Procedura insolvenţei. Art. 78 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează o excepţie de la regula instituită în art. 75 alin. (1).

Rezumat:

Dispoziţiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 reglementează o excepţie de la regula instituită de prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 ce reglementează unul din efectele deschiderii procedurii insolvenţei – de suspendare de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului. Or, prin reglementarea expresă a excepţiei prevăzute de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, Curtea găseşte neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, cererea formulată de creditor fiind întemeiată pe dispoziţia anterior citată şi cum Banca.. şi-a justificat calitatea de creditor garantat, cererea formulată apare admisibilă, cum de altfel a reţinut în mod judicios judecătorul sindic.

Hotărârea:

Prin Sentința civilă nr. 151 din data de 23 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă în dosarul nr. 1758/40/2018/a41, s-au admis cererile de intervenție accesorie formulate de creditorii B. şi soc. C. SRL, în favoarea debitorului soc. A. SRL. S-a respins cererea formulată de creditorul soc. Banca Comercială Română SA, în contradictoriu cu soc. A. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic din cadrul primei instanţe a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2019, pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a Civilă – judecător sindic - sub nr. 1758/40/2018/a41, creditorul soc. Banca Comercială Română SA, a solicitat ridicarea suspendării prevăzute la art.75 din Legea nr. 85/2014 şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legale, a bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferinţă în favoarea BCR, în sensul:

a)distribuirii către BCR a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferinţă în favoarea BCR, încasate şi utilizate de către debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data punerii efective în executare a hotărârii judecătoreşti;

b)distribuirea către BCR a sumelor încasate în viitor de către debitoare.

În motivare, s-a precizat că între BCR, în calitate de Bancă, şi soc. A. SRL, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contract de credit nr. 98 din 13.05.2013, cu modificările ulterioare (rescris integral prin Actul Adiţional nr. 12 din 11.11.2015, Actul Adiţional nr. 13 din 21.01.2016, Actul Adiţional nr, 14 din 09,11.2016, Actul Adiţional nr, 15 din 20.07.2017).

În vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor de rambursare a creditului şi a tuturor accesoriilor calculate dispoziţiilor contractuale, au fost încheiate o serie de contracte de garanţie asupra patrimoniului propriu (Clauza 7 „Garanţii”, astfel cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. 15 din 20.07.2017), inclusiv asupra creanţelor rezultate din contracte comerciale, constituită de împrumutat, conform contractului de ipotecă mobiliară asupra creanţelor nr. SJ-CC 50 din 19.03.2012, cu modificările ulterioare (inclusiv Actul Adiţional nr. l din 12.11.2013, Actul Adiţional nr.2 din 14.03.2014, Actul Adiţional nr.3 din 19.12.2014, Actul Adiţional nr.4 din 03.11.2017 şi Anexa 1 - Lista contracte cesionate din 13.04.2018), încheiat ca Anexa 21 la contract de credit, anexate cererii.

Între BCR, acţionând în calitate de Bancă, şi soc. A. SRL, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Acordul de garantare/ avalizare- Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare (rescris integral prin Actul Adiţional nr. 6 din 16.11.2015, Actul Adiţional nr. 7 din 30.03.2016, Actul Adiţional nr, 8 din 09.11.2016, Actul Adiţional nr. 9 din 20.07,2017, Actul Adiţional nr. 10 din 03.11.2017, Actul Adiţional nr. 11 din 28.11.2017) şi în vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor de rambursare a creditului şi a tuturor accesoriilor calculate dispoziţiilor contractuale, debitoarea a încheiat cu Banca o serie de contracte de garanţie asupra patrimoniului propriu (Clauza 7 „Garanţii”, astfel cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. 11 din 28.11.2017), inclusiv Ipoteca mobiliara asupra creanţelor rezultate din contracte comerciale, constituita de împrumutat, conform contractului de ipotecă mobiliară asupra creanţelor nr. SJ-CC13 din 16.01.2012, cu modificările ulterioare (inclusiv Actul Adiţional nr. 1 din 12.11.2013, Actul Adiţional nr.2 din 17.03.2014, Actul Adiţional nr.3 din 03.11.2017 şi Anexa 1 - Lista contracte cesionate din 13.04.2008), încheiat ca Anexa 6 la contract de credit, anexa 2 la prezenta cerere.

În baza informaţiilor primite periodic de la debitoare, în ceea ce priveşte situaţia creanţelor cesionate din contracte în favoarea BCR, până la data de 31.12.2018, soc. A. SRL, a încasat suma totală de 7.794.349 lei ulterior datei deschiderii procedurii, această sumă făcând obiectul cauzei de preferinţă în favoarea BCR: situaţia contractelor cu creanţe cesionate în favoarea BCR la datele de 31.12.2018, 30.09.2018, 31.07.2018.

Ulterior lunii ianuarie 2019, debitoarea a refuzat să comunice informaţii actualizate referitor la această situaţie, deşi au existat solicitări repetate în acest sens, solicitând depunerea de către debitoare a unei situaţii actualizate la zi cu privire la creanţele cesionate din contracte în favoarea BCR, încasate ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă.

Cu privire la creanţa rezultată din contractul de credit nr. 98/13.05.2013, cu modificările ulterioare, s-a precizat că prin cererea de admitere a creanţei, BCR a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu o creanţă anterioară deschiderii procedurii, garantată, pură şi simplă, în sumă totală de 23,642,274.83 lei (calculată la cursul de schimb BNR aplicabil la data deschiderii procedurii -10.08.2018 (comunicat de BNR în 09.08.2018), respectiv EUR/ RON=4,6427 lei), parţial exigibilă (în sumă de 816,821,23 lei: credit restant, dobânzi restante, comisioane restante). În tabelul definitiv intermediar de creanţe al soc. A. SRL, publicat în BPI Nr. 2033/31.01.2019, creditorul BCR, în raport de creanţele supuse verificării în sumă totală de 39,759,426.36 lei, a fost înregistrată cu total creanţe admise la data de 29.01.2019, în cuantum de 23,589,093.80 lei, în categoria creanţelor garantate. Ulterior, la data de 03.10.2019, a fost rambursată suma de 233,716.96 lei. Ca urmare a exercitării dreptului de opţiune a creditorului în imputaţia plăţii, suma a fost imputată asupra principalului restant aferent Contractului de credit nr. 98 din 13.05,2013, cu modificările ulterioare şi pe cale de consecinţă, creanţa înregistrată anterior, în cuantum de 23,589,093.80 lei a fost diminuată cu suma de 233,716.96 lei, rezultând un cuantum modificat în sumă de 23,355,376.84 lei.

Cu privire la creanţele rezultând din Contract de credit nr. SJCC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare s-a arătat că prin cererea de admitere a creanţei, BCR a menţionat deţinerea în raport de data deschiderii procedurii de creanţe eventuale/ viitoare, în sumă totală principală de 16,117,151.53 lei, la care se adaugă accesoriile, după caz, rezultând din Acordul de garantare/avalizare - Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare - scrisori de garanţie bancară emise şi neexecutate la data respectivă.

Ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă, - 10.08.2018, părţile au încheiat Actul Adiţional nr.12 din 16.11.2018, prin care a fost stabilită rambursarea creditului acordat la data de 22.08.2019 în sumă de 501.304,27 lei conform unui grafic de rambursare (12 rate de credit principal în sumă de 41.755,36 lei fiecare, prima rată fiind scadentă Ia data de 24.09.2018, iar ultima rată la 21.08.2019), având în vedere plata efectuată de Bancă la data de 22.08.2019 în baza Instrumentului de Garantare (scrisoare de garantare în sumă de până la 700.000 lei) emis către beneficiar D. SRL în temeiul Acordului de garantare/avalizare - Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare, respectiv cererea de plată iniţiată de D. SRL pentru suma de 501.304,27 lei din data de 14.08.2018 şi rambursarea creditului acordat la data de 30.10.2019 în sumă de 939.568,90 lei conform unui grafic de rambursare (12 rate de credit principal în sumă de 78.297,41 lei fiecare, prima rată fiind scadentă la data de 29.11.2018, iar ultima rată la 29.10.2019), având în vedere plata efectuată de Bancă la data de 30.10.2019 în baza Instrumentului de Garantare (scrisoare de garantare) emis către beneficiar E. SA în temeiul Acordului de garantare/ avalizare- Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare, respectiv cererea de plată iniţiată de E SA pentru suma de 939.568,90 lei din data de 24.10.2018.

Totodată ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă -10.08.2018, părţile au încheiat Actul Adiţional nr.13 din 23.11.2018, prin care a fost stabilită rambursarea creditului acordat la data de 22.11.2019 în sumă de 338.106,44 lei conform unui grafic de rambursare (2 rate de credit principal, prima rată fiind scadentă la data de 23.11.2018, iar ultima rată la 15.01,2019), având în vedere plata efectuată de Bancă la data de 22.11.2019 în baza Instrumentului de Garantare emis către beneficiar Compania Naţională de Investiţii în temeiul Acordului de garantare avalizare - Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare, respectiv cererea de plată iniţiată de Compania Naţională de Investiţii pentru suma de 338.106,44 lei din data de 14.11.2018.

Creditul acordat la data de 22.11.2019 a fost rambursat de către împrumutat la data de 23.11.2018 - suma de 150.000 lei, la data de 15.01.2019 - suma de 188,106.44 lei, rambursările fiind efectuate conform dispoziţiilor debitoarei.

În baza Acordului de garantare/ avalizare- Contract de credit n SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare, au fost emise mai multe garanţii bancare, neexecutate de către Beneficiari până la data deschiderii procedurii, a căror situaţie a fost menţionată în declaraţia de creanţă a creditoarei BCR.

În raport de situaţia de fapt relevată şi dispoziţiile legale aplicabile, a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 78 alin. (1) lit. B, pct. a) din Legea 85/2014. Deschiderea procedurii insolvenţei nu anulează drepturile şi obligaţiile anterior asumate de către părţi prin contractele de credit şi garanţie anterior menţionate, astfel încât orice sumă care ar fi trebuit încasată în conturi de cesiune, create în mod special pentru a facilita evidenţierea şi utilizarea conform clauzelor contractuale. Potrivit art. 5 pct. 15 din Legea 85/2014, creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 Noul Cod Civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauza de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ce priveşte bunul sau dreptul respectiv.

Deşi creanţa BCR este garantată, nu există o protecţie corespunzătoare a sa, valoarea obiectului garanţiei fiind diminuată şi există pericol real ca aceasta să sufere o diminuare în continuare, prin utilizarea sumelor de către debitoare în procedura insolvenţei pentru alte scopuri decât acoperirea creanţelor garantate. Valoarea bunurilor constituite ca şi garanţie deja s-a diminuat în raport cu creanţa garantată şi este în continuă scădere, astfel încât această situaţie este în mod evident prejudiciabilă, în sensul că deşi există o garanţie reală asupra bunurilor - creanţe, utilizarea substanţei acestora ulterior încasării de către debitoare în derularea procedurii insolvenţei nu face decât să o lipsească de conţinut.

În drept: art.78 din Legea nr.85/2014.

În dovedire: înscrisuri, taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Debitoarea soc. A. SRL prin întâmpinarea formulată cu înscrisuri, a solicitat cu referire la căpătul de cerere de la punctul a) din cuprinsul acţiunii, respingerea ca inadmisibil iar faţă de capătul de cerere de la punctul b) din cuprinsul acţiunii, respingerea ca nefondat a acestui capăt de cerere.

În motivare, cu privire la primul capăt de cerere de la punctul a) din cuprinsul acţiunii, a solicitat a se avea în vedere interpretarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 85/2014, potrivit căreia ”(1) Creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 154 -158 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, în una dintre următoarele situaţii: atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:

a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;

b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;

c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.”

Or, textul de lege nu prevede posibilitatea creditorului de a solicita sumele încasate de către debitoare anterior momentului la care s-ar decide ridicarea suspendării, o interpretare contrară ar reprezenta o adăugare nepermisă la lege peste voinţa legiuitorului.

Pentru aceste motive, faţă de solicitarea creditorului de la punctul a) prin care doreşte distribuirea către BCR a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferinţă în favoarea BCR, încasate şi utilizate de către debitoare, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei şi până la data punerii efective în executare a hotărârii judecătoreşti, a solicitat a fi îndepărtată ca inadmisibilă.

Faţă de dispoziţiile legale invocate de creditoare s-a arătat că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ridicarea suspendării, astfel:

În procedura de insolventa a debitoarei soc. A. SRL, creditorul B.C.R. S.A. s-a înscris la masa credală în temeiul Contractului de credit nr. 98/13.05.2013 cu actele adiţionale ulterioare şi în temeiul Contractului de Credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007 cu actele adiţionale ulterioare.

În cazul Contractului nr. 98, creanţa iniţială iniţială a fost diminuată ca urmare a încasării unor sume de bani din vânzarea bunurilor ce au fost ipotecate în favoarea BCR de către societatea soc. F S.R.L. (garant ipotecar pentru soc. A. S.R.L.). de asemenea s-a arătat că inclusiv la acest moment, în temeiul contractului nr. 98 mai există bunuri ipotecate de către garantul ipotecar ce nu au fost încă valorificate. În plus, pe lângă garantul ipotecar soc. F.S.R.L., inclusiv debitoarea a garantat împrumutul cu bunuri proprii, respectiv: un imobil situat în municipiul ... compus din 3 etaje, imobilul apartament situat în .., bunuri identificate şi prin anexele de la declaraţia de creanţa depusă de BCR S.A.

Aceeaşi situaţie este şi cu referire la Creditul nr. 22, în temeiul căruia, la acest moment BCR S.A. are de recuperat o creanţă de 1.440.873,17 ron ca urmare a SGB-urilor executate, contract ce este supragarantat cu bunuri imobile de către soc. F. şi cu garanţie de companie din partea societăţii soc. G. S.R.L.

Astfel, faţă de condiţia textului de lege invocat care învederează posibilitatea ridicării suspendării în cazul în care nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, a solicitat a se observa că aceasta nu este îndeplinită, iar pe cale de consecinţă a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. În plus faţă de chestiunile anterior învederate, s-a arătat faptul că dispoziţiile art. 78 raportate la dispoziţiile art. 87 alin (3) si următoarele din Legea 85/2014, nu se aplică asupra creanţelor rezultate din contracte comerciale cesionate către un creditor, cum este cazul de faţă.

Pe de altă parte, s-a arătat că pentru a exista un drept de preferinţă, trebuie să existe un bun sau o valoare care să fie obiectul determinat al preferinţei care îl grevează, or, nu se poate pune o ipotecă eficientă pe un bun fungibil, cum ar fi sumele de bani fără o afecţiune specială, stocul de marfă, facturile emise de debitor, etc., sau pe un fond de comerţ (o universalitate de fapt sau un mobil fără corporalitate) şi deci implicit nu se poate utiliza măsura prevăzută de art. 78 din lege, cea de ridicare a suspendării. Dreptul de preferinţă se exercită doar asupra sumei rezultate din vânzarea / lichidarea bunului sau a valorii grevate de garanţie (art. 159 alin. 1 teza iniţială). În contextul în care creditoarea BCR S.A. a consimţit ca garantarea creditelor acordate debitoarei să se facă prin constituirea de ipoteci asupra creanţelor viitoare (bunuri mobile incorporale) ale debitoarei izvorând din contractele de antrepriză aflate în derulare, este evident că şi-a asumat implicit şi riscul volatilităţii acesteia, derivând din rezilierea /denunţarea contractelor de lucrări ori deschiderea insolventei, caz în care dreptul de ipotecă va fi limitat doar asupra diferenţei rezultate între sumele încasate din executarea lucrărilor efectuate în cadrul perioadei de observaţie sau reorganizare şi cheltuielile necesitate de realizarea lucrărilor (materii prime, materiale. munca vie, etc) cheltuieli din procedura insolventei. Dispoziţiile legale privitoare la o eventuală ridicare a suspendării în cazul ipotecii mobiliare, trebuie interpretate în sensul în care permit debitorului să facă plăţile necesare desfăşurării activităţii sale curente: plata materiilor prime, a utilităţilor, a salariaţilor, a taxelor şi impozitelor, ipoteca creditorului beneficiar al cauzei de preferinţă purtând, în realitate, doar asupra profitului realizat de debitor din activitatea curentă şi în nici un caz nu poate fi acceptată teza conform căreia dreptul de ipotecă asupra creanţelor ipotecate se exercită asupra veniturilor înregistrate obţinute ca urmare a executării lucrărilor, fără a se ţine cont de necesitatea şi obligativitatea achitării creanţelor curente derivând din continuarea activităţii, deoarece s-ar ajunge la situaţia absurdă în care banca s-ar îmbogăţi în detrimentul celorlalţi creditori care ar fi nevoiţi să suporte consecinţele diminuării patrimoniului debitoarei.

Faţă de toate aspectele învederate a solicitat faţă de punctul a) în principal respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere şi în subsidiar ca nefondat, iar faţă de căpătul de cerere b), a solicitat respingerea ca nefondat.

În drept: dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă precum şi pe oricare alte dispoziţii legale aplicabile speţei.

În dovedire: înscrisuri.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2020, s-a formulat cerere de intervenţie principală din partea domnului B., în calitate de reprezentant al salariaţilor soc A. SRL, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de către BCR SA din prezenta cauză deoarece prin admiterea cererii s-ar aduce atingerea unui drept al salariaţilor strâns legat de dreptul dedus judecăţii, potrivit art. 61 alin.(2) din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea cererii de intervenţie şi a respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivare, s-a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de folosirea sumelor de bani din cadrul contractelor de prestări servicii sau achiziţie publică pe care le are soc. A. SRL pentru achitarea datoriei către bancă, tocmai pentru aceste sume de bani să se încaseze de la achizitori, salariaţii debitoarei trebuie să presteze o muncă pentru care este obligatoriu să fie remuneraţi. Cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de BCR SA, s-a solicitat respingerea deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile lege invocate de către creditor. Articolele 154 – 158 din Legea nr. 85/2014 fac referire la bunuri care pot fi vandabile şi care se pot socate la licitaţie şi în urma vânzării se vor întocmi contracte de vânzare – cumpărare, sumele de bani solicitate de către creditor nu pot fi vândute în procedura de insolvenţă, astfel încât acestea sunt exceptate de la aplicarea art. 78 din Legea nr. 85/2014. În plus dispoziţiile legale se referă la bunuri care nu sunt esenţiale planului de reorganizare iar dacă se vor vira aceste sume băncii ar afecta posibilitatea de reuşită a planului de reorganizare, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Totodată prin cererea înregistrată la data de 25.02.2020, soc. C. SRL, în temeiul art. 63 Cod procedură civilă, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul debitoarei soc. A. SRL, solicitând admiterea cererii de intervenţie şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de BCR SA.

În motivare, s-a arătat că, în calitate de creditor în tabelul debitorului soc. A. SRL şi de asemenea societate la care debitoarea are participaţii de 99,998 %, interesul în cauză există prin raportare la şansele reale de recuperare a creanţei pe care o are în tabelul de creanţe al debitoarei. În calitate de creditor chirografar este lipsită de privilegiile pe care garanţiile le asigură, context în care obligarea debitoarei la plata către BCR a sumelor rezultate din contractele comerciale pe care le are în derulare, diminuează mult şansele de reuşită şi de redresare, aspect ce afectează întreaga masă credală ce este subordonată ca şi rang de preferinţa creditorului garantat. În condiţiile în care şansele de redresare scad, scad şi şansele de achitare a creanţelor chirografare. Mai mult decât atât, soc. A. SRL are participaţii la soc. C. SRL, sens în care o eventuală lichidare a debitoarei ca urmare a lipsei de disponibil bănesc, va avea efectul unui domino şi asupra subscrisei, putând duce până la declinul societăţii.

În legătură cu speţa dedusă judecăţii, s-a solicitat a se observa că pentru a exista un drept de preferinţă, trebuie să existe un bun sau o valoare care să fie obiectul determinat al preferinţei care îl grevează, or, nu se poate pune o ipotecă eficientă pe un bun fungibil, cum ar fi sumele de bani fără o afectaţiune specială, stocul de marfă, facturile emise de debitor, sau pe un fond de comerţ. În contextul în care creditoarea BCR SA, a consimţit ca garantarea creditelor acordate debitoarei să se facă prin constituirea unei ipoteci asupra creanţelor viitoare ale debitoarei izvorând din contractele de antrepriză aflate în derulare, este evident că şi-a asumat implicit şi riscul volatilităţii acesteia, derivând din rezilierea / denunţarea contractelor de lucrări ori deschiderea insolvenţei, caz în care dreptul de ipotecă va fi limitat doar asupra diferenţei rezultate între sumele încasate din executarea lucrărilor efectuate în cadrul perioadei de observaţie sau reorganizare şi cheltuielile necesitate de realizarea lucrărilor , cheltuieli din procedura insolvenţei, adică asupra cotei de beneficiu real obţinut.

În drept: art. 63 Cod procedură civilă.

Prin note de şedinţă depuse de debitoarea soc. A. SRL, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 ca urmare a propunerii debitorului – aprobată de către adunarea creditorilor din data de 12.03.2020 – de adoptare a unor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate, precum: asigurarea unui procent de 20% din valoarea rămasă de executat din contractele cesionate şi în plus constituirea unor garanţii imobiliare suplimentare astfel cum reiese din adresa înaintată către administratorul judiciar şi din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 12.03.2020.

Debitoarea soc. A. SRL, prin administrator judiciar H. SPRL Bucureşti, prin note scrise (fl. 147), cu privire la cererile de intervenţie formulate în cauză, a considerat că pe fond acestea sunt neîntemeiate, ideea de a elimina pur şi simplu un creditor pentru ca ceilalţi să beneficieze de sumele ce i s-ar fi cuvenit este nelegală şi imorală, în contradicţie vădită cu ideea de echitate şi tratament egal în faţa legii, şi o ignorare a principiului securităţii juridice, susţinerile intervenienţilor neavând un temei legal.

Cu privire la fondul cauzei, s-a precizat că administratorul judiciar a propus un set de măsuri prin care acordă protecţia corespunzătoare, iar banca a acceptat această propunere în mod indirect, prin votul exprimat în adunarea creditorilor. Ca atare, ambele părţi au achiesat la necesitatea acordării unei protecţii corespunzătoare şi au stabilit în mod amiabil termenii acesteia. Faţă de această situaţie de fapt, a solicitat a se observa că cererea creditoarei BCR a fost justificată şi respingerea acesteia se circumscrie exclusiv acordării măsurilor de protecţie, solicitând respingerea cererii în temeiul art. 78 alin. (2), alin. (a) şi c).

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În fapt, între soc. Banca Comercială Română SA şi soc. A. SRL, în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contract de credit nr. 98 din 13.05.2013, cu modificările ulterioare (rescris integral prin Actul Adiţional nr. 12 din 11.11.2015, Actul Adiţional nr. 13 din 21.01.2016, Actul Adiţional nr, 14 din 09,11.2016, Actul Adiţional nr, 15 din 20.07.2017).

În vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor de rambursare a creditului şi a tuturor accesoriilor calculate dispoziţiilor contractuale, au fost încheiate o serie de contracte de garanţie (Clauza 7 „Garanţii”, astfel cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. 15 din 20.07.2017), inclusiv asupra creanţelor rezultate din contracte comerciale, constituită de împrumutat, conform contractului de ipotecă mobiliară asupra creanţelor nr. SJ-CC 50 din 19.03.2012, cu modificările ulterioare (inclusiv Actul Adiţional nr. l din 12.11.2013, Actul Adiţional nr.2 din 14.03.2014, Actul Adiţional nr.3 din 19.12.2014, Actul Adiţional nr.4 din 03.11.2017 şi Anexa 1 - Lista contracte cesionate din 13.04.2018), încheiat ca Anexa 21 la contract de credit.

Părţile au mai încheiat Acordul de garantare/ avalizare- Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare (rescris integral prin Actul Adiţional nr. 6 din 16.11.2015, Actul Adiţional nr. 7 din 30.03.2016, Actul Adiţional nr, 8 din 09.11.2016, Actul Adiţional nr. 9 din 20.07,2017, Actul Adiţional nr. 10 din 03.11.2017, Actul Adiţional nr. 11 din 28.11.2017) şi în vederea garantării îndeplinirii obligaţiilor de rambursare a creditului şi a tuturor accesoriilor calculate dispoziţiilor contractuale, debitoarea a încheiat cu Banca o serie de contracte de garanţie asupra patrimoniului propriu (Clauza 7 „Garanţii”, astfel cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. 11 din 28.11.2017), inclusiv Ipoteca mobiliara asupra creanţelor rezultate din contracte comerciale, constituita de împrumutat, conform contractului de ipotecă mobiliară asupra creanţelor nr. SJ-CC13 din 16.01.2012, cu modificările ulterioare (inclusiv Actul Adiţional nr. 1 din 12.11.2013, Actul Adiţional nr.2 din 17.03.2014, Actul Adiţional nr.3 din 03.11.2017 şi Anexa 1 - Lista contracte cesionate din 13.04.2008), încheiat ca Anexa 6 la contract de credit.

În baza informaţiilor primite periodic de la debitoare, în ceea ce priveşte situaţia creanţelor cesionate din contracte în favoarea BCR, până la data de 31.12.2018, soc. A. SRL, a încasat suma totală de 7.794.349 lei ulterior datei deschiderii procedurii, această sumă făcând obiectul cauzei de preferinţă în favoarea soc. Banca Comercială Română SA.

Ulterior lunii ianuarie 2019, conform susţinerilor soc. Banca Comercială Română SA, debitoarea a refuzat să comunice informaţii actualizate referitor la această situaţie, deşi au existat solicitări repetate în acest sens, solicitând depunerea de către debitoare a unei situaţii actualizate la zi cu privire la creanţele cesionate din contracte în favoarea BCR, încasate ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă.

Cu privire la creanţa rezultată din contractul de credit nr. 98/13.05.2013, cu modificările ulterioare, prin cererea de admitere a creanţei, BCR a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu o creanţă anterioară deschiderii procedurii, garantată, pură şi simplă, în sumă totală de 23,642,274.83 lei (calculată la cursul de schimb BNR aplicabil la data deschiderii procedurii -10,08.2018, parţial exigibilă (în sumă de 816,821,23 lei: credit restant, dobânzi restante, comisioane restante). În tabelul definitiv intermediar de creanţe al soc. A. SRL, publicat în BPI Nr. 2033/31.01.2019, creditorul Banca Comercială Română SA, în raport de creanţele supuse verificării în sumă totală de 39,759,426.36 lei, a fost înregistrată cu total creanţe admise la data de 29.01.2019, în cuantum de 23,589,093.80 lei, în categoria creanţelor garantate. Ulterior, la data de 03.10.2019, a fost rambursată suma de 233,716.96 lei. Ca urmare a exercitării dreptului de opţiune a creditorului în imputaţia plăţii, suma a fost imputată asupra principalului restant aferent Contractului de credit nr. 98 din 13.05,2013, cu modificările ulterioare şi pe cale de consecinţă, creanţa înregistrată anterior, în cuantum de 23,589,093.80 lei a fost diminuată cu suma de 233,716.96 lei, rezultând un cuantum modificat în sumă de 23,355,376.84 lei.

Cu privire la creanţele rezultând din Contract de credit nr. SJCC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare, prin cererea de admitere a creanţei, BCR a menţionat deţinerea în raport de data deschiderii procedurii de creanţe eventuale/ viitoare, în sumă totală principală de 16,117,151.53 lei, la care se adaugă accesoriile, după caz, rezultând din Acordul de garantare/ avalizare - Contract de credit nr. SJ CC 22/27861 din 20.08.2007, cu modificările ulterioare - scrisori de garanţie bancară emise şi neexecutate la data respectivă.

Deşi creanţa soc. Banca Comercială Română SA este una garantată, constatăm că nu există o protecţie corespunzătoare a sa, valoarea obiectului garanţiei fiind diminuată prin utilizarea sumelor de către debitoare în procedura insolvenţei pentru alte scopuri decât acoperirea creanţelor garantate. Valoarea bunurilor constituite ca şi garanţie deja s-a diminuat în raport cu creanţa garantată, în sensul că, deşi există o garanţie reală asupra creanţelor, acestea au fost utilizate ulterior încasării de către debitoare în derularea procedurii insolvenţei.

Faţă de solicitarea soc. Banca Comercială Română SA de acordare a unei protecţii corespunzătoare, soc. A. SRL a propus ca, în ceea ce priveşte sumele deja încasate şi utilizate de debitoare de la data deschiderii procedurii de insolvenţă, în cuantum de aproximativ 15.608.233 lei, din contracte cesionate în favoarea soc. Banca Comercială Română SA, să constituie în favoarea creditorului următoarele garanţii imobiliare: imobilele situate în ..., în ..., respectiv locul de parcare nr... A. Asigurarea protecţiei corespunzătoare priveşte şi sumele ce urmează a fi încasate în temeiul contractelor cesionate, prin rambursarea către creditorul garantat a unui sume reprezentând 20% fără TVA, începând cu luna martie 2020.

Propunerea soc. A. SRL a fost supusă dezbaterii în cadrul şedinţei adunării creditorilor din data de 12.03.2020, faţă de care a fost exprimat vot pozitiv de către 81,78% dintre creanţele prezente sau care au transmis votul, inclusiv de către soc. BCR SA.

În drept, potrivit art. 78 alin. (1) B lit. a) din Legea nr. 85/2014, creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 154 - 158 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, judecătorul sindic a apreciat că soc. Banca Comercială Română SA, titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă, este îndrituit a solicita ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa, în condiţiile prevederilor legale anterior menţionate.

Cu toate acestea, având în vedere că soc. A. SRL a propus adoptarea mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, acceptate de către acesta prin votul exprimat în cadrul adunării creditorilor din data de 12.03.2020, judecătorul sindic va face aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulate de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului (...).

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 65 din Codul de procedură civilă, s-au admis cererile de intervenţie accesorie şi va respinge cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel apelanta-creditoare Banca Comercială Română SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, totodată, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererilor de intervenţie în favoarea debitorului A. SRL, admiterea cererii formulate de BCR având ca obiect ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 din Legea nr. 85/2014 şi, pe cale de consecinţă, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 din Legea nr. 85/2014 şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legale, a bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferinţă în favoarea BCR, în sensul: distribuirii către BCR a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferinţă în favoarea BCR, încasate şi utilizate de către debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data punerii efective în executare a hotărârii judecătoreşti; distribuirea către BCR a sumelor încasate în viitor de către debitoare.

Prezentând situația de fapt dedusă judecății, a arătat că, raportat la cererea apelantei-creditoare BCR SA, aceasta a fost formulată în contextul în care, după data deschiderii procedurii insolventei (10.08.2018), intimata-debitoare SC A. SRL a încasat creanțe având valori mari din anumite contracte, creanțe asupra cărora apelanta-creditoare are constituit un drept de ipotecă mobiliară (astfel cum a fost prezentat în detaliu prin cererea introductivă și reluat în Anexă), fără a fi restituită vreo parte din creanţă apelantei-debitoare până la data introducerii Cererii.

Cu titlu de exemplu, a arătat că, de la data deschiderii procedurii insolvenței (10.08.2018) și până la data de 12.03.2020, intimata-debitoare a încasat creanțe asupra cărora apelanta-creditoare are constituit un drept de ipotecă mobiliară în valoare de aprox. 15.6 milioane lei, consecința directă a acestei situații o reprezentând-o diminuarea obiectului garanției constituite în favoarea apelantei-debitoare.

Astfel, a subliniat că, deși creanța apelantei-debitoare este garantată la momentul introducerii Cererii, nu exista o protecție corespunzătoare a acesteia, valoarea obiectului garanției fiind într-o continuă diminuare, prin utilizarea sumelor de către debitoare în procedura insolvenței pentru alte scopuri decât acoperirea creanței garantate a apelantei-creditoare.

A precizat faptul că, potrivit celui mai recent Tabel de creanțe întocmit în cauză (Tabelului definitiv actualizat - anexat), creanţa garantată a apelantei-creditoare (i.e. partea care nu este înscrisa sub condiție) este de 23.266.384,87 lei. Spre comparație, a arătat că, suma de 15.6 milioane lei menționată mai sus, încasată de debitoare, reprezintă ~ 67% din creanța apelantei-debitoare. Tot in acest context, a mai precizat și faptul că, între momentul formulării prezentei cereri (23.10.2019) și publicarea Tabelului definitiv actualizat, creanța apelantei-debitoare s-a diminuat doar cu suma de 88.992 lei din rambursări.

Raportat la Hotărârea adunării creditorilor în vederea aprobării constituirii de garanții suplimentare în favoarea apelantei-debitoare, în conformitate cu art. 78 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a arătat că, situația nefavorabilă în care se regăsește apelanta-debitoare a fost recunoscută inclusiv de intimata-debitoare, prin administrator special, care a admis că este necesară acordarea unei protecții creanței garantate a apelantei-creditoare, dată fiind diminuarea constantă a obiectului garanției prin faptul că sumele de bani încasate din contractele asupra cărora apelanta-creditoare are constituit un drept de ipotecă mobiliară erau folosite doar de intimata-debitoare.

Relatând succint hotărârile luate în cadrul adunării creditorilor, a arătat că, în ciuda hotărârii adoptate de creditori, în fapt nu a fost asigurată o protecție corespunzătoare, în sensul legii, având în vedere pe de o parte, valoarea creanței garantate a apelantei-creditoare (-23,3 mii. lei) în raport de valoarea garanțiilor constituite cu aceasta ocazie (-3,1 mii. lei), și, pe de alta parte, în raport de faptul că din data de 04.05.2020, intimata-debitoare nu a mai rambursat nicio sumă apelantei-creditoare, astfel cum ar fi trebuit conform pct. 2 al Hotărârii Creditorilor.

În ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia, a arătat că cererea formulată de apelanta-creditoare (de ridicare a suspendării prevăzute la art. 75 din Lege și de valorificare a bunurilor care fac obiectul cauzei de preferință în favoarea apelantei-creditoare), trebuie analizată în raport de contextul specific, mai exact, pe de o parte, raportat la cuantumul creanței garantate apelantei-creditoare, valoarea garanției acesteia și natura și specificul garanției constituite (drept de ipotecă mobiliară asupra unor creanțe ale intimatei-debitoare), și, pe de altă parte, raportat la sumele încasate în mod continuu de intimata-debitoare, reprezentând obiect al garanției constituite în favoarea apelantei-creditoare și consecința diminuării obiectului garanției apelantei-creditoare.

A arătat că, deși s-a încercat acordarea și implementarea unei masuri de protecție a creanței apelantei-creditoare, problema este că aceasta măsura, în concret, nu este corespunzătoare prin raportare la valoarea creanței garantate și la natura garanției constituite. Astfel, a subliniat că, această măsura, în raport de care Cererea apelantei-creditoare a fost respinsă de instanţa de fond, nu îndeplinește cele 2 condiții cumulative, si anume: să ofere o protecție creanței garantate creditorului și aceasta protecție să fie corespunzătoare în raport de cele 2 criterii mai sus-menționate.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii de fond, a invocat dispozițiile art. 78 alin. 2 din Legea insolvenței, arătând că, prin simplul fapt al adoptării unei masuri de protecție, nu înseamnă în mod necesar și obligatoriu că este îndeplinită și condiția ca aceasta să fie corespunzătoare în raport de specificul respectivei situații, fiind posibil, ca măsura respectivă să fie necorespunzătoare, în sensul că, deși reprezintă o măsura de protecție, totuși protecția este necorespunzătoare, fiind neadecvata (spre exemplu, o valoare prea mica ori debitoarea nu îşi îndeplinește obligațiile de plata asumate), subliniind faptul că, din modalitatea de redactare a textului legal, rezultă pe de o parte, că respingerea cererii este o opțiune pe care o are judecătorul sindic, și nu o obligație.

Pe de alte parte, a arătat faptul că, pentru a respinge în mod întemeiat o cerere de ridicare a suspendării, este necesar în mod obligatoriu ca respectivul creditor să beneficieze de anumite măsuri de protecție corespunzătoare a creanței sale garantate, pe cale de consecință, arătând că, daca nu se adoptă masuri de protecție, ori daca măsurile adoptate nu oferă o protecție corespunzătoare, atunci cererea de ridicare a suspendării este întemeiată și trebuie admisă.

 În acest sens, a mai arătat că, această analiza trebuie sa fie făcuta de judecătorul sindic cu ocazia judecării cererii de suspendare formulate de creditor, așadar, simpla adoptare a unor masuri, indiferent dacă respectivele părţi (debitor, creditor, administrator judiciar, etc.) le denumesc ca fiind corespunzătoare sau nu, nu presupune în mod necesar respingerea cererii creditorului (cum este prezenta situație).

Evidențiind succint soluția judecătorului sindic, a subliniat că, nelegalitatea hotărârii de fond constă în că instanţa de fond nu a analizat deloc Cererea formulata de apelanta-creditoare și nici măsurile adoptate (chiar daca acestea au fost acceptate de apelanta-creditoare), pentru a determina dacă protecția creanței garantate, oferită de aceste măsuri, este corespunzătoare sau nu, ori, daca ar fi analizat, judecătorul sindic ar fi trebuit să constate că aceste masuri nu oferă o protecție corespunzătoare, motiv pentru care condiția prevăzută de art. 78 alin. 2 din Legea insolvenței nu este îndeplinită.

Cu privire la cererile de intervenție formulate în cauză, a arătat că, în primul rând nu s-a demonstrat condiția interesului intervenienților, astfel cum prevede art. 61 Cod procedură civilă, care trebuie sa fie propriu, iar, în al doilea rând, cererile sunt neîntemeiate în raport de susținerile acestora, conform cărora ar trebui să îşi îndestuleze creanțele cu prioritate față de creditorul garantat.

În ceea ce priveşte măsura de protecție acordata conform Hotărârii Creditorilor (pct. 2), respectiv asigurarea protecției corespunzătoare în ceea ce priveşte sumele ce urmează a fi încasate din contractele cesionate, prin rambursarea către apelanta-creditoare garantată a unui procent de 20% din sumele fătă TVA, începând cu luna martie 2020, a precizat faptul că ultima rambursare a fost efectuată în data de 04.05.2020, suma rambursată în total fiind de 752.300 lei. În acest sens, arătând faptul că, în data de 03.07.2020, intimata-debitoare a informat prin email (anexat) cu privire la faptul că nu s-a virat suma aferentă facturilor emise în perioada 19.05.2020 - 18.06.2020, de 421.148 lei, arătând în mod exemplificativ motivele aferente, arătând pe cale de consecință faptul că, măsura de protecție mai sus menționată este ineficientă în acest moment, în condițiile în care debitoarea nu rambursează nimic.

A învederat instanței ca aceasta situație nu poate fi ignorata cu desăvârșire și că apelanta-creditoare este un creditor garantat, beneficiind de un drept de ipotecă mobiliară având ca obiect anumite creanțe pe care intimata-debitoare le deține, și, care nu pot fi exercitate pentru că beneficiază de o (așa-zisă) măsură de protecție (în realitate, necorespunzătoare) de a le fi rambursat un procent de 20% din sumele încasate de intimata-debitoare din contractele cesionate, pe care, însă, intimata-debitoare nu îl achită din diverse motive.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, și, pe fondul cauzei, respingerea cererilor de intervenție în favoarea intimatei-debitoare SC A. SRL și admiterea cererii formulate de apelanta-creditoare având ca obiect ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 din Legea nr. 85/2014, si, pe cale de consecință, să dispunerea ridicării suspendării prevăzute la art. 75 din Legea nr. 85/2014 și valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale, a bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferință în favoarea apelantei-creditoare in sensul distribuirii către aceasta a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferință în favoarea acesteia, încasate și utilizate de către intimata-debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolvenței și până la data punerii efective în executare a hotărârii judecătorești și distribuirea către apelanta-creditoare a sumelor încasate în viitor de către intimata-debitoare.

În probațiune, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând de asemenea și judecata în lipsă, conform art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 septembrie 2020, intimata-debitoare SC A. SRL, în contradictoriu cu apelanta-creditoare BCR SA, a solicitat respingerea apelului și admiterea apelului incident al acesteia.

A prezentat succint aspecte referitoare la situația de fapt dedusă judecătii, și, raportat la capătul de cerere de la punctul a) din cuprinsul acțiunii, a solicitat instanței respingerea ca inadmisibil având în vedere interpretarea dispozițiilor art. 78 din Legea 85/2014.

A arătat că textul de lege nu prevede posibilitatea creditorului de a solicita sumele încasate de către intimata-debitoare anterior momentului la care s-ar decide ridicarea suspendării și că o interpretare contrară ar reprezenta o adăugare nepermisă la lege peste voința legiuitorului.

În aceste condiții, față de solicitarea apelantei-creditoare de la punctul a) prin care doreşte distribuirea către apelanta-creditoare a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferință în favoarea acesteia, încasate și utilizate de către intimata-debitoare, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei și până la data punerii efective în executare a hotărârii judecătorești, a solicitat respingerea ca inadmisibila, arătând faptul că, dacă se va trece peste excepţia invocata cu privire la punctul a) din cuprinsul acțiunii, intimata-creditoare a înțeles să solicite respingerea ca nefondate atât a punctului a) cat si a punctului b).

A arătat că, față de dispozițiile legale invocate în cauză de apelanta-creditoare și de care vrea aceasta să se prevaleze, față de condiția textului de lege invocat care învederează posibilitatea ridicării suspendării în cazul în care nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției, a solicitat instanței să observe că aceasta nu este îndeplinită, iar pe cale de consecința a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, făcând referire la solicitările apelantei-creditoare în acest sens.

În plus față de chestiunile anterior învederate, a arătat faptul că din prisma propriei perspective, dispozițiile art. 78 raportate la dispozițiile art. 87 alin 3 si urm. din Legea 85/2014, nu se aplică asupra creanțelor rezultate din contracte comerciale cesionate către un creditor, cum este cazul de față. A făcut referire la depozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 și art. 2347 Cod civil, și, pe cale de consecință, a arătat că, nu se poate pune o ipotecă eficientă pe un bun fungibil, cum ar fi sumele de bani fără o afectațiune specială, stocul de marfa, facturile emise de debitor etc, sau pe un fond de comerț (o universalitate de fapt sau un mobil fără corporalitate), și, deci, implicit, nu consideră că se poate utiliza măsura prevăzuta de art. 78 din lege, cea de ridicare a suspendării.

A mai arătat că, ipoteca pe toate aceste valori sau bunuri incorporate este pur iluzorie în procedura insolvenței, întrucât în insolvență nu există dreptul de urmărire, iar dreptul de preferință se exercită doar asupra sumei rezultate din vânzarea/lichidarea bunului sau a valorii grevate de garanție (art. 159 alin. 1 teza inițială). În raport de celelalte bunuri, negrevate de garanții, creditorul cu drept de preferință pe astfel de valori sau bunuri incorporate este, așa cum rezulta din art. 159 alin. 2 si 3, pe aceeaşi poziție cu creditorii de la art. 161 pct. 9.

În plus față de toate aceste aspecte, a arătat că, daca ar fi sa treacă peste chestiunile anterior arătate, în contextul în care apelanta-creditoare a consimțit ca garantarea creditelor acordate intimatei-debitoare să se facă prin constituirea de ipoteci asupra creanțelor viitoare (bunuri mobile incorporate) ale acesteia izvorând din contractile de antrepriza aflate în derulare, cunoscând eficiența redusă a acestui tip de garanții, este evident că si-a asumat implicit și riscul volatilității acesteia, derivând din rezilierea/denunțarea contractelor de lucrări ori deschiderea insolventei, caz în care dreptul de ipoteca va fi limitat doar asupra diferenței rezultate intre sumele încasate din executarea lucrărilor efectuate in cadrul perioadei de observație sau reorganizare şi cheltuielile necesitate de realizarea lucrărilor (materii prime, materiale, munca vie, etc) cheltuieli din procedura insolvenței (art. 159 alin. 1), adică asupra cotei de beneficiu (profit) real obținut.

Dispozițiile legale privitoare la o eventuală ridicare a suspendării în cazul ipotecii mobiliare, trebuie interpretate în sensul în care permit debitorului să facă plățile necesare desfășurării activității sale curente: plata materiilor prime, a utilităților, a salariaților, a taxelor şi impozitelor, ipoteca creditorului beneficiar al cauzei de preferință purtând, în realitate, doar asupra profitului realizat de debitor din activitatea curenta, ori, procedura insolvenței supune efectelor sale sacrificiale nu numai creanțele chirografare, ci și creanțele beneficiare de cauze de preferință, iar acesta este unul din exemplele în care regimul juridic de drept comun al cauzelor de preferință suferă derogări.

Astfel, a arătat că, efectul de încetare a urmăririlor individuale și efectul de înghețare a valorii creanței bănești la nivelul celei din data deschiderii procedurii lovește și creanțele beneficiare de cauze de preferință. Ridicarea efectului de încetare a urmăririlor individuale este permisa creditorului titular al unei cauze de preferință ce grevează un bun numai daca acel bun nu este esențial pentru reușita unui plan de reorganizare și numai dacă valoarea sa este integral acoperită de valoarea creanței beneficiare a cauzei de preferință (din vânzarea acelui bun nu ar mai rămâne nimic care sa poată fi împărțit creditorilor chirografari), iar dobânzi și penalități pot fi calculate în favoarea aceluiași creditor titular al cauzei de preferință doar dacă valoarea evaluată a bunului grevat este suficient de mult depășită de prețul de vânzare în așa fel încât să poată fi calculate dobânzi și penalități. În caz contrar, curgerea dobânzilor si a penalităților este oprita, ca și în celelalte cazuri.

În plus, a învederat faptul că, toți creditorii îndreptățiți să participe la procedura, adică toți titularii unor creanțe anterioare deschiderii procedurii, admise în cadrul procedurii și trecute în diversele tabele ale creanțelor, trebuie să suporte beneficiul creanțelor curente care se achită conform documentelor din care rezultă, înaintea oricărei creanțe înscrise în tabelele de creanțe.

A mai arătat că, acoperirea creanțelor beneficiare de cauze de preferință se efectuează, ca și in cazul celorlalte creanțe, în modalitățile reglementate de lege pentru procedura insolventei; conform programului de plăti din planul de reorganizare sau conform planului de distribuție din procedura falimentului. A subliniat faptul că, este vorba deci, și în cazul creanțelor preferențiale, de o plată amânata și, de regulă, de o plată parțială.

Față de toate aspectele învederate ut supra, a solicitat instanței de judecată respingerea apelului formulat de apelanta-creditoare, față de punctul a) în principal respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere și în subsidiar ca nefondat, iar față de capătul de cerere b), a solicitat respingerea ca nefondat a acestui capăt de cerere, iar cu privire la apelul nostru indecent, a solicitat admiterea acestuia.

În drept, a înțeles să își întemeieze întâmpinarea în baza dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă precum și pe oricare alte dispoziții legale aplicabile speței.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri precum și orice alt mijloc de probă ar reieși din dezbateri, și, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părţilor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel incident intimata-debitoare SC A. SRL, în contradictoriu cu apelanta-creditoare BCR SA prin care a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată sau în subsidiar ca neîntemeiată privind capătul principal de cerere și ca neîntemeiată privind capătul secundar de cerere, reiterând în acest sens conținutul întâmpinării.

A arătat că, tocmai pentru aceste motive consideră că argumentarea instanței de judecată asupra motivării respingerii cererii ca urmare a îndeplinirii dispozițiilor art. 78 alin. 2 este una superficială. Astfel, a învederat faptul ca, inclusiv aceasta a solicitat într-un subsidiar foarte îndepărtat respingerea cererii motivat tocmai de dispozițiile art. 78 alin 2 din Legea 85/2014, însă nu înainte ca instanţa de judecată să analizeze cu prioritate apărările acesteia din cuprinsul întâmpinării şi netemeinicia solicitărilor reclamantei.

A subliniat faptul că, înțelege să critice modul lacunar şi motivația deloc consistentă asupra respingerii apărărilor acesteia din cuprinsul întâmpinării şi consideră că echivalează cu o lipsă de motivare din cuprinsul Sentinţei apelate.

Având în vedere chestiunile învederate, a solicitat instanței de control judiciar, în rejudecare, să analizeze cu prioritate chestiunile învederate de aceasta prin intermediul întâmpinării şi reluate prin prezentul apel şi să dispună respingerea acțiunii ca inadmisibilă/neîntemeiată asupra punctului a) şi ca neîntemeiată asupra punctului b).

În drept, a înțeles să își întemeieze prezenta pe dispozițiile art. 472 Cod procedură civilă precum si pe oricare alte dispoziții legale aplicabile speței.

In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri precum si orice alt mijloc de proba care reiese din dezbateri, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 solicitând judecarea cauzei chiar și în lipsa părţilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20 octombrie 2020, apelanta-creditoare BCR SA, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC A. SRL, a solicitat respingerea apelului incident declarat ca fiind neîntemeiat.

A prezentat succint aspecte referitoare la situația de fapt dedusă judecății și, cu privire la capătul principal de cerere, a arătat că:

În ceea ce priveşte solicitarea în vederea distribuii către aceasta a contravalorii sumelor bunurilor care fac obiectul unei cauze de preferință în favoarea acesteia, i.e. creanțe încasate si utilizate de către intimata-debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolventei si pana la data punerii efective in executare a hotărârii judecătorești prin care a fost admisă cererea formulata de aceasta având ca obiect ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu este inadmisibilă, așa cum eronat a susținut intimata-debitoare, având in vedere următoarele:

Cu privire la obiectul garanției - ipoteca mobiliară -, a învederat faptul că, îl reprezintă dreptul de creanţă al intimatei-debitoare SC A. SRL împotriva propriilor săi debitori, rezultat din anumite contracte comerciale, astfel cum sunt acestea identificate în contractele de ipotecă mobiliară asupra creanțelor, încheiate între apelanta-creditoare și intimata-debitoare SC A. SRL. A mai învederat că, simplul fapt al deschiderii procedurii de insolvență nu afectează substanța nici a contractelor comerciale încheiate de intimata-debitoare, si nici a contractelor de garanție încheiate de intimata-debitoare si apelanta-creditoare.

Astfel, a subliniat faptul că, intimata-debitoare SC A. SRL continua să încaseze aceste creanțe în cadrul prezentei proceduri și să folosească fondurile de bani respective, fără a achita vreo suma de bani din acestea către apelanta-creditoare, creditorul garantat, în condițiile în care garanția se diminua și, ca o consecință directă, și șansele de recuperare a creanței.

Mai mult, a învederat că, daca ar urma argumentul intimatei-debitoare din apelul incident, ar însemna, practic, că într-o asemenea ipoteză, creditorul garantat ar trebui să formuleze o cerere de ridicare a suspendării imediat ce s-a pronunțat hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitorului său, pentru a reduce perioada de timp în care debitorul ar incasa aceste creanțe - obiect al garanției, iar sumele respective nu ar cădea sub incidența hotărârii de ridicare a suspendării și valorificării, ori, într-o astfel de ipoteză, a arătat că, cererea creditorului de ridicare a suspendării, cel mai probabil, nu ar fi admisă.

Prin urmare, a apreciat că, în aceste condiții, creditorul ar fi prejudiciat de doua ori, o data pentru ca cererea sa, formulata în stadiul timpuriu al procedurii, s-ar lovi de o imposibilitate de a fi admisă, iar a doua oară, pentru ca cererea sa făcuta la un moment ulterior, deși admisibilă, nu ar acoperi perioada anterioară, arătând că, astfel, în orice situație, creditorul este in dezavantaj, ceea ce nu poate fi acceptat.

Astfel, a solicitat instanței să observe faptul că, cererea acesteia (apelanta-creditoare) este admisibilă, în condițiile în care ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea condițiilor de ridicare a suspendării - care sunt îndeplinite în prezenta cauză, diminuarea obiectului garanției având loc in mod continuu, de la data deschiderii insolvenței și până în prezent.

A arătat că, prevederile art. 78 din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate și aplicate în spiritul și scopul pentru care au fost prevăzute, nu doar în litera lor, și, faptul că, aceasta reglementare pare să fie mai clar aplicabilă situațiilor în care obiect al garanției este un bun stricto sensu — mobil sau imobil, care poate fi valorificat, i.e. vândut, iar prețul astfel obținut urmează a fi distribuit creditorului garantat.

Într-o astfel de ipoteză, a subliniat că, tot prețul urmează a fi distribuit către creditorul garantat (după plata cheltuielilor de procedură) până la acoperirea creanței sale, arătând că, legea neprevăzând că vreo anumită sumă nu se distribuie, ori ca vreo anumită perioadă nu este acoperită, etc. În mod similar, în conformitate cu principiile ubi eadem ratio, ibi idem jus si ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet-soluţia, a arătat că, în cazul în care obiectul garanției este o ipotecă mobiliară pe creanțe nu poate fi diferită și nu pot fi adăugate excepții fără ca acestea să fie prevăzute de lege.

A învederat faptul că, nu există un argument juridic pentru care în cazul în care obiectul garanției este un bun, atunci tot prețul poate fi distribuit, dar dacă obiectul garanției este reprezentat de creanțe, atunci creanțele încasate de intimata-debitoare anterior pronunțării hotărârii de admitere a cererii de ridicare a suspendării nu pot fi luate in considerare, deși obiectul garanției, i.e. creanțele, s-ar diminuat continuu încă de la data deschiderii procedurii insolvenței, înțelegând să sublinieze în acest sens următoarea întrebare: care este rațiunea pentru care ar trebui aplicat un tratament diferit acestor situații, în condițiile în care legea nu distinge și nu prevede nicio excepție pentru ipoteza în care obiect al ipotecii sunt creanțele ?

Pentru aceste considerente, a subliniat faptul că, susținerile intimatei-debitoare din cadrul apelului incident formulat sunt neîntemeiate

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că:

Cererea apelantei-creditoare de ridicare a suspendării trebuie analizată în raport de obiectul său, și anume ridicarea suspendării executării pentru garanția reprezentată de dreptul de ipotecă pe creanțe. Astfel, analiza diminuării obiectului garanției acesteia trebuie făcută în raport de această garanție.

Totodată, pentru clarificare, a arătat că, obiectul garanției apelantei-creditoare este dreptul de ipotecă pe întreaga creanţă, iar nu pe diferenţă dintre încasări și cheltuieli, așa cum eronat susține intimata-debitoare, obiectul acestor contracte de garanție fiind clar precizat, conform convenției părţilor.

În măsura în care intimata-debitoare, prin administrator special, a apreciat că la momentul încheierii acestor contracte de credit și de garanție, semnate la acel moment de administratorul special al intimatei-debitoare (același semnatar al prezentei contestații), părțile - sau cel puțin intimata-debitoare, a avut în vedere un alt obiect al garanției, circumstanțiat doar la diferenţa dintre încasări si cheltuieli, calea procesuală de urmat fiind cu totul diferită, și nu prezentul apel incident.

A arătat că, intimata-debitoarea a mai susținut, total eronat, faptul că art. 78 si art. 87 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 nu s-ar aplica asupra creanțelor rezultate din contracte comerciale cesionate către un creditor, cum este cazul de față.

Astfel, a arătat că, această susținere este complet nefondată, având în vedere faptul că, art. 78 si art. 87 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 reprezintă cadrul comun de reglementare a posibilității creditorului garantat de valorificare a garanției sale, de asemenea, arătând că, orice excepție ori excludere de la regulă trebuie sa fie în mod expres prevăzută în Legea insolvenței. Așadar, a subliniat că, daca legiuitorul ar fi intenționat ca posibilitatea de ridicare a suspendării să nu fie aplicabilă cazurilor în care obiectul ipotecii este reprezentat de creanțe, ar fi trebuit să prevadă clar acest lucru și să excludă specific aceasta situație de la regulă, ori nu este cazul, și mai mult, nu este permis a se adaugă la lege - nici de părţi, și nici de către instanțele judecătorești, daca aceasta nu conține prevederi specifice, dimpotrivă, principiul aplicabil este acela că legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor ei și nu în sensul neaplicării ei - Actus interpretandus estpotius ut valeat quam ut pereat.

A arătat că, instanţa de fond s-a raportat în mod corect la aceste prevederi legale, însă a respins în mod neîntemeiat cererea apelantei-creditoare motivat de faptul că aceasta a beneficiat de măsuri de protecție corespunzătoare a creanței garantate, de asemenea, arătând că, a prezentat în cadrul apelului formulat de apelanta-creditoare motivele pentru care a apreciat faptul că măsura de protecție a creanței acesteia în concret, nu este corespunzătoare prin raportare la valoarea creanței garantate, și la natura garanției constituite.

Prin urmare, a arătat că, raportat la cererea aceștia, este admisibilă și întemeiată, motiv pentru care, pentru argumentele expuse, a solicitat respingerea apelului incident ca neîntemeiat.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prev. art. 476 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată următoarele:

Prin considerentele sentinţei apelate judecătorul sindic a reţinut că BCR SA, titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă, este îndrituit a solicita ridicarea suspendării prev. la art. 75 alin. 1 cu privire la creanţa sa însă, în raport de dispoziţiile art. 78 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 urmează să respingă cererea în condiţiile în care debitoarea a propus adoptarea mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, aprobate de către creditori în cadrul adunării convocate în acest scop.

În raport de conţinutul apelului principal şi al apelului incident şi faţă de precizările făcute de către reprezentantul administratorului judiciar cu ocazia dezbaterilor cererilor de apel formulate, Curtea, faţă de prevederile art. 476-478 constată că este chemată a se pronunţa dacă în cauză sunt în continuare aplicabile prevederile art. 78 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 care să justifice respingerea cererii formulate de creditorul garantat.

Prealabil, Curtea va analiza excepţia de inadmisibilitate a cererii formulate de către debitoarea SC A. SRL, ce ar face de prisos analizarea apelului principal şi a considerentelor subsecvente ale apelului incident.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 reglementează o excepţie de la regula instituită de prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 ce reglementează unul din efectele deschiderii procedurii insolvenţei – de suspendare de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului. Or, prin reglementarea expresă a excepţiei prevăzute de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, Curtea găseşte neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, cererea formulată de creditor fiind întemeiată pe dispoziţia anterior citată şi cum BCR SA şi-a justificat calitatea de creditor garantat, cererea formulată apare admisibilă, cum de altfel a reţinut în mod judicios judecătorul sindic.

Ca situaţie premisă instanţa de apel reţine împrejurarea diminuării constante a obiectului garanţiei aferente contractului de credit nr. 98/13.05.2013 şi actelor adiţionale, precum şi a contractului de credit SJCC 22/27861 din 20.07.2007, astfel cum a fost modificat prin voinţa părţilor semnatare. De altfel, debitoarea nici nu a contestat această împrejurare, oferindu-se în schimb să ofere garanţii suplimentare, aprobate prin hotărârea adunării creditorilor din 12.03.2020. Se poate observa că protecţia propusă a fi acordată cuprinde două componente astfel: pentru sumele deja încasate şi utilizate de către debitoare asupra cărora creditorul BCR avea constituit un drept de garanţie, precum şi pentru sumele ce urmează a fi încasate din contractele cesionate.

Din susţinerile creditoarei BCR confirmate cu ocazia dezbaterilor de către reprezentantul administratorului judiciar, după adoptarea hotărârii adunării creditorilor din data de 12.03.2020 debitoarea nu a mai efectuat nicio plată către BCR SA începând cu data de 04.05.2020, administratorul special refuzând să ordoneze plata sumelor convenite.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel reţine că măsurile de protecţie propuse de către administratorul judiciar şi aprobate de creditori nu oferă o protecţie corespunzătoare în sensul dispoziţiilor art. 78 alin. 2 din Legea nr. 85/2014. În acest sens, instanţa de apel are în vedere valoarea imobilelor propuse pentru instituirea de garanţii reale (aprox. 3,1 milioane lei), precum şi plăţile de 20% din încasările viitoare, mai ales acestea din urmă nu oferă un comportament predictibil al debitorului sau al nivelului încasărilor viitoare, prin urmare acestea nu oferă un caracter de certitudine. Or, atitudinea administratorului special este împotriva interesului creditorului garantat, dar şi a intereselor celorlalţi creditori prin periclitarea şanselor de reuşită a planului de reorganizare aprobat.

În considerarea celor ce preced, Curtea reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 78 alin. 1 lit. B.a) din Legea nr. 85/2014, fiind îndeplinită condiţiile pentru ridicarea suspendării reglementată de dispoziţiile art. 75 alin. 1 din Lege în favoarea creditorului garantat BCR SA, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă va admite apelul principal şi va schimba în totalitate sentinţa apelată în sensul admiterii cererii de ridicare a suspendării formulată de creditorul garantat. De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 63 şi 67 Cod procedură civilă va respinge cererile de intervenţie accesorie formulate cu ocazia judecării cauzei în fond în raport de soluţia pronunţată asupra cererii principale.

Văzând considerentele expuse în prezenta decizie, comune motivelor invocate în ambele apeluri, în temeiul art. 472 şi art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge în mod corelativ apelul incident formulat în cauză.

Domenii speta

Spete similare