Insolvenţă. Contestaţie Raport şi Plan de distribuire. Tratamentul juridic al creanţelor bugetare.

Rezumat.

Între doi creditori cu rang diferit, cel cu rang prioritar, respectiv cel care a înregistrat ipoteca primul în CF va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat şi ulterior, urmează a fie despăgubit şi creditorul ipotecar de rang subsecvent.

Hotărârea:

Prin sentinţa nr. 218 din 17 iulie 2020, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva raportului nr. 2276 din 04.12.2019 asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei SC A. SRL şi Planului de distribuire II între creditori nr. 2277 din 04.12.2019, formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul B. SPRL.

Pentru a hotărî în acest sens, judecătorul sindic a reţinut că, în fapt, prin încheierea nr. 446 din data de 08 august 2017 pronunţată în dosarul nr. .../86/2017 al Tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de debitorul SC A. SRL şi, în temeiul art. 71 alin. 1 raportat la art. 145 alin. 1 lit. A pct. a) din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitorului SC A. SRL şi trecerea la faliment; că, potrivit raportului nr. 2276 întocmit în data de 04.12.2019 asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei, în urma valorificării activului constând în bunuri imobile (construcții de tip hală și teren aferent) aparţinând debitoarei, ce au făcut obiectul licitaţiei din data de 01.11.2019, s-a încasat suma de 400.000 lei; că, prin planul de distribuire nr. 2276/04.12.2019 a sumelor existente în contul de lichidare al debitoarei SC A. SRL s-a prevăzut ca suma de 400.000 lei să fie repartizată către creditorul Banca ... SA şi că, împotriva planului de distribuire a sumelor debitoarei SC A. SRL, întocmit la 04.12.2019 de lichidatorul B. SPRL, s-a formulat prezenta contestaţie de către creditoarea DGRFP - AJFP.

În drept, a făcut referire la dispoziţiile art. 159 alin. 1 pct. 2 şi art. 162 din Legea nr. 85/2014, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei, judecătorul sindic a constatat că atât contestatoarea DGRFP - AJFP, cât şi Banca .. SA sunt creditori beneficiari ai unor cauze de preferință, Banca .. SA fiind înscrisă în baza contractului de ipotecă nr.96/IPO/01/24.02.2015, iar contestatoarea DGRFP - AJFP fiind înscrisă în baza procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 54645/03.08.2017 (prin care au fost indisponibilizate bunuri imobile proprietatea debitorului, printre care și imobilul adjudecat la licitaţia din data de 01.11.2019); că, procesul-verbal de sechestru are o dată ulterioară înscrierii garanţiei creditorului Banca .. SA în cartea funciară și, prin urmare, creditorul D.G.R.F.P. - A.J.F.P are un drept de ipotecă de rang II, urmând a i se distribui sume după momentul acoperirii creanţei creditorului Banca .. SA cu drept de ipotecă de rang I şi că, rangul ipotecii prezintă relevanţă deoarece între doi creditori cu rang diferit, cel cu rang prioritar, respectiv cel care a înregistrat-o mai întâi, va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat şi numai apoi, din ceea ce rămâne, urmează să se despăgubească şi creditorul ipotecar de rang subsecvent.

Față de considerentele arătate, judecătorul sindic a reținut criticile aduse de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ca fiind ca neîntemeiate, astfel că, a respins ca atare, contestaţia împotriva raportului nr. 2276 din 04.12.2019 asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei SC A. SRL şi Planului de distribuire II între creditori nr.2277 din 04.12.2019, formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea a arătat că a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 160 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 contestaţie împotriva Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitorului SC A. SRL nr. 2276/4.12.2019 şi Planului de distribuire II între creditori nr. 2277/4.12.2019, întocmite de lichidatorul judiciar B. S.P.R.L, publicate în BPI nr. 23324/6.12.2019 şi că apreciază că în mod nelegal contestaţia a fost respinsă.

După cum a precizat prin contestaţia formulată, conform menţiunilor din actele procedurale sus menţionate, suma de 400.000 lei rezultată din vânzarea bunurilor imobile aparţinând debitorului SC A. SRL a fost distribuită creditorului garantat Banca .. SA şi că, a criticat raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire motivat de nerespectarea dispoziţiilor art. 162 şi 163 din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care, potrivit menţiunilor din tabelul definitiv actualizat, în categoria creanţelor beneficiare a unei cauze de preferinţă figurează înscrişi creditorii Banca .. S.A. şi D.G.R.F.P. - A.J.F.P.

Caracterul garantat al creanţei creditorului fiscal este conferit de întocmirea Procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ../3.08.2017, prin care au fost indisponibilizate următoarele bunuri imobile proprietatea debitorului: clădire CF 30369-C1-U17, nr. cad. 5217-C1-U3, CF 30369-C1-U16, nr. cad. 5217-C1-U1, CF 30369 - C1-U18, nr. cad. 5217-C1-U2 situată în ..; teren intravilan în suprafaţă de 660 mp situat în .., nr. 23, CF 30369; clădire CF 30012-C1, nr. cad. 2413-C1, CF 30012-C2, nr. cad. 2413-C2, CF 30012-C3, nr. cad. 2413-C3, CF 30012-C4, nr. cad. 2413-C4, CF 30012-C5, nr. cad. 2413-C5, CF 30012-C6, nr. cad. 2413-C6, CF 30012-C7, nr. cad. 2413-C7, situată în ..; teren intravilan CF 30012 nr. cad. 2413 în suprafaţa de 10.679 mp, situat în ...

Deosebit de aceasta, a făcut referire la dispoziţiile art. 242 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a precizat că, respingând contestaţia, judecătorul sindic a reţinut că apelanta are un drept de ipotecă de rang II, urmând a i se distribui sume după acoperirea creanţei creditorului cu drept de ipotecă de rang I, în speţă creditorul Banca .. S.A., precum şi că, definirea de către Legea nr. 85/2014 a creanţelor care beneficiază de o cauză de preferinţă se face în contextul în care pasivul debitoarei este compus din categorii de creanţe/ranguri de prioritate (creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă, salariale, bugetare, chirografare), împărţire care prezintă importanţă în caz de vot al planului de reorganizare sau de distribuiri.

A mai precizat că în situaţia în care voinţa legiuitorului ar fi fost alta, acesta ar fi dispus ca în clasa creditorilor să existe criterii de preferinţă, însă textul legii insolvenţei nu cuprinde vreun astfel de criteriu. Deci, per a contrario, toate creanţele dintr-o clasă sunt considerate creanţe egale ca rang în acea clasă.

A mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 162 din Legea nr. 85/2014, sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat; că, regula proportionalităţii distribuirii sumelor constă în împărţirea lichidităţilor obţinute în urma lichidării conform procentelor deţinute din suma totală ce urmează a fi distribuită în interiorul aceluiaşi rang de prioritate, regulă care se aplică numai în interiorul aceluiaşi rang de prioritate.

Deosebit de acesta, a făcut referire la dispoziţiile art. 162 şi art. 163 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, precizând că, în cazul creanţelor cu acelaşi rang de prioritate (situaţia în speţă), dacă sumele necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor de acelaşi rang sunt insuficiente, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria din care fac parte.

În concluzie, întrucât sumele obţinute din valorificarea bunurilor erau insuficiente pentru acoperirea integrală a creanţelor creditorilor garantaţi, în lumina dispoziţiilor legale sus menţionate se impunea ca acestora să li se distribuie o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţele respectivilor creditori îl deţine în categoria creanţelor garantate.

Procedura specială a insolvenţei instituită prin Legea nr. 85/2014 reprezintă o executare silită a obligaţiilor, dar, spre deosebire de executarea silită din dreptul comun (care este o procedură individuală), procedura falimentului este o procedură colectivă (concursuală) pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

Pentru considerentele expuse a solicitat să se admită apelul şi să se schimbe sentinţa nr. 218/17.07.2020 în sensul admiterii contestaţiei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 octombrie 2020, creditoarea intimată Banca .. a arătat că, constatările instanţei de fond sunt corecte, instanţa reţinând în mod just că Banca .. a avut prioritate la distribuirea sumelor fiind creditor garantat privilegiat ca urmare a ipotecii de rang I ce a fost înscrisă asupra imobilului valorificat, în condiţiile în care ipoteca în discuţie, care le-a conferit preferinţă în distribuirea sumei încasate din vânzarea imobilului a fost înscrisă în data de 25.02.2015 prin încheierea OCPI 9768/25.02.2015, precum şi că în virtutea acestei ipoteci de prim rang Banca .. a fost îndreptăţită să primească cu prioritate, prin distribuirea făcută de lichidatorul judiciar, preţul rezultat din valorificarea activului imobiliar.

De asemenea, a precizat că apelanta nu justifică niciun drept de preferinţă prin raportare la ipoteca de rang I înscrisă în favoarea Băncii.., drept care să-i confere un rang prioritar sau egal cu cel al instituţiei lor, context în care în mod firesc distribuirea sumei rezultate din vânzare s-a făcut doar către Banca ..; că, este deja de notorietate că apelanta şi-a creat o practică constantă şi contestă, nefondat, în majoritatea dosarelor de insolvenţă, planurile de distribuire sume rezultate din vânzarea activelor imobiliare ipotecate prioritar în favoarea creditorilor garantaţi.

A adus în discuţie dispoziţiile art. 2345 Cod Civil conform căruia creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior. Ori în cazul de faţă, raportat la ipoteca înscrisă în favoarea creditoarei, apelanta are calitatea de creditor de rang inferior, nefiind îndreptăţită să primească sume din preţul imobilului valorificat, situaţie faţă de care este mai mult decât evident că atât contestaţia iniţială, cât şi apelul formulat împotriva hotărârii instanţei de fond sunt nefondate.

Faţă de toate aceste considerente, a rugat să se respingă apelul ca nefondat şi să se menţină dispoziţiile instanţei de fond ca fiind legale şi temeinice.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 14.10.2020, B. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A. SRL, a făcut referire la motivele de apel invocate de contestatoarea D.G.R.F.P. - A.J.F.P. şi la situaţia de fapt dedusă judecăţii, apreciind că acuzaţia adusă de creditoare privind nelegalitatea distribuirii este neîntemeiată şi se impune să fie respinsă.

În susţinerea celor solicitate anterior, a arătat că în şedinţa de licitaţie publică ce a avut loc în data de 01.11.2019, a fost vândut bunul din patrimoniul debitoarei SC A. SRL, constând în construcţii de tip hală şi teren aferent, situate în ..; că, conform Extrasului nr. 54684/27.09.2019 privind Cartea funciară nr. 30012 a bunului imobil situat în.., Banca .. SA deţine dreptul de ipotecă instituit în baza Contractului de ipotecă nr. 96/IPO/01/24.02.2015 pentru valoarea de 920.400 lei, care a fost înscris în CF în capitolul III, Sarcini în secţiunea C7 sub nr. 0768 din 25.02.2015 şi că, în schimb, creditorul D.G.R.F.P. - A.J.F.P. deţine o creanţă beneficiară a unei cauze de preferinţă, iar caracterul garantat al creanţei sale este conferit de Procesul verbal de sechestru nr. 54645/03.08.2017, prin care au fost indisponibilizate mai multe bunuri ce aparţin patrimoniului debitoarei SC A. SRL, printre care şi imobilul în cauză, menţiunea fiind înregistrată la Cartea funciară nr. 30012 în secţiunea C8 sub nr. 36522/ 04.08.2017.

De asemenea, a arătat că, după cum se poate observa, Procesul-verbal de sechestru instituit de D.G.R.F.P. - A.J.F.P. are o dată ulterioară înscrierii dreptului de ipotecă al creditorului, ceea ce denotă faptul că D.G.R.F.P. - A.J.F.P. are un drept de ipotecă de rang II, urmând a i se distribui sume abia în momentul acoperirii integrale a creanţei creditorului Banca .. SA ce are drept de ipotecă de rang I.

În concluzie, consideră că D.G.R.F.P. - A.J.F.P. deşi are calitatea de creditor garantat pentru bunul imobil situat în ..., nu este îndreptăţită să i se distribuie sume înaintea acoperirii integrale a creanţei creditorului cu ipotecă de rang superior şi că, lichidatorul a distribuit în mod corect sumele obţinute din valorificarea bunurilor imobile situate în .., jud. Suceava, achitând 400.000 lei creditorului Banca .. SA care deţine drept de ipotecă rang I asupra acestora, aplicând astfel în mod corect dispoziţiile art. 162 şi urm. din Legea nr. 85/2014.

Mai mult decât atât, a rugat să se aibă în vedere soluţia pronunţată în dosarul nr. ../86/2017/a4 de Curtea de Apel Suceava prin care instanţa a respins ca nefondat apelul formulat de aceeaşi apelantă contestatoare, având ca obiect o acţiune asemănătoare, în speţă fiind vorba de distribuirea efectuată în urma valorificării unui alt bun imobil situat în ..., aparţinând aceleaşi debitoare SC A. SRL.

În concluzie, a solicitat respingerea apelului formulat de D.G.R.F.P. - A.J.F.P., ca neîntemeiat, cu menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 218/17.07.2020.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prev. art. 476 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Creditoarea – recurentă a criticat sentinţa recurată arătând că judecătorul sindic în mod greşit a făcut aplicarea art. 162 din Legea 85/2014.

Potrivit disp. art. 162 din Legea nr. 85/2014, „Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.”.

Dispoziţiile acestui articol se aplică creditorilor din aceeaşi categorie de creanţe şi care au acelaşi rang de prioritate, respectiv, creditorilor din aceeaşi categorie iar celor cu rang de prioritate diferit le vor fi distribuite sumele rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei aflate în faliment, în funcţie de rangul de prioritate.

În consecinţă, între doi creditori cu rang diferit, cel cu rang prioritar, respectiv cel care a înregistrat ipoteca primul în CF va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat şi ulterior, urmează a fie despăgubit şi creditorul ipotecar de rang subsecvent.

Pe de altă parte, creditorii cu garanţii reale asupra bunurilor din averea debitorului sunt favorizaţi, deoarece sunt plătiţi de lichidator cu prioritate din preţul vânzării bunurilor constituite ca garanţii reale în favoarea lor, în raport de data înscripţiei sau înscrierii în cartea funciară, care îi conferă şi rangul ipotecii, potrivit disp. art. 163 din Legea nr.85/2014, iar pe de altă parte, stabileşte creditorul îndreptăţit să fie plătit cu prioritate din preţul imobilului ipotecat.

O concluzie similară se impune însă şi în legătură cu constituirea acestor garanţii care oferă prioritate creditoarei Banca .. SA, la distribuirea sumei obţinute în urma lichidării bunurilor grevate de sarcini în sensul dispoziţiilor art. 159 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2014.

Prevederile acestui text de lege stipulează imperativ că „(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1.*) taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii, în condiţiile art. 77, remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63, care se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;

2. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz;

3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).”

Se impune precizarea că raţiunea acestei norme a avut ca fundament protejarea creditorului care a manifestat diligenţă în privinţa asigurării satisfacerii creanţei prin constituirea unei garanţii reale, evitând în acest fel concursul său cu ceilalţi creditori şi conferind acestuia prioritate la primirea sumelor rezultate prin vânzarea bunului supus garanţiei sale.

Procedând la distribuirea sumelor încasate din vânzarea bunurilor ipotecate în favoarea creditoarei Banca .. SA, lichidatorul judiciar a respectat exigenţele textului legal citat, ţinând seama de rangul ipotecii (ipotecă de rang I), astfel cum apare stipulat şi în art. 2421 din Codul civil dar cu rang prioritar conform art. 27 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005, creditoarea DGFP, figurând înscrisă cu rang de prioritate subsecvent, fiind evident faptul că între cele două creanţe aflate în discuţie nu există similitudine.

Problema de drept care se impune a fi clarificată este tratamentul juridic al creanţelor bugetare ce trebuie analizat în funcţie de calificarea creanţei bugetare, după cum urmează :

a) dacă nu se probează existenţa unei garanţii reale constituite de fisc asupra anumitor bunuri ale debitorului, creanţa va fi încadrată în categoria creanţelor bugetare (art. 161 pct. 5 din Legea nr. 85/2014), nefiind o creanţă garantată;

b) dacă se probează existenţa unei garanţii reale constituite de fisc asupra anumitor bunuri ale debitorului (în condiţiile art. 211 Cod pr. fiscală) creanţa va fi încadrată în categoria creanţelor garantate (art. 159 din Legea nr. 85/2014), cu următoarele precizări:

- dacă în registrele de publicitate (carte funciară, respectiv AEGRM) au fost menţionate bunurile asupra cărora poartă garanţia (cele din procesul verbal de sechestru), rangul garanţiei va fi dat de data înregistrării;

- dacă în registrele de publicitate (carte funciară, respectiv AEGRM) nu au fost menţionate bunurile asupra cărora poartă garanţie (ci doar creanţele garantate), garanţia nu are rang, fiind subordonată celorlalte garanţii constituite asupra bunului;

c) dacă se probează existenţa unui privilegiu expres menţionat de lege asupra tuturor bunurilor debitorului, creanţa va fi încadrată în categoria creanţelor garantate (art. 159 din Legea nr. 85/2014), iar rangul va fi dat de momentul înregistrării privilegiului în registrele de publicitate (fără a fi necesară identificarea bunurilor, dar cu precizarea că priveşte toate bunurile debitorului).

Conform art. 2328 NCC, preferinţa statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale se supune legislaţiei speciale. Cu toate acestea, Noul Cod Civil fixează şi limitele în care legea specială poate reglementa această cauză de preferinţă, şi anume interzicerea unei „superpriorităţi”, căci „asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi”. În termenii art. 153 LPA, „preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ - teritoriale pentru creanţelor lor nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferinţă va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferinţa a fost făcută publică”. Textul se referă la „preferinţă” iar nu la „privilegiu” (cum era cazul art. 1725 din Codul civil de la 1864), întrucât legile speciale oferă statului mai multe tipuri de preferinţă.

O semnificaţie aparte trebuie dată textului art. 2328 Cod civil pentru situaţiile în care debitorul este supus procedurii insolvenţei. În acest caz, legea specială instituie o preferinţă specială pentru creanţele bugetare în cadrul procedurii falimentului. Prin „creanţe bugetare”, art. 5 pct. 14 din Legea 85/2014 desemnează „creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora”. Statutul privilegiat al acestor creanţe în cadrul procedurii insolvenţei este avut în vedere în mai multe texte ale legii, unde se face distincţia între creanţe garantate, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, de unde rezultă că pentru creanţele bugetare avem un tratament diferit de cel al creanţelor garantate, dar şi de cel al creanţelor chirografare. De exemplu, art. 138 alin. (3) lit. C) enumeră creanţele bugetare ca o categorie distinctă de creanţe. De asemenea, legea menţionează ca o categorie distinctă pe cea a „creditorilor bugetari”, adică titularii creanţelor bugetare.

Înscrierea la Arhiva Electronică a creanţei bugetare are drept efect perfectarea privilegiului general al creditorului bugetar asupra tuturor bunurilor (mobile) ale debitorului. Dar acest privilegiu nu conferă preferinţă raportat la garanţiile reale ( ipoteci imobiliare, gajuri) constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului în favoarea creditorilor garantaţi. El conferă doar preferinţa de a poziţiona pe creditorul bugetar în categoria menţionată de art. 161 pct. 5 din Legea 85/2014.

Pe de altă parte însă, constituirea gajului fiscal (prin instituirea sechestrului) conferă fiscului preferinţa stabilită de orice garanţie reală (şi în acest sens trebuie înţeleasă referirea din art. 242 alin. 6 şi 7 Cod Procedură Fiscală, deci poziţia la care se referă art. 159 din Legea 85/2014. În plus, dacă acest gaj este înscris la arhivă( împreună cu descrierea bunurilor sechestrate), fiscul dobândeşte rang de la data înscrierii şi poate surclasa eventualele ipoteci mobiliare înscrise ulterior, conform art. 227 alin. 2 şi 9 cod procedură fiscală.

În speţă, din actele aflate la dosar, rezultă fără echivoc rangul inferior (respectiv rangul II) al creanţei recurentei DGRFP– AJ.F.P., faţă de creanţa Băncii .. SA, relevantă fiind data înscrierilor în AEGRM, aceasta fiind ulterioară înscrierii garanţiilor imobiliare ale Băncii .. SA în Cartea Funciară (care a dobândit astfel rangul I).

Ca urmare, în mod corect lichidatorul judiciar a avut în vedere, prin planul de distribuire contestat, îndestularea prioritară a creditorului ipotecar de rang I, respectând dispoziţiile imperative ale art. 163 din Legea nr. 85/2014, nefiind posibilă distribuirea proporţională a fondurilor obţinute din efectuarea operaţiunilor de lichidare între creditorii garantaţi având ranguri diferite ale garanţiilor constituite asupra bunurilor falitei.

În consecinţă, cum criticile recurentei nu sunt pertinente, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică şi din oficiu nu se constată motive de ordine publică, Curtea, în conformitate cu art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare