Infracţiunea de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, prevăzută de art. 200 alin. 1 Cod penal. Schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 Cod penal 1969, art. 175 alin. 1 lit. c) şi d

Comentariu: Comportamentul inculpatei înainte, în timpul și după naștere conturează că aceasta ar fi acționat în mod conștient și deliberat, că ar fi prevăzut și ar fi urmărit uciderea copilului nedorit cu care era însărcinată și pe care l-a născut viu. Dacă se dovedește că mama, care și-a ucis copilul nou-născut imediat după naștere, nu a acționat cu o intenție spontană determinată de o stare de tulburare, ci a pus în executare o hotărâre luată anterior acestui moment, fapta săvârșită urmează a fi încadrată ca infracțiune de omor. Fapta inculpatei de a ascunde sarcina și de a lua măsuri ca nașterea să aibă loc în condiții improprii menținerii în viață a noului născut – condiții în care acesta a decedat la scurt timp după naștere – învederează, pe plan subiectiv, intenția de a își ucide copilul.

In ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmărește ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor si infracțiunea de profanare de morminte.

Decizia penală nr. 229/22.03.2016

Prin sentința pronunţată de Judecătoria Vaslui a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere a nou-născutului săvârşită de către mamă, faptă prevăzută de art. 200 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal .

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata, la data de 09.08.2013, imediat după ce a născut la domiciliu un făt de sex feminin, viabil, pe fondul tulburării psihice în care se afla determinată de naștere și probleme în relația de cuplu, cu un foarfece a tăiat cordonul ombilical, apoi a luat o căciuliță de bumbac pe care a pus-o în partea superioară a nou-născutului pentru a-l sufoca, l-a învelit complet cu un cearșaf și l-a pus într-un lighean de plastic, împrejurări în care fătul a decedat, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă prevăzută și sancționată de art. 200 alin. 1 Cod penal.

În termenul legal prevăzut de art. 410 alin. 1 Cod de procedură penală, împotriva sentinței penale sus-menţionate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și inculpata au exercitat calea ordinară de atac de atac a apelului.

La termenul de judecată din 5.10.2015 Curtea, din oficiu, a pus în discuția contradictorie a părților, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, prevăzută de art. 200 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 Cod penal 1969, art. 175 alin. 1 lit. c) şi d) Cod penal 1969, art. 176 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, şi infracţiunea de profanare de morminte prevăzută de art. 319 Cod penal 1969, cu aplicare art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal 1969.

Raportat la punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică, pentru ipoteza admiterii ei, Curtea a pus în discuție motivul de desființare a sentinței penale apelate, constând în necompetența materială a Judecătoriei Vaslui de soluționare a cauzei în fond.

În aceeași ședință publică, inculpata a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii A și B (pentru a reliefa cum a fost percepută inculpata de către persoanele din comunitatea în care trăia, dacă avea un comportament anormal, dacă trecea de la o stare de fericire la una de tristețe, dacă era comunicativă, dacă avea prieteni, dacă avea cu cine vorbi – având în vedere că soțul era plecat în Franța, iar mama în Italia, inculpata fiind singură cu copiii), precum și avizarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 19.09.2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui de către Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași, probe încuviințate de instanța de control judiciar.

Prin adresa nr. 10338/30.12.2015, Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași a avizat concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 55/PA din 19.09.2013 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean Vaslui.

La termenul de judecată din 11.01.2016, a fost audiată, în calitate de martor, A.

La termenul de judecată din 11.01.2016, procurorul a solicitat administrarea probei testimoniale constând în audierea numitei B, fosta soacră a inculpatei.

În ședința publică din 22.02.2016, au fost audiați, în calitate de martori, B și C.

Examinând actele şi lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, cu prioritate asupra motivului de desființare a sentinței penale apelate constând în necompetența materială a Judecătoriei Vaslui, raportat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, invocată din oficiu, Curtea a constatat următoarele:

Art. 177 Cod penal 1969 stabilește că uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, constituie infracțiunea de pruncucidere și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică constituie infracțiunea de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă prevăzută de art. 200 alin. 1 noul Cod penal și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Noul text de incriminare renunță la denumirea tradițională consacrată în Codul penal anterior de pruncucidere, deoarece de esența noului text de incriminare este doar starea de tulburare psihică a mamei, și nu tipul agresiunii (ucidere sau vătămare corporală).

Un alt element de noutate adus de textul de incriminare este și acela că, prin textul de incriminare, este stabilit expres un interval de maxim 24 de ore până la care se consideră că agresiunea a fost comisă imediat după naștere.

O altă noutate este aceea că, spre deosebire de textul anterior, în care se prevedea că tulburarea trebuie să fie pricinuită de procesul nașterii, noul text de incriminare precizează că mama trebuie să se afle în stare de tulburare psihică.

În doctrina judiciară, s-a arătat, de către unii autori (Cioclei, V. în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.-M. Vasile, Codul penal, comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 417, M. Udroiu, Drept penal. Partea Specială, Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, București, 2014, pag. 79) că pot fi avute în vedere orice stări de tulburare psihică asociate sarcinii, nașterii, lehuziei (fiind indicate, spre exemplu, cele provocate de respingerea imediată a copilului și a mamei de către familie).

Alți autori (S. Bogdan, D.A. Șerban, G. Zlati în Noul Cod penal. Partea Specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 68-69) au considerat că noțiunea de tulburare psihică trebuie așezată în parametrii biologici și textul trebuie interpretat de o manieră restrictivă. Dacă se consideră că relația conflictuală dintre mama care a născut și tatăl copilului poate genera o stare de tulburare sau că excluderea socială a mamei care a născut un copil în afara căsătoriei poate, la rândul ei, genera o tulburare psihică, textul de incriminare devine un adevărat mecanism de atenuare a răspunderii penale, pentru ipoteze care, cu mare greutate, mai pot fi regăsite în sistemele penale moderne. Adică, în acea viziune, textul actual ar oferi un tratament atenuant pentru ipoteze care nu mai sunt reglementate astfel în niciun alt sistem penal. Dacă în dreptul penal modern tendința este de a înlătura cu totul acest tratament atenuat, interpretarea normei din noul Cod penal în această manieră ar extinde în mod nejustificat aplicabilitatea textului.

În această din urmă opinie, noțiunea de tulburare psihică trebuie interpretată în context cu rațiunea incriminării acestei fapte care, conceptual, are un caracter de excepție, cel puțin față de uciderea sau vătămarea de „drept comun” a unui nou-născut.

Un alt argument pentru această interpretare restrictivă, consideră autorii, este faptul că textul vorbește despre o acțiune care trebuie comisă în maximum 24 de ore de la finalizarea nașterii. Or, dacă fapta ar fi atenuată chiar și atunci când ea este comisă din motive socio-economice, ar fi greu de înțeles de ce legiuitorul a impus această condiționare temporală. În opinia autorilor, prevederea acestui interval sugerează o relație de cauzalitate între procesul nașterii și starea de tulburare psihică ce determină acțiunile mamei.

Și o altă parte a doctrinei a exprimat aceeași opinie că, chiar dacă noul text incriminator face referire la starea de tulburare psihică a mamei și nu la starea de tulburare pricinuită de naștere, se impune a fi avută în vedere doar starea de tulburare psihică datorată nașterii, așa-numita psihoză postpartum (V. Pușcașu, Noul Cod penal adnotat, Editura Hamangiu, București, 2014, p. 444 și P. Dungan în P. Dungan, T. Medeanu și V. Pașca, Manual de drept penal, Partea specială, vol. I, Universul juridic, București, 2010, p. 110).

La nivelul laturii subiective, autorii consideră însă, în mod unitar (Toader, T. în G. Antoniu (coordonator), C. Duvac, D.I. Lămășanu, I. Pascu, C. Sima, T. Toader, I. Vasiu, Explicațiile preliminare ale noului Cod penal, vol. III, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 100, Udroiu M., Drept penal. Partea Specială, Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, București, 2014, pag. 79, S. Bogdan, D.A. Șerban, G. Zlati în Noul Cod penal. Partea Specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 69), că intenția este una spontană, repentină, fiind necesar ca decizia de a agresa copilul nou-născut să se fi format sub imperiul stării de tulburare psihică, pricinuită sau nu de naștere.

În jurisprudența instanței supreme, s-a arătat că dacă se dovedește că mama, care și-a ucis copilul nou-născut imediat după naștere, nu a acționat cu o intenție spontană determinată de o stare de tulburare, ci a pus în executare o hotărâre luată anterior acestui moment, fapta săvârșită urmează a fi încadrată ca infracțiune de omor, și nu ca infracțiune de pruncucidere. S-a mai arătat că fapta inculpatei de a ascunde sarcina și de a lua măsuri ca nașterea să aibă loc în condiții improprii menținerii în viață a noului născut – condiții în care acesta a decedat la scurt timp după naștere – învederând, pe plan subiectiv, intenția de a își ucide copilul, constituie infracțiunea de omor calificat, iar nu aceea de pruncucidere (Tribunalul Suprem, secția penală, decizia nr. 2067/4.11.1977, în Repertoriu 1976-1980, p. 282).

În alte decizii de speță ale instanței supreme, s-a arătat, de asemenea, că: ascunderea de către mamă a sarcinii față de persoanele din familie și constatarea medico-legală psihiatrică în sensul că, deși la examenul medical făptuitoarea prezintă o stare depresivă anxioasă, nu se poate reține existența unei tulburări psihice cauzate de naștere, discernământul critic fiind păstrat în acel moment, constituie date ce impun concluzia că uciderea copilului nou-născut constituie infracțiunea de omor calificat, iar nu aceea de pruncucidere (Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 5797 din 10.12.2013, disponibilă pe www.scj.ro).

Ceea ce determină încadrarea faptei în art. 177 Cod penal (anterior), ca infracțiune de pruncucidere, nu este tulburarea determinată de împrejurări lăturalnice procesului fiziologic al nașterii, ci de starea psihofiziologică anormală ce se produce în timpul nașterii. Tulburarea la care face referire actul medico-legal a fost consecința condițiilor particulare în care inculpata s-a găsit, condiții determinate de starea sa civilă, fiind necăsătorită, de locul și împrejurările în care a născut, adică pe ascuns; nașterea însă, ca proces fiziologic, nu a fost însoțită de fenomene care să îi pricinuiască tulburări, cu efecte de influențare a conștiinței și de alterare a voinței, stare care ar fi avut drept rezultat uciderea noului-născut. Complexul de situații conflictuale premergătoare și exterioare nașterii, ca și consecința acestora asupra psihicului femeii – aceea de a se teme de reacția părinților și de oprobiul celor din jur – nu sunt decât motivații ale actului de ucidere, mobiluri ale săvârșirii faptei, neputându-li-se da efect juridic în înțelesul de tulburare pricinuită de naștere, astfel cum prevede art. 177 Cod penal.

Premeditarea, ca o circumstanță agravantă, nu poate rezulta numai din împrejurarea că inculpata a negat că este gravidă și că, simțind durerile nașterii, s-a ascuns în toaletă, nici din faptul că a luat o foarfecă, de care s-a folosit apoi pentru a tăia cordonul ombilical. Inculpata a ascuns existența sarcinii și, consecventă acestei atitudini, la momentul oportun, s-a retras pentru a nu fi observată, ceea ce nu vădește decât persistența intenției infracționale, în realizarea căreia însă nu a efectuat din timp și unele acte materiale pentru a își asigura condițiile necesare săvârșirii infracțiunii, care să îndreptățească reținerea circumstanței agravante a premeditării (Tribunalul Suprem, secția penală, decizia nr. 3865 din 7 iulie 1971, în Culegere de decizii 1971, p. 297 citată de V. Pușcașu, Noul Cod penal adnotat, Editura Hamangiu, București, 2014, p. 447).

Curtea a arătat că adoptarea unei rezoluții infracționale la un moment anterior, ceea ce exclude intenția repentină, poate fi însoțită sau nu de și de unele acte materiale pentru a își asigura condițiile necesare săvârșirii infracțiunii, care să îndreptățească reținerea circumstanței agravante a premeditării.

De altfel, în Decizia de îndrumare nr. 2/1976 a Tribunalului Suprem, s-a reținut că în lipsa unor elemente circumstanţiale care să justifice încadrarea faptei ca infracţiune de pruncucidere, activitatea mamei de a fi suprimat viaţa copilului nou-născut urmează să fie încadrată în dispoziţiile art. 175 lit. c) şi d) din Cod penal. Dacă din probe rezultă că mama copilului a acţionat cu premeditare, se va reţine, ca element circumstanţial al omorului calificat, şi cel prevăzut la lit. a) din art. 175 Cod penal.

Or, în prezenta cauză, astfel cum reiese din actul de sesizare a instanței, însușit de inculpata S. A. M., care a solicitat judecarea cauzei în procedură abreviată, recunoscând în integralitate faptele pentru care a fost trimisă în judecată, comportamentul inculpatei înainte, în timpul și după naștere conturează că aceasta ar fi acționat în mod conștient și deliberat, că ar fi prevăzut și ar fi urmărit uciderea copilului nedorit cu care era însărcinată și pe care l-a născut viu.

Inculpata, audiată fiind în cursul urmăririi penale, a indicat că fiind însărcinată în luna a VII-a, i-ar fi venit ideea ca, la naștere, să ia zilele fătului.

Totodată, se conturează că inculpata ar fi ascuns persoanelor apropiate (fostul soț, fosta soacră, vecini), existența sarcinii, și ar fi negat, în permanență, că ar fi fost însărcinată, chiar și atunci când unii dintre aceștia și-ar fi exprimat o astfel de bănuială.

Inculpata, pentru a ascunde existența sarcinii, ar fi început să poarte haine largi și ar fi ieșit mai rar din casă.

De asemenea, inculpata ar fi ales să nască singură, fără a fi asistată de cineva. În același timp, după expulzarea fătului pe cale naturală, inculpata a indicat că i-ar fi tăiat acestuia cordonul ombilical.

Curtea arată că se conturează că, imediat, inculpata ar fi început punerea în aplicare a rezoluției infracționale preexistente, prin sufocarea copilului.

Inculpata a declarat că, pentru a sufoca copilul, ar fi luat o căciuliță din bumbac, ar fi pus-o în partea superioară a corpului nou-născutului, ar fi luat un cearceaf și l-ar fi învelit complet (conturându-se reducerea semnificativă a posibilităților nou-născutului de respirație spontană autonomă în aerul atmosferic, în condițiile în care căile respiratorii ar fi fost acoperite atât de fesul de bumbac, cât și de cearceaf), și că l-ar fi lăsat să moară într-un lighean din plastic, situat în camera unde l-ar fi născut.

Propriile declarații ale inculpatei creionează că inculpata ar fi urmărit îndeaproape și cu perseverență realizarea rezultatului constând în suprimarea vieții nou-născutului.

Inculpata a precizat că ar fi lăsat fătul în lighean, iar, după o perioadă, l-ar fi mișcat, iar acesta mișca și plângea. L-ar fi lăsat în același loc și acoperit cu aceleași cârpe, ar fi dormit, în noaptea de 09/10 august, în altă cameră, cu copiii, iar, a doua zi, pe la orele 14.00-15.00, s-ar fi uitat la făt și ar fi constatat că acesta a decedat.

Curtea arată că se conturează că, în continuare, pentru a își ascunde fapta imputată, inculpata s-ar fi hotărât să ardă și să arunce cadavrul. Acoperit cu acele cârpe, l-ar fi dus în fața casei, ar fi pus peste el hârtii și frunze uscate și i-ar fi dat foc. După ce focul s-ar fi stins, ar fi constatat că fătul arsese parțial, ar fi luat o lopată, l-ar fi pus într-o găleată de plastic și l-ar fi aruncat în toaleta din spatele casei.

Curtea are în vedere, așadar, că se profilează că inculpata s-ar fi întemeiat pe o hotărâre infracțională luată cu câteva luni înainte de naștere, pe care ar fi consolidat-o în toată această perioadă, prin manifestări în detaliu evidențiate anterior, că ar fi acționat, chiar după primele respirații, asupra propriului copil, abia născut și fără vreo posibilitate de apărare în fața actelor de agresiune imputate inculpatei.

Conform Deciziei nr. 35 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 158/13 martie 2009, în ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmărește ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor și infracțiunea de profanare de morminte.

În ceea ce privește reținerea, la încadrarea juridică a faptelor, și a dispozițiilor art. 176 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969, Curtea arată că, în jurisprudență, s-a indicat că pentru existența infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșit prin cruzimi, este necesar ca inculpatul să fi provocat uciderea victimei în mod lent, prin folosirea unor procedee ce au cauzat acesteia chinuri mari, care nu trebuie confundate cu suferințele inerente oricărei fapte de omor. Cruzimile, în săvârșirea unei activități ucigătoare, sunt acte de chinuire suplimentare a victimei, comise voit, conștient că astfel i se amplifică suferințele (Curtea de Apel București, secția a II-a penală, decizia nr. 365/A/1998, în R.D.P. nr. 4/1999, p.150 și Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, decizia nr. 100/2002 în R.D.P. nr. 4/2003, p.117 citate de Matei, I. în Codul penal adnotat, Editura CH Beck, București, 2007 p. 626).

Or, inculpata a indicat că ar fi acoperit căile respiratorii ale copilului abia născut și l-ar fi lăsat să se sufoce, decesul intervenind după o perioadă importantă de timp. Conform declarațiilor inculpatei, ar fi verificat starea copilului după o perioadă de mai multe ore de la momentul nașterii, acesta trăia și plângea.

Față de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza ultimă Cod procedură penală, Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui şi inculpată și a desființat în integralitate sentința primei instanțe.

În baza art. 386 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă, prevăzută de art. 200 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 Cod penal 1969, art. 175 alin. 1 lit. c) şi d) Cod penal 1969, art. 176 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, şi infracţiunea de profanare de morminte prevăzută de art. 319 Cod penal 1969, cu aplicare art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal 1969.

S-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vaslui, instanță competentă să soluționeze cauza în fond raportat la dispozițiile art. 36 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art. 41 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală.

Domenii speta

Spete similare