Litigiu privind funcționarii publici – drepturi salariale

DREPT ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici – drepturi salariale

- art. 32 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 195/2020 și art. 1 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020

Din interpretarea art. 32 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 195/2020 și art. 1 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020 rezultă că angajații în poliție, neputând beneficia de zilele libere acordate conform art. 1 din Legea nr. 19/2020, au dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020 de 75%, însă doar cu condiția ca celălalt părinte să nu beneficieze la rândul său de drepturile stipulate la art. 1 din Legea nr. 19/2020 sau de majorarea salarială reglementată de art. 3/1 din aceeași lege.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 197 din 10 martie 2021

Prin Sentința nr. (...)/CA din 10.12.2020 Tribunalul (...) a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul (R) a solicitat instanței de contencios administrativ, prin prezentul demers procesual, obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române, la acordarea majorării salariale în cuantum de 75% din salariu prevăzută de art. 32 alin. (2) - Anexa 1 din Decretul nr. 195/2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Instanța a reținut că reclamantul (R) își desfășoară activitatea în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (...), din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Prin raportul din data de 28.05.2020, reclamantul a solicitat angajatorului să îi fie majorat salariul cu 75%, în temeiul prevederilor art. 32 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 19/2020.

Prin adresa nr. (...)/SFC/03.06.2020, reclamantului (R) i s-a răspuns că nu poate beneficia de majorarea salarială solicitată, având în vedere că, din declarația pe propria răspundere a soției sale, (Sr), rezultă că locul său de muncă permite munca la domiciliu sau telemunca, fiind angajată în funcția de profesor la Școala Gimnazială nr. (...) din (...), jud. (...).

În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 32 din Decretul nr. 195/2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României: „(1) Pe perioada stării de urgență, prevederile Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri, și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz.

(2) Personalul prevăzut la alin. 1 are dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate în această lege.”

Potrivit art. 1 din Legea nr. 19/2020, privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ:

„(1) Se acordă zile libere unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor, în situația suspendării cursurilor sau închiderii temporare a unităților de învățământ unde aceștia sunt înscriși, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile competente cu atribuții în domeniu … …”;

(2) Prevederile alin. (1) se aplică părinților care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) au copii cu vârsta de până la 12 ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ sau au copii cu dizabilități cu vârsta de până la 26 de ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ; b) locul de muncă ocupat nu permite munca la domiciliu sau telemunca.”

Din economia dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că acordarea zilelor libere se aplică părinților care îndeplinesc cumulativ condițiile de la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, acordarea drepturilor în cauză fiind strâns legată de situația comună a părinților.

S-a apreciat ca fiind reală susținerea reclamantului în sensul că, în cazul polițiștilor, pe perioada stării de urgență, acordarea de zile libere pentru supravegherea copiilor nu a fost posibilă, ținând cont de prevederile art. 32 alin. (1) din Decretul nr. 195/2020, însă prin art. 32 alin. (2) din Decretul nr. 195/2020, coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, s-a reglementat faptul că, pe perioada stării de urgență, polițiștii beneficiază de o majorare salarială de 75%, doar în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 19/2020, respectiv de zile libere pentru supravegherea copiilor.

Art. 4 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 51/2020, indică care sunt documentele ce trebuie să însoțească cererea de acordare a majorării salariale spre aprobare, șefului (comandantului) unității în care reclamantul este încadrat, astfel:

„a) actul de identitate al solicitantului, în copie;

b) certificatul de naștere al copilului/copiilor, în copie;

c) după caz, certificatul de încadrare în grad de handicap a copilului/copiilor, în copie;

d) declarație pe propria răspundere a solicitantului, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin;

e) declarație pe propria răspundere a celuilalt părinte, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin;

f) angajamentul solicitantului de a restitui sumele încasate cu titlu necuvenit.”

Or, potrivit declarațiilor pe propria răspundere completate de către numita (Sr) (soția reclamantului (R), aceasta a menționat în mod expres faptul că locul de muncă ocupat, permite munca la domiciliu sau telemunca, în condițiile în care în unitatea de învățământ în care aceasta este angajată ca profesor, activitatea școlară în acea perioadă a fost întreruptă, unitățile de învățământ fiind închise datorită pandemiei de Covid 19.

Astfel, pornind de la ipoteza în care unul dintre părinți nu poate beneficia de drepturile reglementate de Legea nr. 19/2020, întrucât își desfășoară activitatea profesională prin muncă de la domiciliu sau telemuncă, neîndeplinind astfel condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, atunci celălalt părinte, în speță reclamantul (R), nu poate beneficia de majorarea salarială de 75%, întrucât situația celor doi părinți nu poate fi analizată individual.

Cu alte cuvinte, dacă unul dintre părinți nu poate benefica de zilele libere pentru supravegherea copiilor sau de majorarea salarială de 75%, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, acest fapt atrage după sine și imposibilitatea celuilalt părinte de a beneficia de aceste drepturi.

Instanța a reținut astfel că în mod corect și legal s-a apreciat de către pârâtul I.G.P.R. că solicitarea reclamantului nu poate fi soluționată favorabil, întrucât locul de muncă al celuilalt părinte, soția reclamantului, permite munca la domiciliu sau telemunca, fapt contrar condițiilor menționate anterior.

Pentru toate considerentele expuse și temeiurile legale indicate, prin prisma prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul (R) privind acordarea majorării salariale în cuantum de 75% din salariu, prevăzută de art. 32 alin. (2), anexa 1 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Instanța a luat act de faptul că pârâtul I.G.P.R. nu a solicitat obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (R), solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și, urmare a rejudecării cauzei, anularea răspunsului nr. (...)/SFC/03.06.2020 și obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române la acordarea majorării salariale în cuantum de 75% din salariu prevăzută de art. 32 alin. 2 anexa 1 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că sentința este rezultatul greșitei aplicări a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă).

Temeiul juridic al solicitărilor recurentului îl reprezintă Decretul nr. 195/2020 pentru, instituirea stării de urgență pe teritoriul României, și nu Legea 19/2020, care are ca obiect acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor în situația închiderii temporare a unităților de învățământ. Condițiile de acordare a sporului prevăzut de art. 32 din decret, actele și documente necesare care trebuie anexate cererii de acordare a sporului, sunt cele prevăzute de art. 4 alin. 1 din Ordinul 51/2020 al MAI, care nu face nicio referire la condiționarea acordării sporului de faptul că locul de muncă al celuilalt părinte permite sau nu telemuncă sau munca la domiciliu. Legislația aplicabilă în speță este Decretul nr. 195/2020 de instituire a stării de urgență, iar nu Legea 19/2020 de acordare a zilelor libere pentru părinți. Nici anexa 1 și nici anexa 2 a Ordinului 51/2020 nu fac referire la o condiționare a acordării sporului de vreo declarație pe propria răspundere a celuilalt părinte cu privire la posibilitatea sa de a presta munca la domiciliu sau telemunca.

Art. 32 alin. 1 din Anexa 1 a Decretului 195/2020, din contră, exclude pe angajații Ministerului de Interne (cum este cazul recurentului) de la beneficiul acordării zilelor libere pentru supravegherea copiilor, beneficiu acordat de Legea 19/2020: „Pe perioada stării de urgență, prevederile Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri, și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz”.

Ordinul MAI nr. 51/2020 (pentru stabilirea categoriilor de personal din Ministerul Afacerilor Interne cărora, pe perioada stării de urgență instituite pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/2020, nu li se aplică prevederile Legii 19/2020 și pentru stabilirea măsurilor necesare acordării majorărilor salariale prevăzute de art. 32 alin. 2 din anexa 1 la Decretul nr. 195/2020 și de art. 3 ind. 1 din Legea nr. 19/2020) arată la art. 2 categoriile de personal care nu beneficiază de zilele libere conform Legii nr. 19/2000: „prevederile Legii nr. 19/2020, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică polițiștilor personalului militar și personalului civil încadrat, după caz, în: a) unitățile aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare; b) unitățile, instituțiile său structurile aflate în subordinea /în cadrul Ministerului Afacerilor Interne prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare”.

Aliniatul 2 al art. 32 din Anexa 1 a Decretului 195/2020 dă dreptul categoriilor menționate mai sus la o majorare salarială în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate de această lege.

Cererea formulată de polițist, de acordare a acestor majorări salariale trebuie să fie însoțită, conform art. 4 alin. 1 din același ordin, de o serie de documente, care au fost anexate corespunzător la cererea formulată intimatei.

Răspunsul intimatei, prin care a fost soluționată nefavorabil cererea recurentului este motivată de faptul că, din declarația soției nu reiese dacă aceasta a lucrat la domiciliu sau a prestat telemuncă. Potrivit modelului declarației celuilalt părinte cuprins în anexa 2 a Ordinului 51/2020 al MAI, situația lucrului la domiciliu sau telemunca nu sunt condiții de exceptare de la beneficiul majorării acordate prin art. 32 din Decretul 195/2020.

Prin urmare, solicită admiterea, cererii și acordarea majorărilor salariale pentru toată perioada stării de urgență, mai puțin perioada 04.04.2020 - 21.04.2020 când personalul din învățământul preuniversitar (unde se încadrează și soția recurentului) au efectuat concediul de odihnă.

În concluzie, consideră că hotărârea Tribunalului (...) a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, astfel că se impune casarea sentinței și, urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă, dispozițiile art. 32 alin. 2 din Decretul 195/2020, art. 3 alin. 1 din Legea 19/2020, art. 2 și art. 4 alin. 1 din Ordinul MAI 51/2020.

Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române, prin întâmpinarea aflată la fila 10 dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În esență, arată intimatul că, instanța în mod corect a reținut netemeinicia argumentelor invocate de recurent în susținerea acțiunii, întrucât locul de muncă al celuilalt părinte (soția recurentului) permite munca la domiciliu sau telemunca, fapt contrar condițiilor prevăzute de dispozițiile legale aplicabile.

Astfel, sentința atacată este legală și temeinică, fiind dată ca urmare a transpunerii corecte a prevederilor legale în materie, iar instituția intimată își menține apărările formulate prin întâmpinare, astfel:

În cazul polițiștilor, pe perioada stării de urgență, acordarea de zile libere pentru supravegherea copiilor nu a fost posibilă, ținând cont de prevederile art. 32 alin. (1) Decretul nr. 195/2020 și art. 2 din Ordinul MAI nr. 51/2020.

În acest context, prin art. 32, alin. (2) din Decretul nr. 195/2020, coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, s-a reglementat faptul că, pe perioada stării de urgență, polițiștii beneficiază de o majorare salarială de 75%, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 19/2020, făcând referire în continuare la prevederile art. 1 din această lege.

Contrar celor invocate de recurent, apreciază că solicitările acestuia, ce constituie obiectul prezentului dosar, nu pot fi analizate decât prin coroborarea tuturor actelor normative invocate anterior. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că, pornind de la faptul că acordarea zilelor libere se aplică părinților care îndeplinesc cumulativ condițiile de la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, se ajunge la ideea că acordarea drepturilor în cauză este strâns legată de situația comună a părinților și nu poate fi acordată analizând, prin excludere, situația individuală a partenerilor.

Potrivit declarației pe propria răspundere completată de către celălalt părinte, aceasta a inserat mențiuni potrivit cărora locul de muncă avut permite munca la domiciliu sau telemuncă.

În continuarea raționamentului juridic, a reiterat faptul că, prin art. 31 alin. (1) din Legea nr. 19/2020 legiuitorul a reglementat că „Personalul prevăzut la art. 32 alin. (1) din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României are dreptul la o majorare acordată suplimentar drepturilor salariale cuvenite, în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1), corespunzător numărului de zile lucrătoare din perioada stării de urgență în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1 sau în prezentul articol”.

Analizând prevederea menționată anterior, se observă faptul că polițiștii pot beneficia de majorarea salarială de 75% doar în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de zile libere pentru supravegherea copiilor, dar, pornind de la ipoteza în care unul dintre părinți nu poate beneficia de drepturile reglementate de Legea nr. 19/2020, întrucât își desfășoară activitatea profesională prin muncă de la domiciliu sau telemuncă, neîndeplinind astfel condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, atunci celălalt părinte (în speță, polițistul) nu poate beneficia de majorarea salarială de 75%, întrucât situația acestora nu poate fi analizată individual.

Cu alte cuvinte, dacă unul dintre părinți nu poate beneficia de zilele libere pentru supravegherea copiilor sau de majorarea salarială de 75%, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020, acest fapt atrage după sine și imposibilitatea celuilalt părinte de a beneficia de aceste drepturi.

Urmând acest raționament logic, datorită faptului că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 19/2020 determină analizarea situației părinților din perspectiva cuplului și nu individual, s-a apreciat că solicitările recurenților nu pot fi soluționate favorabil, întrucât locul de muncă al celorlalți părinți permite munca la domiciliu sau telemuncă, iar acest fapt este contrar condițiilor menționate anterior.

Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul (...) ca temeinică și legală.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea care formează obiectul prezentului dosar, recurentul reclamant (R) a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române la anularea răspunsului nr. (...)/SFC/3.06.2020 precum și la acordarea majorării salariale în cuantum de 75% din salariu, prevăzută de art. 32 alin. 2 Anexa 1 din Decretul nr.195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Prima instanță a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, apreciind că, locul de muncă al soției acestuia permite munca la domiciliu sau telemunca, fapt contrar prevederilor legale incidente care reglementează acordarea acestui spor.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, arătând că, temeiul solicitărilor sale îl reprezintă Decretul nr. 195/2020, condițiile de acordare ale majorării salariale din acest act normativ trimițând la Ordinul nr. 51/2020 care nu face nicio referire la condiționarea acordării acestei majorări de locul de muncă al celuilalt părinte.

Verificând sentința pronunțată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că se impune respingerea recursului formulat ca fiind nefondat pentru motivele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Curtea a reținut cu titlu prealabil că, reclamantul (R) își desfășoară activitatea în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (...) din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, iar prin raportul din data de 28.05.2020 a solicitat angajatorului majorarea salariul cu 75% în temeiul art. 32 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, solicitare respinsă prin adresa nr. (...)/SFC/03.06.2020 cu motivarea că, locul de muncă al soției acestuia permite munca la domiciliu sau telemunca, fiind angajată în funcția de profesor la Școala Gimnazială nr. (...) din (...), jud. (...).

Potrivit art. 32 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 195/2020 “(1) Pe perioada stării de urgență, prevederile Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri, și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate în această lege.

Totodată, conform art. 3/1 din Legea nr. 19/2020 “(1) Personalul prevăzut la art. 32 alin. (1) din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României are dreptul la o majorare acordată suplimentar drepturilor salariale cuvenite, în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1), corespunzător numărului de zile lucrătoare din perioada stării de urgență în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1 sau în prezentul articol”.

Drepturile stipulate în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 19/2020, privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ constă în acordarea zilelor libere unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor în anumite condiții. Astfel, conform acestui text de lege, „(1) Se acordă zile libere unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor, în situația suspendării cursurilor sau închiderii temporare a unităților de învățământ unde aceștia sunt înscriși, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile competente cu atribuții în domeniu (...)”;

(2) Prevederile alin. (1) se aplică părinților care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) au copii cu vârsta de până la 12 ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ sau au copii cu dizabilități cu vârsta de până la 26 de ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ; b) locul de muncă ocupat nu permite munca la domiciliu sau telemunca”.

Din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 19/2020 rezultă că, zilele libere plătite se acordă unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor de până la 12 ani, prevederile legii neaplicându-se în situațiile menționate la art. 1 alin. 3/3, în care vreunul dintre părinți se află acasă în concediu. Potrivit art. 2 alin. 2 din aceeași lege, cererea de acordare a zilelor libere va fi însoțită de o declarație pe propria răspundere a celuilalt părinte, din care să rezulte că acesta nu a solicitat la locul său de muncă zile libere ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi, că nu are contractul de muncă suspendat pentru întreruperea temporară a activității angajatorului și nici nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (3^3).

Din interpretarea coroborată a textelor legale de mai sus rezultă că, acordarea zilelor libere plătite unuia dintre părinți este condiționată de declararea pe proprie răspundere a celuilalt părinte în sensul că nu a solicitat la locul său de muncă zile libere ce i s-ar cuveni potrivit Legii nr. 19/2020, cu alte cuvinte, este condiționată de îndeplinirea a două condiții de către acesta din urmă, respectiv că nu a solicitat astfel de zile libere și că astfel de zile libere i s-ar cuveni conform acestei legi.

Din interpretarea textelor mai sus expuse rezultă că, angajații în poliție cum este reclamantul, menționați în cuprinsul art. 32 din Decretul nr. 195/2020, neputând beneficia de zilele libere acordate conform art. 1 din Legea nr. 19/2020, au dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020 de 75%, însă doar cu condiția ca celălalt părinte să nu beneficieze la rândul său de drepturile stipulate la art. 1 din Legea nr. 19/2020, sau de majorarea salarială reglementată de art. 3/1 din aceeași lege.

Prin urmare, în speță, dreptul reclamantului la această majorare salarială este condiționat de dreptul soției de a beneficia de prevederile art. 1 din aceeași lege în condițiile impuse de alin. 2, pe care să nu-l fi exercitat, respectiv doar în situația în care locul de muncă al soției nu permite munca la domiciliu sau telemunca, în caz contrar, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.

Ori, din Declarația pe proprie răspundere dată de soția reclamantului, numita (Sr) (fila 38 dosar fond), rezultă că locul de muncă ocupat de aceasta permite munca la domiciliu sau telemunca pe perioada stării de urgență instituită de Decretul nr.195/2020, prin urmare, aceasta din urmă nu este îndreptățită să beneficieze de dreptul acordat de art. 1 din Legea nr. 19/2020, nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de art. 1 alin. 2 lit. b) din aceeași lege, astfel că, nu este îndreptățit nici reclamantul să beneficieze de o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020.

Acordarea acestei majorări s-ar fi putut realiza doar în situația în care soția reclamantului ar fi fost îndreptățită la acordarea zilelor libere în condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 19/2020, respectiv, în situația în care locul de muncă al acesteia nu ar fi permis munca la domiciliu sau telemunca, dar să nu fi beneficiat de acest drept, ceea ce îl îndreptățea pe reclamant să beneficieze de acordarea majorării salariale de 75%.

Ca atare, în mod corect a concluzionat prima instanță că, întrucât soția reclamantului nu poate beneficia de drepturile reglementate de Legea nr. 19/2020, aceasta desfășurându-și activitatea profesională prin muncă de la domiciliu sau telemuncă, nici reclamantul nu poate beneficia de majorarea salarială, situația celor doi părinți neputând fi analizată individual.

Critica recurentului în sensul că temeiul juridic al solicitărilor îl reprezintă Decretul nr. 195/2020 și nu Legea nr. 19/2020, prin urmare, cerința reglementată de art. 1 alin. 2 din acest ultim act normativ, referitoare la condiționarea acordării sporului de faptul că locul de muncă al celuilalt părinte permite sau nu telemunca sau munca la domiciliu nu ar fi aplicabilă nu poate fi reținută, de vreme ce chiar art. 32 alin. 2 din Decret prevede că “personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate în această lege”.

Pe de altă parte, Ordinul MAI nr. 51/2020 la care face referire recurentul este emis în aplicarea textelor de lege enumerate anterior, și care stabilește doar categoriile de personal din cadrul MAI, cărora nu li se aplică prevederile Legii nr. 19/2020, în sensul în care aceștia pot beneficia doar de majorarea salarială acordată suplimentar, care a fost solicitată și de reclamant în cuprinsul acțiunii, ordinul nestabilind condițiile în care poate fi acordată aceasta, astfel că, din această perspectivă, acordarea majorării este condiționată de beneficierea sau nebeneficierea de către celălalt părinte a drepturilor reglementate de Legea nr. 19/2020, astfel cum prevede expres textul art. 32 alin. 2 din Decretul nr. 195/2020.

De altfel, formularul din Anexa 2 la Ordinul nr. 51/2020 în care se regăsește Modelul Declarației pe proprie răspundere a celuilalt părinte, cuprinde mențiunea ca acesta să nu beneficieze de zile libere acordate în baza art. 1 sau de majorarea prevăzută la art. 3/1 din Legea nr. 19/2020, text care trebuie interpretat prin prisma art. 2 alin. 2 din Legea nr. 19/2020 cu forță juridică superioară, în care se face mențiunea că, dintr-o astfel de declarație dată de celălalt părinte trebuie să rezulte că, acesta nu a solicitat la locul său de muncă zile libere ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi, prin urmare, o astfel de cerere poate fi admisă doar dacă celuilalt soț i s-ar cuveni zile libere, cu respectarea art. 1 alin. 2 din Legea 19/2020, în sensul că, locul de muncă al acestuia nu permite munca la domiciliu sau telemunca, fără să fi formulat o solicitare în acest sens.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, apreciind că nu este incident cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant (R) împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 10.12.2020 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menținut-o în totul.

Domenii speta

Spete similare