Alocaţia de stat. Procedura operaţională privind activitatea de acordare a beneficiilor familiale conform Regulamentului ce nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Rezumat:

Curtea constată că, potrivit procedurii operaţionale privind activitatea de acordare a beneficiilor familiale conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului CE 978/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004 pârâta avea obligaţia de a verifica transmiterea/confirmarea primirii cererii, precum şi modul de soluţionare a cererii de către statul spaniol, acesta urmând să stabilească dacă raporturile de muncă dintre reclamanţi şi angajatorii spanioli ai acestora, îi îndreptăţesc la acordarea de beneficii sociale în statul de reşedinţă. Fiind formulată cererea pretinsă, înaintată de către autorităţile din România celor din Spania, şi fiind respinsă de autoritatea spaniolă, statul competent să soluţioneze cererea de acordare a alocaţiei este Statul Român.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.03.2019, sub nr. .../86/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială C., au solicitat anularea Deciziei nr. 1548155842305 din 22.01.2019 prin care s-a soluţionat cererea de acordare a alocaţiei de stat minorului D., născut la data de 21.02.2017 (cerere înregistrată sub nr. 40/20.08.2017) şi a Adresei nr. 6032/2019, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei sus – menţionate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 371 din 16.05.2019, Tribunalul Suceava a admis acţiunea, iar recursul pârâtei promovat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr. 779 din 29.10.2019 a Curţii de Apel Suceava, sentinţa recurată fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.09.2020 sub nr. ..../86/2019*.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.927/17.12.2020, a admis în parte cererea, a anulat adresa nr. 6032/01.03.2019 şi decizia nr. 1548155842305/22.01.2019 emise de pârâtă şi a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială C. a declarat recurs, criticile formulate vizând următoarele aspecte:

Sentinţa nr. 927 din 17.12.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal este în parte nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material. Normele de drept material încălcate de instanţa de fond sunt dispoziţiile art. 11 alin. 1 şi art. 68 alin, 1 lit. a şi b din Regulamentul CE nr. 883/2004 care prevăd că persoana care desfăşoară activitate într-un stat membru, se supune legislaţiei din statul membru respectiv.

În cazul familiei A. care locuieşte şi desfăşoară activitate în Spania, potrivit anchetei sociale nr. 546 din 22.01.2019 întocmită de Primăria oraşului E., statul competent pentru acordarea prestaţiilor familiale, respectiv alocaţia pentru copil, este Spania, conform art. 11 din Regulamentul CE nr. 883/2004. Intimaţii - reclamanţi înainte de a solicita alocaţia de stat în România, nu s-au adresat statului spaniol cu o cerere pentru solicitarea alocaţiei de stat în Spania, astfel cum se confirmă prin răspunsul la formularul, european E411 depus chiar de avocatul reclamanţilor la instanţa de fond la termenul de judecată din 16.05.2019. Deşi, legal competenţa de acordare a prestaţiilor familiale aparţine statului membru spaniol, intimaţii au ales să primească alocaţia de stat din România, fără să facă dovada la data solicitării în România odată cu depunerea cererii, că s-au adresat agenţiei spaniole şi că eventual nu îndeplinesc condiţiile şi au fost respinşi de statul spaniol.

Instanţa de fond, în mod greşit înţelege că se susţine neacordarea alocaţiei pentru copil şi în acest sens se face discriminare. Din contră, în contextual dat, AJPIS susţine acordarea alocaţiei, însă de către de agenţia europeană competentă. Problema nu este a neacordării alocaţiei de stat, ci de către care stat sau agenţie europeană se acordă. Prima instanţă, în motivarea sentinţei atacate reţine că decizia contestată nu este motivată, dar în mod contrar aceasta este suficient motivată, atât în fapt - se precizează motivul că statul competent cu plata alocaţiei de stat pentru copii (ASC prescurtat ) este Spania - cât şi în drept - este indicată baza legală art. 11 din Regulamentul CE nr. 883/2004 care stabileşte competenţa de acordare a alocaţiei de stat.

Având în vedere că cererea reclamantului de acordare a alocaţiei de stat pentru copii a fost respinsă datorită competenţei statului spaniol, că negaţia eliberată de agenţia spaniolă la data de 29.04.2019 este ulterioară emiterii deciziei de respingere din 22.01.2019, este un înscris care datează din momentul judecăţii, recurenta consideră ca pentru acordarea alocaţiei de stat, reclamantul trebuie să se adreseze cu o nouă cerere, negaţia din Spania şi toate documentele justificative cerute de lege, primăriei în raza căreia are domiciliul.

Concluzionează recurenta că sentinţa atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea legislaţiei europene, că Agenţia spaniolă recunoaşte competenţa de acordare a alocaţiei, dar intimaţii nu au formulat înainte de a solicita alocaţie de stat în România cerere de acordare a alocaţiei pentru copil în Spania, că intimaţii nu au prezentat o dovadă că nu ar fi avut dreptul la alocaţie în Spania de la data solicitării alocaţiei de stat în România şi până la data de 29.04.2019.

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, raportat la dispoziţiile art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 şi la probatoriul administrat în cauză, în mod corect prima instanţă a apreciat că actele administrative contestate sunt nelegale şi a admis cererea reclamanţilor.

Recurenta a răspuns în scris la întâmpinare.

 Examinând recursul, ale cărui motive se circumscriu celor prevăzute la art.488 pat.8 din Codul de procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată s-a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea deciziei nr. 1548155842305 din 22.01.2019 prin care pârâta a respins cererea de acordare a dreptului pentru alocaţia de stat, formulată de reclamanţi, pentru minorul D., născut la 21.02.2017, pe considerentul lipsei negaţiei eliberată de autorităţile spaniole, Spania fiind stat prioritar pentru plata alocaţiei.

Curtea constată că, potrivit procedurii operaţionale privind activitatea de acordare a beneficiilor familiale conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului CE 978/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004 pârâta avea obligaţia de a verifica transmiterea/confirmarea primirii cererii, precum şi modul de soluţionare a cererii de către statul spaniol, acesta urmând să stabilească dacă raporturile de muncă dintre reclamanţi şi angajatorii spanioli ai acestora, îi îndreptăţesc la acordarea de beneficii sociale în statul de reşedinţă.

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că pârâta, iniţial, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica statului spaniol cererea de acordare a dreptului solicitat de reclamanţi şi documentele dosarului în copie, conform art. 68 alin. 3 din regulamentul 883/2004, respectiv nu a informat reclamanţii referitor la statul competent cu plata beneficiului de asistenţă socială pentru copil.

Într-adevăr, pe parcursul rejudecării cauzei, pârâta a înaintat cererea de acordare a alocaţiei şi documentele aferente Statului Spaniol, în acest sens fiind adresa nr. 36127 din 12.12.2019, însă la momentul respingerii cererii reclamanţilor, aceasta nu întreprinsese demersuri în acest sens, astfel cum prevăd normele legale.

Conform procedurii operaţionale privind activitatea de acordare a beneficiilor familiale conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului CE 978/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004, există o obligaţie subsidiară a Statului Român de a acorda alocaţie conform legislaţiei naţionale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legislaţiei statului unde părinţii îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte lipsa negaţiei eliberată de autorităţile spaniole, se observă că ceea ce reproşează recurenta intimatului este faptul că reclamanţii nu s-au adresat anterior cu o cerere Statului Spaniol prin care să facă dovada că nu îndeplinesc condiţiile de acordare a alocaţiei de către Spania, acesta fiind stat prioritar în acordarea dreptului în discuţie. Fiind formulată cererea pretinsă, înaintată de către autorităţile din România celor din Spania astfel cum s-a menţionat anterior, aceasta a fost respinsă de Institutul Naţional al Asigurărilor Sociale - Direcţia Provinciei Huelva la 29.04.2019. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior expuse, statul competent să soluţioneze cererea de acordare a alocaţiei este Statul Român, iar cum cerinţele de fond sunt îndeplinite şi în cauză trebuie protejat interesul superior al minorului, este dat refuzul nejustificat de soluţionare favorabilă a cererii.

Faţă de cele ce preced, văzând prevederile art. 496 alin. 1 C.p.c., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare