Tentativa de omor Vatamare corporala grava Latura subiectiva

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu  s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimisă în judecată inculpata B A ,  pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C.p. raportat la art. 174 C.p..

Din actul de sesizare reiese că la data de 8 august 2009, inculpata a lovit partea vătămată D Ncu un cuţit în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa.

A fost interogată inculpata, iar la dosar se găsesc, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor D M, C O, N I, L V, C A, B A, B G şi G V.

La dosar se găsesc actele de constatare întocmite de poliţie, planşe fotografice, raportul de constatare medico-legală, înscrisuri privind latura civilă a cauzei.

În timpul cercetării judecătoreşti inculpata a fost examinată şi din punct de vedere psihiatrică-legal şi s-au depus acte medicale privind starea  acesteia de sănătate.

Cu ocazia dezbaterilor s-a ridicat excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, întrucât aceasta s-a făcut pentru altă persoană.

Excepţia este neîntemeiată.

Primordial, este de observat că o asemenea împrejurare nu figurează printre cazurile de nulitate absolută arătate în art. 197 alin. 2 C.p.p.. Pe de altă parte, din conţinutul procesului verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, reiese că este vorba de o eroare materială. Astfel, la data de 12.08.2009 i se aduce la cunoştinţă că este învinuită pentru tentativă de omor, indicându-se în mod expres numele B A şi fiind redată pe scurt starea de fapt. Într-adevăr, la ultimul aliniat al actului,  figurează o altă persoană, M V dar că este vorba de o eroare materială reiese şi din împrejurarea că învinuita B A este cea care semnează procesul verbal.

Drept urmare excepţia a fost respinsă.

Din probatoriul administrat în cauză  au  rezultat următoarele :

Partea vătămată D N este căsătorit cu martora D M, fiica inculpatei.

Ca urmare a faptului că partea vătămată obişnuia să consume alcool, martora a locuit la inculpată o perioadă de timp în cursul anului 2009. În seara zilei de 8 august 2009 s-a reîntors la domiciliu unde a ajuns şi partea vătămată, care era în stare de ebrietate şi a început să o lovească. În această împrejurare a strigat la mama sa, inculpata B A, care locuia în apropiere, cerând ajutor. Inculpata a venit şi a încercat să aplaneze incidentul dar partea vătămată a lovit-o şi pe ea cu piciorul în abdomen. Drept urmare inculpata a luat un cuţit, cu care a lovit partea vătămată în abdomen, în partea stângă, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa victimei.

Starea de fapt, astfel constatată, este dovedită cu declaraţiile inculpatei, părţii vătămate şi martorilor, care se coroborează cu concluziile actului medico-legal şi cu celelalte probe administrate şi menţionate anterior.

În cea ce priveşte încadrarea juridică, într-adevăr este vorba de tentativă de omor, conform art. 20 C.p.p. raportat la art. 174 C.p., pe considerentul că inculpata a acţionat cu intenţia de a ucide, fiind vorba de o intenţie indirectă, din probe nerezultând că a urmărit suprimarea vieţii victimei, dar faţă de corpul vulnerant folosit, de zona corpului lezată şi de intensitatea loviturii, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.

Pe cale de consecinţă, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.p., a fost neîntemeiată şi a fost respinsă.

Din punctul de vedere al laturii subiective este evident că inculpata a reacţionat fiind tulburată de atitudinea violentă a părţii vătămate faţă de fiica ei, ceea ce  nici nu era prima dată, precum şi de faptul că ea însăşi a fost victima loviturii în abdomen primite de la acesta.

Tribunalul a constatat, faţă de cele de mai sus, că în cauză, este operantă circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b C.p., respectiv că inculpata a acţionat fiind provocată de partea vătămată.

Inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea săvârşită, iar la individualizarea pedepsei s-a  ţinut cont că a fost sinceră, are o vârstă relativ înaintată, are o stare precară de sănătate, fiind şi pensionată medical. De asemenea, soţul este bolnav, fiind la rândul lui pensionat medical cu un grad de handicap avansat.

În consecinţă, având în vedere şi prevederile art. 76 lit. b C.p. a fost condamnată la 3 ani închisoare .

Cum în cauză s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 81 C.p., s-a  dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie conform art. 82 C.p., termen de încercare.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.p. i s-a  aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., care a fost suspendată conform art. 72 alin. 5 C.p. pe durata suspendării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C.p.p. i s-a  atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 C.p..

Cu privire la acţiunea civilă:

Partea  intimată  DN nu s-a constituit parte civilă luandu-se  act de această împrejurare.

În urma leziunilor suferite , partea vătămată a fost transportată cu un vehicul al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Sibiu, costul transportului fiind de 300 lei ( sumă parţială din 545 lei, cea integrală) pe care inculpata a fost obligată să o plătească şi la care s-au  adăugat dobânzi şi penalităţi.

A mai fost obligată să plătească despăgubiri şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă , întrucât partea vătămată a fost spitalizat, făcându-se cheltuieli în cuantum de 2774,36 lei. Suma care a fost diminuată la 1 500 lei, tot ca urmare a reţinerii provocării, la care s-au adaugat dobânzi şi penalităţi.

Domenii speta

Spete similare