Sustragerea de bunuri de către inculpat din locuinţa victimei, după ce acesta a întreţinut un raport sexual prin constrângere cu victima, nu justifică reţinerea în încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat a circumstanţei agravante prev. de art

Prin sentinţa penală nr. 84 din data de 04.06.2021 pronunţată de Judecătoria Săveni, în baza art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare. În baza art. 67 alin. 2  Cod penal i s-a interzis inculpatului C.F., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, pe o perioadă de trei ani, după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica ori de a se apropia de persoana vătămată L.D. În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. lit. a, b, n Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica ori de a se apropia de persoana vătămată L.D. de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. 1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C.F.pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal,  cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza disp. art. 38 alin. 1 Cod penal s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpatul  C.F.în prezenta cauză sunt concurente. În baza disp. art. 38  Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză şi i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - sporul de 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului C.F., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n Cod penal, pe o perioadă de trei ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica ori de a se apropia de persoana vătămată L.D.. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, i s-a aplicat inculpatului C.F.pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. lit. a, b, n Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica ori de a se apropia de persoana vătămată L.D. de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost menţinută măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul C.F. prin Încheierea nr. 2/UP din 26.02.2021 a Judecătoriei Săveni pronunţată în dosarul nr. 288/297/2021. În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală şi art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 26.02.2021 la zi. În temeiul art. 242 alin.1 şi 2 Cod procedură penală au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare şi respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

S-a luat act că persoana vătămată L.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.F.de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. În baza disp. art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul C.F. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art.275 alin.6 Cod procedură penală, s-a dispus plata onorariului din oficiu în cuantum de 1495 lei, pentru avocat, conform Delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.48 din 19.03.2021, care s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului. În temeiul art.272, art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 1790 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale). 

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 19.03.2021 din dosarul nr. 185/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art.218 alin.1 Cod penal, şi furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit b Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în data de în data de 25.02.2021, în jurul orei 18:00, inculpatul C.F. a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate L.D., domiciliată în satul Bobulești, orașul Ștefănești, județul Botoșani și prin întrebuințarea de violențe a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale normale. Înainte de a părăsi locuința persoanei vătămate, inculpatul a sustras două telefoane mobile mărcile Samsung și Freeman în valoare de 300 lei și o pereche de cercei din argint în valoare de 200 lei. Prejudiciul total de 500 lei a fost recuperat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni sub nr. 429/297/2021 la data de 19.03.2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei de fond la data de 19.03.2021, iar la data de 19.03.2021 s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului, aducându-i-se la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În termenul stabilit, nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat şi nici din oficiu nu au fost invocate. La termenul de judecată din 20.04.2021 a fost pusă în discuţie legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 70 din data de 21 .04.2021, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 185/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni,  privind pe inculpatul C.F., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art.218 alin.1 Cod penal, şi furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit b Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei ce face obiectul acestui rechizitoriu.

Prin încheierea nr. 2/UP din data de 26.02.2021 a Judecătorie Săveni, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis propunerea Parchetului de pe Lângă Judecătoria Săveni şi a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 zile, începând cu data de 26.02.2021 şi până la data de 27.03.2021 inclusiv, a inculpatului C.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de  viol, faptă prev. și ped. de art. 218 alin. 1 din Codul Penal și furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal. Prin încheierea nr. 8 din data de 01.03.2021 a Tribunalului Botoşani - Secţia penală, judecătorii de drepturi şi libertăţi au dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de inculpatul C.F., împotriva încheierii nr. 2/UP din 26.02.2021 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Săveni. Prin încheierea nr.41/22.03.2021 a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă prin încheierea nr. 20/24.03.2021 a Tribunalului Botoşani, pronunţată în dosarul nr. 429/297/2021/a1.1 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 2/UP din data de 26.02.2021 a Judecătoriei Săveni. Prin încheierea nr.62/13.04.2021 a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă prin încheierea nr. 23/14.04.2021 a Tribunalului Botoşani pronunţată în dosarul nr. 429/297/2021/a1.2 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 2/UP din data de 26.02.2021 a Judecătoriei Săveni.

La termenul de judecată din 20.05.2021, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa de fond l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.  Inculpatul C.F.a solicitat judecata în baza procedurii simplificate, declaraţia dată în faţa instanţei de fond, fiind consemnată la filele 36, 37 dosar. Faţă de cererea inculpatului, instanţa de fond a admis cererea formulată de inculpat în ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 375 Cod procedură penală, judecarea inculpatului având loc pe baza procedurii simplificate, fiind îndeplinite condiţiile admisibilităţii prevăzute de acest text de lege. La acelaşi termen de judecată s-a luat declaraţie persoanei vătămate, susţinerile acesteia fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.

La termenul de judecată din 05.05.2021, prin încheierea nr. 6/5.05.2021, definitivă prin încheierea nr.10/7.05.2021 a Tribunalului Botoşani a fost verificată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în faza de judecată, fiind menţinută măsura arestării preventive.

La dosar, din dispoziţia instanţei de fond s-a ataşat cazierul judiciar actualizat al inculpatului.

Din examinarea dosarului nr. 429/297/2021 înregistrat pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 19.03.2021, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr.185/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni întocmit la data de 19.03.2021 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal, şi „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplic, art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt s-a reţinut că în data de 25.02.2021, în jurul orelor 15:00, inculpatul C.F. a ajuns în satul Bobulești, oraș Ștefănești, jud. Botoșani, localitatea de domiciliu. Anterior acesta a fost plecat din localitate pentru a muncii în județul Brașov. Inculpatul a frecventat mai multe baruri și a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17:00. A ajuns în stare de ebrietate. În continuare, inculpatul a vizitat o mătușă de a sa, respectiv pe numita A.I. Ulterior a plecat în vizită la un prieten zis Bodo. De aici Inculpatul C.F. a plecat cu intenția de a ajunge în orașul Ștefănești, la locuința tatălui său, numitul C.M., pentru a-și lua un bagaj întrucât urma să se deplaseze în județul Brașov la muncă. În timp ce se deplasa pe o stradă din satul Bobulești, inculpatul s-a întâlnit cu martora F.E. cu care a stat de vorbă. Conform declarațiilor inculpatului, în acest timp, vecina acesteia, persoana vătămată L.D. i-ar fi adresat injurii. Din cauza acestui fapt, a luat hotărârea de a merge în locuința persoanei vătămate L.D. să îi dea o lecție. Inculpatul C.F.a intrat în curtea locuinței persoanei vătămate pe poarta de acces din drumul public. A pătruns în locuință și a întâlnit persoana vătămată într-o încăpere. Fiind sub influența băuturilor alcoolice a propus persoanei vătămate să întrețină raporturi sexuale. Aceasta l-a refuzat, lucru care l-a determinat pe inculpat să o lovească pentru a o convinge să întrețină raporturi sexuale. Pentru a-și duce acțiunea la bun sfârșit inculpatul C.F. a împins persoana vătămată L.D. pe patul din încăpere și a început să tragă de hainele acesteia pentru a o dezbrăca. După ce i-a dat jos pantalonii și a rupt lenjeria intimă, persoana vătămată L.D. a scăpat din mâinile sale și fugit în camera alăturată. Inculpatul a ajuns-o din urmă, ocazie cu care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feței. Persoana vătămată nu a mai opus rezistență. Inculpatul a dezbrăcat persoana vătămată complet, s-a dezbrăcat și el, după care a întreținut un raport sexual normal cu aceasta. La un moment dat, persoana vătămată L.D. a afirmat că are nevoie să meargă afara pentru nevoi fiziologice. Inculpatul C.F.a lăsat-o. Ulterior a constatat că persoana vătămată fugise. S-a îmbrăcat, a părăsit imobilul reclamantei și la ieșire, din prima cameră, a sustras de pe o masă, două telefoane mobile mărcile Samsung și Freeman în valoare de 300 lei și o pereche de cercei din argint în valoare de 200 lei. După ce a părăsit locuința, inculpatul a traversat grădina, a ajuns la o poartă care permitea accesul în drumul public. În continuare, inculpatul s-a deplasat la un bar din localitate unde a consumat băuturi alcoolice. În acest loc a fost identificat de organele de poliție și condus la sediul Poliției Orașului Ștefănești. La sediul Poliției Orașului Ștefănești s-a procedat la efectuarea unui controlul corporal, ocazie cu care au fost identificate asupra inculpatului C.F.cele 2 telefoane mobile și perechea de cercei, bunuri pe care le-a sustras din locuința persoanei vătămate L.D..

Din declarația persoanei vătămate L.D. a rezultat faptul că în data de 25.02.2021, în jurul orelor 17:30 a revenit la domiciliu. Când a intrat în curte l-a văzut pe inculpatul C.F. în curtea locuinței unei vecine. A intrat în locuință și imediat a văzut că în urma sa a intrat și inculpatul care i-a solicitat să întrețină raporturi sexuale. L-a refuzat, ocazie cu care inculpatul C.F. a împins-o pe un pat, a lovit-o cu pumnul în zona feței și i-a rupt hainele de pe ea. La un moment dat a reușit să scape din mâinile lui C.F. și a încercat să fugă. A fost prinsă de acesta în camera alăturată, a fost lovită din nou cu pumnul în zona feței, fiind doborâtă pe un pat. Cu toate că s-a opus inculpatul a reușit să întrețină cu ea un raport sexual normal. Persoana vătămată a relatat că a reușit într-un final să fugă din locuință, fără haine pe ea, s-a deplasat prin grădină până la locuința familiei B.D., solicitând membrilor acesteia să anunțe telefonic organele de poliție.

Prin ordonanța din 25.02.2021 s-a solicitat efectuarea unei constatări medico legale de către specialiști din cadrul Serviciului de Medicină Legală Botoșani. În urma examinării medico legale efectuată de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Botoșani, a fost întocmit Raportul de constatare medico-legală, nr. 137/D2/05.03.2021 cu următoarele concluzii: la examinarea medico-legală a numitei L.D. s-au constatat tumefacții, echimoze, plagă contuză, excoriație, infiltrate hemoragice; examenul chirurgie OMF din 25.02.2021 stabilește diagnosticul fractură de mandibulă subcondiliană stânga fără deplasare; leziunile faciale (tumefacții, echimoze, infiltrate hemoragice, plagă contuză) s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente; echimoza și excoriația de pe sânul stâng s-au putut produce prin lovire s-au comprimare cu mijloc contondent; echimoza de pe coapsa dreaptă s-a putut produce prin comprimare cu mijloc contondent; infiltratul hemoragic din vestibulul vaginal s-a putut produce în cadrul unui raport sexual; leziunile pot data din 25.02.2021 şi necesită 30-35 (treizeci-treizeci și cinci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; pe frotiurile din secreția vaginală examinate s-au pus în evidență spermatozoizi.

Cu ocazia activităților de cercetare la fața locului, activitate la care a participat și persoana vătămată L.D., s-a constatat că din locuință  lipseau două telefoane mobile mărcile Samsung și Freeman și o pereche de cercei din argint, bunuri care au fost găsite asupra inculpatului în momentul depistării de către organele de poliție.

Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat C.F. a recunoscut comiterea faptelor. Acesta a declarat că în data de 25.02.2021, în jurul orei 15:00, a ajuns în localitatea Bobulești, oraș Ștefănești, jud. Botoșani și a frecventat mai multe baruri unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 17:00. A ajuns în stare de ebrietate. În continuare și-a vizitat o mătușă, A.I., după care a plecat în vizită la un prieten zis Bodo. De aici, a plecat cu intenția de a ajunge în orașul Ștefănești, la locuința tatălui său C.M., pentru a-și lua un bagaj întrucât urma să se deplaseze în județul Brașov la muncă. În timp ce se deplasa pe o stradă din satul Bobulești acesta s-a întâlnit cu numita F.E. cu care a stat de vorbă,  timp în care vecina acesteia, respectiv L.D. i-ar fi adresat injurii. A luat hotărârea de a merge după numita L.D. în locuință să îi dea o lecție. Inculpatul C.F. a relatat cum a intrat în curtea locuinței pe poarta de acces dinspre drumul public, după care a pătruns în locuință ajungând-o pe reclamantă într-o încăpere. Aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a dorit să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. I-a propus persoanei vătămate să întrețină raporturi sexuale, aceasta l-a refuzat, lucru care l-a determinat să o lovească  pentru a o convinge să întrețină raporturi sexuale. Pentru a-și duce acțiunea la bun sfârșit, C.F. a declarat că a împins-o pe L.D. pe patul din încăpere și a început să tragă de haine pentru a o dezbrăca. După ce i-a dat jos pantalonii și i-a  rupt lenjeria intimă, numita L.D. a scăpat din mâinile sale și fugit în camera alăturată. A ajuns-o din urmă ocazie cu care i-a aplicat mai multe lovituri cu palma în zona feței. În final persoana vătămată nu a mai opus rezistență, a dezbrăcat-o complet, s-a dezbrăcat și el, după care a întreținut un raport sexual normal cu aceasta. La un moment dat numita L.D. a afirmat că are nevoie să meargă afara pentru nevoi fiziologice. A lăsat-o. Ulterior a constatat că aceasta fugise. S-a îmbrăcat, a părăsit imobilul reclamantei, iar la ieșire, din prima cameră, a sustras de pe o masă 2 telefoane mobile modele vechi cu carcase de culoare negru și o pereche de cercei dintr-un metal de culoare gri, prevăzuți cu câte o pietricică roșie. După ce a părăsit locuința, a traversat grădina până a ajuns la o poartă. În continuare s-a deplasat la un bar din localitate, unde a început să consume băuturi alcoolice. Aici a fost identificat de organele de poliție și condus la sediul Poliției Orașului Ștefănești. La sediul Poliției Orașului Ștefănești s-a procedat la efectuarea unui controlul corporal ocazie cu care au fost identificate asupra numitului C.F. cele 2 telefoane mobile și perechea de cercei pe care acesta le-a sustras din locuința persoanei vătămate L.D.

Cele declarate de inculpat cu privire la faptele comise în dauna persoanei vătămate L.D. s-au coroborat cu urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală nr. 137/D2/05.03.2021 a Serviciului Județean de Medicină Legală Botoșani, declarația persoanei vătămate L.D., declarațiile martorilor B.P., B.A.D., F.G.E., proces verbal de examinare fizică, proces verbal de examinare a articolelor de îmbrăcăminte, dovezi de ridicare/restituire bunuri. În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări traseologice a urmelor de încălțăminte identificate cu ocazia cercetării la fața locului. Prin nota nr. 209561/17.03.2021, specialiștii din cadrul Serviciului Criminalistic al IPJ Botoșani, au comunicat faptul că se află în imposibilitatea încadrării în termenul solicitat. S-a comunicat că la momentul efectuării cercetării la fața locului au fost fixate și ridicate mai multe urme de încălțăminte care necesită examinări complexe pentru formularea unei concluzii. De asemenea, s-a estimate un termen de finalizare a lucrării, data de 29.03.2021.

Fiind audiat, pe parcursul urmăririi penale inculpatul C.F. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată L.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

La stabilirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu s-a avut în vedere probatoriul alcătuit din plângerea persoanei vătămate L.D.; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; declaraţia persoanei vătămate L.D.; declaraţiile inc./susp. C.F.; declaraţiile matorilor  şi procesele-verbale drepturi; nota de constatare nr. 209564/17.03.2021 a I.P.J. Botoşani – Serviciul Criminalistic –; proces-verbal de consemnare a acordului inculpatului la examinarea fizică; proces-verbal de examinare fizică a inculpatului şi planşa fotografică; proces-verbal de examinare şi planşa fotografică a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpat în data de 25.03.2021; proces-verbal de examinare şi planşa fotografică a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de  persoana vătămată în data de 25.03.2021; fişă de constatări preliminare din data de 25.02.2021 întocmită de SJML Botoşani ca urmare a examinării persoanei vătămate; raportul de constatare medico-legală nr. 137/D2 din 05.03.2021 întocmit de S.J.M.L. Botoşani; fişa  UPU privind persoana vătămată; raport de examinare CT a persoanei vătămate; buletin de analize medicale privind persoana vătămată.

Dată fiind gravitatea infracţiunilor comise, organele de cercetare penală au dispus prin ordonanţă, măsura reţinerii pentru 24 de ore a inculpatului C.F., începând cu data de 26.02.2021, ora 06:15. Urmare a propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, prin încheierea nr. 2/UP din data de 26.02.2021 a Judecătorie Săveni, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis propunerea Parchetului de pe Lângă Judecătoria Săveni şi a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 zile, începând cu data de 26.02.2021 şi până la data de 27.03.2021 inclusiv, a inculpatului C.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de  viol, faptă prev. și ped. de art. 218 alin. 1 din Codul Penal și furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni întocmit la data de 19 martie 2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.F., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal şi „furt calificat”, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplic, art. 38 alin. 1 Cod penal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 19.03.2021 sub nr. 429/297/2021.

Prin încheierea nr. 71 din data de 20 aprilie 2021 a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat, în baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a sesizării instanţei, dispunându-se începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat, fiind stabilit primul termen de judecată la data rămânerii definitive a acestei încheieri.

Raportat la starea de arest preventiv a inculpatului şi limitele de pedeapsă, asistenţa juridică a acestuia a fost asigurată de către un avocat din oficiu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 90 Cod procedură penală.

Atât în etapa camerei preliminare, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanţa de fond a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 348 Cod procedură penală, respectiv 362 Cod procedură penală la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, dispunându-se soluţii de menţinere a acesteia.

La termenul de judecată din data de 20.05.2021 s-a procedat şi la audierea inculpatului C.F.şi a persoanei vătămate L.D., inculpatul solicitând judecarea cauzei doar pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, persoana vătămată afirmând că nu se constituie parte civilă în cauză. Cererea inculpatului a fost pusă în discuţia părţilor şi a fost admisă de instanţa de fond ce a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 374 alin. 4 Cod procedură penală pentru aplicarea procedurii simplificate. Instanţa de fond a luat în considerare atitudinea inculpatului - care a recunoscut în totalitate şi regretat faptele comise - şi probatoriul administrat la urmărirea penală, probatoriu care nu a fost contestat, fiind administrat în conformitate cu dispoziţiile procedurale în vigoare. S-a reţinut şi faptul că cererea inculpatului a fost formulată la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită şi cauza în stare de judecată, dar înainte de începerea cercetării judecătoreşti. În aceste condiţii, s-a apreciat de instanţă că se poate dispune judecarea cauzei numai în baza probatoriului administrat la urmărirea penală.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului inculpatului C.F.constând în aceea că la data de 25.02.2021 a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate L.D., domiciliată în satul Bobulești, orașul Ștefănești, județul Botoșani și prin întrebuințarea de violențe a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale normale; înainte de a părăsi locuința persoanei vătămate, inculpatul a sustras două telefoane mobile mărcile Samsung și Freeman în valoare de 300 lei și o pereche de cercei din argint în valoare de 200 lei; prejudiciul total de 500 lei a fost recuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi furt calificat prev. de  art. 218 alin. 1 şi art. 229 alin. 1 lit. b, alin.2 lit. b,  raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal.

Faptele prezentate mai sus au fost comise de inculpatul C.F.prin acţiuni distincte, înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, motiv pentru care au fost reţinute dispoziţiile art. 38 alin. 1 din Cod penal cu privire la concursul real.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de viol constă în raportul sexual întreţinut de inculpat cu victima, prin folosirea constrângerii fizice. Urmarea imediată a comiterii infracţiunii de viol constă în încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a victimei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de furt calificat, instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului C.F.de a lua nedrept, după consumarea raportului sexual, două telefoane mobile mărcile Samsung şi Freeman, în valoare de 300 lei şi a unei perechi de cercei din argint din posesia persoanei vătămate L.D.. Inculpatul a deposedat persoana vătămată de bunurile mobile menţionate, scoaterea de sub stăpânirea în fapt a persoanei vătămate fiind urmată de împosedarea inculpatului, bunuri care au fost găsite asupra inculpatului şi restituite persoanei vătămate în cursul urmăririi penale. Mai mult, împrejurarea conform căreia infracțiunea de furt a fost săvârșită în timpul nopţii şi prin violare de domiciliu a calificat infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, potrivit art. 229 alin. (1) lit. b), alin.(2) lit.b Cod penal. Urmarea imediată este reprezentată de pricinuirea pagubei ca urmare a deposedării persoanei vătămate de bunurile mobile și a împosedării inculpatului C.F.. În plus, între elementul material şi urmarea imediată există un raport de cauzalitate. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activităţii infracţionale, dovedindu-se astfel existenţa raportului de cauzalitate. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracțiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile şi a urmărit acest rezultat, aspect ce a rezultat din declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.

Infracţiunile au fost săvârşite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, fiind aplicabile dispoziţiile art. 38 Cod penal.

Fiind întrunite condiţiile art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală (faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat), instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.

În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi ale art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcţie de: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Faptele săvârşite de inculpat, atât contra persoanei cât şi contra patrimoniului, s-a reţinut că prezintă un pericol social ridicat având în vedere împrejurările concrete şi modalitatea de săvârşire - asupra unei persoane vătămate fără a da dovadă de forţă fizică, lipsită de posibilitatea de a opune o rezistenţă reală şi efectivă inculpatului, prin exercitarea de acte de violenţă, după lăsarea întunericului, profitând de acest lucru. Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii asupra unei persoane profitând de incapacitatea acesteia de a se apăra în condiţiile în care inculpatul este o persoană tânără şi în putere, având vârsta de 33 de ani, fiind condamnat anterior pentru fapte săvârşite cu violenţă care nu atrag starea de recidivă. Raportat la aceste criterii instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social determinat, care indică atitudinea de dispreţ şi nesocotire a drepturilor celorlalţi indivizi ai comunităţii.

Având în vedere considerentele expuse anterior, în baza disp. art. 218 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul C.F.la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol. În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, obligatorie, având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, reţinând şi că prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii inculpatul s-a dovedit nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanța de fond, în baza disp. art. 67 alin. 2 Cod penal i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, dar şi dreptul de a comunica cu victima L.D. ori de a se apropia de aceasta, prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal, pe o perioadă de trei ani, pedeapsă a cărei executare s-a dispus că va începe conform art. 68 Cod penal. În baza disp. art. 65 alin. 1 Cod penal, instanţa de fond i-a interzis inculpatului C.F., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal şi dreptul de a comunica cu victima L.D. ori de a se apropia de aceasta, prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza disp. art. 38 alin. 1 Cod penal instanţa de fond a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpatul C.F.în prezenta cauză sunt concurente. În baza disp. art. 38  Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal instanţa de fond a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - sporul de 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare. Conform dispoziţiilor art. 45 alin.1 Cod penal, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului C.F., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată L.D. ori de a se apropia de aceasta, prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal, pe o perioadă de trei ani, pedeapsă a cărei executare s-a dispus că va începe conform art. 68 Cod penal, după executarea pedepsei pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. Potrivit art. 45 alin. 5 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată L.D. ori de a se apropia de aceasta, prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, instanţa de fond a menţinut măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul C.F. prin Încheierea nr. 2/UP din 26.02.2021 a Judecătoriei Săveni pronunţată în dosarul nr. 288/297/2021. În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală şi art. 72 alin. 1 Cod penal, instanţa de fond a  dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 26.02.2021 la zi.

Instanţa de fond a avut în vedere că, la momentul pronunţării faţă de inculpat a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenţie, necesitatea menţinerii sau nu a arestării preventive, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanţa este obligată să le facă în cursul judecăţii.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „pronunţarea cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanţe (…) este un accesoriu al soluţiei pe care prima instanţă o pronunţă cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluţie şi, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menţinerii măsurii arestării preventive”, decizie ce este conformă jurisprudenţei CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunţarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o priveşte, urmând a fi examinată în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenţie.

Curtea a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanţă, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidenţa literei „a” şi trebuind să îndeplinească condiţiile textului menţionat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac şi chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv. Soluţia este logică, întrucât instanţa care pronunţă hotărârea de condamnare a inculpatului dezleagă problema vinovăţiei sau nevinovăţiei acestuia şi stabileşte modalitatea de executare a pedepsei, iar pentru această instanţă nu se mai pune problema existenţei unor „indicii privind vinovăţia inculpatului”, ci a existenţei „probelor certe de vinovăţie”, chiar dacă inculpatul beneficiază, până la soluţionarea definitivă a cauzei, de prezumţia de nevinovăţie. Sintetizând, în condiţiile în care instanţa nu numai că a apreciat existenţa vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar şi că este necesar ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenţie, se impune ca arestarea preventivă a acestuia să fie menţinută.

În plus, instanţa de fond a reţinut că inculpatul prezintă un pericol social concret, având în vedere modul şi circumstanţele de comitere a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, natura infracţiunilor comise, periculozitatea deosebită a inculpatului, care a dovedit o desconsiderare gravă a normelor de conduită socială, împrejurarea că a comis aceste fapte fiind în stare de ebrietate. Criteriile avute inițial în vedere la evaluarea stării de pericol pentru ordinea publică sunt actuale, ele nu şi-au pierdut din consistență, astfel că îşi păstrează valabilitatea, prezentând importanță în continuare natura şi gravitatea prezumtivelor infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului (violul  fiind o faptă de o gravitate deosebită deoarece prin acţiunea autorului este înfrântă libertatea sexuală a victimei şi totodată, consecinţele de ordin psihic cauzate pot fi de o intensitate deosebit de mare şi cel mai adesea, nu pot fi remediate), împrejurările săvârşirii faptei şi urmările produse.

Pe de altă parte s-a reţinut că măsura privativă de libertate se situează pe coordonatele legalităţii şi temeiniciei, corespunde scopului prevăzut de legiuitor, în deplin consens cu prevederile legale interne şi practica CEDO şi răspunde imperativului asigurării bunei desfășurări a procesului penal şi, totodată, necesară la acest moment procesual pentru buna derulare a procesului penal şi înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi nu s-a impus revocare acesteia. Conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi ale conduitei inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. S-a apreciat că cererea este neîntemeiată, în condiţiile în care temeiurile care au determinat arestarea subzistă şi la momentul actual şi impun în continuare privarea de libertate raportat la natura şi gravitatea deosebită a faptei și în contextul în care nu se identifică nici un element credibil derivat din comportamentul şi personalitatea inculpatului care să justifice aprecierea că o măsură preventivă alternativă – arestul la domiciliu, sau controlul judiciar ar fi suficientă şi eficientă pentru eliminarea stării de pericol pentru societate şi, în principal, al riscului săvârșirii de noi fapte antisociale, respectiv faptul că odată plasat într-o conjunctură similară, să adopte același comportament reprobabil.

Instanța de fond, cu argumentația faptică şi juridică expusă mai sus, în conformitate cu art. 242 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, cererile de revocare şi respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare instanţa de fond a dispus prelevarea de la inculpatul C.F.de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. În baza disp. art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare instanţa de fond l-a informat pe inculpatul C.F.că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art.275 alin.6 Cod procedură penală, instanţa de fond a dispus plata onorariului din oficiu în cuantum de 1495 lei, pentru avocat, conform Delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.48 din 19.03.2021, care a dispus că fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei şi că va rămâne în sarcina statului. În temeiul art.272, art.274 alin.1 Cod procedură penală instanţa de fond a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 1790 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale). 

Împotriva sentinței penale nr. 84 din data de 04.06.2021 a Judecătoriei Săveni, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.F., pentru motivele dezvoltate în scris şi aflate la dosarul cauzei cât şi susţinute de avocatul acestuia la termenul de judecată din data de 04.08.2021.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, curtea a constatat următoarele:

Prezenta instanţă de control judiciar observă pentru început că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor (hotărârea Albina c. României). Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Totodată, astfel cum s-a arătat în hotărârea Boldea c. României, art. 6 par. 1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând însă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument; amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, astfel că problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de a motiva ce decurge din art. 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței. De asemenea, noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției. Nu în ultimul rând, se reține în practica instanței de contencios european al drepturilor omului că obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât „numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției” (Hirvisaari c. Finlandei).

Examinând cauza supusă judecăţii, curtea a reţinut că argumentele de fapt care au stat la baza tragerii la răspundere penală a inculpatului C.F. cu raportare amplă şi detaliată la probele de la dosar, se regăsesc în considerentele sentinţei apelate, care de altfel au şi fost expuse în preambulul prezentei decizii penale, astfel că instanţa de control judiciar nu le va mai relua, achiesând în totalitate la cele reţinute de către instanţa de fond raportat la situaţia de fapt de care inculpatul este acuzat. O astfel de abordare nu contravine garanţiilor conferite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, care vizează inclusiv calitatea motivării, jurisprudenţa CEDO validând această posibilitate a instanţelor ce judecă în căile de atac, atâta timp cât motivarea instanţei de fond satisface pe deplin rigorile convenţionale în domeniu.

În rezumat prezenta instanţă de control judiciar a constatat că în mod judicios instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului C.F. că la data de 25.02.2021 a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate L.D., domiciliată în satul Bobulești, orașul Ștefănești, județul Botoșani și prin întrebuințarea de violențe a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale normale iar,  înainte de a părăsi locuința persoanei vătămate, inculpatul a sustras două telefoane mobile mărcile Samsung și Freeman în valoare de 300 lei și o pereche de cercei din argint în valoare de 200 lei, prejudiciul total de 500 lei fiind recuperat.

Cât priveşte încadrarea în drept a situaţiei de fapt sus reţinute curtea a observat că prin încheierea din data de 5 iulie 2021, pronunţată de prezenta instanţă de control judiciar, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care inculpatul apelant C.F. a fost trimis în judecată, respectiv condamnat de prima instanţă, din infracţiunile de viol prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal şi de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în infracţiunile de viol, prev. de art. 218 alin.1 Cod penal şi de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin.1 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Argumentele care au pledat în acest sens constau în aceea că intenţia de a sustrage bunuri din locuinţa persoanei vătămate a fost o intenţie supravenită, intervenind după ce inculpatul pătrunsese în locuinţă şi întreţinuse cu aceasta un act sexual prin constrângere, violarea de domiciliu fiind realizată ca şi infracţiune mijloc pentru realizarea violului, infracţiunea scop, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune reţinerea agravantei prev. de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal (săvârşirea faptei de furt prin violare de domiciliu). Cum cadrul procesual fixat în cauză este limitat de apelul inculpatului, în respectarea principiului neagravării situaţiei juridice în propria cale de atac, curtea s-a aflat în imposibilitate de a reţine, ca şi infracţiune de sine stătătoare, violarea de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 şi 2 Cod penal, în concurs cu infracţiunile de viol, prev. de art. 218 alin.1 Cod penal şi de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin.1 lit. b Cod penal, rezultatul fiind îngreunarea situaţiei juridice a inculpatului prin încadrarea situaţiei de fapt în trei infracţiuni aflate în concurs în locul a două infracţiuni aflate în concurs şi pentru care a fost condamnat, aspect nepermis de principiul anterior invocat.

Prin apelul formulat inculpatul nu a criticat situaţia de fapt de care este acuzat, pe care de altfel a şi recunoscut-o în totalitate prin urmarea procedurii simplificate, ceea ce critică fiind procesul de individualizare judiciară a pedepselor, solicitând în esenţă diminuarea acestora.

În ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, curtea a reţinut că acesta reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia. În scopul realizării unei cât mai bune evaluări a gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, au fost reglementate mai multe criterii generale de individualizare a pedepsei pe baza cărora judecătorul să poată obţine o imagine clară asupra semnificaţiei sociale a infracţiunii comise şi a persoanei infractorului. În plus, legea instituie obligativitatea prezentării motivelor de fapt avute în vedere în procesul de individualizare pentru a se putea observa modul în care acestea se reflectă în rezultatul evaluării.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice statornic comportamentul. Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conştiinţa individului pedepsit, care să-l determine să-şi modifice conduita ilicită (prevenţiune specială), ca şi în conştiinţa publicului larg care află despre fapta ilicită şi despre pedeapsa aplicată, determinându-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevenţiunea generală). Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecinţă recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esenţă, este ca aceasta să aibă acea forţă care să-i arate că a greşit, să îl determine la reflecţie şi la conştientizarea a ceea ce a făcut. Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunităţii pentru că s-a abătut de la normele legale şi de convieţuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societăţii, aptitudinea coercitivă a pedepsei fiind apreciată numai dacă ţine seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.

În continuare prezenta instanţă de control judiciar a reţinut că din toate timpurile legislatiile penale au acordat o foarte mare atentie fiinţei umane si ocrotirii acesteia atât în ceea ce priveste existenta sa fizică cât şi în privinţa drepturilor şi libertătilor fundamentale. Diversitatea faptelor cu caracter penal îndreptate împotriva omului sunt numeroase, printre ele numărându-se si încălcarea dreptului la libertate, ca un drept esential si cu caracter absolut al persoanei, printre care şi dreptul la libertate sexuală.

Violul este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii sexuale şi are o puternică semnificaţie antisocială. Violul constituie cea mai brutală atingere adusă libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei, întrucât actul sexual de orice natură, savârsit prin constrângerea persoanei sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima vointa, aduce semnificative atingeri inviolabilitatii sexuale, fizice, demnitatii si libertatii persoanei, având uneori drept consecinţe vătămarea integrităţii corporale, sănătăţii sau chiar moartea persoanei, punând în pericol dezvoltarea normală psihică şi fizică a victimei. Pericolul social pe care îl reprezintă aceasta infracţiune constă în generarea unor consecinţe deosebit de grave contra victimei, de ordin psihic, moral, emoţional, comportamental, social.

Din această perspectivă, raportat la speţa de faţă, curtea nu poate face abstracţie de circumstanţele reale care nu sunt favorabile inculpatului, luând în considerare gravitatea deosebită a faptelor privite în materialitatea lor, gravitate relevată prin modalitatea de comitere - pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuinţa unei femei singure, în vârstă, supunerea acesteia la întreţinerea de relaţii sexuale prin constrângere fizică, dar şi consecinţele faptelor sale - cea mai semnificativă dintre acestea fiind trauma cu care a rămas persoana vătămată în urma faptelor inculpatului, aceasta fiind marcată de teama, nesiguranţa traiului în propria locuinţă. Nu pot fi omise nici leziunile fizice suferite de persoana vătămată în urma acţiunii agresive a inculpatului, acestea fiind relevate prin Raportul de constatare medico-legală nr. 137/D2/05.03.2021 în care au fost emise următoarele concluzii: la examinarea medico-legală a numitei L.D. s-au constatat tumefacții, echimoze, plagă contuză, excoriație, infiltrate hemoragice; examenul chirurgie OMF din 25.02.2021 stabilește diagnosticul fractură de mandibulă subcondiliană stânga fără deplasare; leziunile faciale (tumefacții, echimoze, infiltrate hemoragice, plagă contuză) s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente; echimoza și excoriația de pe sânul stâng s-au putut produce prin lovire s-au comprimare cu mijloc contondent; echimoza de pe coapsa dreaptă s-a putut produce prin comprimare cu mijloc contondent; infiltratul hemoragic din vestibulul vaginal s-a putut produce în cadrul unui raport sexual; leziunile pot data din 25.02.2021 şi necesită 30-35 (treizeci-treizeci și cinci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

 De asemenea, nici elementele de ordin personal nu se poziţionează în favoarea inculpatului având în vedere că, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, acesta a mai suferit condamnări pentru fapte de aceeaşi natură - contra persoanei şi contra patrimoniului.

Faţă de circumstanţele reale şi personale anterior expuse, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de instanţa de fond raportat la infracţiunea de viol este apreciată de către prezenta instanţă de control judiciar ca fiind necesară şi suficientă pentru atingerea scopurilor de prevenţie, coerciţie şi reeducare, neimpunându-se reducerea ei.

Însă, dată fiind schimbarea de încadrare juridică intervenită în cauză raportat la infracţiunea de furt calificat, din art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal în art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, prin înlăturarea agravantei prev. de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal (săvârşirea faptei de furt prin violare de domiciliu), curtea a procedat la reducerea pedepsei aplicate de instanţă de fond, de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

Cu argumentele de fapt şi de drept menţionate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, curtea a admis apelul formulat de inculpatul C.F. împotriva sentinţei penale nr. 84 din data de 04.06.2021 pronunţată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. 429/297/2021, va desfiiinţa în parte sentinţa penală menţionată şi în rejudecare: a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi a repus pedepsele în individualitatea lor; a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului C.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare sub aspectul infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.proc.pen; a constatat că prin încheierea din data de 5 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în prezentul dosar, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care inculpatul apelant C.F. a fost trimis în judecată, respectiv condamnat de prima instanţă, din infracţiunile de viol prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal şi de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în infracţiunile de viol, prev. de art. 218 alin.1 Cod penal şi de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin.1 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.; a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare sub aspectul infracţiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală.

În baza disp. art. 38  Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, curtea a contopit pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală apelată sub aspectul infracţiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, cu pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sub aspectul infracţiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1, art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, inculpatul C.F. urmând a executa pedeapsa finală de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 Cod procedură penală, s-a dedus în continuare perioada arestului preventiv al inculpatului C.F. de la data pronunţării sentinţei penale apelate - 04.06.2021 şi până la zi.

În temeiul art. 275 alin. 3 şi 6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 868 lei, conform delegaţiei nr. 1409/2021, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.

Domenii speta

Spete similare