Restituiri. Legea 10/2001. Art.24 legea 10/2001. Sarcina probei. Prezumţia relativă de proprietate.

Art.24 legea 10/2001 instituie o prezumţie relativă de proprietate în privinţa existenţei şi  întinderii dreptului în favoarea persoanei pe numele căreia a avut loc preluarea abuzivă iar ca atare ,partea adversă care tinde la răsturnarea prezumţiei este cea care trebuie să facă dovada contrară ,respectiv proba apartenenţei dreptului altei persoane decât cea individualizată în actul de preluare

Prin sentinţa civilă nr. 321/29.05.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatoarea ...., în contradictoriu intimatele A şi C, în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentinţa civila nr.350/16.07.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă s-a respins contestaţia.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr.165/2013 dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispoziţiile art.21 din Legea nr.165/2013 dau dreptul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să repună în discuţie fondul dreptului, prin verificarea dosarelor în sensul celor arătate prin lege, din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, emiţând o decizie de validare/invalidare, ce este supusă contestării conform art.35 din lege.

Aşadar, au fost  neîntemeiate susţinerile contestatoarei în sensul că Dispoziţia Primarului nr. ../2005, prin care i s-au recunoscut drepturile pentru întregul imobil preluat abuziv intrase în circuitul civil şi îşi producea efecte, împotriva acesteia neformulându-se contestaţie în temeiul legii 10 /2001 şi nici vreo acţiune de drept comun în vederea anularii, pârâta neavând posibilitatea sa revoce dispoziţia altei entitati după intrarea în circuitul civil, deoarece Legea 10/2001 nu prevede o astfel de posibilitate juridica şi se încalca principiul securităţii actelor juridice si al irevocabilității acestora.

Instanţa este competentă să analizeze decizia de invalidare pe fond, din perspectiva calităţii notificatorului de persoană îndreptăţită.

Unicul motiv de invalidare invocat de intimata în Decizia de invalidare nr.../ 2019 s-a  referit la nereţinerea calităţii contestatoarei de persoană îndreptăţită în condiţiile Legii 10/2001, prin prisma nedovedirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, motivat de faptul că, actul de proprietate reprezentat de "Chitanţa" din data de ...1956 prin care autorul contestatoarei...a cumpărat terenul situat în ..., în suprafaţă de 900 de mp,  nu a fost încheiat în forma autentică impusă de dispoziţiile Decretului nr.221/1950, în vigoare la data întocmirii chitanţei.

 Instanţa a reţinut că, în condiţiile în care art.23 din Legea 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptăţite, aceste prevederi se întregesc cu cele de aplicare a legii, respectiv art.23.1 din H.G.250/2007.

Ca urmare, practica judiciară a statuat în mod constant că, în această materie ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, aşa încât sunt admisibile şi alte mijloace de probă, important fiind de stabilit dacă bunul a aparţinut autorilor contestatoarei. Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate", are, prin urmare, în accepţiunea Legii nr.10/2001, republicată, asemenea celorlalte acte normative cu un conţinut asemănător, un conţinut mai larg decât cel al noţiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparaţie, în spiritul şi finalitatea acestei legi. Ceea ce este important, în accepţiunea legii speciale, este de a se stabili, dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanelor îndreptăţite

Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, translativ sau declarativ şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

Ca atare, făcând aplicarea acestor consideraţii teoretice la speţa de faţă, instanţa constată că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. ../11.02.1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, în extrasul din anexa decretului anterior amintit, respectiv tabelul nominal cu cetăţenii cărora urmează să li se platească despăgubiri pentru terenurile şi construcţiile expropriate reiese că, la poziţia numărul 74, la rubrica "numele şi prenumele deţinătorilor" figurează ... si ..., părinţii contestatoarei, la rubrica "locul unde este situat imobilul ce se expropriază" se menţionează ...,  iar la rubrica "suprafaţa imobilului ce se expropriază" este menţionată suprafaţa de 980  mp teren şi suprafaţa de 59,75 mp construcţie, la rubrica suma cuvenită pentru construcţie este mentionată suma de 47.506,70 de lei, iar la suma primită pentru teren este mentionată suma de 2.209 lei.

Prin  procesul-verbal din ...1981, care este ulterior decretului de expropriere, construcţia expropriată de la autorii contestatoarei este trecută în administrarea I.J.G.C.L. Dolj.

S-a menţionat, într-adevăr, şi suprafaţa de teren de 980 de mp, dar în statul de plată a despăgubirilor pentru proprietari conform Decretului 2../1981, în privinţa autorilor contestatoarei se acordă despăgubiri în cuantum de 47506, 70 de lei, doar pentru imobilul construcţie din ...., nu şi pentru terenul în suprafaţă de 980 de mp.

Că este aşa, reiese din coroborarea extrasului din anexa Decretului ../1981, respectiv a tabelului nominal cu cetăţenii cărora urmează să li se platească despăgubiri pentru terenurile şi construcţiile expropriate conform Decretului nr. ../11.02.1981, menţionat mai sus, unde se arată că despăgubirile primite de autorii contestatoarei pentru construcţie sunt de 47.506,70 de lei, iar la suma primită pentru teren este mentionată suma de 2.209 lei, cu statul de plată aferent procesului-verbal din 18.03.1981, unde este menţionată aceeaşi sumă de 47.506,70 de lei primită cu titlu de despăgubire, fără a se mai menţiona însă şi suma de 2.209 lei pentru terenul în suprafaţă de 980 de mp.

Potrivit adresei emisă de Primăria..., imobilul situat în ... figurează impus, conform evidenţelor fiscale (roluri unice) din perioada de registru 1959-1976 pe numele ...

Conform dispoziţiilor art.23.1. din H.G. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin acte doveditoare se înţelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică şi orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive .

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.../ 1942 de Tribunalul Dolj, numita .., minoră la data încheierii contractului, prin reprezentantul său legal,  numitul .., a cumpărat terenul în litigiu în suprafaţă de 980 de mp, situat la acea dată pe .., de la numitul ...

Fără a face abstracţie de faptul că, potrivit dispoziţiilor art.11 alin.1 şi 3 din Legea 18/1991, registrul agricol, care menţionează calitatea de proprietar al suprafeţei de teren în litigiu în privinţa autorului contestatoarei ...,  este un înscris autentic, instanţa reţine că, la data întocmirii înscrisului denumit "chitanţă", din 15.01.1956 prin care numita .. atestă primirea sumei de 5000 de lei de la autorul contestatoarei, ..., sumă ce reprezintă o parte din valoarea terenului situat ... în suprafaţă de 980 de mp, erau în vigoare dispoziţiile Decretului nr. 221/1950, privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare.

Conform art.2 al acestui act normativ, împărţirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcţiuni, care se află pe teritoriul Capitalei R.P.R., al comunelor învecinate prevăzute în tabelul anexat care face parte integrantă din prezentul decret, al comunelor care au planuri de sistematizare aprobate, precum şi al acelor comune care vor avea asemenea planuri aprobate după intrarea în vigoare a decretului de faţă, nu se pot face decât prin acte autentice şi cu autorizarea prealabilă a Sfatului Popular respectiv.

De asemenea, la art.4 se arată că împărţelile sau transmisiunile intrând în prevederile decretului de faţă, făcute prin acte sub semnătură privată sau fără autorizaţiunea Sfatului Popular respectiv sunt nule de drept.

Mai mult decât atât, din interpretare per a contrario a  dispoziţiilor art.23.1 lit.a) din H.G. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precitate, dispoziţii invocate de contestatoare în susţinerea contestaţiei, instanţa reţine că legiuitorul a exclus din sfera actelor doveditoare, actele sub semnătură privată încheiate după intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare.

În mod evident natura juridică a actului încheiat la 15.01.1956 între numita ....şi autorul contestatoarei, ..., este aceea a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, părţile menţionâd în finalul actului că acesta este valabil" până la facerea actului definitiv".

În cauză nu poate fi activată prezumţia relativă de proprietate instituită de dispoziţiile art.24 din Legea 10/2001 în privinţa autorului contestatoarei, persoana individualizată în Decretul de expropriere nr 20/1981 că a deţinut imobilul teren în suprafaţă de 980 de mp, situat în ..., sub nume de proprietar.

Astfel, înscrisul sub semnătură privată din ...1956,  coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.../ 1942 de Tribunalul Dolj, care atestă calitatea de proprietar a numitei .., dar şi cu faptul că, în final, nici autorităţile de la acea vreme nu au mai recunoscut calitatea de proprietar al terenului autorului ..., din moment ce i-au acordat despăgubiri doar pentru imobilul construcţie, nu şi pentru teren( aspect reţinut de instanţă într-un paragraf anterior), constituie proba contrară la care fac referire dispoziţiile art.24.

În plus, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art.23.1 din din H.G. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanţa constată că legiuitorul a acordat prevalenţă actelor translative de proprietate menţionate la lit.a) celor care atestă doar deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol).

Or, contestatoarea nu a făcut dovada existenţei unui contract de vanzare-cumpărare în formă autentică prin care autorul său să fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, act care nu a mai fost încheiat conform înţelegerii dintre numita ... şi autorul contestatoarei, ..., materializată în înscrisul sub semnătură privată încheiat la 15.01.1956.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat  a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Solicită modificarea sentinţei primei instanţe in sensul admiterii cererii de chemare in judecata , anularea deciziei de invalidare nr. ../ 2019  si validarea dispoziţiei nr ../ 2005 a Primăriei .. si obligarea CNCI la acordarea despăgubirilor cuvenite conform dosarului de despăgubiri ../CC/2006 pentru terenul aferent si construcţie din ... in suprafaţa de 980 mp . teren expropiat si la care apelanta era îndreptățită pentru despăgubire fiind singura moștenitoare a numiților ....

Consideră ca in mod greşit a judecat instanţa de fond, respingând contestaţia si menţinând Decizia de invalidare emisa de intimata.

 In fapt, contestatoarea este  persoana îndreptăţită la plata despăgubirilor potrivit art 3 si 23 din Lg. 10/2001 intrucat de la autorii săi s-a preluat imobilul, situaţie ce rezulta din actele de preluare.

Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdictional sau administrativ, translativ sau declarativ si care generează o prezumţie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca.

Apelanta-contestatoare arată că  deţine istoric de rol fiscal, registru agricol, foaia matricola a clădirii unde familia sa era înregistrata, a depus dovada ca este unic moştenitor si procesele verbale de preluare si decretul 20/1981, acte ce atesta ca imobilul respectiv a aparţinut autorului său, toate aceste înscrisuri au fost comunicate, evidentele fiscale pe perioada 1959-1976 autor ..., evoluţia numelor străzi si numerelor factoriale, buletinul clădirii, registrul agricol din perioada 1964-1970, 1974-1980.

 Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului.

Apelul este fondat.

Prin decizia de invalidare ../ 2019 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor atacată în cauză, a fost invalidată dispoziția ..../ 2005 emisă de Primarul ...,cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu  întrucât nu au fost depuse acte translative de proprietate ,actul intitulat „chitanţă „ încheiat la ....1956 neavând această valoare conform decretului 221/1950.

Criticile referitoare la modul în care prima instanță a interpretat dispozițiile art.24 legea 10/2001 şi modul în care operează prezumția relativă de proprietate prevăzută de acestea sunt întemeiate.

Astfel, textul art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituie o prezumție relativă de proprietate - în privința existenței şi întinderii dreptului - în favoarea persoanei pe numele căreia a avut loc preluarea abuzivă (fiind menționată ca atare în actul normativ sau de autoritate de preluare).

Din redactarea normei rezultă că este vorba despre o prezumție relativă, întrucât ea operează în "absența unor probe contrare", ceea ce înseamnă că subzistă atâta vreme cât nu se face dovada, cu mijloacele de probă permise de lege, că bunul se afla în realitate în patrimoniul altei persoane decât cea pe numele căreia s-a făcut preluarea.

Numai printr-o denaturare a textului (şi a modalității răsturnării prezumției relative de proprietate) s-ar ajunge la concluzia că "dovada contrară" ar putea însemna şi că înscrisul de care se prevalează persoana îndreptățită nu întrunește condițiile legii pentru a fi translativ de proprietate, câtă vreme mijlocul de probă de care se folosește partea în dovedirea dreptului său este prezumția (art. 24 din Legea nr. 10/2001), iar nu actele doveditoare menționate în art. 23 din lege.

Ca atare, partea adversă, care tinde la răsturnarea prezumției relative, este cea care trebuie să facă dovada contrară, respectiv proba apartenenței dreptului altei persoane decât cea individualizată în actul de preluare.

Aceasta întrucât, sub aspect probatoriu, existenta unei prezumții legale, cum este cea instituită de art. 24 din Legea nr 10/2001, operează pentru cel în favoarea căruia este stabilită, ca o scutire de sarcina probei faptului alegat, evident după ce acesta face dovada faptului vecin şi conex pe care se întemeiază prezumția.

Așadar, interpretarea corectă a textului înseamnă cunoașterea regimului prezumției legale relative (iuris tantum), adică a împrejurării că ea dispensează de dovadă pe cel în favoarea căruia este făcută, mai exact, beneficiarul unei asemenea prezumții trebuie să demonstreze doar faptul vecin şi conex pe care se sprijină prezumția (în speță, faptul că este menționat în actul normativ de preluare), revenind părții adverse sarcina probei contrare.

Aprecierea conform căreia răsturnarea prezumției s-ar face de chiar beneficiarul acesteia prin faptul că înscrisul depus nu ar îndeplini valențele unui titlu de proprietate în sensul dat de dispozițiile art. 23 din lege (astfel cum au fost explicitate prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) ignoră faptul că cele două texte (art. 23 şi 24) reglementează mijloace de probațiune diferite în susținerea dreptului de proprietate: înscrisurile şi, respectiv, prezumția.

În cauză ,autorii reclamantei ,deși nu dețin un contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică ,pentru a  se aplica dispozițiile art.23 din legea 10/2001 în privința dovedirii dreptului de proprietate ,sunt menționați ca proprietari în actul de preluare( anexa, poziţia 74 decretul de expropriere ../1981) așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în ...1981  de către IJGCL Dolj.

Ca atare ,reclamanta este dispensată de a face dovada dreptului de proprietate ,în temeiul prezumției legale relative instituită de art.24 legea 10/2001,revenind părții adverse sarcina probei contrare în sensul că în pofida actului de preluare a imobilului de către stat ,care îi indică drept proprietari pe părinții reclamantei la momentul preluării , se dovedește cu alte mijloace de probă că aceștia nu erau proprietari, ci o altă persoană.

Ori în prezenta cauză pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a făcut proba contrară pentru a răsturna prezumția legală de proprietate născută în favoarea reclamantei .

Față de aceste motive, Curtea apreciază că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii  pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării ../N/2001  şi anume suprafața de 980 mp teren şi construcția  în suprafață de 83,7 mp compusă din 2 camere ,vestibul, bucătărie cămară ,două săli, pivniță,  construită din cărămidă, învelitoare tablă ,pardoseli scândură şi ciment.

Curtea constată că măsurile reparatorii  se cuvin a fi în echivalent ca urmare a faptului că imobilul nu mai poate fi restituit în natură (construcția fiind demolată şi construite blocuri) aşa cum rezultă chiar din cuprinsul notificării şi ţinându-se seama de faptul că autorii reclamantei au fost despăgubiți cu suma de 47 506,70.

În consecinţă, faţă de toate aceste motive, în baza art.480 cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul formulat şi să schimbe sentința atacată în sensul că  va admite contestaţia, va anula  decizia de invalidare şi va constata că reclamanta are dreptul la măsuri compensatorii prin echivalent pentru imobilul imposibil de restituit în natură care a format obiectul notificării,imobil situat în....

În baza art 453 cod procedură civilă ,intimata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond si apel, în cuantum de 4000 lei reprezentând onorariu avocat către apelanta reclamantă.

Domenii speta

Spete similare