut, precum: ascunderea şi negarea sarcinii faţă de membrii familiei şi colegii de muncă, neprezentarea la medic pentru a fi luată în evidenţă şi a fi supravegheată în cursul evoluţiei sarcinii, neprezentarea la serviciu și invocarea unei stări de rău în fața soțului său în momentul în care a simțit că trebuie să nască și apoi blocarea sa în baie, oferindu-și spațiu pentru naştere în condiţii de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalți membri ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale.

Prin urmare, toate aceste aspecte susțin săvârșirea faptei prin premeditare și, luând în considerare concluziile care se desprind din raportul de expertiză medico-legală, Curtea a reținut că nu există elemente care să ducă la interpretarea existenţei unei tulburări psihice determinate de naştere.

Domenii speta

Spete similare