Litigii de muncă. Contract de garanţie în numerar. Libertatea contractuală. Nulitatea contractului prin care angajatul se obligă să constituie o garanţie în vederea acoperirii eventualelor prejudicii aduse patrimoniului angajatorului

Cuprins pe materii: Dreptul muncii. Litigii de muncă. Nulitate contract de garanţie în numerar. Pretenţii

Indice alfabetic: Contract de garanţie în numerar; Dreptul muncii; Nulitatea contractului; Reţineri salariale

Temei de drept: Art. 38 Codul muncii, art. 169 Codul muncii, art. 4 pct. 5 din Carta Socială Europeană. Convenţia nr. 95/1949 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului

Dreptul la salariu este protejat atât prin dispoziţiile 159-171 Codul muncii cât şi prin Convenţia nr. 95/1949 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului. Dispoziţiile art. 6 din Convenţie interzic celui care angajează să restrângă în orice fel libertatea lucrătorului de a dispune după voia sa de propriul salariu iar potrivit dispoziţiilor art. 8 reţinerile din salariu nu vor fi autorizate decât în condiţiile şi în limitele prescrise de legislaţia naţională sau stabilite într-un contract colectiv de muncă ori o hotărâre arbitrală.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc în art. 4 pct. 5 din Carta Socială Europeană: „În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează: 5. să nu autorizeze reținerile din salarii decât în condițiile și în limitele prescrise de legislația sau de reglementarea națională ori fixate prin convenții colective sau prin sentințe de arbitraj.”

În acord cu disp art. 4 paragraful 5 din Carta Socială Europeană şi art. 8 din Convenţia privind protecţie salariului, o reţinere din salariu poată fi efectuată doar în condiţiile şi în limitele prevăzute de o dispoziţie legală, de o convenţie colectivă sau de o hotărâre. Dreptul salariatului de a primi salariul integral şi într-un cuantum care să permită acoperirea costurilor de întreţinere pentru sine şi familia sa nu poate fi limitat decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute, iar acordul părţilor nu poate fi considerat o bază legală suficientă în acord cu dispoziţii mai sus enunţate.

Semnarea contractului de garanţie în numerar nr 192/08.02.2013 a produs ca efect direct reţinerea a 10% din salariul reclamantului apelant, pe perioada necesară acoperirii sumei constituită ca garanţie în vederea acoperirii eventualelor prejudicii aduse de către angajat patrimoniului angajatorului, reţineri salariale care, în lipsa contractului, nu ar fi fost operate de către angajator. Indisponibilizarea acestor sume pe o perioadă îndelungată de timp constituie o limitare a dreptului salariatului de a primi integral şi la timp salariul aferent muncii depuse şi a dreptului de a nu îi fi operate reţineri salariale în afara unei dispoziţii legale care să le autorizeze.

Prin contractul încheiat între părţi, salariatul a renunţat în mod indirect la protecţia oferită de disp. art. 169 codul muncii, o astfel de convenţiei intrând sub incidenta disp. art. 38 C Muncii „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”

Domenii speta

Spete similare