Contracte. Actiune revocatorie. Lipsa complicităţii terţului cumpărător la frauda creditorului. Impunerea unei sarcini excesive constând în verificarea portalului instanţelor.

Nu se poate reţine complicitatea la fraudă  a terţului cumpărător, pentru admiterea acţiunii revocatorii, din  aceea că acesta  nu a verificat pe portalul instanțelor de judecată daca si cum s-a finalizat litigiul derulat între creditor şi debitor, aceasta apărând ca o sarcină excesivă, care depășește limitele impuse unui cumpărător pentru a fi calificat ca fiind prudent și diligent.

-art 1562 Cod civil

Asupra recursului civil de faţă:

Prin sentinţa  civilă nr. 2593/2019 pronunţată de Judecătoria  Craiova a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A,  a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâţii A, B, C, D, E.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi  pârâţii A şi B.

Prin decizia nr. 1919/30.10.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj  a fost anulat ca netimbrat apelul  declarat de pârâţi, a fost admis apelul  declarat de apelanta-reclamantă, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a dispus revocarea a două contracte de vânzare-cumpărare în limitele şi în scopul satisfacerii dreptului de creanţă al reclamantei, stabilit prin sentinţa civilă nr..... pronunţată de Judecătoria  Craiova.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi au fost obligati intimaţii pârâţi în solidar către apelanta reclamantă la plata sumei de 605 lei cheltuieli de judecată la prima instanţă şi 2672 lei în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, in ceea ce priveste apelul declarat de apelanta reclamantă  Tribunalul a reținut că dreptul de creanță al apelantei creditoare este de necontestat, el fiind stabilit prin sentința civilă nr..... a Judecătoriei Craiova, potrivit situației de fapt expuse în considerentele hotărârii atacate cu apel.

 A reţinut Tribunalul că sunt îndeplinite condițiile art. 1563 C.civ., care reclamă necesitatea unei creanțe certe la data introducerii acțiunii şi că prejudiciul suferit de creditoare este dovedit în cauză deoarece, în cadrul dosarului de executare nr... au fost făcute demersuri în vederea identificării bunurilor debitorului, imobilul ce a făcut obiectul material al contractelor de vânzare-cumpărare deduse judecății având o valoare economică însemnată, astfel încât prin mișcarea patrimonială respectivă s-a produs o diminuare considerabilă a patrimoniului; întrucât bunul respectiv era susceptibil de urmărire silită imobiliară în condițiile Codului de procedură civilă, în cadrul unei proceduri execuționale mai facile decât urmărirea unor lichidități bănești a căror soartă juridică nu este cunoscută, în contractul din anul 2015 menționându-se că prețul vânzării, de 12.600 lei, a fost încasat la data autentificări actului, fără a se face referire la efectuarea unui virament bancar. Totodată, suma respectivă este mai mică decât valoarea creanței, creditorul fiind dezavantajat în mod evident.

Tribunalul a apreciat si că este îndeplinită și condiția fraudei, în accepțiunea specifică prevăzută de art. 1562, alin.2 C.civ întrucât intimatul A este debitorul obligat prin hotărâre judecătorească la plata sumelor de bani menționate deja în considerentele hotărârii apelate, el era parte în dosarul civil nr...., așa încât a știut foarte bine ce a făcut, atunci când a încheiat contractul din 2015, în timpul procesului pe care îl avea cu apelanta creditoare.

Aceeași situație a retinut-o Tribunalul si in ceea ce o priveste pe intimata B, soția intimatului A,  apreciind că operează o prezumție simplă, în ceea ce o privește, că avea cunoștință de situația litigioasă respectivă, prezumție ce nu a fost răsturnată prin dovedirea inocenței sale la încheierea actului de înstrăinare, iar apărările formulate de intimați în apel vizează teza complicității la fraudă, grefată pe un raționament ce ar trebui să îi vizeze pe dobânditori, și nu pe cumpărători.

A mai retinut tribunalul si că intimații pârâți C și D au avut o conduită juridică ce intră sub incidența prevederilor art. 1562 alin.2 C.civ. întrucât nu era necesar ca în extrasul de carte funciară ce a stat la baza încheierii contractului să fie inserate mențiuni referitoare sarcini sau la executări silite, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță. Acțiunea pauliană, în sine, nu este legată de ideea de sarcină ce grevează un bun, creditorul titular al acestui mijloc juridic încadrându-se, în principiu, în figura juridică a creditorului chirografar. De asemenea, declanșarea unei proceduri de executare silită, urmată de notarea în cartea funciară, nu este o condiție necesară și obligatorie pentru a se reține incidența textului de lege vizat.

Complicitatea la fraudă a dobânditorului presupune, în esență, aceea că el urmărește crearea unei stări de insolvabilitate a debitorului sau doar o acceptă.

În speță, această ipoteză legală este îndeplinită, deoarece chiar în cuprinsul contractului nr.111/2015 se arată că în cartea funciară este notat litigiul dintre înstrăinători și apelanta reclamantă.

Prin urmare, intimații cumpărători au avut cunoștință de derularea unui litigiu, în cadrul căruia apelanta formula pretenții și solicita instituirea unui drept de retenție; cerințele minimale de prudență și diligență la achiziționarea unui bun imobil cu o valoare economică însemnată impuneau, necesarmente, prefigurarea mentală a unui posibil rezultat al procedurii judiciare, dobânditorii putându-se informa cu privire la consecințele unui triumf judiciar al reclamantei din dosarul respectiv. Prin urmare, actul a fost încheiat în timpul procesului, înainte de pronunțarea sentinței, așa încât toate părțile din act au avut, în mod evident, reprezentarea că bunul respectiv nu va mai face obiectul unei urmăriri silite, în cazul în care vânzătorul va fi obligat la plata unor despăgubiri către reclamantă.

Cel de-al doilea act, din 2017, a fost încheiat după rămânerea definitivă a sentinței și după depunerea cererii de executare silită la executorul judecătoresc, la 27.04.2017 iar vânzătorii  aveau cunoștință de procesul în care era implicat A încă de la încheierea actului prin care au cumpărat ei. Au vândut, la rândul lor, imobilul după finalizarea acelui proces, la scurtă vreme după declanșarea executării silite.

În contextul în care în actul de proprietate prezentat de vânzători era menționată existența unui litigiu, prudența și diligența reclamau o minimă informare legată de soarta juridică a acestui litigiu, ceea ce se putea realiza prin verificarea evidențelor de carte funciară și a portalului instanțelor de judecată. Faptul că încheierea nr. ../ 2014 a OCPI Dolj, prin care s-a dispus notarea litigiului în cartea funciară, a făcut obiectul unei cereri de reexaminare și al unei plângeri în instanță, respinsă prin sentința civilă nr. 861/25.01.2016 a Judecătoriei Craiova, urmată de o operațiune de radiere a notării cererii de reexaminare, nu înlătură conținutul actului exhibat de vânzători.

Dispozițiile art.901 C.civ., invocate de acest intimat, a apreciat Tribunalul că nu sunt aplicabile în materia acțiunii pauliene, ci reglementează dobândirea cu bună-credință a unui drept tabular. În materia analizată, nu se pune problema existenței ori a invalidării unor drepturi tabulare transferate dintr-un patrimoniu în altul, ci a consfințirii unui mijloc juridic al cărui efect esențial și a cărui rațiune rezidă în readucerea bunului în patrimoniul debitorului, în limitele creanței și în vederea realizării acesteia. Or, intimatul dobânditor subsecvent a achiziționat un bun, în condițiile în care actul vânzătorului menționa o situație litigioasă a antecesorului tabular, această împrejurare și consecințele ce decurg din ea fiind acceptate de acest intimat.

În consecinţă, Tribunalul a admis apelul, a schimbat sentința apelată  în parte, în sensul admiterii acțiunii şi a dispus revocarea celor două contracte de vânzare-cumpărare în limitele şi în scopul satisfacerii dreptului de creanţă al reclamantei, stabilit prin sentinţa civilă nr. 6108/27.04.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în.

 Împotriva acestei decizii civile, respectiv a modului cum a  fost solutionat apelul declarat de apelanta reclamanta au declarat recurs  recurenţii pârâti.

 In motivarea recursului, recurentii pârâti au reluat toate considerentele mentionate in decizia recurată si au arătat că instanţa a pronunţat decizia cu aplicarea gresita a normelor de drept material precum si cu o motivare contrara, străina de natura pricinii, cu depasirea puterii judecatoresti.

S-a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevazute de lege pentru admisibilitatea actiunii pauliene întrucat, la data incheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr ........../2015, în extrasul CF nu erau inserate mentiuni cu privire la faptul ca imobilul ce a făcut obiectul vanzarii facea obiectul unei executari silite si nici nu se mentiona vreun titlu executoriu in baza caruia se facea executarea.

Arată recurenţii ca motivarea suplimentară  in sensul ca la data incheierii contractului de vanzare cumparare era notat litigiu in CF nu este reala întrucât in dosarul ...../2014 au existat doi parati si patru capete de cerere ce priveau pretentii, rezolutiune contract, drept de retentie,  si a fost admisa doar actiunea in pretentii, iar Tribunalul da o interpretare proprie dezlegărilor date in acest dosar in sensul ca nu conteaza solutia, recurentii parati sunt oricum de rea credinta. Se arata ca aceasta motivare lipseste de eficacitate siguranta actelor intrate in circuitul civil, că nu poate fi vorba despre rea credinta  si că prin încheierea contractului, vanzatorul nu si-a diminuat patrimoniu, ci in patrimoniul acestuia a intrat o suma mare de bani, preţul vânzării.

Se mai arata ca bunul in cauza nu este singura avere patrimoniala a debitorului si acest aspect rezultă chiar din cererea de chemare in judecata a intimatei reclamante care a  cerut drept de retenţie pe 11 corpuri de proprietate care se afla in patrimoniul  recurentului parat.

Apreciază recurentii pârâţi ca partile implicate in tranzactii nu au avut o intelegere frauduloasa, nu se cunostea că debitorul si-ar fi mărit starea de insolvabilitate, iar intimata invoca o sentinta din 2016 si nu sunt indeplinite conditiile art 1562 alin 2 Cod civil.

In motivarea recursului declarat de recurentul pârât A acesta a susţinut că hotararea data in apel a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material fiind incident in cauza motivul de casare prevazut de art 488 pct 8 cpc întrucat, in mod gresit, instanţa a reţinut inaplicabile disp art 901 Cod civil deşi aceasta dispozitie legala este perfect aplicabila in spetă si vine sa susţina argumentul ca actiunea revocatorie nu poate fi admisa faţă de recurent.

A mai suţinut recurentul faptul ca  hotararea data in apel a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material  respectiv a dis part 1562 alin 2 Cod civil.

Se arată că, prin sentinţa civilă nr. 6108/27.04.2016, instanţa a respins  cererea de chemare în judecată privind instituirea dreptului de retentie iar la data incheierii contractului de vanzare cumpărare  mentiunea privind litigiul fusese radiata asa cum rezultat din extarsul CF.

Astfel, imobilul dobândit era liber de orice sarcini, nu existau nici un fel de mentiuni privind litigiu, nu avea cum sa cunoască despre existenta vreunui litigiu.

De altfel, se arată ca instanţa de apel a interpretat gresit dispozitiile legale retinând ca recurentul trebuia sa depuna diligente ca sa afle  soarta unui litigiu ce fusese notat in cartea funciara dar nu mai era notat, desi  trebuia sa se dovedeasca ca el cunoastea ca debitorul isi măreşte sau isi creaza o stare de insolvabilitate , legiuitorul urmărind sanctionarea relei credinte.

Deliberând asupra recursurilor, Curtea constată si reţine următoarele:

 Desi recursul este nestructurat, Curtea retine că recurentii pârâti B,C,D,E au invocat ca motive de recurs disp art 488 alin 1 lit 4,6,8 Cpc respectiv  gresita aplicare a normelor de drept material, motiv de recurs care se încadrează în  ipotezele prevăzute de art 488 alin 1 lit 8 Cpc, motivarea contradictorie a instanţei de apel, motiv ce se incadreaza in disp art 488 alin 1 pct 6 Cpc, iar disp art 488 alin 1 pct 4 Cpc au fost invocate pur formal intrucat recurentii nu au dezvoltat nici un motiv de fapt care sa se încadreze in acest motiv de casare.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Primul motiv invocat de recurenţii pârâţi în drept, respectiv  dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct 6 C. proc. civ., reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Cu privire la motivul de casare prevazut de art 488 pct 6 Cod pr civilă, Curtea retine că motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, potrivit art. 425 alin. (1) C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, întrucât ea reprezintă pentru părţi garanţia că cererile lor au fost analizate cu atenţie, inexistenţa motivării sau motivarea necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii astfel pronunţate. 

Tribunalul nu a analizat in mod expres  motivele de apel, respectiv nu a apreciat pe fiecare motiv in parte daca este fondat sau nu, dar a făcut o reanaliză a spetei raportat la  toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii revocatorii, deci nu se poate susţine ca decizia pronunţata in apel nu este motivata.

Chiar dacă instanţa de apel a  analizat litigiul ca o primă instanţă învestita cu soluţionarea actiunii revocatorii, decizia recurată cuprinzând si o serie de erori (s-a reţinut că dreptul de creanta al intimatei reclamantei este necontestat  potrivit situatiei de fapt expuse in sentinţa primei instanţe, desi prima instanţa nu face nicio vorbire de creanta reclamantei  sau de titlul executoriu in care aceasta este consemnată, se confundă dosarul Judecătoriei Craiova in care a  avut loc litigiul notat în CF cu sentinţa pronunţată in dosar, se face distincţie intre dobânditori si cumpărători când se apreciază ca teza complicităţii la frauda ar trebui să-i vizeze pe dobânditori si nu pe cumpărător), Curtea constată însă că, în decizia recurată, exista considerente de fapt si de drept care argumentează solutia pronunţată, iar Curtea apreciază ca motivarea deciziei se încadrează in exigentele prevazute de art 425 Cpc, prin urmare, apreciază motivul de casare fundamentat pe disp art 488 pct 6 Cpc ca nefondat.

Recurenţii pârâţi au invocat si disp art 488 pct 8 Cpc, faptul că decizia s-a dat cu încălcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv a disp art 1562  cod civil.

Curtea constată ca instanţa a fost învestita in cauza cu o actiune revocatorie, respectiv o acţiune prin care creditorul solicită declararea ca inopozabile a actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale.

Tribunalul a apreciat, în decizia recurată, că sunt îndeplinite toate condiţiile actiunii revocatorii, respectiv ca există o creanţă certă, că este îndeplinită conditia prejudicierii creditorului pentru ca un bun imobil este mai usor de urmărit decat o suma de bani si că exista complicitatea la frauda atat a sotiei debitorului ( pe baza unei simple prezumtii ce nu a fost rasturnata de aceasta prin dovedirea inocentei) cât si a tuturor cumpărătorilor din cele doua acte de vânzare cumpărare întrucât aceştia aveau cunostinţa de derularea litigiului care era notat in cartea funciara si in cadrul căruia reclamanta formula pretenţii si solicita un drept de retentie si trebuiau sa se informeze cum s-a solutionat litigiul.

Curtea reţine că acţiunea revocatorie se naşte din dreptul de gaj al creditorilor chirografari şi determină, in raportul dintre creditor si  cei care au încheiat actul fraudulos, inopozabilitatea actului încheiat  în frauda drepturilor creditorului, care va putea urmări bunul ce a reprezentat  obiectul actului ca şi cum acesta nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului, dar numai dacă sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute in art 1562 şi 1563 Cod civil.

 In speta,  se pune problema existenţei sau nu a complicităţii tertilor cumpăratori la frauda, in primul rând a primilor cumpărători pentru că daca nu exista complicitatea acestora la frauda este evident ca nu exista nici complicitatea următorului dobânditor, adică a recurentului pârât A, la frauda.

În sensul stabilirii conținutului noțiunii de “complicitate la fraudă” practica și doctrina majoritară au adoptat o interpretare extensivă astfel că este suficient a se proba faptul ca terțul cunoștea, la data încheierii actului, că se ivește sau se agravează starea de insolvabilitate a debitorului (transmițătorului), cu efectul prejudicierii creditorului său.

Curtea constată, aşa cum am arătat, că Tribunalul a apreciat ca este îndeplinită condiţia complicităţii  la frauda a  primilor cumpărători din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. .../2015, întrucât acestia au urmărit crearea unei stări de insolvabilitate a debitorului stiind ca in cartea funciara era notat un litigiu intre înstrăinători si recurenta reclamanta.

Este adevărat ca in Cartea Funciară a imobilului, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr .../2015, era notat un litigiu, nu intre înstrăinători, cum eronat retine Tribunalul, ci numai intre unul dintre înstrăinători, o societate comerciala si intimata reclamantă, şi nu cu privire la pretenţii, cum eronat susţine intimata reclamantă, ci doar cu privire  la un drept de retentie, dar Curtea apreciază că acest aspect nu răstoarnă buna credinţă prezumată  a cumpărătorilor si nu conduce automat la concluzia că aceștia au cunoscut cu certitudine că, după aproape doi ani de la încheierea contractului, intimata reclamantă va  triumfa parţial in litigiu si va dobândi împotriva unuia dintre vânzători o creanță, astfel încât să se poată prezuma că au avut reprezentarea faptului că prin contractul de vânzare din 2015, vânzatorul își crea sau isi marea o stare de insolvabilitate.

De altfel,  potrivit notării din cartea funciară a imobilului, aşa cum am arătat, litigiul era intre intimata reclamantă, şi pârâtul B şi viza doar constituirea un drept de retenție asupra terenului, acest petitit fiind respins definitiv in litigiul ce a constituit obiectul dosarului nr  .../2014.

Totodată,  la data incheierii contractului  in speta, recurenţii pârâti  aveau multe proprietati, aspect relatat chiar de reprezentantul intimatei reclamante care a invederat, in concluziile orale, că  exista incă zece litigii având ca obiect actiune revocatorie in care intimata reclamanta solicita constatarea ca inopozabile a inca zece acte de vânzare cumpărare a unor imobile  încheiate de recurentii pârâti cu alte persoane.

Nici argumentul că părțile au stabilit un preț presupus inferior valorii de circulație a terenului, argument invocat in apel si neanalizat de catre instanţă, nu poate conduce la concluzia că recurentii cumpărători  au acționat fraudulos,  respectiv că aceștia au cunoscut  că, prin încheierea contractului, recurentul parat debitor îşi creează o stare de insolvabilitate și că, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, apelanta creditoare va fi păgubită.

Părţile sunt libere să negocieze si sa stabilească preţul, atâta timp cât acesta nu este derizoriu, ceea ce nu este cazul în speță, prin raportare la Grilele notariale pentru anul 2015 si având in vedere ca pentru un teren in suprafaţă de 500 mp situat in comuna ..s-a plătit o suma de 12 600 lei.

În ceea ce-i priveste pe dobânditorii ulteriori, recurentul pârât A şi sotia acestuia, care nu este parte in dosar,  Curtea retine ca, la data incheierii contractului de vânzare cumpărare  nr ../ 2017, in Cartea Funciara a imobilului nu era notat nici macar litigiul.

Prin urmare, contrar celor retinute de instanţa de apel, s-a facut verificarea Cărtii Funciare a imobilului teren de către cumpărătorii B, în contract fiind mentionat extrasul CF din care rezultă ca imobilul nu are sarcini, nu face obiectul vreunui litigiu.

Faptul ca tertul dobanditor ar fi trebuit sa observe, din actul de proprietate al vânzatorilor,  ca in 2015 a existat un litigiu notat in Cartea Funciara si sa verifice, pe portalul instanțelor de judecată, daca si cum s-a finalizat litigiul derulat între intimata reclamantă, pe de o parte, recurentul  pârât debitor  și societatea al cărui administrator a fost acesta, pe de altă parte,  nu este de natură a conduce la reținerea complicității la fraudă a intimaților cumpărători, deoarece verificarea portalului instanțelor de judecată  apare ca  o sarcină excesivă, care depășește limitele impuse unui cumpărător pentru a fi calificat ca fiind prudent și diligent, mai ales ca în actul de proprietate al vânzatorilor se mentioneaza si că  instanţa de judecată nu a dispus constituirea dreptului de retenţie (deci se precizează care a  fost rezultatul litigiului).

Recurentul pârât A  a mai susţinut ca instanţa de apel a apreciat gresit ca nu are aplicabilitate in speta art 901 Cod civil, susţinere ce nu poate fi primită întrucât Curtea constată ca cele retinute de instanţa de apel sunt corecte deoarece in speta nu se discuta problema stabilirii titularului unui drept de proprietate, ci doar a inopozabilitatii unui act juridic.

Ca urmare a argumentelor expuse, Curtea constată că motivul de casare intemeiat pe disp art 488 pct 8 Cpc privind gresita interpretare a disp art 1562  alin 2 cod civil invocat în recurs este fondat, considerente pentru  care îl va admite.

În consecinţa, Curtea va admite ambele recursuri, va casa decizia data in apel în ceea ce priveste solutia de admitere a apelului declarat de apelanta reclamanta si, rejudecând apelul declarat de apelanta reclamantă, îl va respinge ca nefondat, mentinând solutia data de prima instanţă.

Domenii speta

Spete similare