Omor. Evaluare temeiuri privare de libertate. Arestare preventivă

DREPT PROCESUAL PENAL

Omor. Evaluare temeiuri privare de libertate. Arestare preventivă

- art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal

- art. 204 Noul Cod de procedură penală

- art. 5 parag.1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

Articolul 5 parag.1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar.

Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.

Arestarea preventivă a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanţă, atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost analizate şi au fost considerate ca insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 48/CJDL din 8 decembrie 2020

Prin Încheierea penală nr. (...)/DL/2020 din 03 decembrie 2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul (...), în baza art. 227 alin. (1) Cod procedură penală, s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) privind arestarea preventivă a inculpaţilor (I1) şi (I2).

În baza art. 227 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 218 Cod procedură penală şi art. 223 alin. (2) Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul (I1), cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, comisă în cadrul circumstanțelor agravante de trei sau mai multe persoane şi în stare de recidivă, faptă prev. şi ped. de art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal şi art. 41 alin. (1) Cod penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 03.12.2020 până la data de 01.01.2021.

În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală, i s-a impus inculpatului (I1) obligaţia de a nu părăsi imobilul din (...), fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatului (I1) i s-au impus următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organelor de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect cu coinculpaţii (CI3) şi (I2), cu părţile civile (Pc1) şi (Pc2), precum şi cu martorii audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv (M1), (M2), (M3), (M4), (M5), (M6), (M7).

În baza art. 221 alin. (4) Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului (I1) că, în caz de încălcare cu rea - credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a constatat că inculpatul (I1) a fost reţinut prin ordonanţa din data de 02.12.2020 pe o durată de 24 de ore, de la data de 02.12.2020, orele 15:15, până la data de 03.12.2020, orele 15:15.

În baza art. 227 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 218 Cod procedură penală şi art. 223 alin. (2) Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul (I2), cercetat sub aspectul săvârșirii infracţiunii de complicitate la infracțiunea de omor, comisă în cadrul circumstanțelor agravante de trei sau mai multe persoane, faptă prev. şi ped. de art. 48 Cod penal, rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal şi art. 77 alin. 1 lit. (a) Cod penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 03.12.2020 până la data de 01.01.2021.

În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală, i s-a impus inculpatului (I2) obligaţia de a nu părăsi imobilul din (...), fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatului (I2) i s-a impus următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organelor de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice direct sau indirect cu coinculpaţii (CI3) şi (I1), cu părţile civile (Pc1) şi (Pc2), precum şi cu martorii audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv (M1), (M2), (M3), (M4), (M5), (M6), (M7).

În baza art. 221 alin. (4) Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului (I2) că, în caz de încălcare cu rea - credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a constatat că inculpatul (I2) a fost reţinut prin ordonanţa din data de 02.12.2020 pe o durată de 24 de ore, de la data de 02.12.2020, orele 17:55, până la data de 03.12.2020, orele 17:55.

În considerentele încheierii atacate judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a reţinut că din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, constatările preliminare nr. (...)/III/442 din 21.11.2020, coroborate cu declarațiile martorilor (M5), (M2), (I2), (M3), (M6) şi (M7), procesul verbal de reconstituire, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, dovezile de ridicare a bunurilor, declarația suspectului/inculpatului (CI3) s-a reţinut că există probe că inculpatul (I1) a săvârşit infracţiunea de omor, faptă prev. şi ped. de art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal şi art. 41 alin. (1) Cod penal, constând în aceea că în data de (...), în jurul orei 22:00, inculpatul (I1) împreună cu inculpatul (CI3) şi ajutaţi de inculpatul (I2), în timp ce se afla în locuinţa inculpatului (CI3), situată în (...) au agresat-o fizic pe victima (Pc1), aplicându-i mai multe lovituri, în urma cărora potrivit constatărilor preliminare nr. (...)/III/442 i-au cauzat un traumatism toraco abdominal cu fracturi costale şi rupturi de splină, care au culminat cu decesul victimei, fapta fiind comisă în stare de recidivă şi în prezenţa circumstanţelor agravante de trei sau mai multe persoane împreună, şi, respectiv inculpatul (I2) a săvârşit acte de complicitate la infr. de omor, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) Cod penal, rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, constând în aceea că în (...), în jurul orei 22:00, inculpatul (I2), în urma unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul (CI3) şi împreună cu inculpatul (I1) s-a deplasat din loc. (A) în loc. (B), la solicitarea telefonică a inculpatului (CI3), au pătruns într-o încăpere peste victime, după ce în prealabil a fost luată siguranţa de la curent, şi-au acoperit faţa sau partea superioară a capului cu cagulă ori fes sau glugă pentru a nu fi recunoscuți, şi prin prezența sa a asigurat un confort psihic la comiterea faptei prin întărirea sau întreținerea intenției autorului de a săvârşi fapta prev. de legea penală, chiar dacă nu a săvârșit acte materiale de agresiune asupra victimei, fiind de acord să însoțească pe autorul infracțiunii, agresând alte persoane care se aflau în încăpere, în timp ce autorii infracţiunii de omor agresau victima care a decedat şi potrivit constatărilor preliminare nr. (...)/III/442 victima (Pc1) a suferit un traumatism toraco abdominal cu fracturi costale şi rupturi de splină, care au culminat cu decesul acesteia, fapta fiind comisă în prezenţa circumstanţelor agravante de trei sau mai multe persoane împreună.

S-a constatat că în urma autopsiei medico-legale a victimei de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală (...), iar potrivit constatărilor preliminare nr. (...)/III/442 din data de 21.11.2020 au rezultat următoarele concluzii:

1. Moartea numitului (Pc1) a fost violentă.

2. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco abdominal cu fracturi costale şi rupturi de splină.

3. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

4. Moartea poate data din data de (...).

S-a apreciat că este îndeplinită condiţia cerută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală privind săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra vieţii, inculpatul (I1) a săvârşit infracţiunea de omor, faptă prev. şi ped. de art. 188 alin. (1) Cod penal cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal şi art. 41 alin. (1) Cod penal şi, respectiv inculpatul (I2) a săvârşit infracţiunea de complicitate la infr. de omor, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) Cod penal, rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal.

S-a opinat că solicitarea parchetului de privare de libertate a inculpaților (I1) şi (I2) vine la un moment procesual în care ancheta este în curs, astfel că nu se pot trage concluzii din perspectiva art. 2 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu privire la efectivitatea sau temeinicia acesteia în ansamblu, ci numai prin raportare la obiectul procedurii de luare a măsurii arestării preventive.

Pe de altă parte, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a considerat că propunerea de luare a măsurii arestului preventiv cu privire la cei doi inculpați nu poate fi admisă atâta timp cât, la acest moment procesual, nu sunt lămurite cel puțin împrejurările de fapt şi de drept privind existenţa, amploarea şi natura presupusei altercații dintre inculpați şi victimă. În această privinţă, existenţa unei posibile altercații dintre inculpați şi victimă reiese doar din declarația coinculpatului (CI3).

Şi la evaluarea acestei declaraţii judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a remarcat faptul că împrejurările relatate de coinculpatul (CI3) vin în momentul în care a fost audiat în calitate de suspect, menținându-și cele relatate și în momentul audierii în calitate de inculpat, şi nu poate fi omis faptul că inculpatul (CI3) în toate discuțiile purtate cu martorii audiați în cauză nu a declarat acest lucru, ci doar după ce a constatat că moartea victimei s-a datorat unui traumatism toracoabdominal cu fracturi costale și rupturi de splină, astfel că această împrejurare se impune a fi analizată circumstanțiat în cadrul acestei proceduri.

Având în vedere și circumstanţele reale ale cauzei care rezultă din probele administrate, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a constatat faptul că inculpatul (CI3) ar fi pus la cale aplicarea unei corecții persoanelor care vin în locuința sa pentru a consuma băuturi alcoolice, solicitând în acest sens sprijinul inculpatului (I2), comunicându-i intenția de a se distra cu victimele, întrucât nu este de acord cu comportamentul tatălui său care consuma frecvent băuturi alcoolice, aducându-și prietenii de pahar în domiciliu, precum şi că starea de fapt reținută în sarcina inculpaților ar putea să îmbrace forma altei încadrări juridice (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fie că este vorba de complicitate sau autorat) decât cea reținută de parchet.

Aşadar, s-a considerat că parchetul trebuia să lămurească credibilitatea declaraţiilor martorilor, precum şi cel puţin următoarele împrejurări de fapt: dacă leziunile traumatice constatate pe corpul victimei puteau fi cauzate doar de un singur agresor sau de multe persoane, dacă victima se putea deplasa ulterior agresiunii fără a fi vizibile repercusiunile leziunilor traumatice constatate medico - legal.

În aceste împrejurări, faţă de carențele investigative ale organelor de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a opinat că parchetul nu a oferit elemente din care să se poată discerne, la acest moment procesual, dacă în cauză se poate reţine comiterea infracțiunii de omor sau a celei de loviri sau vătămări cauzatoarea de moarte. Astfel, carenţele investigative evidențiate mai sus pot pune în discuţie în mod substanţial temeinicia încadrării juridice reţinute de procuror.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a considerat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 223 alin. (2) Cod procedură penală, carenţele investigative afectând posibilitatea de impunere a celei mai severe măsuri preventive privative de libertate, pe de o parte, prin raportare la baza factuală şi de drept a acuzaţiei care urmează a fi clarificată pe parcursul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, prin raportare la evaluarea periculozităţii pentru ordinea publică, ori a testului de proporţionalitate a măsurii preventive privative de libertate cu scopul urmărit prin aceasta.

Cu toate acestea, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a apreciat că probele administrate în cauză justifică luarea unei măsuri privative de libertate mai blânde, cu impunerea unor restricții și obligații, în scopul asigurării bunei desfăşurări a urmăririi penale.

Astfel, faţă de decesul violent al victimei, de prezenţa inculpaților la momentul agresiunii victimei (aspect recunoscut de altfel de inculpați la momentul audierii în fața procurorului), judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a opinat că se impune instituirea faţă de aceștia a unei măsuri preventive privative de libertate mai blândă decât cea a arestului preventiv, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, respectiv arestul la domiciliu.

Împotriva încheierii penale mai sus arătate au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi inculpaţii (I1) şi (I2).

Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii penale nr. (...)/DL/2020 din 03 decembrie 2020 pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul (...) şi să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor (I1) şi (I2), pentru motivele arătate în cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 Cod procedură penală.

S-a apreciat că luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii (I1) şi (I2) este oportună şi necesară în raport de gravitatea acuzaţiilor aduse acestora, respectiv inculpatul (I1) este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, comisă în cadrul circumstanțelor agravante de trei sau mai multe persoane şi în stare de recidivă şi inculpatul (I2) este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracțiunea de omor, comisă în cadrul circumstanțelor agravante de trei sau mai multe persoane.

S-a arătat că având în vedere circumstanţele reale în care s-au comis infracţiunile, respectiv inculpaţii, după o înţelegere prealabilă, pe timp de noapte, după ce în prealabil au întrerupt alimentarea cu energie electrică, au intrat în încăperea în care se afla victima, având capul acoperit cu un fes, respectiv cu o glugă și au lovit victima până ce aceasta a decedat.

Parchetul a considerat că faptele sunt deosebit de grave, pentru care se impune luarea măsurii arestării preventive, în raport de probele care au fost administrate până la acest moment, care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi. A arătat că relevante sunt declaraţia inculpatului (CI3), acesta arătând în detaliu cum s-a comis fapta, cum au lovit victima până când aceasta a decedat, şi procesul verbal de reconstituire din 27.11.2020.

De asemenea, s-a arătat că relevante sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, chiar dacă acestea sunt puţin confuze având în vedere starea de ebrietate a acestora şi faptul că inculpaţii, în întuneric, au aplicat lovituri şi martorilor.

Parchetul a considerat că inculpaţii prezintă un pericol real pentru ordinea publică, motiv pentru care se impune luarea faţă de aceştia a măsurii arestului preventiv.

S-a solicitat să se aibă în vedere că inculpatul (I1) se află în stare de recidivă.

În consecință, parchetul a apreciat că singura măsură proporţională cu gravitatea faptelor ce se reţin în sarcina inculpaţilor, cu toate circumstanţele în care au fost comise, este măsura arestului preventiv.

Inculpaţii (I1) şi (I2) au solicitat admiterea contestaţiilor, desfiinţarea încheierii penale nr. (...)/2020 din data de 03.12.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul (...), să se constate, în principal, nulitatea referatului cu propunere de arestare preventivă. S-a solicitat să se aibă în vedere că referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor nu este motivat aşa cum prevede textul de lege. S-a cerut să se constate că în acest referat este o înşiruire a probelor administrate în dosarul de urmărire penală până la data la care s-a solicitat luarea măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţi. S-a susţinut că în acest referat nu se indică care ar fi în concret probele, la care se raportează procurorul de caz, atunci când solicită luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi.

S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că data comiterii faptei este (...) noiembrie 2020 şi propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpaţi este din 03 decembrie 2020. S-a arătat că în această perioadă ar fi trebuit să existe elemente de noutate care să determine organul de urmărire penală să solicite arestarea preventivă a inculpaţilor. S-a susţinut că din dosarul de urmărire penală, din referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, nu rezultă care sunt elementele de noutate care au determinat organele de urmărire penală să formuleze propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor.

S-a cerut să se observe că organele de urmărire penală, prin referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, se raportează la acte de urmărire penală încheiate anterior datei de 03 decembrie 2020, când au avut calitatea de suspecţi, ulterior având calitatea de inculpaţi.

S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că la dosarul cauzei, la fila 6 din dosarul de urmărire penală, se află procesul verbal de cercetare a locului faptei, proces verbal la care se face referire şi în referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, care nu este semnat de către specialistul criminalist. S-a apreciat că procesul verbal de cercetare a locului faptei nu poate sta la baza propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor.

S-a arătat că judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) nu a complinit această lipsă din referatul cu propunere de luare a arestului preventiv şi nici nu s-a pronunţat cu privire la excepţia invocată în apărarea celor doi inculpaţi.

S-a considerat că, în principal, se impune să se constate nulitarea referatului cu propunere de luare a arestului preventiv, iar, în subsidiar, pentru a se respecta dreptul la apărare a inculpaţilor cât şi a dreptului la două grade de jurisdicţie să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...).

S-a solicitat să se constate că este nefondată propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpaţi. S-a arătat că la dosarul cauzei nu sunt probe din care să rezulte că sunt indicii temeinice că cei doi inculpaţi ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi. S-a cerut să se observe că încă de la început aceştia au dat declaraţii în calitate de martori, declaraţii care corespund în totalitate cu declaraţiile date în calitate de suspecţi şi ulterior în calitate de inculpaţi. S-a menţionat că cei doi inculpaţi au fost primii care au relatat organelor de urmărire penală că în acea noapte s-a realizat o filmare de către martorul (M5) şi au fost de acord să fie efectuată o percheziţie pentru a se recupera acea filmare.

Cu privire la inculpatul (I1), s-a arătat că singurul element de noutate, care a fost dedus din cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă, l-ar reprezenta declaraţia inculpatului (CI3).

S-a menţionat că inculpatul (CI3) a dat mai multe declaraţii în faţa organelor de urmărire penală şi toate sunt contradictorii.

S-a arătat că martorul (M5), care a asistat la cele întâmplate, care a filmat ce s-a întâmplat, nu a declarat că inculpatul (I1) ar fi lovit victima.

 De asemenea, s-a arătat că procesul verbal de reconstituire vine în contradicţie cu prima declaraţie dată de inculpatul (CI3), în care a arătat că inculpatul (I1) nu a sărit cu picioarele pe victimă. S-a considerat că este greu de crezut ca în prima declaraţie dată inculpatul (CI3) să nu spună adevărul şi ulterior să îşi aducă aminte ce s-a întâmplat. S-a susţinut că această declaraţie a inculpatului (CI3) nu este susţinută nici de fratele acestuia, (M5), care a fost prezent la cele întâmplate.

S-a relevat că dacă s-ar da crezare procesului verbal de reconstituire, organele penale au arătat că, fără să ezite, (CI3) a arătat acele aspecte, la o distanţă destul de lungă de la data incidentului, în care a putut să-şi analizeze poziţia procesuală.

S-a arătat că nu se susţine în niciun fel acuzaţia formulată de organele de urmărire penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I2). După ce inculpatul (CI3) a lovit victima s-a îndreptat spre inculpatul (I2) să-l oprească pentru ca acesta să nu lovească victima. S-a considerat că nu se poate reţine o complicitate a inculpatului (I2).

S-a învederat că cei doi inculpaţi, raportat la atitudinea procesuală a acestora, la declaraţiile pe care aceştia le-au dat, au pus telefoanele la dispoziţia organelor de urmărire penală, nu sunt vinovaţi. S-a arătat că nu sunt probe care să-i incrimineze decât declaraţia inculpatului (CI3). De asemenea, s-a arătat că numitul (M5) a filmat evenimentul din data de (...) şi nu este cercetat.

S-a arătat că inculpatul (CI3) este singurul care îl acuză pe inculpatul (I1) şi declaraţia acestuia nu se coroborează cu alte probe de la dosar.

S-a menţionat că s-a solicitat reaudierea martorilor audiaţi de organele de urmărire penală înainte ca cei doi inculpaţi să aibă calitatea de suspecţi. S-a arătat că numiţii (M2) şi (M5) s-au prevalat de prevederile art. 117 Cod procedură penală, fiind tatăl şi respectiv fratele inculpatului (CI3).

S-a solicitat să se aibă în vedere declaraţia numitei (M7), care a relatat pe larg ce i-a povestit inculpatul (CI3). S-a arătat că aceasta a şi văzut filmarea şi nu a declarat că inculpatul (CI3) l-ar fi acuzat pe inculpatul (I1) că a lovit victima sau că l-ar fi lovit împreună.

S-a arătat că martorul (...), care a vizionat filmarea, nu relatează în declaraţia iniţială din 04.12.2020, că inculpatul (I1) ar fi agresat victima.

S-a menţionat că la dosarul de urmărire penală există ordonanţe prin care s-au dispus măsuri de supraveghere tehnică telefonică şi în teren, fără ca rezultatul acestor măsuri să fie depus la dosar, deoarece aceste măsuri nu au relevat nimic.

S-a arătat că de la incident şi până la data la care s-a solicitat arestarea celor doi inculpaţi, nu există niciun indiciu că aceştia ar fi încercat să ia legătura cu cineva, să influenţeze vreun martor. De asemenea, s-a arătat că cei doi inculpaţi au colaborat de la început cu organele de urmărire penală.

S-a solicitat să se dispună luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpaţi, măsură care ar fi suficientă pentru buna desfăşurare a procesului penal, în situaţia în care se va aprecia că se impune luarea vreunei măsuri restrictive faţă de aceştia.

În mod cu totul subsidiar, dacă se va menţine măsura arestului la domiciliu luată faţă de inculpaţi, s-a solicitat să se dispună modificarea obligaţiei impusă contestatorului (I1), de a nu părăsi imobilul din (...), şi obligaţia impusă contestatorului (I2), de a nu părăsi imobilul din (...), fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza, deoarece inculpatul (I1) este plasat în arest la domiciliu la bunici, cu care nu se prea înţelege, iar inculpatul (I2) este plasat în arest la domiciliu la o adresă la care nu locuieşte efectiv.

S-a considerat că luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţi nu ar stârni în rândul opiniei publice niciun fel de reacţie negativă.

Examinând încheierea contestată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a constatat următoarele:

1.Cu privire la criticile procedurale formulate de inculpaţii (I1) şi (I2)

Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a opinat că încheierea atacată nu este lovită de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.

Mai întâi, referatul întocmit de parchet prin care a fost sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) cu propunere de arestare preventivă este motivat în fapt şi în drept, fiind evidențiate situațiile factuale pe care procurorul le consideră probate la nivelul suspiciunii rezonabile în scopul de a justifica privarea de libertate a celor doi inculpaţi.

Deopotrivă, sunt indicate probele din evaluarea cărora procurorul a apreciat că rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunilor imputate precum şi temeiurile de drept apte să justifice luarea măsurii arestării preventive.

În consecință, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a fost în mod legal sesizat de parchetul competent.

În al doilea rând, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...) a motivat soluția pronunţată învederând atât temeiurile care justifică privarea de libertate a inculpaţilor (I1) şi (I2) prin luarea măsurii arestului la domiciliu, cât şi carențele investigative ale parchetului sau elementele care se impun a fi lămurite în anchetă și care au constituit impedimente la luarea măsurii arestului preventiv.

În aceste condiţii, Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a opinat că nu se poate reţine o privare arbitrară de libertate a inculpaţilor (I1) şi (I2) prin dispunerea măsurii arestului la domiciliu atâta timp cât soluţia primei instanţe este motivată adecvat în fapt şi în drept fiind indicată totodată necesitatea și proporționalitatea măsurii cu scopul urmărit prin aceasta.

În al treilea rând, nu s-a remarcat încălcarea vreunei alte norme procedurale în procedura demarată prin formularea propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor (I1) şi (I2) care să conducă la incidența sancțiunii nulității.

Pentru aceste motive, sunt nefondate apărările procedurale formulate în contestaţie de către cei doi inculpaţi.

2.Cu privire la temeinicia propunerii de arestare preventivă

2.1 În ceea ce îl privește pe inculpatul (I2)

În prealabil, Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel  a notat că la respectivul moment procesual, în cadrul acestei proceduri, nu se putea cenzura încadrarea juridică stabilită prin ordonanţele de continuare a efectuării urmăririi penale faţă de suspecţi şi de punere în mişcare a acţiunilor penale, competenţa funcţională a judecătorului de drepturi şi libertăţi limitându-se la a verifica dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele care fac obiectul acuzației și dacă legea prevede pentru acestea o pedeapsă de 5 ani închisoare sau mai mare.

În acest cadru procesual şi în limitele competenţei funcţionale ale judecătorului de drepturi şi libertăţi situaţia juridică a inculpatului va fi evaluată cu ocazia analizei condiţiei pericolului pentru ordinea publică.

Astfel, din probele administrate rezultă pentru un observator obiectiv şi imparţial, la nivelul standardului suspiciunii rezonabile, că inculpaţii (I1) şi (I2) împreună cu (CI3) au decis în mod voluntar să exercite acte de agresiune fizică împotriva persoanelor aflate în camera în care locuia tatăl celui din urmă inculpat situată în (...), după stingerea în prealabil a luminii.

În cadrul incidentului violent nu rezultă din niciuna dintre probele administrate că inculpatul (I2) ar fi exercitat acte de agresiune împotriva victimei (Pc1).

La acel moment procesual, din împrejurările obiective de fapt, nu se putea trage o concluzie la nivelul suspiciunii rezonabile că inculpatul (I2) a avut reprezentarea concretă a amplorii actelor de agresiune cu privire la care există suspiciunea că au fost exercitate de ceilalți doi coinculpați sau că ar fi ajutat material la comiterea nemijlocită a acestora de către (I1) şi (CI3).

În aceste condiţii, Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a opinat că există o neclaritate cu privire la natura activităţii infracţionale din perspectiva reprezentării subiective pe care inculpatul (I2) a avut-o în legătură cu urmările actelor violente la care este suspectat că a participat, putând exista şi argumente care să pledeze şi pentru posibilitatea reţinerii numai a unei complicităţi la vătămare corporală (dacă reprezentarea inculpatului a fost doar aceea că participă la exercitarea de acte de violenţă asupra victimei în forma suportului moral acordat celorlalți inculpați) sau la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (în ipoteza în care din probele administrate rezultă că acesta a prevăzut şi urmărit/acceptat în concret că ajutorul moral dat coinculpaţilor vizează acte apte să suprime preterintenționat viaţa), nu doar a complicității morale la infracțiunea de omor.

Aceste elemente de incongruență sunt cele care au determinat Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel să considere la acel moment procesual că nu este dovedită cerinţa pericolului concret pentru ordinea publică, caz în care nu se poate dispune faţă de inculpatul (I2) o măsură preventivă privativă de libertate.

Buna desfășurare a anchetei şi asigurarea eficientei administrări a probelor în cadrul procesului penal în limitele determinate de parchet impun în continuare necesitatea instituirii unui control judiciar al acestui inculpat, motiv pentru care singura măsură preventivă care poate fi dispusă în cauză este cea a controlului judiciar.

3.Referitor la inculpatul (I1)

Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a considerat că evaluarea testului de proporționalitate şi subsidiaritate al măsurii preventive a fost realizată în mod eronat de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului (...).

Potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. 3 Cod procedură penală orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Din analiza exigenţelor art. 218 Cod procedură penală şi 223 Cod procedură penală se constată că diferența dintre condițiile pentru luarea uneia dintre cele două măsuri preventive este aceea a proporționalității şi necesității, regula fiind aceea a dispunerii măsurii celei mai puţin restrictive de drepturi în măsura în care aceasta este suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că arestarea preventivă a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanţă, atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost analizate şi au fost considerate ca insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual (CEDO, cauza Witold Litwa contra Poloniei, hotărârea din 4 aprilie 2000, parag. 78, CEDO cauza Hilda Hafsteinsdottir contra Islandei, hotărârea din 8 iunie 2004, parag. 51, CEDO cauza Enhorn contra Suediei, hotărârea din 25 ianuarie 2005, parag. 42).

Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a considerat că faptele de care este acuzat inculpatul (I1) prezintă o gravitate ridicată, aptă să justifice privare de libertate prin luarea măsurii arestării preventive indiferent dacă încadrarea juridică a acestora este aceea de omor cu intenţie indirectă sau directă, sau cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte comisă cu intenţie depăşită. Deopotrivă, implicarea voluntară a inculpatului (I1) în incidentul violent petrecut este de natură de a conduce la suspiciunea că a contribuit la întărirea rezoluției subiective luate de coinculpatul (CI3).

Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel notează că articolul 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar.

Prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv şi imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (CEDO, hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (CEDO, hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).

Aşadar, faţă de standardul de probă necesar pentru dispunerea arestării preventive Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a considerat relevante relatările inculpatului (CI3), participant nemijlocit la presupusele acte de agresiune, precum şi procesul - verbal de reconstituire din data de 27.11.2020 şi înregistrarea audio - video a acestui procedeu probatoriu din care reiese faptul că inculpatul (I1) a exercitat nemijlocit acte de violenţă asupra victimei (Pc1).

Astfel, din aceste mijloace de probă reiese la standardul probatoriu al suspiciunii rezonabile faptul că inculpatul (I1) ar fi exercitat acte nemijlocite de violență împotriva victimei (Pc1) și ar fi întărit rezoluția coinculpatului (CI3) de a comite acte de violență care au avut ca efect producerea morții victimei.

La acel moment procesual Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel nu a cunoscut niciun motiv în baza căruia să constate lipsa de credibilitate a împrejurărilor de fapt relatate de inculpatul (CI3), indicarea implicării şi a inculpatului (I1) nefiind de natură să conducă nici la înlăturarea acuzaţiilor formulate de parchet împotriva lui (CI3) şi nici la atenuarea gravității faptei de care era acuzat. În plus, din probele administrate nu s-a remarcat vreo stare conflictuală între coinculpații (I1) și (CI3) sau vreun alt temei de afectare a fiabilității declarației acestui din urmă inculpat.

În aceste condiţii, Completul de judecători de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel a opinat că buna desfăşurare a procesului penal se impune a se realiza cu inculpatul (I1) în stare de arest preventiv (alături de inculpatul (CI3) care a fost deja arestat) existând suspiciunea rezonabilă că (I1) a exercitat acte de violenţă nemijlocite care au condus la decesul victimei (Pc1).

Împrejurările concrete în care cei doi inculpați (I1) şi (CI3) se presupune că au acţionat asumând că prin stingerea luminii actele de violenţă exercitate în întuneric pot avea consecințe grave, implicare imediată şi necondiționată a inculpatului (I1) într-un act de violență la simpla solicitare a coinculpatului (CI3) (cu care nu se afla în raporturi de rudenie sau de prietenie apropiată), antecedentele penale ale inculpatului (I1) constituie suficiente temeiuri pentru a conduce, la acest moment procesual, la privarea de libertate a acestuia prin măsura arestării preventive deoarece prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, iar măsura arestului la domiciliu nu este de natură de a asigura scopul pentru care a fost instituită faţă de acest complex de împrejurări.

Rămâne în continuare în sarcina parchetului de a determina în concret toate detaliile modului în care a survenit decesul victimei (Pc1), precum şi dacă fapta de care este suspectat inculpatul (I1) a fost comisă cu intenţie ori cu praeterintenţie ori dacă constituie un act de complicitate materială sau morală la fapta de care este suspectat inculpatul (CI3).

Pentru aceste considerente, completul de judecători de drepturi şi libertăţi din Cadrul Curţii de Apel, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, raportat la art. 204 Cod procedură penală a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul (I1) [fiul lui (...) şi (...), născut la (...) în (A), judeţul (...), domiciliat în (...), CNP (...)] împotriva încheierii penale nr. (...)/DL/2020 din 03 decembrie 2020, pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...).

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 204 Cod procedură penală a admis contestaţiile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL (...) şi de către inculpatul (I2) [fiul lui (...) şi (...), născut la (...) în (A), judeţul (...), domiciliat în (...), CNP (...)] împotriva încheierii penale nr. (...)/DL/2020 din 03 decembrie 2020, pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului (...).

A desființat, în totalitate, încheierea atacată şi rejudecând:

I. A admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului (I1) [fiul lui (...) şi (...), născut la (...) în (A), judeţul (...), domiciliat în (...), CNP (...)].

A dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului (I1) pe o durată de 25 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, pentru acuzația de săvârșire a infracţiunii de omor, cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost comisă în stare de recidivă, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.

A dispus emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpatul (I1).

II. A respins ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) privind arestarea preventivă a inculpatului (I2) [fiul lui (...) şi (...), născut la (...) în (A), judeţul (...), domiciliat în (...), CNP (...)].

În baza art. 227 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 211 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpatul (I2) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.12.2020.

În baza art. 215 alin. (1) Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar inculpatul (I2) va trebui să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei/reședinței;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea lui, - Poliția mun.(A), judeţul (...), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului (I2), să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială a ţării, decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului, judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei;

b) să nu comunice direct sau indirect cu coinculpaţii (CI3) şi (I1), cu părţile civile (Pc1) şi (Pc2), precum şi cu martorii audiaţi în cursul urmăririi penale.

c) să comunice periodic informaţii relevante, despre mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 215 alin. (3) Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Domenii speta

Spete similare