Anulare act administrativ. Conflict de competenţă. Competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor având ca obiect procedurile de achiziţie directă. Incidenţa Legii nr.554/2004

Anulare act administrativ. Conflict de competenţă. Competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor având ca obiect procedurile de achiziţie directă. Incidenţa Legii nr.554/2004

- Legea nr. 554/2004, art. 10

- Legea nr. 101/2016, art. 12 alin. (2)

- Legea nr. 98/2016, art. 68

Curtea constată că autoritatea contractantă, respectiv UMF., este autoritate publică locală, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza este tribunalul, litigiul fiind unul care se soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004 şi nu conform Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, pentru că procedura contestată în prezenta cauză nu este dintre cele reglementate de legea achiziţiilor publice.

(Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal,

sentinţa civilă nr. 249 din data de 5 mai 2020)

Prin cererea înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la data de 16 octombrie 2019, reclamanta T. S. I. SRL a contestat, în contradictoriu cu pârâtul UM F. – în calitate de autoritate contractantă, comunicarea nr. x din 15 octombrie 2019 şi declararea ofertelor câştigătoare ca fiind a societăţii P. S.R.L. pentru ambele loturi, solicitând următoarele:

- în principal, să dispună obligarea autorităţii contractante la adoptarea măsurilor de remediere solicitate prin prezenta;

- anularea comunicării și a tuturor actelor care au condus la decizia de stabilire a ofertelor câștigătoare, a raportului achiziției și a tuturor actelor subsecvente strict pentru partea corespunzătoare stabilirii ofertei P. ca fiind admisibilă și câștigătoare;

- emiterea unui nou raport al achiziției cu excluderea ofertelor P. ca fiind inadmisibile, ca având un preț neobișnuit de scăzut, fiind un preț de dumping care aduce atingere concurenței loiale și ca nefiind neconform tehnic și stabilirea unei alte oferte câștigătoare dintre cele admisibile.

Prin decizia nr. 1861/C8/2182 din 23 octombrie 2019, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a declinat competența de soluționare a contestației către Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 8111/26.11.2019 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.03.2020.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal  astfel:

Prin contestaţia adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor reclamanta T. S. I. SRL în contradictoriu cu pârâtul UM F. a solicitat obligarea autorităţii contractante la adoptarea măsurilor de remediere, anularea comunicării și a tuturor actelor care au condus la decizia de stabilire a ofertelor câștigătoare, precum şi emiterea unui nou raport al achiziției cu excluderea ofertelor P. ca fiind inadmisibile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauză, UM 0854 F., în calitate de autoritate contractantă, a organizat procedura de achiziţie directă, în vederea achiziţiei de muniţie (cartuşe) în valoare totală de 41.140 lei.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 98/2016, privind achiziţiile publice:

"Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât pragurile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:

a) licitaţia deschisă;

b) licitaţia restrânsă;

c) negocierea competitivă;

d) dialogul competitiv;

e) parteneriatul pentru inovare;

f) negocierea fără publicare prealabilă;

g) concursul de soluţii;

h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi ale altor servicii specifice;

i) procedura simplificată".

Deci, "achiziţia directă", aleasă de autoritatea contractantă, nu este una dintre procedurile de atribuire reglementate expres de legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice.

Conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor:

"Contestaţiile care nu intră în competenta de soluţionare a Consiliului sunt declinate de acesta, prin decizie, către instanţa de judecată competentă ori, dacă este cazul, către un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1)1 Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Curtea constată că autoritatea contractantă, respectiv UM F., este autoritate publică locală, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza este tribunalul, litigiul fiind unul care se soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004 şi nu conform Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, pentru că procedura contestată în prezenta cauză nu este dintre cele reglementate de legea achiziţiilor publice.

Singurul argument al tribunalului privind competenţa CNSC îl reprezintă trimiterea făcută de art. 188 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2011 la dispoziţiile Legii nr. 101/2016, însă Curtea constată că potrivit acestei norme, dispoziţiile Legii nr. 101/2016 se aplică în mod corespunzător, adică numai în limitele obiectului de reglementare: atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii.

Referitor la soluţia pronunţată în dosarul nr. XXX în soluţionarea conflictului de competenţă, Curtea constată că aceasta este obligatorie pentru instanţa care soluţionează respectivul dosar. Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei nr. 1050/2018 nu se poate stabili că există identitate între cele două cauze, sub aspectul situaţiei de fapt şi a actelor contestate.

În consecinţă, având în vedere că potrivit art. 4 corob. cu art. 1 din Legea nr. 101/2016, CNSC are competenţa de a soluţiona doar căile de atac formulate în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (3) şi (4) C.pr.civ., Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare