Ucidere din culpa

Prin sentinţa penala nr. 585 din 25.06.2009, Judecătoria Buzau a hotarat următoarele:

În baza art. 178, alin.1 şi 2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. a şi c, art. 76, lit. d, Cod penal  condamnă inculpatul CV, la o pedeapsă de  1an şi 6 luni închisoare pentru  infracţiunea de ucidere din culpă săvârşită în dauna victimei D.I., în data de 07.05.2006.

În baza art.71, alin.2, Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

În baza art. 81, Cod penal dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condiţiile art. 82,  Cod penal.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal,  pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359, Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 şi art. 84,  Cod penal.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b şi alin. 5,  Cod procedură penala  cu referire la art. 998, Cod civil obligă inculpatul C.V., împreună cu asigurătorul SC … SA .  la 295,23 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţe …, la 7450 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale şi 25.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă V. A.-C. şi la 50.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă D.V.

În baza art. 191, Cod procedură penală obligă  inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotari astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul  C. V. este proprietarul  autoturismului marca „Jeep Grand Cherokee”, cu numărul de înmatriculare  …. În  data de 07.05.2006, în jurul orelor 8.30, se deplasa cu autoturismul pe strada …, pe raza municipiului …, pe direcţia …, pe banda a II-a a străzii respective.

În acelaşi timp şi în acelaşi sens, se deplasa şi victima D. I., pe banda I-a a străzii, cu intenţia de a vira la stânga pentru a intra pe strada ….

La un moment dat, inculpatul, care se deplasa cu o viteză de 74 km/oră, a observat cum victima D. I., aflat în faţa sa la circa 25,7 metri, direct de pe banda a I-a, fără o prealabilă semnalizare, a virat stânga spre strada …

Inculpatul a acţionat frâna, roţile s-au blocat, însă spaţiul avut la dispoziţie nu a permis evitarea impactului. Impactul s-a produs între partea frontală dreaptă a autoturismului şi partea laterală stânga a biciclistului, victima D. I. Victima a fost basculată pe capota motorului, capul ajungând în parbriz, spărgându-l. Bicicleta şi corpul victimei s-au deplasat împreună cu autoturismul, aflat în plin proces de frânare, până la oprirea acestuia, când au fost proiectate pe carosabil. Victima D. I. a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă …, unde a decedat la orele 11.15, în aceiaşi zi. Din concluziile din Raportului medico-legal de necropsie nr. 145/C/2006 al Serviciului Judeţean de Medicină-Legală … rezultă că moartea numitului D. I. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic în evoluţia unui politraumatism cranio-facial, cervico-toracic şi de membre, cu dublă fractură de coloană şi fracturi costale bilaterale pe mai multe linii. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure în cadrul unui accident de circulaţie, cu victima posibil biciclist şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul, dar condiţionat şi e multiplele afecţiuni cronice degenerative preexistente ale victimei.

În drept, instanţa a stabilit că fapta inculpatului întruneşte elemetele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzuta de art. 178 al. 1, 2 Cod penal şi l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 cod penal.

A reţinut instanţa că inculpatul a incălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002şi art. 121 al.1 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei, conducand autoturismul cu o viteza peste limita legală, dar că trebuie reţinuta şi o culpa de 50% a victimei care nu a semnalizat din timp intentia de schimbare a sensului de mers (art. 54 din OUG 195/2002).

În latura civilă a cauzei părtile civile,  V. A. C. şi D. V. (fiica, respectiv soţia victimei), s-au constituit părţi civile cu suma de 20.000 lei daune materiale împreună şi  câte 100.000 lei daune morale.

În baza actelor depuse la dosar, reţinand şi culpa victimei, instanţa l-a obligat pe inculpat, împreună cu asigurătorul, la 7450 lei despăbugiri materiale, la 25.000 lei daune morale către partea civilă V. A. C. şi la 50.000 lei daune morale către partea civilă D. V..

Împotriva hotarârii Judecătoriei Buzau, au declarat apel inculpatul şi părţile civile.

Inculpatul C. V., prin apărător, a solicitat casarea în totalitate a sentinţei şi pe fond achitarea inculpatului întrucat, conform expertizelor tehnice auto, şi dacă ar fi circulat cu viteza legală, nu putea să evite accidentul care s-a datorat în totalitate victimei.

Cel mult, ar fi putut reţine instanţa o culpă doar de 10% a inculpatului, având în vedere încălcarea gravă de către victimă a regulilor de circulaţie.

Solicită, în subsidiar,  recunoaşterea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea sa, cu consecinta reducerii pedepsei sub minimul special.

În latura civilă a cauzei, consideră că instanţa de fond nu trebuia să il oblige la despăgubiri către soţia victimei, deoarece, potrivit certificatului de moştenitor existent la dosar, aceasta a renunţat la moştenire.

Părţile civile au solicitat o modificare a sentinţei atat în latura penala, cat şi în latura civilă,  susţinand că se impunea o sancţiune  mai mare pentru inculpat (întrucat în mod sigur victima a semnalizat deoarece fusese şofer profesionist, fiind cert că ştia regulile de circulaţie, nu a avut nicio culpă în producerea accidentului,  inculpatul circuland cu o viteza foarte mare, fapt ce rezulta din constatarea de la faţa locului, aceea că urma de franare avea o lungime de 36 m)  şi acordarea în întregime a daunelor pe care le-au solicitat (considerand că victima nu a avut nici o culpă şi că instanţa nu putea să acorde sume diferite cu titlul de daune morale soţiei supravieţuitoare şi fiicei).

Tribunalul, analizand apelurile declarate, constată că acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse pentru următoarele considerente:

Situaţia de fapt a fost corect reţinuta de prima instanţă şi fundamentata pe baza declaraţiilor inculpatului C. V., a martorilor C. V. şi M. M., a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a fotografiilor judiciare şi a expertizelor întocmite de expertii auto  E. I., C. A. şi O. S. (din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice …, aceasta din urmă impunandu-se din cauza unor concluzii contradictorii ale celorlalti doi experti, referitoare la viteza de deplasare a autoturismului şi asupra posibilităţilor de evitare de către părţile implicate).

Din ultimul raport de expertiză rezultă că autoturismul inculpatului se deplasa cu o viteza de 74 km/h şi că ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu 44,6 km/h.

Din declaraţiile celor audiati rezultă şi culpa victimei care circula pe prima banda şi care, fără a semnaliza, a intenţionat să intre pe strada Orizontului, virand spre stanga, moment în care parte din faţă dreapta a autoturismului l-a lovit.

Nu poate fi reţinut punctul de vedere al părtilor civile (acela că în mod sigur victima a semnalizat intenţia de a schimba sensul de mers întrucat era şofer profesionist), întrucat din declaraţiile celor care au fost prezenti a rezultat nesemnalizarea intenţiei de schimbare a sensului de mers.

Nu poate fi reţinut nici punctul de vedere al inculpatului ( acela că, şi dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h, tot nu putea evita producerea accidentului pentru că acest lucru putea fi făcut la o viteza de cel mult 44,6 km/h), deoarece este clar că între încălcarea obligaţiei de a circula cu o anumită viteza şi accidentul produs există legătura de cauzalitate.

Dacă ar fi circulat cu o viteza legală, exista posibilitatea să nu  fi avut loc decesul victimei şi, dacă se reţinea doar culpa victimei, nu mai putea fi antrenată răspunderea penală a inculpatului.

În consecinţă, în mod  corect instanţa de fond a reţinut culpa comuna a părţilor în procent de 50 % fiecare.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, părţile din proces solicitand o reducere, respectiv o majorare a acesteia, Tribunalul constata că a fost bine individualizata de prima instanţa, avand în vedere că pedeapsa pentru o astfel de fapta penala este sanctionata cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

A susţinut inculpatul că nu poate fi obligat la daune către partea civilă D. V. întrucat aceasta a renunţat la moştenirea sotului său.

Acest punct de vedere nu poate fi primit de instanţa deoarece nu există nici o legătura între renunţarea la moştenire şi constituirea de parte civilă în procesul penal (aceasta fiind potrivit art. 15 din Codul de procedura penală persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma săvarşirii faptei penale).

Ori, sotia victimei a suportat cheltuielile de înmormantare şi a suferit un prejudiciu moral în urma pierderii  vieţii soţului ei.

În ceea ce priveşte daunele materiale, în mod corect instanţa nu le-a acordat într-o sumă mai mare întrucat doar suma stabilita a fost dovedita pe baza înscrisurilor şi a martorelor C. C. şi M. E., neexistand alte dovezi pentru diferenta solicitata.

De altfel,prima instanţa a reţinut şi culpa victimei, reducand la jumătate despăgubirile solicitate.

În ceea ce priveşte daunele morale, este adevărat că nu exista criterii pe care instanţa să le aibă în vedere la stabilirea diferentiata a sumelor pentru sotie şi fiica, pentru că suferinta morala nu poate fi stabilita în mod cert pe baza unor probe concrete, însă instanţa poate avea în vedere faptul că, în ceea ce o priveşte pe soţie, este vorba de partenerul său de o viaţă.

Şi cu privire la aceste daune, în mod corect s-a reţinut şi culpa victimei şi, raportat la sumele acordate, nu se impune o majorare a lor.

În concluzie, pentru cele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod procedura penala, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. V. şi de părţile civile D. V. şi V. A. C..

Văzand şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 cod procedura penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. V., şi părţile civile D. V., domiciliată în …, şi V. A. C., împotriva sentinţei penale nr.585  din 25.06.2009 pronunţată de Judecătoria Buzau în dosarul penal nr.1841/200/2009 pentru sav. infrac. prev. de art. 178 C.p.

Obligă apelanţii la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat şi partea civilă V. A. C. şi de la pronunţare pentru partea civilă  D. V.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.10.2009

Preşedinte,JudecătorGrefier

2 EX. 27.10.2009

1

Domenii speta

Spete similare