Insolvenţa. Contestaţie la tabel. Creanţă bugetară. Decădere.

Insolvenţa. Contestaţie la tabel. Creanţă bugetară. Decădere.

-Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 102 alin. (1) teza a II- a, art. 161 pct. 5, art. 114

Potrivit art. 102 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 85/2014 sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului, organele fiscale având la dispoziție un termen de 60 de zile la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția și vor întocmi raportul de inspecție fiscală.

Or, Tribunalul a reținut în primul rând că suma reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii.  În speţă, cererea de înscriere la masa credală nu privea creanţe născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă, aşa cum susţine contestatoarea, ci creanţe rezultate din decizii de impunere emise anterior deschiderii procedurii de existenţa cărora avea cunoştinţă la data depunerii declaraţiei de creanţă formulate iniţial, în cadrul termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu atât mai mult cu cât aceste creditor este şi titularul cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Neincluderea lor în cererea de înscriere la masa credală s-a datorat unei omisiuni şi nu  derulării unei noi  inspecţii fiscale care să fi relevat după data deschiderii procedurii de insolvenţă existenţa unor creanţe rezultate din activitatea anterioară, astfel încât creditorul nu poate beneficia de termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. (1) teza finală din Legea nr.85/2014 , pe care , de altfel, nici nu l-a invocat.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 922 din data de 17 iulie 2020)

Constată că prin sentința civilă nr. 6647 din 22/11/2019 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de contestatorul D.G.R.F.P.G. prin A. J. F.P.C. în contradictoriu cu intimaţii T. I. IPURL, lichidator judiciar şi debitorul  B. SRL.

În motivarea în fapt și în drept Tribunalul a reținut în esență următoarele motive de fapt și de drept:

Prin sentinţa apelată, s-a dispus intrarea în procedură simplificată de faliment a debitorului, iar la data de 27.05.2019 D.G.R.F.P.G. prin A.J.F.P.C. depune o nouă cerere de înscriere la masa credală pentru o creanţa în cuantum de 3.881 lei despre care afirmă că a luat naştere în perioada 23.01.2019 -19.04.2019 .

Ataşat cererii de înscriere la masa credală au fost depuse două decizii de impunere nr. ..... şi ..... prin care se  constată obligaţii de plată aferente lunilor februarie şi martie 2018.

Potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 creditorii ale căror creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă sunt obligaţi să depună cereri de înscriere la masa credală în termenul stabilit de către judecătorul - sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, în speţă 11.03.2019.

În ceea ce priveşte creditorii bugetari, aceştia au obligaţia respectării acestui termen pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, dar legea le dă posibilitatea depunerii unui supliment în termen de 60 de zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a sentinţei de deschidere a procedurii de insolvenţă, interval de timp necesar efectuării inspecţiei fiscale.

În acelaşi timp, organele fiscale au posibilitatea de a verifica corectitudinea declaraţiilor date de societate şi de a emite decizii de impunere prin care să constate obligaţii suplimentare, conform art. 93 alin. (2) lit. b) şi 94 C.pr.fisc..

 Deciziile de impunere care sunt deja emise la data deschiderii procedurii de insolvenţă atestă existenţa unor obligaţii fiscale de existenţa cărora organul fiscal are cunoştinţă, astfel încât în privinţa lor este ţinut să respecte termenului stabilit de art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr.85/2014 pentru depunerea cererii de înscriere la masa credală.

Intervalul de 60 de zile ulterior deschiderii proceduri de insolvenţă a fost prevăzut de către legiuitor pentru realizarea inspecţiei fiscale în cadrul căreia să se poată verifica corectitudinea calculării de către societate a taxelor şi impozitelor datorate şi care nu fuseseră supuse anterior verificărilor.

Astfel, organele fiscale au obligaţia de a depune, sub sancţiunea decăderii prevăzute de art.114 din Legea nr. 85/2014, în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă a unei cereri de înscriere la masa credală a tuturor creanţelor de existenţa cărora aveau cunoştinţă, fie ca urmare a depunerii declaraţiilor de către contribuabil, fie prin emiterea unor decizii de impunere anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă.

Totodată, au posibilitatea de a realiza în termen de 60 de zile de la publicarea sentinţei de deschiderea  procedurii de insolvenţă o inspecţie fiscală pentru a constata eventuale noi obligaţii de plată rezultate din activitatea derulată anterior de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, dar care nu au fost corect raportate de către acesta şi despre care creditorul fiscal nu avea cunoştinţă la data deschiderii procedurii. Suplimentul la declaraţia de creanţă prevăzută de art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 priveşte numai aceste creanţe care au fost constatate ulterior deschiderii procedurii, deşi sunt aferente unui perioade anterioare.

În speţă, cererea de înscriere la masa credală nu privea creanţe născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă, aşa cum susţine contestatoarea, ci creanţe rezultate din decizii de impunere emise anterior deschiderii procedurii de existenţa cărora avea cunoştinţă la data depunerii declaraţiei de creanţă formulate iniţial, în cadrul termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu atât mai mult cu cât aceste creditor este şi titularul cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Neincluderea lor în cererea de înscriere la masa credală s-a datorat unei omisiuni şi nu derulării unei noi inspecţii fiscale care să fi relevat după data deschiderii procedurii de insolvenţă existenţa unor creanţe rezultate din activitatea anterioară, astfel încât creditorul nu poate beneficia de termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, pe care, de altfel, nici nu l-a invocat.

Astfel, în mod corect a procedat lichidatorul judiciar în sensul neincluderii creanţei solicitate în tabelul obligaţiilor debitorului în condiţiile în care nu reprezenta o creanţă născută după data deschiderii procedurii de insolvenţă , aşa cum susţine creditorul, ci o creanţă anterioară care nu a fost solicitată în termenul prevăzut de lege sub sancţiunea decăderii.

Dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind neverificarea creanţelor fiscale rezultate din titluri executorii necontestate potrivit dispoziţiilor speciale nu are incidenţă în cauzăm nu aceste fiind motivul neînscrierii creanţei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea-creditoare prin care a solicitat admiterea apelului si înregistrarea creanței declarate de AJFP C. cu suma de 3881 lei ca si creanța bugetara prevăzuta de art. 161 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, invocând următoarele critici:

Astfel, in data de 21.05.2019 a fost depusa declaraţia de creanţa suplimentara în suma de 3.881 lei, creanţa pe care am declarat-o pentru perioada deschiderii procedurii insolventei şi data trecerii la faliment a debitoarei.

Motivaţia respingerii este aceea ca suma este apăruta înainte de data deschiderii procedurii insolventei şi care trebuie declarata la data de 23.01.2019.

Apelanta consideră ca este greşită deoarece societatea a fost inactiva din data de 30.10.2018 iar deciziile de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa pentru perioada de raportare: februarie, martie, aprilie, mai 2018 fără a fi confirmate pentru înscriere la masa credală.

Confirmarea acestor sume s-a realizat prin nota interna nr. 45033/14.05.2010, motiv pentru care sumele au fost solicitate a fi înscrise la data trecerii la faliment.

În perioada în care societatea a fost declarata inactiva aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale stabilite prin dispoziţiile legale, fapt neverificat de către lichidatorul judiciar, fapt care a determinat şi emiterea deciziilor de impunere din oficiu.

Față de cele expuse, suma reprezintă creanţe curente apărute în baza de date ulterior datei deschiderii procedurii insolventei, declaraţia de creanţa fiind susţinuta cu documente justificative.

Suma declarata este certa, lichida si exigibila iar potrivit art. 105 pct. 2) din Legea nr.85/2014, in ceea ce priveşte verificarea creanţelor, „nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare necontestate printr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevăzute de legile speciale".

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând următoarele apărări:

În speţă, cererea de înscriere la masa credală nu privea creanţe născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă, aşa cum susţine contestatoarea, ci creanţe rezultate din decizii de impunere emise anterior deschiderii procedurii de existenţa cărora avea cunoştinţă la data depunerii declaraţiei de creanţă formulate iniţial, în cadrul termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu atât mai mult cu cât aceste creditor este şi titularul cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Neincluderea lor în cererea de înscriere la masa credală s-a datorat unei omisiuni şi nu derulării unei noi inspecţii fiscale care să fi relevat după data deschiderii procedurii de insolvenţă existenţa unor creanţe rezultate din activitatea anterioară, astfel încât creditorul nu poate beneficia de termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, pe care, de altfel, nici nu l-a invocat.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând sentința apelată prin raportare la dispozițiile art. 476 C.pr.civ., precum şi a dispozițiilor legale şi a probelor administrate în fața instanței de fond, Curtea în temeiul art. 479 alin. (1) C.pr.civ., şi art. 480 alin. (1) C.pr.civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.

În temeiul art. 476 alin. (2) C.pr.civ. Curtea îşi însușește pe deplin considerentele reţinute de către instanţa de fond în ceea ce priveşte hotărârea pronunţată.

Curtea reține că, în fapt, atașat cererii de înscriere la masa credală cu suma de 3.881 lei au fost depuse două decizii de impunere nr. ..... şi ... prin care se constată obligaţii de plată aferente lunilor februarie şi martie 2018.

Potrivit art. 102 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 85/2014 sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului, organele fiscale având la dispoziție un termen de 60 de zile la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția și vor întocmi raportul de inspecție fiscală.

Or, Tribunalul a reținut în primul rând că suma reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii. În speţă, cererea de înscriere la masa credală nu privea creanţe născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă, aşa cum susţine contestatoarea, ci creanţe rezultate din decizii de impunere emise anterior deschiderii procedurii de existenţa cărora avea cunoştinţă la data depunerii declaraţiei de creanţă formulate iniţial, în cadrul termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu atât mai mult cu cât aceste creditor este şi titularul cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Neincluderea lor în cererea de înscriere la masa credală s-a datorat unei omisiuni şi nu  derulării unei noi inspecţii fiscale care să fi relevat după data deschiderii procedurii de insolvenţă existenţa unor creanţe rezultate din activitatea anterioară, astfel încât creditorul nu poate beneficia de termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 , pe care , de altfel, nici nu l-a invocat.

Astfel, în mod corect a procedat lichidatorul judiciar în sensul neincluderii creanţei solicitate în tabelul obligaţiilor debitorului în condiţiile în care nu reprezenta o creanţă născută după data deschiderii procedurii de insolvenţă, aşa cum susţine creditorul, ci o creanţă anterioară care nu a fost solicitată în termenul prevăzut de lege sub sancţiunea decăderii.

Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ. a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare