Omor

Sentinţa penală nr. 59 din 16 februarie 2010 – Tribunalul Arad

Prin rechizitoriul Parchetului  de  pe lângă Tribunalul Arad nr. 291/P/2005, din 27. 02. 2006,  a fost trimis  în  judecată  inculpatul M. G. P. pentru săvârşirea  infracţiunii prevăzută  de art. 174 Cod penal.

În fapt prin actul de sesizare s-a reţinut:

În ziua de 17. 08.2005 , în  jurul orelor 6.30,  lucrătorii Postului de Poliţie  Şiria  au fost sesizaţi telefonic  de către  numitul  B.S. din  Şiria despre faptul că  a găsit-o pe numita  B.M.  din  Şiria, str. M. Eminescu  nr. 523, concubina  inculpatului, într-o baltă de sânge în  locuinţă.

În temeiul acestei sesizări, o echipă operativă din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Arad, s-a deplasat la faţa  locului constatând  că  până la sosirea echipei de cercetare la faţa locului, asigurarea locului faptei a fost efectuată de lucrătorii postului de Poliţie din  Şiria iar în câmpul infracţional au pătruns cadrele medicale de la ambulanţă care au transportat victima  la Spitalul Clinic Judeţean Arad pentru acordarea primului ajutor .

Rezultatul constatărilor făcute cu ocazia cercetării la locul faptei au fost cuprinse în procesul verbal încheiat de către Inspectoratul de Poliţie al judeţului Arad în 17.08.2005, fotografiile judiciare efectuate fiind cuprinse  în planşa fotografică nr. 8881000 din 23.08.2005, întocmită de Serviciul Criminalistic al IPJ Arad.

Victima  B.M. în vârstă de 35 ani a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean Arad unde a fost internată cu diagnosticul „contuzie cerebrală gravă, hematom subdural de emisferă dreaptă, multiple plăgi contuze  ale scalpului-(FO nr.-17397)dar în pofida tratamentului acordat, pacienta decedează  în data de  21.08.2005  la orele 19.30.

Din raportul de autopsie medico legală nr.273/B/1/22.08.2005, întocmit de serviciul judeţean de medicină legală Arad, rezultă că  moartea victimei a fost violentă fiind cauzată predominant de dilacerarea cerebrală consecutivă unui traumatism cranio cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu efect de masă asupra emisferei cerebrale pe fondul  unei stări septicemice cu bronhopneumonie, leziunile traumatice descrise putând fi produse prin lovituri repetate succesive cu corp dur şi având legătură de cauzalitate cu decesul.

Urmare a probelor administrate, în cauză, după începerea urmăririi penale „in  REM „ faţă de A. N. prin rezoluţia din 6.X.2005, în temeiul disp. art.228 alin. 1Cod procedură penală, a fost începută urmărirea penală  împotriva lui M.G.P. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.174  Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 16/17.08.2005, a aplicat  multiple lovituri cu un obiect contondent idoneu producerii rezultatului letal, concubinei sale, victima B.M., care  i-au cauzat leziuni corporale în urma căreia aceasta a decedat  la data de 21.08.2005.

Din anul 1996,  inculpatul M.G.P. a  început să trăiască  în concubinaj cu victima  B.M.. Aceştia  au locuit în imobilul proprietate personală a  inculpatului respectiv o casă situată în comuna Şiria, str. Mihai Eminescu  nr. 1523. Din relaţia dintre M.G.P.  şi B.M. a rezultat  minorul  A. în vârstă de 8 ani. În ultimii 2-3 ani  relaţiile dintre  inculpat  şi victimă s-au depreciat decisiv la aceasta contribuind atât faptul că inculpatul a refuzat să se  căsătorească cu victima cât şi înmulţirea cazurilor de agresiune domestică  la care era supusă B.M. .

Pe acest fundal, victima începuse să se gândească tot mai frecvent la o eventuală părăsire a locuinţei concubinului ei, urmată de plecarea,  împreună cu minorul  A.C., în comuna  Bogdan Vodă,  jud.Maramureş  unde locuiau părinţii ei .

Inculpatul deţine în proprietate în comuna  Şiria,  un magazin mixt unde lucra B.M. care conducea evidenţa primară a magazinului împreună cu martora P.A.M. .

Fiind  şi proprietarul  unui microbuz,  inculpatul făcea în mod regulat contra cost, transporturi de legume angajat fiind  în acest sens, de mai multe persoane din  Şiria.

În data de 16.08.2005, inculpatul s-a înţeles cu martorii B.V. şi B. G. să le transporte  marfă la Haţeg, în  jud. Hunedoara  hotărând să se  întâlnească  în 17.08.2005, orele 03.00.

Accesul în locuinţa inculpatului se poate face fie pe o poartă principală din str. Mihai  Eminescu, fie pe o poartă secundară, de pe str. Înainte. Poarta de acces din str. Înainte, este asigurată din  interior cu  o pârghie  metalică de care este legată o sfoară cu care pârghia se poate trage din stradă, şi prin urmare, în acest mod se poate deschide poarta. Acest sistem de închidere era cunoscut de un cerc  restrâns  de persoane (victima, inculpatul, B.S. şi soţia B.D.). Pe fondul relaţiilor depreciate care existau între ei, probabil a unei conflict spontan, inculpatul  M.G.P.  a  început să o lovească  pe concubina sa aplicându-i mai multe lovituri, în special în zona capului, în urma cărora aceasta a suferit leziunile descrise în raportul medico legal nr. 273/B/1/22. 08.2005, al SJML Arad, leziuni ce au condus ulterior la decesul acesteia.

După comiterea faptei, dându-şi probabil seama de gravitatea stării de sănătate a victimei, temându-se de consecinţele penale ale faptei sale, inculpatul a simulat un atac comis asupra locuinţei de către o altă persoană, în sensul că a spart geamul interior al  uşii de acces din curte în locuinţă cea care corespunde holului interior), lăsând această uşă larg deschisă. Apoi  inculpatul a ieşit pe poarta secundară(cea de pe str. Înainte)luând microbuzul  parcat pe str. Mihai  Eminescu  şi plecând spre locuinţa familiei B.V. unde a  încărcat marfa de unde a plecat la fam. B. G., părăsind Şiria la orele 04- 04.40 şi plecând spre Haţeg. La  locuinţa lui B.V. inculpatul a  ajuns în jurul orei 03.40 iar încărcarea mărfii acesteia a durat cca 20 minute.

În cursul dimineţii aceleaşi zile, respectiv, pe la orele 6.20, martorul B.S. s-a dus la locuinţa inculpatului, găsind poarta de acces  în curte, din str. Înainte deschisă.Facem precizarea că,  în cursul anului 2005, de la  începutul  lunii mai, martorul B.S. a cumpărat de la inculpat o vacă şi deoarece nu avea unde să o ţină la propriul domiciliu, s-a înţeles cu inculpatul ca acesta să-i  permită să ţină vaca în grajdul  lui. Drept urmare, zilnic în jurul orelor 06.30 -07.oo dimineaţa şi seara în jurul orelor.20.oo, martorul care este vecin cu  inculpatul, se deplasa în grajdul situat în curtea acestuia unde  îngrijea vaca.

În dimineaţa respectivă, după ce a muls vaca, ieşind din grajd în curtea  imobilului, martorul B.S. l-a auzit pe minorul Alin care plângea şi striga„ mami, mami „.

Alertate de strigătele copilului, B.S. a revenit în curtea principală a casei şi a observat că uşa de acces în locuinţă era larg deschisă, geamul din zona sistemului de închidere era spart, iar în camera din dreapta intrării a găsit victima căzută la podea lângă pat, dezbrăcată până la brâu şi având chilotul rupt rămas doar pe piciorul drept. Victima era în stare de inconştienţă ceea ce l-a determinat  pe martor să creadă că era decedată.

B.S. i-a alertat  pe martorii  N.F. şi A.T., sesizând organele de poliţie  şi salvarea.

Cei trei au ajutat echipajul ambulanţei să îmbarce victima în  maşină, la faţa locului sosind şeful postului de poliţie din Şiria – Bencheu Cornel şi un ajutor al lui. Totodată, martorul B.S. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul M.G.P. spunându-i că sunt probleme la el acasă, că cineva a spart  uşa şi a bătut-o  pe  B.M.. Întrebându-l unde este, inculpatul i-a răspuns martorului că se află la ieşirea din Deva spre Haţeg, fără a părea deloc surprins de vestea ce tocmai a primit-o şi nepunând  întrebări legate de starea  victimei şi a propriului său copil. Această stare de fapt este confirmată şi de martora B.M. care împreună cu nepoata sa în vârstă de 6 ani, se afla cu  inculpatul  în microbuz, mergând spre Haţeg.

Martora a declarat că inculpatul a fost sunat pe telefonul  mobil de către martorul B.S. care i-a spus că s-a întâmplat ceva rău iar inculpatul l-a întrebat dacă i-a fost spart magazinul sau i-a fost spartă casa. Aceeaşi martoră arată că după terminarea convorbirii telefonice dintre inculpat şi B.S., inculpatul a spus că cineva a spart uşa şi a intrat în casă peste  M., fără a da relaţii despre concubina lui sau despre copil, nepărând surprins, neliniştit, necăjit, îngrijorat sau agitat în urma veştii  pe care o aflase.

Inculpatul M.G.P. confirmând convorbirile relatate, a susţinut că s-ar fi consultat cu martora B.M. cu privire la continuarea sau stoparea cursei spre Haţeg dar apreciind că i-ar fi luat mai mult timp să descarce marfa pe marginea drumului decât să-şi continue cursa, a hotărât să nu se întoarcă din drum şi să meargă la Haţeg.

În timp ce purta convorbirile telefonice cu B.S., inculpatul se afla aproximativ între localităţile Deva şi Ilia .Inculpatul  nu a explicat de ce nu s-a întors în Şiria fără a mai descărca marfa, deoarece, un astfel de comportament, motivat de starea de excepţie în care se afla,  nu ar fi deranjat  pe nimeni, fiind apreciat normal  în condiţiile date.

Inculpatul l-a sunat pe telefonul  mobil pe fratele său, spunându-i să se ducă la  Arad la spital  pentru a vedea care este starea de sănătate a victimei.

După prima convorbire pe care a avut –o cu fratele său, inculpatul a fost sunat de acesta, aducându-i-se  la cunoştinţă că  B.M. este  în comă dar nici după aflarea acestei veşti  inculpatul  nu  şi-a  modificat comportamentul ci l-a sunat pe martorul B.S. căruia i-a cerut să intre în prima cameră a  locuinţei unde, într-un dulap se găseau bani, spre a-i  lua pentru a nu fi sustraşi de către poliţişti. Martorul B. susţine că  inculpatul i-a spus „Îi ştiu eu pe ăştia !”(pe  poliţişti). Această conversaţie telefonică a fost auzită de către lucrătorul de poliţie H. căruia  B.S.  i-a înlesnit ascultarea convorbirii .

Inculpatul a ajuns la Haţeg în jurul orelor 8 -08.30, a descărcat marfa din microbuz lăsând-o pe  B.M. aici, după care s-a reîntors la Şiria, fiind  însoţit de martora  V.L. şi  fiica acesteia- K.M..

Pe drumul spre casă, inculpatul a avut mai multe convorbiri telefonice cu fratele său care îl ţinea pe inculpat la curent cu cele ce se petreceau la spital, iar în Deva inculpatul a oprit microbuzul cumpărând 5 saci de cartofi. Când au ajuns în localitatea Păuliş, martora  V.L.  i-a cerut inculpatului să o lasă aici urmând ca ea să găsească o maşină de ocazie pentru a se întoarce acasă  pentru ca el să poată merge la Arad la spital să vadă care este situaţia concubinei sale. Martora a relatat că inculpatul a refuzat, motivând că  doreşte să meargă acasă să vadă de copil.

S-a reţinut însă că această motivare a fost falsă, întrucât inculpatul  ajungând acasă, s-a interesat doar spre seară unde este copilul(potrivit declaraţiei martorului B.S.)şi văzându-l doar în data de 18.08.2005 spre seară când s-a dus la  locuinţa soţilor B. unde era copilul.

Audiat fiind, inculpatul a negat  în permanenţă comiterea faptei de care a fost învinuit susţinând că relaţiile dintre el şi victimă au fost foarte bune  şi că o singură dată i-a aplicat acesteia lovituri cu palmele peste cap şi peste faţă. A mai arătat inculpatul că în dimineaţa de 17.08.2005, a dormit în camera din dreapta intrării împreună cu copilul şi cu victima însă aceasta din urmă nu s-a culcat deoarece a făcut toată noaptea monetarul şi a scris actele firmei .

Victima urma să-l trezească la ora 2.30 dar pentru că a adormit între timp, l-a trezit abia la ora 03.oo. Inculpatul a mai arătat că a părăsit locuinţa la orele 03.15 fiind condus de victimă până la maşina parcată în stradă în faţa porţii. De asemenea, a mai declarat că la plecarea spre Haţeg a luat de acasă suma de 20.000.000 lei iar din locuinţă, dintr-un dulap i-a dispărut suma de 70.000.000 lei ROL, 240 euro şi posibil 25 lei RON şi a relatat că aceşti bani s-ar fi aflat în acelaşi dulap şi pe acelaşi raft unde cu ocazia cercetării locului faptei au fost găsiţi 2400 euro, 1.120 dolari SUA, 35 milioane lei ROL, o cutie cu bijuterii  din aur(două lanţuri, o brăţară, două medalioane, o pereche de cercei de damă), bani şi bunuri ce nu au fost sustrase, fiindu-i restituite inculpatului de către organele de anchetă.

Cu  prilejul cercetărilor efectuate la locul faptei, organele de anchetă au ridicat un ciorap de lână, croşetat, care spre partea superioară avea o dungă albastră, ciorap care a fost ridicat de către organele de anchetă fiind trimis Institutului Criminalistic al IGPR, dispunându-se prin ordonanţa din 18.08.2005, efectuarea unei expertize biocriminalistice. Prin raportul de expertiză nr. 99788 /05.09.2005 s-a comunicat că profilul genetic al ADN ului extras din proba de referinţă recoltată de la inculpat este inclus în amestecul de profile  genetice obţinut din microurmele de celule epiteliale identificate în zona tălpii ciorapului din lână şi că acesta este inclus în amestecul de profile genetice obţinut din microurmele de celule epiteliale identificate pe sistemul de închidere tip Vertai.

S-a apreciat de către organele de urmărire penală că datele ştiinţifice combat apărarea iniţială a inculpatului în sensul că nu a văzut şi atins ciorapul, determinând concluzia că după ce a aplicat lovituri victimei, în ideea de a-şi construi un alibi, cu ciorapul ce a fost ridicat de la locul faptei, a spart geamul interior al  uşii, acţionând  în zona încuietorii

La concluzia că autorul faptei este M.G.P., concură şi faptul că nu există efectiv un mobil care să justifice comiterea faptei de către altă persoană întrucât, chiar dacă inculpatul susţine că i-ar fi fost sustrasă suma de 70.000.000 lei şi 240 euro, este inexplicabil  cum presupusul autor a  lăsat  în acelaşi loc de unde s-au sustras banii, sumele de 2400 euro, 1.120  dolari SUA şi 35.000-000 lei, precum şi bijuteriile din aur.

S-a mai reţinut că cercetarea la faţa locului a arătat că mobilierul şi alte obiecte din locuinţă nu au fost răscolite în căutare de bani ori alte bunuri iar pe măsuţa din încăpere a unde a fost găsită victima, la vedere se afla suma de 30 euro şi 500.000 lei. De asemenea, toate bijuteriile din aur pe care victima le purta(un lanţ, o verighetă, inel şi cercei),  nu au fost sustrase ci au fost găsite asupra acesteia, deşi acest  lucru ar fi fost cel mai la îndemână,  în  ipoteza în care mobilul săvârşirii faptei l-ar fi reprezentat intenţia comiterii  unei tâlhării .

Tot cu prilejul cercetării la faţa locului faptei, s-a constatat că roleta unui geam al camerei în care în mod obişnuit, dormeau victima şi inculpatul, era întredeschisă şi ridicată până la jumătatea geamului, putându-se presupune că, în eventualitatea în care victima ar fi fost agresată de către o persoană străină, alta decât inculpatul, ar fi strigat după ajutor. Martorii  audiaţi în cauză au confirmat că victima era o femeie puternică şi că în situaţia agresiuni din partea unei persoane necunoscute ar fi ripostat cu certitudine, opunând rezistenţă fizică sau strigând după ajutor. Chiar  inculpatul a declarat că la plecarea lui, victima  l-a condus până în stradă după care a revenit în casă cu intenţia de a-şi continua lucrul la actele firmei, astfel că ipoteza potrivit căreia B.M. ar fi fost luată prin surprindere de către un agresor  necunoscut, este exclusă .

Se mai arată în considerentele expuse, că însăşi cea de-a doua persoană prezentă în locuinţa familiei M. în momentul comiterii faptei, respectiv  minorul A., a fost lăsat în viaţă şi nu a suferit nici un fel de acte de agresiune fizică, duce la concluzia că autor este inculpatul iar nu o persoană necunoscută.  Este neverosimilă ipoteza că un autor străin care ar fi pătruns  în  locuinţă ar fi agresat victima, ar fi  lăsat în viaţă un martor ocular atât de important.

În referatul de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul  Arad, se apreciază că minorul A. era deja „ imunizat” la actele de violenţă  aplicate de  inculpat mamei sale, relatând că de obicei, atunci când  tatăl său aplica lovituri mamei, el îşi înfunda capul în pernă ceea ce probabil a făcut  şi în noaptea crimei .

Ca profil psihologic s-a stabilit prin acelaşi referat, că inculpatul M. G.P. prezintă un risc crescut de a săvârşi infracţiuni contra persoanei, indiferenţa sa afectivă, impulsivitatea, rigiditatea regulilor după care  prescrie comportamentul apropiaţilor săi, distanţele exacte pe care le interpune între voinţa sa şi aşteptările celorlalţi, precum şi dorinţa lui, constant exprimată, de a ţine persoanele din viaţa sa  în perimetrul strict al controlului şi autorităţii sale, reprezentând suficiente repere pentru a creiona profilul psiho - moral al unei persoane care atât potenţialitatea de a agresa  cât şi un set de convingeri disfuncţionale  prin care să-şi  justifice oricând actele de agresiune.

Urmare a solicitării expres făcute de inculpatul  M.G.P., Parchetul de pe  lângă tribunalul Arad, a dispus efectuarea unei testări poligraf a  numitului M.G.P.  pentru a stabili dacă la întrebările relevante ale cauzei,  răspunsurile acestuia prezintă note specifice comportamentului simulat.

Prin raportul de expertiză nr.561628/01.11.2005 întocmit de laboratorul Poligraf al  Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Cluj, s-a stabilit că la  întrebările relevante cauzei  în traseele diagramelor  poligraf, s-au evidenţiat modificări psiho-fiziologice caracteristice reactivităţii emoţionale care conduc la concluzia că subiectul nu este sincer în răspunsurile date întrebărilor relevante cauzei, observaţia psiho-comportamentală punând în  evidenţă note ale comportamentului simulat.

Văzând rezultatul defavorabil propriei sale versiuni  reflectat  de testul poligraf, inculpatul M.G.P. s-a apărat susţinând că a avut emoţii şi că nu i-ar fi fost puse toate întrebările pe care le considera el relevante. S-a apreciat de către organele de urmărire penală că aceste afirmaţii sunt nesincere  întrucât, în discuţia pre-test, subiectului i-au fost prezentate date despre cauza cercetată şi motivele pentru care acesta este bănuit, fiindu-i descrisă aparatura, modul în care va decurge examinarea  şi făcându-i-se  cunoscute  întrebările care îi vor fi adresate inculpatului dând opţiunea de răspuns  pentru  fiecare întrebare. În finalul discuţiilor pre test, inculpatul a semnat declaraţia de consimţământ la examinare şi întrebările chestionarului  utilizat, luând la cunoştinţă totodată, că are dreptul de a refuza testarea.

Cu toate că a considerat eronat rezultatul primului test, inculpatul a refuzat solicitarea parchetului de a fi supus unei noi testări poligraf la Bucureşti, motivând aceasta  prin lipsa de relevanţă a  unei astfel de testări care ar da naştere unor numeroase erori judiciare, poziţie aflată în evidentă contradicţie cu cea exprimată de inculpat anterior aflării rezultatului  poligraf.

In cauză s-au constituit  părţi civile sub forma daunelor materiale şi morale, părinţii victimei – B.V. şi B.I., Spitalul judeţean Arad pentru cheltuielile de spitalizare şi s-a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru minorul M.A.C..

Aspecte privind judecata în primul ciclu procesual:

Prin sentinţa penală nr. 443/9.11.2006 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.1962/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit.c) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului  M.G.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.

În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală s-au respins acţiunile civile exercitate de  părţile civile B.V., B.I., Spitalul Judeţean Arad  şi M. I. A.,  ultimul în calitate de curator.

În baza art. 350 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus  punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 61 din data de 26.10.2005, emis de Tribunalul Arad în dosar nr. 6444/2005, dacă nu este arestat în altă cauză.

În motivarea s-a arătat că:” Din declaraţiile martorilor audiaţi nu rezultă cu certitudine că inculpatul este cel care a ucis victima. Toate declaraţiile făcute în cauză se rezumă la - în sat se vorbeşte că autorul crimei este inculpatul, dar  tot aceeaşi martori afirmă că nu sunt convinşi că inculpatul este autorul.Ori, în această situaţie, există dubii pentru a conchide că  inculpatul este autorul crimei şi cum orice dubiu profită inculpatului, urmează ca şi de această dată dubiul să-i profite acestuia.

Nici o probă ştiinţifică efectuată în cauză(expertize, rapoarte, etc) nu au confirmat cu certitudine vinovăţia inculpatului .

Tribunalul nu a înlăturat expertizele şi rapoartele  de constatare ştiinţifică privind ADN-ul  inculpatului găsit pe ciorap sau clanţa uşii. Consideră un fenomen normal descoperirea acestuia  pe obiectele la care inculpatul a avut sau putea avea acces. Nerecunoaşterea  iniţială a ciorapului corp delict în cauză nu poate fi considerată ca o rea-credinţă  pentru că dintr-o multitudine de obiecte personale aparţinând membrilor familiei, unele scoase din uz (potrivit afirmaţiilor inculpatului), inculpatul nu putea să şi le amintească”.

Împotriva aceste hotărâri au declarat apel părţile civile şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin decizia penală nr. 5/A pronunţată în 21 ianuarie 2008 în dosar nr. 51/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara în baza art. 379 pct.1 lit b Cpp, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi părţile vătămate B.V. şi B.I. împotriva sentinţei penale nr. 443/9 noiembrie 2006 a Tribunalului Arad pronunţată în dosar nr. 1962/2006.

În motivare s-a arătat că „Nici una din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză nu a furnizat vreo informaţie decisivă în privinţa identificării reale a adevăratului autor al faptei, deoarece majoritatea declaraţiilor se referă la aspecte indirecte care însă, necoroborate cu probe directe nu pot fi puse în valoare, nefiind concludente.

Nici probele ştiinţifice care au fost administrate, nu au condus la aflarea autorului, niciuna din probe neindicând inculpatul ca fiind persoana care a comis omorul.

Expertiza biocriminalistică asupra ciorapului de lână găsit de către organele de anchetă, deşi au găsit un amestec de profile genetice care provine de la minim două persoane, iar profilul genetic al probei de referinţă, recoltat de la inculpat, este inclus în acest amestec, nu poate conduce la o inculpare a acuzatului M.G.P., deoarece profilul genetic mai provine de la o altă persoană sau chiar mai multe, iar acest obiect fiind găsit într-un loc accesibil inculpatului nu este  neobişnuit ca inculpatul să fi purtat acest obiect.

În ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 88261/6.01.2006, prin care s-a conchis că urmele de adâncime descoperite în tocul uşii locuinţei inculpatului puteau fi create de bara metalică ridicată la indicaţia minorului M.A.C., în sine nu prezintă o probă care să-l inculpe pe acuzat şi nu poate duce la concluzia că inculpatul M.G. a acţionat cu acest corp contondent, omorându-şi concubina.

În faza judecării apelului s-a dispus efectuarea unei expertize bio criminalistice care să stabilească dacă pe această bară metalică, care este indicată de către parchet ca fiind obiectul cu care s-a produs crima, dacă există urme de sânge sau dacă se pot recolta profile ADN, însă concluziile acestui raport de expertiză bio criminalistică efectuat de IML Bucureşti a fost în sensul că nu există urme de sânge şi nici nu s-au putut recolta profile  ADN de pe acest obiect contondent.

Aşadar, concluziile probelor ştiinţifice nu sunt de natură să conducă la descoperirea autorului faptei, dar nici nu indică în vreun fel că inculpatul ar fi comis fapta reţinută în sarcina sa, astfel că aceste probe nu pot fi caracterizate ca fiind esenţiale pentru  stabilirea vinovatului”.

 Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă B.V..

Prin decizia penală nr.2413/2.07.2008 pronunţată în dosar nr. 51/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis apelurile declarate, s-au casat decizia şi sentinţa penală nr.443/2006 şi s-a dispus rejudecarea cauzei de prima instanţă, respectiv Tribunalul Arad. În motivare s-a arătat că „ în aprecierea probelor administrate s-a omis examinarea unora dintre ele şi în acelaşi timp s-a omis administrarea altor probe cerute sau utile cauzei”. S-a arătat că „se impune reaudierea minorului, confruntarea între minor şi fratele inculpatului; reaudierea martorilor pentru stabilirea reperelor orare având în vedere că s-a respins efectuarea unei reconstituiri; reaudierea inculpatului”.

Probele administrate de Tribunalul Arad în rejudecarea cauzei:

În rejudecare, Tribunalul Arad a procedat la reaudierea inculpatului, reaudierea minorului M.A.C., reaudierea fratelui inculpatului domnul M.I.A., s-a efectuat confruntare între minor şi fratele inculpatului, reaudierea martorilor V.L., B.M., B. Simion, N.F.S., N.G., P.E.D., M.L.A., P.A.,  A.T., B.L., B.V.,B.G., B.D., a dispus efectuarea unui supliment de expertiza medico-legală şi un supliment la expertiza bio criminalistică, confruntare între minor şi mătuşa acestuia doamna B.L., s-a solicitat Serviciului de Intervenţie în regim de urgenţă şi situaţii de abuz şi neglijare a copilului referatele privind minorul.

Probe ce nu au mai putut fi administrate dar care au fost valorificate conform art.329 alin.3 Cod procedură penală: - nu s-a efectuat reaudierea martorului D.C. şi Ş.M. (pentru care s-a încuviinţat comisia rogatorie), martori plecaţi din ţară fără a se cunoaşte noua adresă.

Probe respinse ca nefiind concludente sau utile: - cercetare la faţa locului şi reconstituirea traseului parcurs de inculpat (motivarea respingerii încheiere de şedinţă - f.184 verso); expertiza bio criminalistică a firelor de păr şi barei metalice (respingerea a avut în vedere împrejurarea că bara metalică a fost supusă deja expertizei bio criminalistice conform dispoziţiei Curţii de Apel Timişoara iar firele de păr nu se regăsesc printre probele materiale şi ar conduce cel mult la identificare unui posibil complice. Deşi s-a învederat că ar fi necesară şi identificarea urmelor papilare găsite la faţa locului, instanţa constată că toate urmele papilare au fost identificate dacă au avut valoare de exploatare.

Starea de fapt reţinută de instanţă în rejudecare:

Din anul 1996, inculpatul M.G.P. a  început să trăiască  în concubinaj cu victima  B.M.. Aceştia  au  locuit în imobilul proprietate personală a  inculpatului respectiv o casă situată în comuna Şiria, str. Mihai Eminescu  nr. 1523. Din relaţia dintre M.G.P şi B.M. a rezultat  minorul  A. în vârstă de 8 ani în 2005. In ultimii 2-3 ani, înainte de incident, relaţiile dintre inculpat  şi victimă s-au depreciat, decisiv la aceasta contribuind atât faptul că  inculpatul a refuzat să se căsătorească cu victima .

Pe acest fundal, victima începuse să se  gândească tot mai frecvent la o eventuală părăsire a locuinţei concubinului ei, urmată de plecarea,  împreună cu minorul  A.C., în comuna  Bogdan  Vodă,  jud. Maramureş  unde locuiau părinţii  ei .

În data de 16.08.2005, inculpatul s-a înţeles cu martorii B.V. şi B.G. să le transporte marfă la Haţeg, în  jud.Hunedoara  hotărând să se întâlnească  în 17.08.2005 în jurul orelor 03.00.

În dimineaţa de 17.08.2005 între orele 1,00 şi 3,00 pe fondul  relaţiilor depreciate care existau între ei, în urma unui conflict spontan, inculpatul  M. G.P. a început să o lovească  pe concubina sa aplicându-i  mai  multe lovituri cu o bară metalică, în special în zona capului, în urma cărora aceasta a suferit leziunile descrise în raportul  medico legal nr. 273/B/1/22.08.2005,  al S.J.M.L. Arad(completat ulterior la fila 124 în rejudecare), leziuni ce au condus ulterior la decesul acesteia.

După comiterea faptei, inculpatul a simulat un atac comis asupra  locuinţei  de către o altă persoană, în sensul că a spart geamul  de la uşa de acces din curte în locuinţă cea care corespunde holului interior, lăsând  această uşă deschisă, a aşezat victima într-o poziţie ce sugera violul, rupându-i lenjeria. Apoi  inculpatul a ieşit pe poarta secundară(cea de pe str. Înainte) luând microbuzul parcat pe str. Mihai Eminescu şi plecând spre locuinţa familiei B.V. unde a încărcat marfa de unde a plecat la fam. B.G., părăsind Şiria la orele 04- 04.40 şi plecând spre Haţeg. La locuinţa  lui B.V. inculpatul a ajuns în jurul orei 03.40 iar încărcarea mărfii acesteia a durat cca 20 minute.

În cursul dimineţii aceleaşi zile, respectiv, pe la orele 6.20, martorul B.S. s-a dus la locuinţa inculpatului, găsind poarta de acces în curte, din str. Înainte deschisă. Facem precizarea că, în cursul anului 2005, de la începutul lunii mai, martorul B.S. a cumpărat de la inculpat o vacă şi deoarece nu avea unde să o ţină la propriul domiciliu, s-a înţeles cu inculpatul ca acesta să-i  permită să  ţină vaca în grajdul  lui. Drept urmare, zilnic în jurul orelor 06.30 -07.oo dimineaţa şi seara în jurul orelor.20.00, martorul care este vecin cu  inculpatul se deplasa în grajdul situat în curtea acestuia unde îngrijea vaca.

În dimineaţa respectivă, după ce a muls vaca, ieşind din grajd în curtea  imobilului, martorul B.S. l-a auzit pe minorul A. care plângea şi striga„ mami, mami „.

Alertate de strigătele copilului, B.S. a revenit în curtea principală a casei  şi a observat că uşa de acces  în  locuinţă era larg deschisă, geamul din zona sistemului de închidere era spart, iar în camera din dreapta intrării a găsit victima căzută la podea lângă pat, dezbrăcată până la brâu şi având chilotul rupt rămas doar pe piciorul drept. Victima era în stare de inconştienţă ceea ce l-a determinat  pe martor să creadă că era decedată.

B.S. i-a alertat  pe martorii N.F. şi A.T., sesizând organele de  poliţie  şi salvarea.

Cei trei au ajutat echipajul ambulanţei să  transporte victima în  maşină, la faţa  locului sosind  şeful  postului de poliţie din Şiria – Bencheu Cornel şi un ajutor al lui. Totodată, martorul B.S. l-a sunat pe telefonul  mobil  pe inculpatul  M.G.P. anunţându-l de cele întâmplate.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal. În rejudecare instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi conform art.176 lit.a) Cod penal.

Instanţa reţine că în fapt cruzimile, ca element circumstanţial de agravare al omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) Cod penal, implică, pe de o parte, ferocitatea acţiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Aplicarea a 14 lovituri cu o bară metalică, din care 9 lovituri în zona capului, lăsând victima în agonie în prezenţa copilului minor al acesteia, faptă care dus la decesul victimei după 4 zile de spitalizare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, prevăzută în art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. a) Cod penal. Altfel spus, fapta inculpatului, de a aplica în mod repetat multiple lovituri victimei, atât în poziţie verticală, în condiţiile unei acţiuni de apărare din partea acesteia, cu mare intensitate, cu o bară metalică, într-o zonă vitală a corpului, respectiv cea facială, a capului, până la zdrobirea craniului, producându-i leziuni grave, dovedind o violenţă excesivă, nemiloasă, ferocitate, la care s-a adăugat şi starea de oroare produsă copilului victimei, cel care a descoperit cadavrul mamei sale dimineaţă, se circumscrie accepţiunii noţiunii de „cruzimi” stabilită de doctrină şi jurisprudenţa instanţei supreme.

În aceste condiţii instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art.174 alin.1 în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 alin.1 raportat la art.176 lit.a) Cod penal.

Analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav:

Latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav a constat în acţiunea de lovire repetată cu o bară metalică, acţiune ce a avut ca rezultat zdrobirea craniului victimei ceea ce a dus la decesul acesteia.

Vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe a rezultat din coroborarea probelor administrate.

Instanţa reţine că martorii audiaţi(B.M. şi B.V., V.L., B.S.) au furnizat informaţii cu privire la împrejurări ulterioare activităţii de lovire a victimei, precum: - ora la care a ajuns inculpatul la martorul B.(ora 3,40) ora la care inculpatul împreună cu martora B. a părăsit localitatea Şiria(ora 4,40), ora la care a fost găsită victima(ora 6,30), ora la care inculpatul a ajuns în localitatea Haţeg(ora 9,00).

Martorii B.S., N.G. au furnizat aspecte privitoare la felul în care a fost găsită victima, împrejurarea că obiectele din casă nu au fost mutate şi nici nu au fost răscolite dulapurile sau sertarele, iar doamna P.E. a învederat că ştie că inculpatul a primit de la Spital bijuteriile pe care victima le avea la momentul internării sale.

Celelalte aspecte furnizate de martori vizează aspecte privitoare la personalitatea inculpatului, respectiv că era un om muncitor, sever, autoritar şi rigid în relaţiile cu membrii familiei, dornic de a câştiga bani, sens în care întreaga sa familie trebuia sa muncească mai mult.

Aspectele, furnizate de martorii N.M., R.I., C.M., C.O., M.I.,  privitoare implicarea inculpatului în săvârşirea de acte antisociale (implicarea într-un accident de circulaţie, pătrunderea fără drept în casa unei persoane, agresarea fostei soţii) sunt aspecte subiective privitoarea la alte împrejurări, astfel că nu servesc la dovedirea faptei deduse judecăţii ci privesc personalitatea inculpatului, fire impulsivă.

În privinţa martorei P.E.D., care în jurul orei 2,00 a auzit strigăte şi a martorei M.L., care în jurul orei 3,30 a auzit strigăte, instanţa a constatat că în condiţiile în care nu s-a putut stabili ora la care a avut loc lovirea victimei nu se poate aprecia care dintre martore a auzit strigătele victimei şi în consecinţă care mărturie furnizează date relevante.

Cu privire la minorul M.A.C., fiul inculpatului şi al victimei, instanţa a reţinut că, deşi acest martor a fost martor ocular, nu este un martor credibil. Dat fiind vârsta minorului la momentul decesului victimei, împrejurarea că informaţiile furnizate de acesta au fost contradictorii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, modificându-se funcţie de persoana în îngrijirea căreia s-a aflat, instanţa a înlăturat declaraţia privitoare la autorul omorului, reţinând aspectul, confirmat şi de celelalte probe administrate, respectiv că între inculpat şi victimă exista o stare conflictuală datorată dorinţei victimei de a încheia căsătoria cu inculpatul. Tot referitor la declaraţia minorului, instanţa a reţinut ca reală împrejurarea că victima a fost lovită cu o bară de metal, ca şi corpul delict aflat la dosar, întrucât cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate urme de adâncire create în tocul  uşii cu bara de fier considerată corp delict. Urmare a efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice  pentru a stabili dacă  urmele  au fost create de acea bară metalică ( a se vedea fila 132, vol II, dosar u.p) prin compararea urmelor de înfundare create în cele două bucăţi din lemn de către bara metalică(obiect delict), s-a concluzionat că : „urmele de  adâncire  pe cele două  bucăţi de  lemn decupate din tocul uşii  locuinţei  lui M.G.P. puteau fi  create de bara metalică ce ne-a fost pusă la dispoziţie şi care a fost ridicată din aceeaşi locuinţă”. 

Vinovăţia inculpatului a rezultat fără dubiu din coroborarea expertizelor bio–criminalistice, cu procesul verbal de la faţa locului, declaraţia martorei P.E.D. şi declaraţiile inculpatului, care a învederat că ciorapul găsit la faţa locului nu corespundea mărimii piciorului său dar există posibilitatea să-l fi atins.

Astfel: -conform raportului de expertiză bio-criminalistică nr.99758/5.09.2005 rezultă că în zona dungii negre, interior şi exterior, a ciorapului -un profil genetic ce aparţin unei persoane de sex masculin necunoscute, iar în zona tălpii este un amestec de profile genetice ce provine de la minim două persoane, profilul genetic al inculpatului fiind inclus în acest amestec; - profilul genetic al ADN extras din proba recoltată de la inculpat este inclus în amestecul de profile genetice obţinut din microurmele de celule epiteliale identificate pe sistemul de închidere tip „vertai”; - profilul genetic al ADN extras din proba recoltată de la inculpat este inclus alături de cel al victimei B.M. şi cel obţinut din microurmele de celule epiteliale prelevate din zona dungii negre, interior şi exterior, a ciorapului de lână; - analizele genetice au fost efectuate din microurme de celule epiteliale remanente pe ciorapul din lână din zona tălpii interior şi exterior iar, forma de depunere a microurmelor biologice pe cele două tipuri de suporturi (ciorap, încuietoare de tip vertai) poate proveni în urma unui transfer direct sau indirect.

În consecinţă, s-a stabilit fără posibilitate de tăgadă că ciorapul din lână găsit la faţa locului a fost folosit la spargerea geamului şi deschiderea încuietorii de tip vertai, existând pe ambele obiecte aceleaşi tip de profile genetice(profilul inculpatului şi a unei alte persoane a cărui profil a fost identificat doar pe dunga ciorapului, aspect ce a condus instanţa la concluzia că a avut loc un transfer indirect între cele două obiecte, raţionament bazat pe suplimentul la expertiza bio criminalistică ).

Cel care a folosit ciorapul la deschiderea uşii este inculpatul, profilul genetic al acestuia găsindu-se pe talpa ciorapului, interior, exterior (conform suplimentului la expertiza bio-criminalistică). Acest raţionament este urmarea coroborării declaraţiei inculpatului şi a imaginii ciorapului, rezultând fără dubiu că acest ciorap nu putea fi purtat de inculpat, necorespunzând ca mărime. Susţinerea inculpatului că există posibilitatea să fi pus mâna pe el întrucât se afla în gospodăria sa şi astfel se explică existenţa microurmelor remanente, nu poate fi primită întrucât profilul său genetic  a fost găsit atât pe interior cât şi pe exteriorul ciorapului. Or, pentru existenţa urmelor pe interiorul ciorapului era necesar fie încălţarea acestuia, fie tragerea sa pe mână.

Instanţa a mai reţinut aspectele de la faţa locului, aspecte ce întăresc concluzia că inculpatul este cel care a lovit victima. Astfel, scopul a fost uciderea numitei B.M. iar nu sustragerea de bunuri sau violarea acesteia, aşa cum a aranjat inculpatul locul faptei. Deşi, inculpatul a susţinut că i s-a sustras o sumă de bani, instanţa a constatat că suma de bani reclamat a fi sustrasă este mult prea mică faţă de sumele de bani şi bijuteriile găsite în casa inculpatului. Mai mult, conform declaraţiei martorei P.E.D., victima a fost găsită cu bijuterii asupra sa, bijuterii care au fost ulterior restituite inculpatului de către angajaţii spitalului. Totodată s-a constatat că poziţia în care a fost găsită victima sugera că asupra ei s-ar fi încercat un viol, aspect ce a fost contrazis de examinarea cadavrului(nu au fost găsite urme specifice violului) şi expertiza bio – criminalistică. Având în vedere loviturile ce i-au fost aplicate victimei, este indubitabil că a avut loc aranjarea sa în acea poziţie, cu un picior sprijinit pe marginea patului, picior pe care se afla lenjeria ruptă a acesteia.

Reţinând vinovăţia inculpatului instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea cu vinovăţie a faptei penale. Inculpatul a fost supus expertizei psihiatrice  care  a concluzionat că  inculpatul prezintă  diagnosticul :  „Stare  reactivă. Raportat  la fapta pentru care este cercetat, apreciem că nu există elemente obiective, ştiinţifice de  natură a afecta capacitatea  psihică a  numitului  M.G.P., discernământul acestuia  fiind  păstrat .”

La individualizarea judiciară a sancţiunii ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta săvârşită, instanţa a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de art.176 alin.1 lit.a)  Cod penal –cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice- (închisoarea de la 15 ani la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă), de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale aspect, care faţă de circumstanţele comiterii faptei vor fi reţinute ca lipsite de importanţă. Tot în favoarea inculpatului s-a reţinut că infracţiunea nu a fost premeditată fiind urmarea unei izbucniri pe fondul insistenţei victimei de a se căsători şi a temerii inculpatului că prin plecarea victimei îşi va pierde fiul. În defavoarea inculpatului s-a reţinut că raportul de forţe dintre inculpat şi victimă era diferit, că acesta a manifestat dispreţ pentru orice valoare, pierzând din vedere că descoperirea victimei avea să fie făcută de fiul său, care era îngrozit de faptul că nu-şi putea ajuta mama aflată într-o baltă de sânge. Totodată s-a avut în vedere modalitatea de săvârşire a faptei şi împrejurarea că inculpatul după săvârşirea faptei a procedat la simularea unui atac asupra victimei efectuat de altă persoană prin modificarea locului faptei(spargerea geamului la uşa de acces, aşezarea victimei într-o poziţie care sugera violul, susţinerea că i-ar fi dispărut bani din casă).

Având în vedere circumstanţele concrete de comiterea faptei, instanţa a reţinut că fapta inculpatului a cauzat urmări deosebit de grave, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 20 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi

Întrucât art.176 prevede aplicarea pedepsei complimentare faţă de pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată în cauză, instanţa în baza art.65 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. b), d) şi e) Cod penal pe durata a 7 ani.

Pe durata şi în condiţiile stabilite de art.71 Cod penal inculpatului i-a fost  este interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi drepturilor prevăzute de art.64 lit. b), Cod penal. Instanţa în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie, nu a interzis inculpatului dreptul a  alege reţinând că faţă de  natura infracţiunii care a atras pedeapsa accesorie (infracţiune contra vieţii) nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; Reţinând că fapta a fost săvârşită în aşa fel încât descoperirea victimei putea fi făcută doar de fiul său, inculpatul manifestând indiferenţă faţă de răspunderea ce-i revenea în calitate de părinte, în acest mod punând în pericol dezvoltarea ulterioară a minorului, instanţa i-a interzis şi drepturile prevăzute de art.64 lit. d) şi e) Cod penal.

În cauză s-au constituit părţi civile părinţii victimei, domnul B.V. şi doamna B.I., Spitalul Clinic Arad pentru cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei şi a fost exercitată din oficiu de către procuror acţiunea civilă pentru minorul M.A.C..

Cu privire la acţiunile civile, instanţa a analizat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale reglementate de art.998, art.999 Cod civil - faptă, prejudiciu, legătură de cauzalitate şi vinovăţie. Din întreg probatoriul administrat a rezultat existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei inculpatului, astfel că s-a analizat în ce măsură există legătura de cauzalitate şi care este întinderea prejudiciului cauzat.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată de  părţile civile B.V. şi I.

Întinderea prejudiciului a fost indicat de părţile civile B.V. şi I. la fila 19 dosar instanţă (primul ciclu procesual), fiind estimat de la 200000 lei daune morale reprezentând suferinţa la care au fost expuşi prin pierderea fiicei şi 100000 lei daune materiale reprezentând munca pe care fiica acestora a desfăşurat-o pentru inculpat.

Fără îndoială că părţilor civile le-a fost dat să îndure, poate cea mai mare şi mai grea suferinţă pe care o poate trăi o persoană, aceea de a trăi decesul propriului copil. Este de asemenea evident că suferinţa părţilor civile nu a încetat încă şi că va mai dura un timp, nedeterminat având în vedere modalitatea în care a decedat fiica acestora, omorâtă prin cruzimi

Prin urmare, constatând existenţa prejudiciului moral suferit de aceste părţile civile, instanţa a admis în parte acţiunea civilă fără ca prin sumele solicitate să se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor şi  a obligat inculpatul la plata către fiecare parte a sumei de 50000 lei cu titlu de daune morale, restul pretenţiilor fiind neîntemeiate. Instanţa nu a acordat daunele materiale solicitate întrucât nu s-a făcut dovada întinderii acestui prejudiciu.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Arad

La fila 53 dosar instanţă (primul ciclu procesual) Spitalul a indicat întinderea prejudiciului ca fiind de 1788,30 lei la care să se adaugă dobânda legală, prejudiciul fiind cauzat prin spitalizarea victimei. Întrucât dovada întinderii prejudiciului a fost făcută prin înscrisurile depuse, instanţa a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Arad şi în consecinţă a obligat inculpatul la plata sumei de 1788,30 lei la care se va aplica dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru minorul M. A.C.

Cu privire la prejudiciu, desigur că fapta inculpatului  a cauzat în mod nemijlocit un prejudiciu moral minorului, constând în suferinţa psihică îndurată, în momentele imediate comiterii faptei, dar şi ulterior, acesta fiind lipsit de sprijinul moral şi material - mama.  În aceste condiţii acordarea daunelor morale este justificată astfel că, instanţa a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru minorul M.A.C. şi în consecinţă a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 100000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.118 lit.b) a confiscat în vederea distrugerii bara metalică corp delict aflat la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.G.P. motivul invocat fiind greşita stabilire a vinovăţiei şi, implicit, nelegala sa condamnare.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 47/A din 2 martie 2011, în complet de divergenţă, cu opinia separată a celui de-al doilea judecător care a participat la judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 59 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Arad, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi a decis achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Judecătorul membru al completului de judecată care a examinat cauza în apel încă de la termenul la care dosarul a fost repartizat aleatoriu, în opinia separată, a motivat că soluţia corectă este admiterea apelului declarat de către inculpat, desfiinţarea, în parte, a sentinţei, înlăturarea circumstanţei agravante prev. de art. 176 alin.(1) lit. a) C. pen. şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi partea civilă B.V., cazurile de casare fiind cele prev. de art. 3859 pct. 18 şi 17 C. proc. pen., dezvoltate ca atare în încheierea de la termenul de judecată din 20 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3628/18.10.2011 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de partea civilă B.V. împotriva deciziei penale nr. 47/A din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat M.G.P., a casat decizia penală sus-menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta, alături de cazurile de casare invocate, acestea fiind examinate şi prin prisma celor prev. de art. 3859 pct. 21 şi de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., respectiv judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, de natură să influenţeze soluţia procesului.

Astfel, din verificarea lucrărilor cauzei, s-a reţinut că la 6 decembrie 2010, completul de apel, constatând că apelul formulat de inculpat este în stare de judecată, trecându-se la dezbateri, în baza art. 306 C. proc. pen., cu motivarea că are nevoie de timp pentru a delibera asupra soluţiei, a amânat pronunţarea pentru 9 decembrie 2010.

La 9 decembrie 2010, acelaşi complet, motivând că mai are nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 10 decembrie 2010 (fila 129 dosar apel). O încheiere din 10 decembrie 2010 nu se găseşte însă în dosar.

În aceeaşi încheiere, în continuare (cea din 9 decembrie 2010), se menţionează că nefiind întrunită unanimitatea în adoptarea soluţiei asupra chestiunilor supuse deliberării, cauza se repune pe rol pentru reluarea judecării în complet de divergenţă, dispunându-se, în consecinţă, stabilirea termenului de judecată la 24 ianuarie 2011, cu citarea părţilor.

La 24 ianuarie 2011, completul alcătuit din doi judecători, al doilea membru fiind judecătorul care a participat în cauză după constituirea completului de divergenţă, constatând că judecătorul din apel lipseşte din motive obiective, în vederea constituirii legale a completului, a dispus amânarea judecării cauzei la 21 februarie 2011, cu citarea părţilor.

Încheierea de la acest termen, în ce priveşte procedura de citare, o consideră îndeplinită şi pe citativul de pe verso-ul filei 138, cu referire la partea civilă B.V., deşi se înscrie că, la apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile, cel menţionat apare ca având termen în cunoştinţă, nemaifiind citat pentru termenul din 21 februarie 2011 (vezi filele 139, 140, 141, 142 dosar apel).

La 21 februarie 2011, în ce priveşte partea civilă B.V., lipsă, se consideră procedura de citare ca fiind îndeplinită legal (fila 153 acelaşi dosar).

În continuare, la acelaşi termen, motivându-se nevoia de timp pentru a delibera, se amână pronunţarea deciziei pentru 2 martie 2011.

Lipsa încheierii din 10 decembrie 2010, astfel cum s-a arătat, constituie impediment în a analiza, în recurs, ce a deliberat completul, în condiţiile în care, potrivit art. 343 C. proc. pen., completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept, membrii completului de judecată având îndatorirea de a-şi spune părerea asupra fiecărei chestiuni.

În ce priveşte repunerea cauzei pe rol, art. 344 C. proc. pen. prevede că aceasta intervine dacă în cursul deliberării, instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau, alin. (2) al textului, reluarea dezbaterilor.

Instanţa, motivând că nu s-a întrunit unanimitatea în luarea hotărârii, a repus cauza pe rol în complet de divergenţă, la 9 decembrie 2010 motivând neîntrunirea unanimităţii în adoptarea soluţiei şi, ulterior, cum s-a mai arătat, soluţionarea apelului declarat de inculpat, deci, reluarea dezbaterilor, acestea prin ascultarea concluziilor apărării, reprezentantului Ministerului Public şi ultimul cuvânt al inculpatului.

Cu referire la alcătuirea completului de divergenţă, în dosar nu există un document din care să rezulte cum a fost inclus judecătorul (preşedinte, vice-preşedinte, preşedinte de secţie sau judecător din planificarea de permanenţă) alături de judecătorii din completul de apel [art. 54 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004].

Apelul reprezentând cale de atac de fapt şi de drept, presupunând reexaminarea temeiurilor de fapt şi a celor de drept care au dus la pronunţarea hotărârii atacate, potrivit art. 371 C. proc. pen., este devolutiv, instanţa de apel dobândind împuternicirea de a rejudeca cauza prin efectuarea unui nou examen al chestiunilor de fapt şi de drept care au format obiectul judecăţii anterioare, astfel putând face propria evaluare a datelor cauzei, deci o nouă judecată, ex integro în cauză pentru că inculpatul critică greşita sa condamnare, aceasta şi în condiţiile în care instanţa de apel a încuviinţat administrarea unor probe (martori, aceştia neprezentându-se însă, răspunsul Institutului de criminalistică referitor la neatribuirea profilului genetic obţinut din materialul biologic remanent pe dunga ciorapului, unei alte persoane fila 112 dosar apel). Ca atare, administrând şi probe noi, trebuia să se efectueze o cercetare judecătorească similară sau mai restrânsă decât cea de la prima instanţă.

În cauză însă, instanţa de apel, motivând admiterea apelului declarat de inculpat cu reţinerea cauzei spre judecare, lapidar, înscrie: „... curtea apreciază că acestea (probele) nu sunt în măsură să ducă la înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie şi să stabilească cu certitudine vinovăţia... se susţine cu multă uşurinţă că un ciorap..., pe care s-au găsit profile genetice de la cel puţin două persoane, profilul genetic al inculpatului este inclus..., a fost folosit la spargerea geamului şi la deschiderea încuietorii tip vertai... va înlătura această probă... nefiind dovedit că a fost folosit doar la data în care a fost comisă fapta şi în acest scop”. Cu referire la această probă, instanţa de fond a coroborat declaraţiile inculpatului, iniţial el spunând că nu a văzut niciodată ciorapul, iar după ce a aflat rezultatul expertizării biocriminalistice, a acceptat că, posibil, l-a atins, dar că ar fi provenit dintr-o anexă a gospodăriei lui, cu rezultatele expertizării încuietorii amintite.

În continuare, nerăspunzând concluziilor sentinţei şi dezvoltării probelor care au condus instanţa de rejudecare, după casare la stabilirea vinovăţiei, instanţa de apel, generic, la pagina 18 a deciziei cu unele precizări, chiar, comentează pasaje din sentinţă, fără o contrapunere a neconcludenţei urmare controlului său.

În ce priveşte declaraţiile minorului M.A.C. instanţa fondului după casare, nu a înlăturat în totalitate depoziţiile acestuia, revenindu-i instanţei de apel obligaţia de a supune propriului său examen ceea ce se coroborează cu antecedente sau împrejurări ale cauzei, relevante fiind, în acest sens, reconstituirea modalităţii acţiunii agresive corespunzător versiunii minorului, conducerea, de către el, a organelor de cercetare penală în camera unde le-a indicat ranga din metal susţinut a fi fost obiectul contondent cu care a fost lovită victima, depoziţiile fiind date când minorul nu locuia cu tatăl lui.

Totodată, raportat situaţiei de fapt, instanţa de apel nu a analizat încadrarea juridică a faptei, asupra acestui aspect procurorul, şi în faza rejudecării fondului după casare, motivând neîndeplinirea circumstanţei agravantă prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În altă ordine de idei, partea civilă B.V., în toate memoriile şi scrisorile (cererile) trimise cauzei inclusiv în faza judecării apelului, aminteşte constant un moment important la care prezentă fiind, personal, ar fi luat cunoştinţă direct de la inculpat despre o trăire, confesare a aceluia” (am dormit cu G. în pat (când am fost la înmormântare), el s-a sculat, încă nu era ziuă şi a ieşit afară vorbind singur că ce-a crezut ea, că ia copilul şi pleacă, ia că acuma n-o să mai plece), astfel că, dacă instanţa de apel ar fi analizat, prin audierea părţii, bineînţeles dacă ar fi citat-o legal, şi această susţinere, coroborată cu alte împrejurări şi probe relevante reţinute de instanţa de rejudecare după casare, controlul său, posibil, ar fi eliminat sau, dimpotrivă, ar fi putut da relevanţă juridică suspiciuni părţii, grav prejudiciată moral de uciderea fiicei sale, mai ales în condiţiile în care instanţa de apel nu a analizat deloc în considerentele deciziei despre participarea acestei părţi în procesul penal, el fiindu-i recunoscut de legea procesual penală dreptul de a critica latura penală şi latura civilă.

Ca atare, citând-o legal, instanţa de apel poate, considerând vârsta înaintată şi situaţia materială deosebit de precară a respectivei părţi, despre acestea B.V., depunând, în tot cursul procesului penal, probe, conform disp. art. 77 alin. (3) C. proc. pen., să o asculte, prin intermediul reţelei video şi audio, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, al nemijlocirii, precum şi a drepturilor procesuale ale inculpatului.

Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 3 C. proc. pen., recursurile declarate de parchet şi de către partea civilă fiind fondate, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., au fost admise, s-a casat decizia instanţei de apel şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa competentă, Curtea de Apel Timişoara.

În rejudecare, alături de motivele casării deciziei recurate, instanţa urmează a analiza  toate celelalte susţineri din recursul parchetului.

Împotriva sentinţei penale nr. 59 din 16.02.2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1962.1/108/2006 a declarat apel inculpatul M.G.P., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 23.11.2011 sub nr. 1962.1/108/2006* ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare de către Î.C.C.J. prin decizia nr. 3628/18.10.2011.

În motivarea apelului inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate nr. 59/16.02.2010 a Tribunalului Arad şi în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în baza art. 11 punct. 2 lit. a) c.p.p. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) c.p.p. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşit prin cruzimi, prev. de art. 176 lit. a) c.p., rap. la art. 174 c.p., dispunând totodată şi respingerea acţiunii civile exercitate de către părţile civile B.I. şi B.V. precum şi a celorlalte părţi civile cărora le-au fost acordate despăgubiri materiale.

Inculpatul a arătat că soluţia primei instanţe este în totală discordanţă cu materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, din care nu rezultă că este autorul infracţiunii de omor.

După casare, în afara administrării unor probe testimoniale şi a unor suplimente la rapoartele medico-legale şi bio-criminalistice, nu au mai fost administrate alte probe, în spiritul îndrumărilor date de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât nu a survenit nici o schimbare de esenţă, care să modifice starea de fapt reţinută în primul ciclu procesual, în care instanţele au pronunţat achitarea sa.

Surprinzător, la fila 14 din sentinţa apelată, la capitolul „probe respinse ca nefiind concludente sau utile", figurează:

-cercetarea la faţa locului şi reconstituirea traseului parcurs de inculpat (probă găsită pertinentă şi ordonată de către instanţa de casare cu motivarea că „acest fapt se impune cu atât mai mult cu cât însuşi inculpatul a solicitat efectuarea unei reconstituiri a traseului în noaptea de 16/17 august 2005, iar instanţele au respins-o") a fost de asemenea respinsă de către instanţă, în mod nejustificat, în rejudecare după casare;

- expertiza bio criminalistică a firelor de păr, imposibil de efectuat în contextul „dispariţiei” în condiţii necunoscute a acestora, ar fi fost de natură să aibă un caracter decisiv în soluţionarea cauzei în sensul depistării, prin stabilirea ADN-ului, a persoanei sau persoanelor, autori adevăraţi ai omorului. Instanţa de fond minimalizează rolul acestei probe, în cadrul cercetării criminalistice, cu o motivare ce surprinde „firele de păr nu se regăsesc printre probele materiale şi ar conduce cel mult la identificarea unui posibil complice". Această probă găsită pertinentă de către Înalţă Curte de Casaţie şi Justiţie, subliniază caracterul lacunar în care s-a efectuat ancheta penală şi este cuprinsă în categoria probelor care puteau conduce la lămurirea cauzei;

- fără să dea curs îndrumărilor dispuse de către instanţa de casare legat de identificarea urmelor papilare găsite la faţa locului (acest fapt nici nu mai putea fi, în mod obiectiv, realizat, în momentul de faţă), instanţa a constatat că „toate urmele papilare au fost identificate dacă au avut valoare de exploatare".

Această constatare are un caracter generic şi nu este susţinută de nici un argument care să demonstreze că această probă ar fi fost prelevată în scopul valorificării ei, demonstrând şi mai pregnant caracterul lacunar al anchetei penale.

Deşi completarea urmăririi penale nu aduce  nici un element nou faţă de probele administrate în primul ciclu procesual, ci dimpotrivă vine să accentueze şi mai clar impreciziunile şi contradicţiile care lasă loc de interpretări (aspect semnalat şi în decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - la fila 17) instanţa de fond, în rejudecare, în pofida opoziţiei procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal, reţinută în actul de inculpare (rechizitoriu) hotărăşte în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, prev. şi ped. de disp. art. 176 lit. a Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal.

Această soluţie apare de-a dreptul surprinzătoare şi se bazează pe simple presupuneri ale instanţei, fără nici un suport probator, care să o justifice.

De altfel şi motivarea instanţei, deosebit de lapidară, demonstrează că starea de fapt reţinută, nu are la bază nici un suport probator, apt să ducă la reţinerea unei stări de fapt, cât de cât veridică, bazându-se pe concluzii de ordin mai mult intuitiv.

Instanţa de fond, în rejudecare, după casare, nu decelează nici un mobil care să fi justificat în plan comportamental reacţia inculpatului violentă faţă de victimă, iar pretinsa stare conflictuală dintre inculpat şi victimă (de fapt inexistentă şi neconfirmată de probele dosarului) instanţa o consideră ca fiind datorată dorinţei victimei de a încheia căsătoria cu inculpatul" ?!

Din analiza sentinţei apelate din prisma motivelor de apel invocate şi analizate din oficiu potrivit art. 371 alin. 2 C.p.p., instanţa de apel reţine următoarele:

În faza cercetării judecătoreşti în rejudecarea apelului a fost audiat inculpatul, partea civilă B.V. prin sistem audio-video, partea civilă M.A. C., a fost desemnat un apărător din oficiu pentru părţile civile B.V. şi B.I. potrivit disp. art. 173 alin. 3 C.p.p., având în vedere vârsta înaintată a acestora, distanţa mare la care aceştia locuiesc faţă de sediul instanţelor la care se soluţionează cauza. Părţile nu au solicitat alte probe.

Aşa cum în mod corect se reţine prin rechizitoriu şi prin considerentele sentinţei apelate, din anul 1996 inculpatul M.G.P. a început să trăiască în concubinaj cu victima B.M., cei doi locuind în imobilul proprietate personală a inculpatului din comuna Şiria  .  , iar din relaţia dintre cei doi a rezultat minorul M.A.C. în vârstă de 8 ani la data săvârşirii faptei. Înainte cu 2-3 ani de incident, relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat existând neînţelegeri legate de faptul că inculpatul a refuzat să se căsătorească cu victima, care îi spunea inculpatului că va părăsi locuinţa conjugală împreună cu minorul şi se va întoarce la casa părinţilor săi din comuna Bogdan Vodă jud. Maramureş.

În data de 16.08.2005 inculpatul s-a înţeles cu martorii B.V. şi B. G. să le transporte marfă la Haţeg, jud. Hunedoara hotărând să se întâlnească în data de 17.08.2005 în jurul orelor 3,00. În cursul dimineţii aceleaşi zile, respectiv în jurul orelor 06.20, martorul B.S. s-a dus la locuinţa inculpatului găsind poarta de acces în curte din strada Înainte deschisă. De menţionat că locuinţa inculpatului avea două porţi de acces, una dinspre strada Înainte, una dinspre strada M.Eminescu, iar martorul B.S. la începutul lunii mai 2005, a cumpărat de la inculpat o vacă şi deoarece nu avea unde să o ţină s-a înţeles cu inculpatul ca acesta să-i permită să ţină vaca în grajdul lui, motiv pentru care zilnic în jurul orelor 06,30 – 07.00 dimineaţa şi seara în jurul orelor 20.00 martorul, care era vecin cu inculpatul, se deplasa în grajdul situat în curtea acestuia unde îngrijea vaca. Aşa se explică faptul că în dimineaţa respectivă, după ce a muls vaca, ieşind din grajd în curtea imobilului martorul a auzit pe minorul A. care plângea şi striga „Mami, mami!”, iar ulterior, observând uşa de acces în locuinţă larg deschisă, geamul din zona sistemului de închidere spart, a găsit victima în stare de inconştienţă căzută la podea lângă pat, dezbrăcată până la brâu şi având chilotul rupt rămas doar pe piciorul drept, motiv pentru care i-a alertat pe martorii N.F. şi A.T., sesizând organele de poliţie şi salvarea.

Ceea ce trebuie dovedit în cauză este susţinerea din rechizitoriu, însuşită de către prima instanţă, referitoare la faptul că în dimineaţa zilei de 17.08.2005, între orele 01.00-03.00, pe fondul relaţiilor depreciate care existau între ei, în urma unui conflict spontan, inculpatul ar fi început să o lovească pe concubina sa aplicându-i mai multe lovituri cu o bară metalică, în special în zona capului, în urma cărora aceasta a suferit leziuni descrise în raportul medico-legal, completat ulterior, leziuni ce au condus ulterior la decesul victimei. De asemenea, se susţine că după comiterea faptei, inculpatul ar fi simulat un atac comis asupra locuinţei de către o altă persoană în sensul că ar fi spart geamul de la uşa de acces din curte în locuinţă, cea care corespunde holului interior, lăsând această uşă deschisă, ar fi aşezat victima într-o poziţie ce sugera violul, rupându-i lenjeria. Apoi inculpatul ar fi ieşit pe poarta secundară de pe strada Înainte, luând microbuzul parcat pe strada M.Eminescu şi plecând spre locuinţa familiei B. V. unde a încărcat marfa familiei B.G. părăsind Şiria în jurul orelor 04.00-04.40 şi plecând spre Haţeg, inculpatul ajungând la locuinţa lui B.V. în jurul orelor 03,40.

Conform disp. art.345 alin.2 C.p.p., instanţa poate pronunţa condamnarea inculpatului dacă se constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reţine vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată şi, în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronunţării unei hotărâri de condamnare, în cauză operând principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie să fundamenteze o soluţie de condamnare neputându-se contura.

Singurele probe care au condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului de către prima instanţă în rejudecare sunt expertizele biocriminalistice coroborate cu procesul verbal de la faţa locului, declaraţia martorei P.E.D.,  declaraţiile inculpatului care a învederat că ciorapul găsit la faţa locului nu corespundea mărimii piciorului său, dar există posibilitatea să-l fi atins, precum şi parte din declaraţia minorului M.A.C., fiul inculpatului şi al victimei, declaraţie din faza de urmărire penală referitoare la împrejurarea că victima a fost lovită cu o bară de metal ca şi corpul delict aflat la dosar, întrucât cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate urme de adâncire create în tocul uşii cu bara de fier considerată corp delict, precum şi existenţa între inculpat şi victimă a unei stări conflictuale datorită dorinţei victimei de a încheia căsătoria, celelalte aspecte relatate de minor fiind înlăturate dat fiind vârsta minorului la data decesului victimei şi împrejurarea că informaţiile furnizate de acesta au fost contradictorii atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei modificându-se în funcţie de persoana în îngrijirea căreia s-a aflat acesta.

Instanţa de apel  a constatat că în cauză au fost audiaţi numeroşi martori, dar aceştia au furnizat informaţii fie cu privire la împrejurările ulterioare activităţii de lovire a victimei, respectiv ora la care a ajuns inculpatul la martorul B., ora la care a părăsit localitatea Şiria, ora la care a fost găsită victima, ora la care inculpatul a ajuns în localitatea Haţeg (martorii B.M., B.V., V.L., B.S.). De asemenea, martorii B.S., N.G. au relatat aspecte privitoare la felul în care a fost găsită victima, modul în care se găseau obiectele din casă iar martora P.E. a învederat că victima avea bijuteriile asupra ei şi că inculpatul a primit de la spital bijuteriile pe care victima le avea asupra sa la momentul internării sale.

Cea mai mare parte din declaraţiile martorilor furnizează aspecte despre personalitatea inculpatului, iar unii martori N.M., R.I., C.M., C. O., M.I. relatează aspecte privind implicarea inculpatului în săvârşirea de acte antisociale sau agresarea fostei soţii, aspecte subiective care nu vor fi luate în considerare la soluţionarea cauzei.

Cât priveşte depoziţia minorului M.A.C., audiat inclusiv de Î.C.C.J. în recurs dar şi de instanţa de apel în rejudecare, instanţa constată că depoziţia acestuia din faza de urmărire penală dată la data de 24.11.2005, la 3 luni după incident şi modificată ulterior în faza de judecată nu poate fi luată în considerare întrucât este contradictorie, a fost dată în funcţie de persoana în a cărei îngrijire se afla minorul la acea dată şi nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.

Astfel, instanţa nu poate reţine din relatarea acestuia, aşa cum a reţinut prima instanţă în rejudecare, faptul că victima ar fi fost lovită de către inculpat cu o bară metalică, deoarece în faza judecării apelului s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice care să stabilească dacă pe această bară metalică, care este indicată de către procuror ca fiind obiectul cu care s-a produs crima, dacă există urme de sânge sau dacă se pot recolta profile ADN, însă concluziile acestui raport de expertiză biocriminalistic efectuat de IML Bucureşti a fost în sensul că nu există urme de sânge şi nici nu s-au putut recolta profile ADN de pe acest obiect contondent. Mai mult decât atât, audiat în faza de judecată inclusiv la data de 04.04.2012 minorul M.A.C. a arătat că a indicat acea bară metalică la indicaţiile organelor de urmărire penală, dar că nu a văzut cu ce a fost lovită victima.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză biocriminalistică nr. 99758/05.09.2005 din care rezultă că pe zona dungii negre interior şi exterior a ciorapului există un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin necunoscute, iar în zona tălpii este un amestec de profile genetice ce provine minim de la două peroane, profilul genetic al inculpatului fiind inclus în acest amestec, iar profilul genetic al ADN extras de la inculpat este inclus în amestecul de profile genetice obţinut din microurmele de celule epiteliale identificate pe sistemul  de închidere tip vertai, prima instanţă în rejudecare consideră că potrivit şi suplimentului la expertiza biocriminalistică s-a stabilit fără putinţă de tăgadă că ciorapul din lână găsit la faţa locului a fost folosit la spargerea geamului şi deschiderea încuietorii de tip vertai, existând pe ambele obiecte acelaşi tip de profile genetice.

Instanţa de apel a considerat că profilul ADN al inculpatului în mod normal a fost descoperit pe obiecte pe care acesta a avut sau putea avea acces, ciorapul fiind găsit în faţa casei aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, iar nerecunoaşterea iniţială a ciorapului corp delict în cauză, nu-l poate inculpa pe inculpat pentru că într-o casă există numeroase obiecte personale aparţinând membrilor familiei, iar inculpatul nu putea să şi le amintească pe toate. De asemenea, acel ciorap pe care se aflau profile genetice ce aparţin a cel puţin două persoane putea fi atins în orice alte împrejurări de către inculpat, nefiind dovedit că a fost folosit doar la data la care a fost comisă fapta şi în scopul spargerii geamului şi a deschiderii încuietorii tip vertai.

Declaraţia martorei P.E. referitoare la faptul că victima a fost găsită cu bijuteriile asupra ei, iar aceste bijuterii ar fi fost restituite inculpatului la spital după decesul victimei nu sunt de natură să dovedească faptul că inculpatul ar fi autorul faptei.

Atitudinea inculpatului, după auzul veştii că locuinţa sa a fost spartă şi soţia sa a fost atacată şi este la spital, în sensul că nu a părut deloc surprins de cele auzite prin telefon de la martorul B.S., a fost interpretată subiectiv potrivit depoziţiilor unor martori şi aceasta nu poate duce la concluzia că inculpatul este autorul faptei.

În ceea ce priveşte susţinerea din rechizitoriu şi considerentele primei instanţe în rejudecare, referitoare la faptul că inculpatul ar fi încercat să inducă ideea unui jaf sau a unui viol asupra victimei, instanţa de apel a constatat că inculpatul niciodată nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar sarcina probei revine organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată în dovedirea celor întâmplate în noaptea de 17.08.2005.

Astfel în cauză a fost dovedit faptul că victima nu a fost violată, iar din casă au fost sustrase sume mici de bani cu toate că mai existau alte sume, iar victima purta bijuterii, motiv pentru care mobilul crimei nu a putu fi stabilit.

De asemenea, în ceea ce priveşte testarea cu poligraful aceasta nu constituie o probă în sine motiv pentru care nu poate stabili vinovăţia inculpatului.

În rejudecarea apelului, instanţa a audiat-o prin sistem audio-video pe partea civilă B.V., aceasta susţinând că la înmormântarea victimei a stat într-un pat cu inculpatul, iar acesta a ieşit afară pe uşă vorbind singur „că ce a crezut M., că ia copilul şi pleacă la Maramureş. Iacă acu nu o să mai plece”. De asemenea partea civilă susţine că l-a urmărit pe inculpat ieşind de la WC, iar acesta ar fi zis „20-25 de ani vor mai trece” şi a început să o înjure pentru că l-a urmărit.

Aceste afirmaţii ale părţii civile nu pot confirma vinovăţia inculpatului, întrucât fiind tatăl victimei argumentaţia acestuia este marcată de subiectivism şi nu se coroborează cu alte probe materiale motiv pentru care va fi înlăturată.

În cauză nu există informaţii decisive în privinţa identificării reale a autorului, probele ştiinţifice sunt inconsistente, întrucât expertiza biocriminalistică a ciorapului nu poate conduce la inculpare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind urmele create de bara metalică pe tocul uşii locuinţei inculpatului ridicate la indicaţia minorului nu este probă care să demonstreze că inculpatul a acţionat cu acel corp, deoarece potrivit concluziile expertizei biocriminalistice efectuate asupra barei  rezultă că pe obiect nu existau urme de sânge şi nu s-au putut recolta profile ADN. De altfel, această bară metalică a fost ridicată de la locul faptei la mult timp de la săvârşirea faptei cu toate că în dimineaţa zilei de 17.08.2005, atunci când martorul B.S. după ce a descoperit victima în stare de inconştienţă a chemat atât salvarea cât şi organele de cercetare penală care n-au procedat la ridicarea acestui corp delict invocat prin actul de sesizare al instanţei.

Alte probe ştiinţifice care ar fi putut ajuta la stabilirea autorului sau autorilor faptei respectiv firele de păr recoltate de la locul săvârşirii faptei nu au mai fost găsite la organele de urmărire penală şi nu au putut fi analizate aşa cum rezultă din adresa de la fila 98 dosar 1962.1/108/2006 al Curţii de Apel Timişoara.

Curtea a înlăturat susţinerea părţilor civile B.V. şi B.I. prin apărător referitoare la faptul că inculpatul ar fi comis crima pentru a încasa asigurarea de viaţă a concubinei sale, deoarece asigurarea a fost efectuată cu aproximativ 2 ani înainte de data faptei, iar inculpatul avea o stare materială foarte bună aşa cum rezultă şi din declaraţia părţii civile B.V., neexistând la dosar alte probe în acest sens.

În ceea ce priveşte susţinerea procurorului referitoare la faptul că vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi potrivit depoziţiei martorei S.A. care a arătat că în ziua înmormântării fiul victimei şi al inculpatului era de mână cu fiica sa, verişoara lui, şi cu acea ocazie le-a spus ei şi altor copii că tatăl lui „a mai bătut-o pe maică-sa de mai multe ori, dar aceasta s-a sculat, însă acum ea nu se mai scoală”, deoarece aceasta este o probă indirectă, martora a revenit asupra acestei declaraţii şi aceasta este subiectivă în condiţiile în care cele relatate se susţine că au fost auzite de la un copil care la rândul său a relatat cele spuse de minorul M.A.C., depoziţia acestuia fiind înlăturată de către instanţă, în ceea ce priveşte inculparea tatălui său, inculpat în prezenta cauză.

Potrivit art. 65 din C.p.p., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată. Conform disp. art. 52 C.p.p. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă; în acelaşi sens fiind şi disp. art. 6 paragraful 2 din CEDO care prevăd că orice persoană acuzată de infracţiune este prezumată ca nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. În caz de îndoială asupra vinovăţiei, dacă această îndoială nu este înlăturată de noi probe, prezumţia de nevinovăţie subzistă, întrucât orice îndoială profită inculpatului (in dubio pro reo). De altfel, nici probele administrate cu ocazia rejudecării apelului nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpatului M.G.P..

În ceea ce priveşte încadrarea juridică stabilită de către prima instanţă în rejudecare, se constată că aceasta a fost motivată pe aspecte de fapt ale cauzei, respectiv – aplicarea în mod repetat de multiple lovituri victimei atât în poziţie verticală în condiţiile unei acţiuni de apărare din partea acesteia, cu mare intensitate, cu o bară metalică, într-o zonă vitală a corpului, cea a capului, până la zdrobirea craniului, producându-i leziuni grave, dovedind o violenţă excesivă, nemiloasă, ferocitate, la care s-a adăugat şi starea de oroare a copilului victimei, cel care a descoperit cadavrul mamei sale dimineaţa – plecând de la premisa că inculpatul este autorul infracţiunii. Instanţa de apel a constatat că atâta timp cât în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul este cel care a suprimat viaţa victimei, elementele de fapt susmenţionate nu mai pot fi avute în vedere pentru a se dispune stabili încadrarea juridică corectă a faptei.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 punct. 2 lit. a) C.p.p. s-a admis apelul declarat de inculpatul M.G.P. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 16.02.2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1962.1/108/2006,  a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza:

În baza art. 11 punct. 2 lit. a) C.p.p. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) C.p.p. a achitat pe inculpatul M.G.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C.p. rap. la art. 176 lit. a) C.p.

În baza art. 346 alin. 3 C.p.p. nu va acorda despăgubiri civile.

Prin Decizia penală nr. 3927 din 29 noiembrie 2012 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi părţile civile B.V. şi B.I.  împotriva deciziei penale nr. 73/A din 18.04.2012 a Curţii de Apel Timişoara, pe care a casat-o în totalitate şi a menţinut sentinţa penală nr. 59 din 16.02.2010 a Tribunalului Arad.

Domenii speta

Spete similare